Marx, Engels si Buret

Am aflat recent de la Valeriu Stanescu ca s-a scos in Romania studiul filosofiei marxiste din programa de liceu. In ce ma priveste, dupa 50 de ani de "marxism pe paine" , nu vad nimic rau in asta.  Aclamat de catre suporterii lui ca un geniu, Marx a fost in realitate un ganditor mediocru, mai ales in domeniile istoriei, economiei si sociologiei, care datoreaza multe din ideile sale fundamentale unor precursori ilustri, dar ramasi relativ necunoscuti publicului larg, ca Eugène Buret ( 1810 - 1842).

Am inceput in 2013 la universitatea Diderot un doctorat pe tema evolutiei ideiilor despre saracie in Anglia si Franta in ultimii 200 de ani. Asa se face ca am ajuns sa consult o lucrare de referinta in domeniu, " Despre mizeria claselor muncitoare din Anglia si din Franta", scrisa de Buret si premiata in 1840 cu 2,500 de franci-aur de catre nou-fondata Academie de Stiinte Morale si Politice din Paris.

Lucrarea lui Buret are aproape 1000 de pagini,  este impartita in doua tomuri si patru parti,  avand o introducere de 100 de pagini scrisa ulterior redactarii ei, in care autorul face o critica virulenta a capitalismului din vremea sa. Tot in aceasta perioada, am avut ocazia sa consult un studiu de specialitate despre influenta majora pe care a avut-o Buret asupra clasicilor marxismului, pe care il anexez mai jos. Autorul lui, François Vatin, este un economist al muncii si sociolog , care functioneaza in prezent ca profesor de sociologie la universitatea Paris Vest Nanterre . La acest studiu se adauga si articolul elvetianului M.M. Cottier din "Nova et Vetera, Revue Catholique Romande "  din 1956 intitulat " O sursa a lui K.Marx si F. Engels : Despre mizeria claselor muncitoare in Anglia si in Franta" , dar mai ales notele japonezului Fumio Hattori, "Marx si Buret"    (Mega-Studien, 1994) , care demonstreaza clar influenta lui Buret asupra lui Marx si Engels.

La patru ani dupa aparitia cartii lui Buret,  F. Engels publica o carte cu o structura si continut similare, "Situatia clasei muncitoare din Anglia"  (1844),  despre care Charles Andler ( 1866-1933), cunoscut militant socialist alsacian si profesor universitar de germana, sustinea inca din 1901 cu argumente solide ca a fost daca nu plagiata, cel putin inspirata de Buret. In aceasta prima carte a "socialismului stiintific" marxist, F. Engels nu face insa nicio referire la Eugène Buret... Anul trecut, am citit la randul meu cu atentie ambele carti si  sunt de acord cu intuitia lui Andler. Aceiasi tematica, structura aproape identica a celor doua carti, acelasi apel la articole de presa (Buret a fost jurnalist) sau  la rapoartele parlamentului englez, etc Cartea lui Engels este insa mult redusa ca dimensiuni si mai saraca in informatii, desi unele sunt  obtinute de autor la fata locului.

Chestiunile sunt mai clare in ce priveste influenta majora a gandirii si ideilor lui Buret asupra lui Marx. Stim astfel gratie "Manuscriselor de la 1844"  , publicate abia in 1932,  ca Marx a fost un cititor asiduu al lui Buret, copiind  in caietele sale ( nu mai putin de 24 de pagini dintr-un total de 200) paragrafe intregi din opera economistului si jurnalistului francez.  Elemente-cheie ale criticii capitalismului la Buret pot fi gasite aproape verbatim si in lucrarile din tinerete ale lui Marx, pana si stilul vitriolant si metaforic folosit de francez.

 Proiectele sociale ale lui Buret din partea a IV-a a cartii sale , care vor fi puse in practica in secolul XX ( crearea caselor de ajutor reciproc pentru salariati, reglementarea duratei de munca, introducerea impozitului progresiv pe venit, impozitarea mostenirilor, reglementarea creditului, dezvoltatrea instructiunii publice a claselor populare, etc) se regasesc printre prevederile de reforme ale celor doi, la care Marx a adaugat nationalizarea pamaturilor si a institutiilor de credit. Pana si expresia de "armata industriala" a capitalismului, provine tot din cartea lui Buret :

"  Razboiul industrial necesita pentru a fi purtat cu succes armate numeroase care pot fi ingramadite intr-un singur loc si apoi decimate . Si nu este nici din devotament, nici din sentimentul datoriei ca soldatii acestei armate suporta oboseala care le este impusa ; o fac numai pentru a scapa de foame (E.Buret)".

Iata  cum descrie Marx aceleasi transformari in Manifestul Partidului Comunist  :

" Industria moderna a transformat micul atelier al mesterului patriarhal in marea fabrica a capitalistului industrial. Mase de muncitori ingramadite in fabrica sunt organizate militareste. In calitate de simpli soldati industriali, ei sunt supusi supravegherii unei ierarhii intregi de subofiteri si ofiteri "( K.Marx).

Desi Marx era convins de faptul ca revolutia industriala marca inceputul unei noi epoci istorice, cea capitalista, Buret considera capitalismul ca pe o varianta a feudalismului, o perioada din istoria omenirii pe care el o supranumeste "feudalism industrial" . Aceasta viziune va fi impartasita in secolul XX de celebrul economist austriac Joseph Alois Schumpeter ( 1883-1850) , care nu vedea in capitalism altceva decat faza de descompunere a societatilor feudale. Salariatul modern, sustinea Buret, este numai in aparenta liber sa-si vanda capitalistului serviciile. In realitate, avem de-a face cu o forma de "servitute mascata", deoarece muncitorul este fortat sa munceasca pentru capitalist, alternativa fiind pentru el aceea de a muri de foame. Marx si-a batut capul 20 de ani cu aceasta dilema a statutului numai in aparenta liber al salariatului, fara ca sa o poata rezolva satisfacator niciodata :

" Organizarea naturala a Evului Mediu este feudalitatea. Daca noi suntem acum intr-un Ev Mediu industrial, este evident ca  razboiul permanent de interese si forte industriale se va termina prin constituirea unui nou regim feudal. (...) Acumularea capitalurilor intr-un numar mic de maini, aparitia acestor mari entitati mercantile pe care le denumim capitaliste, nu corespund oare ele in mod natural modului in care s-au constituit acele familii privilegiate din timpurile feudale care absorbeau in profitul lor propriu toata independenta si toate drepturile ? ( E. Buret)".

Spre deosebire de Marx, Buret - urmat exact un secol mai tarziu de Karl Polanyi ( 1886-1964) - refuza sa accepte fictiunea potrivit careia munca poate fi considerata de economisti ca o marfa oarecare, care poate fi vanduta si cumparata liber pe piata, pretul ei fiind stabilit numai in functie de cerere si oferta. Astfel, daca muncitorul nu este realmente la fel de liber sa-si vanda munca capitalistului si ea nu poate fi artificial separata de persoana sa, intreg esafodajul conceptual pe care si-a construit Marx teoria exploatarii capitaliste se prabuseste lamentabil. Pentru a evita aceasta, Marx a fost nevoit sa inventeze un concept teoretic nou, acela al " fortei de munca" . Muncitorul nu isi vinde asadar munca capitalistului, ci numai forta sa de munca, un artificiu pur teoretic care nu rezista insa unei critici serioase a teoriei economice marxiste. 

La fel ca Marx, Buret credea ca va sosi un moment in evolutia capitalismului cand acesta va fi depasit. In viziunea sa insa, nu dezvoltarea fortelor de productie - a infrastructurii - cum credea Marx, va fi aceea care va provoca schimbari ale "suprastructurii" ideologice a societatii de tip capitalist, ci invers. Astfel, avansurile din stiintele sociale si morale vor fi adevaratele motoare ale schimbarilor sociale viitoare. Prin descoperirea adevaratelor cauze ale mizeriei sociale, spre exemplu, perenizarea acestei stari de lucruri va deveni inacceptabila pentru societate, in acelasi mod in care crestinismul a facut imposibila  perpetuarea sclaviei in antichitate.

 Buret se mai deosebeste de Marx si prin faptul ca nu este favorabil revolutiei. Buret este intradevar ganditorul care s-a opus proiectelor socialistilor utopici ( printre care ar trebui de fapt sa il includem si pe Marx !) de refondarea din temelii a societatilor capitaliste pe alte baze :

" Nu este vorba sa gasim o alta forma de proprietate absolut diferita de  cea pe care o cunoastem din experienta, ci este vorba de a distinge proprietatea de abuzurile sale, si sa facem in asa fel incat, cu ajutorul unor institutii  echitabile, toate genurile de proprietate sunt in egala masura accesibile celor ce muncesc"  (..) " este necesar sa garantam dreptul la existenta impotriva exagerarilor dreptului de proprietate, care face necesara interventia sociala pentru a-l limita (E.Buret) ".

Si totusi, cu toata influenta majora exercitata de conceptiile si ideile lui Buret asupra gandirii si operei clasicilor marxismului, K. Marx nu il citeaza pe acesta decat o singura data, supranumindu-l doar "un francez" ...

http://www.cairn.info/revue-du-mauss-2001-2-page-237.htm

INCOTRO SE INDREAPTA EUROPA ?

Crizele din Grecia sau Ucraina ne reamintesc tuturor cat de imperfecte sau de-a dreptul nefunctionale se pot dovedi in practica constructiile supra-statale sau cele nationale de pe continentul nostru.

Dupa incheierea razboaielor religioase din secolul XVII (Westfalia, 1648), istoria politica europeana a ajuns sa fie dominata in ultimele doua secole de confruntarea dintre doua principii de organizare al statelor, cel multi-etnic si cel national, specific tarilor de la periferia vestica a continentului, ca Anglia sau Franta.

Timp de secole principiul prevalent de organizare politica a continentului fusese cel multi-etnic, intruchipat de constructii imperiale ca Austro-Ungaria ( Italia, Cehia, Slovacia,Ungaria,Slovenia, Croatia, parti din Polonia in centrul continentului, Tarile de Jos si temporar Spania) imperiul Rusiei (in estul Europei si o mare parte a Eurasiei) sau imperiul Otoman ( in peninsula balcanica, Serbia, Principatele romane, Ungaria, Orientul Mijlociu si Maghreb).

Toate aceste imperii reuneau sub o singura conducere politica centralizata ( a imparatului de a Viena, tarului Rusiei sau sultanului din Istanbul) locuitori de rase si religii diferite, care erau supusi insa acelorasi legi si erau administrati de functionari imperiali care dadeau socoteala numai suveranului, desi in centrul Europei austriecii au permis pastrarea unor forme traditionale de autonomii locale. Ceea ce le-a pregatit prabusirea a fost inabilitatea acestora de a amplifica reformele economice de tip capitalist, care ar fi favorizat din punct de vedere politic burghezia.

Intre cele trei imperii au existat conflicte militare permanente , insa ele nu au avut niciodata caracterul devastator al conflagratiilor din secolul XX, fiind o afacere intre militari de profesie desfasurate IN EXTERIOR, la periferia acestora. Razboaiele erau de regula de scurta durata si erau automat urmate de negocieri de pace, incheiate relativ rapid intre diplomati de cariera.

Ascensiunea burgheziilor nationale din secolele XVIII si XIX si promovarea democratiei, avansata in principal de francmasonerie: au erodat baza economica si stabilitatea sociala a acestor imperii, subminandu-le si politic in numele principiului de organizare pe baze nationale al statelor europene. Nationalismul a devenit astfel arma de predilectie a burgheziilor in plina dezvoltare a continentului in lupta acestora de subminarea monopolului politic detinut pana atunci de reprezentantii clasei nobiliare.

Reprezentantii intelectuali ai burgheziei au inceput asadar sa mobilizeze la lupta masele populare pentru organizarea tuturor statelor europene pe baze nationale. In acest scop, imperiile mentionate mai sus au fost prezentate drept frane in calea progresului si principiul de organizare pe baze multi-etnice care le caracteriza pe acestea drept contrar dreptului de auto-determinare al popoarelor, prezentat drept sacrosanct.

Procesul efectiv de inlocuirea statelor multi-etnice de tip semi-feudal cu state moderne organizate pe principii nationale a inceput in secolul XIX si a culminat in secolul XX, cand in urma victoriei Antantei (adica in principal a Angliei si Frantei, state nationale) asupra Puterilor Centrale a triumfat principiul auto-determinarii, imperiile disparand din istoria europeana . ( Procesul aparitiei statelor organizate pe criterii etnice a continuat pana in ultimul deceniu al secolului trecut, cand s-au format Croatia, Slovenia, Muntenegru, Kosovo, Ucraina, Cehia sau Slovacia) .Statele nationale nou-aparute au adoptat si un sistem economic preponderent capitalist, diferit de sistemul economic de tip feudal.

S-ar putea crede ca triumful principiului organizarii statelor europene pe baze nationale asupra imperiilor multi-etnice a condus la o noua epoca de prosperitate si pace in istoria continentului. Din nefericire, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Pietele de desfacere imperiale s-au fragmentat in piete nationale, prea mici in multe cazuri pentru a sustine o activitate economica profitabila . Statele mai mari ale continentului au intrat in competitie unele cu altele pentru sursele de materii prime, asa cum s-a intamplat cu Germania,Anglia si Franta, samd.

Razboaiele dintre natiuni sau grupuri de natiuni s-au mutat IN INTERIORUL statelor beligerante, ideea fiind aceea de a devasta economia adversarului si de a demoraliza populatiile civile, care in secolul XX a ajuns sa fie victime in masa ale partilor aflate in conflict. Confruntarile armate au capatat un caracter devastator, facand milioane de victime, durand ani de zile , distrugand in mod durabil economiile statelor beligerante si decimandu-le practic populatia.

Minoritatile etnice au suferit cumplit, unele fiind la randul lor aproape decimate in numele nationalismului triumfator, mai ales in peninsula balcanica. Schimburile de populatii intre nou-aparutele state nationale au obligat milioane de oameni sa-si abandoneze zonele geografice pe care stramosii lor le ocupau de cateva mii de ani, ca de exemplu grecii expulzati de Ataturk din Asia Mica sau turcii din Grecia si Bulgaria, in cursul anilor 20 ai secolului trecut. Anumite minoritati etnice (bascii, secuii, kosovarii), care nu au fost decimate sau stramutate, nu s-au recunoscut in noile proiecte nationale ale majoritatii si au initiat actiuni separatiste, unele capatand caracter violent sau provocand interventii armate (Kosovo, 1999).

Daca suntem de acord cu o abordare ciclica a evolutiei istorice, faramitarea imperiilor intr-o multitudine de state nationale din epoca moderna isi are corespondentul in faramitarea statelor medievale europene aparute in urma prabusirii imperiului roman. Statele nou-aparute pe ruinele imperiului roman aveau la randul lor un sistem economic nou, feudal, care a inlocuit sistemul economic antic, bazat pe munca sclavilor. Aceasta faramitare a durat pana in secolul XIII in Anglia si Franta si pana in secolul XIX in Germania si Italia, desi ambele faceau nominal parte din Sfantul Imperiu Roman de limba germana, al carui imparat era in acelasi timp si imparatul Austriei.

Dupa infrangerea Germaniei din 1945, s-a facut deci resimtita nevoia unificarii pietelor nationale intr-o piata europeana comuna, pentru a facilita dezvoltarea economica si a evita pe viitor conflictele militare dintre statele nationale. Piata comuna s-a dovedit o constructie de succes, ceea ce a determinat lideri politici europeni sa promoveze ideea federalizarii politice a statelor membre, moneda unica aparuta in anul 2000 fiind un pas in aceasta directie. Al doilea pas a fost adoptarea in 2010 a unei constitutii comune.Daca apelam din nou la teoria evolutiei ciclice in istorie, aceasta incercare de reunificare economica si politica a statelor continentului prezinta unele similitudini cu imperiul creat de Charlemagne in secolul IX.

Uniunea Europeana care a rezultat in urma acestor acorduri este insa departe de a fi pe placul tuturor. Exista in prezent o confruntare acerba intre TREI principii de organizare politico-administrativa, cel regional, cel national sau cel comunitar de tip federalist. La o suta de ani de la declansarea primului razboi mondial, putem constata ca a fost infinit mai simpla organizarea asasinarii unor capete incoronate sau distrugerea unor imperii decat realizarea unei noi constructii supra-statale care sa aiba macar jumatate din soliditatea sau supletea celor anterioare.

Regionalistii considera structurile administrative mai vechi ca judetele sau statele nationale ca perimate si opteaza pentru o organizare pe baze regionale, noile regiuni urmand sa dea socoteala numai Bruxelles-ului. Miscarea regionalista este sustinuta de conducerea politica comunitara, care are deasemenea ca obiectiv slabirea si eventual disparitia in timp a statelor nationale.

Nationalistii, in frunte din nou cu Anglia si Franta, considera ideea monedei unice si a adancirii integrarii politice pe continent drept toxica pentru natiunile lor, de unde si succesul unor partide politice ca UKIP sau Frontul National.

In fine, federalistii in frunte cu Germania si avand ca reprezentati lideri politici ca Jean-Claude Juncker, actualul sef al Comisiei Europene, considera ca depasirea dificultatilor economice care afecteaza actualmente UE nu poate avea loc decat prin adancirea integrarii politice pe continent. Democratia pare sa fi ajuns optionala in planurile germane, daca este sa luam de bune recentele declaratii (15 aprilie a.c.) ale ministrului german de finante Wolfgang Schauble de la Washington, care s-a plans auditoriului sau ca reforma pietei muncii din Franta este " blocata " de parlamentul francez, considerat de acesta ca o piedica in calea "progresului" reprezentat de generalizarea politicilor de austeritate pe continent...

In ceea ce ma priveste, cred ca numai evolutiile viitoare vor fi in masura sa ne ajute sa stabilim care sunt formele optime de organizare politica a continentului. Nu fara temei, grecii cred ca UE este dIrect responsabila de gravele probleme pe care le au in prezent, via politici de austeritate neinspirate impuse cu de-a sila.

Din motive oarecum diferite, nationalistii englezi sau francezi le impartasesc opiniile si militeaza pentru o limitare drastica a imixtiunii UE in politica interna a statelor membre si pentru intarirea rolului statelor nationale.

Statele din nordul continentului, in frunte cu Germania, sunt la randul lor impotriva unui tip de federalizare care presupune transferuri permanente de resurse catre statele din sud, mai putin dezvoltate industrial, dupa modelul federalist oferit de SUA.

In fine, statele nationale mai noi sau mai vechi sunt confruntate si cu separatistii din Flandra, Scotia sau Catalonia, care doresc desprinderea pe criterii etnice a regiunilor ocupate de flamanzi, scotieni sau catalani , negand deci autoritatea statelor nationale din care au facut pana acum parte.

Ce combinatie de forte va iesi invingatoare si ce maniera de organizare politica a continentului nostru se va impune in cele din urma este insa dificil, daca nu imposibil de prevazut in prezent

Ideologia pietei distruge universitatile britanice

De la reformele pro-piata initiate de Thatcher pana in prezent, universitatile britanice - pana nu demult printre cele mai reputate din lume - au ajuns sa refuze finantarea adecvata a facultatilor umaniste. Desi industriile culturale (muzica, film, teatru ) au generat in 2014 venituri de £ 77 de miliarde pentru Marea Britanie, studiul si predarea literaturii, limbilor straine, muzicii, teatrului, artelor plastice, istoriei  sunt sistematic descurajate si subfinantate. 

Politicienii europeni  - care , in treacat fie spus, au toti calificari academice in stiinte sociale sau umaniste, cu exceptia Angelei Merkel si mai nou a lui Iohannis - par sa considere ca Anglia are nevoie acum numai  de mai multi ingineri, matematicieni, chimisti sau fizicieni. "Desfigurarea educatiei universitare" (Marina Warner) in numele ideologiei pietei pune astfel in pericol sute de ani de acumulari de experienta si tezaurul cultural al natiunilor, lipsind societatea de specialisti creativi, capabili de inovatie si de gasirea de solutii noi la marile probleme cu care se confrunta in prezent nu numai Anglia, ci intreaga omenire.

Paradoxal este insa faptul ca pana si autoritatile chineze, care timp de decenii au optat pentru o educatie universitara axata pe predarea stiintelor exacte si a ingineriei, si-au dat seama de eroare si trimit acum mii de studenti la universitatile vestice, in speranta ca absolventii vor dobandi spirit inovativ si isi vor dezvolta gandirea creativa. Am criticat indirect la randul meu acest gen ingust de educatie intr-un articol, " Falimentul Republicii Inginerilor", publicat in 2007 in revista "ACUM" . Din pacate, cum observa candva celebrul JK Galbraith, politicienii de stanga citesc numai literatura de stanga , in timp ce conservatorii nu citesc nimic, sa nu se "strice" cumva la cap ... :)

In Anglia studentii  -  care sunt obligati de cativa ani sa plateasca, ca in SUA, taxe impovaratoare - au ajuns " clienti", iar educatia universitara un "produs", oferit de universitati administrate de batalioane de tehnocrati, platiti cu salarii anuale enorme ( intre £100,000 si £400,000 ) , in dauna cercetatorilor sau profesorilor, ale caror conditii de munca si de salarizare s-au inrautatit continuu.

Continuand pe acest drum, Anglia si toate natiunile care adopta politici similare vor ajunge ca in numai doua decenii sa fie conduse de politicieni robotizati, incapabili sa comunice efectiv cu electoratul sau sa gaseasca solutii creative la problemele care confrunta periodic societatea, insensibili la suferintele semenilor lor.  O educatie universitara vaduvita de disciplinele sale umaniste sau sociale va saraci deasemenea cultural si va lipsi de creativitate orice stat care adopta asemenea "reforme" neinspirate :

http://www.theguardian.com/education/2015/mar/29/war-against-humanities-at-britains-universities

J’aime · Commenter · Partager

CE AU COMUNISTII SI CAPITALISTII IN COMUN ?

La prima vedere, nimic. Primii cred in proprietatea colectiva, ceilalti in virtutile (teoretice) ale proprietatii private.

Comunistii credeau ca activitatile economice si investitiile trebuiesc coordonate sau facute de stat ; capitalistii neoliberali vor sa scoata statul total din economie, pana si din domeniile asa-zise "regaliene" ( administrarea infrastructurilor rutiere sau feroviare, a porturilor, armatei, politiei, justitiei, inchisorilor, etc) .

Cu toate acestea, si capitalistii actuali, si comunistii, cred in propria lor versiune a " sfarsitului istoriei". Teza privitoare la un ipotetic "sfarsit al istoriei", gresita fireste, a fost preluata de Marx direct si de Fukuyama via Kojeve de la filosoful german Hegel , aceasta devenind nucleul in jurul caruia cei doi si-au construit propriile teorii de filosofia istoriei.

Pentru Marx, "sfarsitul istoriei" va avea loc atunci cand proletariatul va reusi sa preia controlul societatilor umane din mana capitalistilor si isi va instaura dictatura proprie. ( Ceausescu a fost destul de convins ca Romania a ajuns in faza aceasta in anii 80, el botezandu-si bulevardul care ducea la Casa Poporului " Victoria Socialismului" .) Iluziile comunistilor s-au prabusit o data cu zidul Berlinului, in 1989 ...

Ramasi singuri pe piata ideilor, neoliberalii au venit cu propria versiune-program a sfarsitului istoriei, teoretizata de Francis Fukuyama in anii 90 in cunoscuta sa carte, "Sfarsitul Istoriei si Ultimul Om ".Castigatoarea cursei pentru evolutie in istoria universala este, crede asadar Fukuyama, democratia liberala, forma de organizare politica specifica capitalismului vestic atotbiruitor...

Ca istoria umana are un inceput, insa nu si un final previzibil, a devenit clar in ultimele doua decenii, mai ales dupa criza financiara din 2008. Cu toate eforturile extraordinare de a impune in lume varianta neoliberala a "sfarsitului istoriei" - cu ajutorul FMI, Bancii Mondiale, al " agendei de la Washington" si din 2003 al armatei americane - tot mai multe natiuni ale lumii si-au creat sisteme politice alternative (Turcia, Rusia, etc) sau le-au adaptat noilor realitati pe cele vechi ( China), sisteme care s-au dovedit functionale din punct de vedere economic si stabile din punct de vedere politic.

UN PRESEDINTE STRANIU

Nu am pretentia ca inteleg mentalitatea sasilor, nici pe departe. Am trait in copilarie si tinerete avandu-i ca vecini in Brasov, am discutat cu ei, le cunosc stilul de viata, insa nu as putea afirma nici acum cu mana pe inima ca stiu cum concep ei viata sau raporturile cu ceilalti oameni...

Cu noul nostru presedinte lucrurile nu stau mai bine. Am cunoscut pana in prezent multi oameni care acumuleaza acareturi pentru ca au copii si vor sa-i puna la adapost de griji materiale (motivatia cea mai comuna). N-am prea intalnit insa oameni ca Iohannis, care a devenit proprietarul a sase case fara sa aiba niciun copil ... Asta da ghinion !

Mai este apoi problema cheltuielilor suplimentare pentru armata. Noua sa protejata de la conducerea partidului liberal il compara pe actualul presedinte cu Basescu si crede ca acesta a reusit in cateva saptamani ceea ce fostul nu a reusit timp de 10 ani, adica sa obtina acordul intregii clase politice dambovitene pentru sporirea cheltuielilor militare cu un miliard de euro anual incepand cu 2017. Daca va sta cinci ani la putere, Romania va transfera producatorilor de armament vestici nu mai putin de 3 miliarde de euro ( opt in cazul in care ar fi reales). Eu ma asteptam de la un fost profesor si inspector scolar sa obtina consensul clasei politice pentru reformarea din temelii a sistemului de invatamant , care parcurge de cateva decenii o criza fara precedent. Ca doar Iohannis nu este vreun general de armata in rezerva...

In fine, scandalul Udrea-Coldea a luat proportii fara ca presedintele sa intervina. Mai mult decat atat, dupa ce s-a sfatuit cu al sau consilier pe probleme de securitate, a refuzat sa-i primeasca in audienta pe cei trei generali - sefi de servicii importante in SRI - care doreau sa ii prezinte personal situatia interna din institutie. Si tot asa ...

IN ATENTIA COMUNISTILOR ROMANI VECHI SAU NOI

Eu consider ca problemele create de comunism in estul Europei nu au legatura cu teoria marxista, degeaba o disecam la nesfarsit.

Clasicii marxismului ne-au lasat o analiza pertinenta - pentru vremea aceea - a capitalismului, o teorie filosofica a istoriei (materialismul istoric) dar aproape nimic detaliat despre principiile de organizare si functionare a unei viitoare societati comuniste.

Cu toate calitatile sale intelectuale, Marx nu a fost un profet. Acesta preconiza victoria comunismului intr-o societate capitalista ajunsa la maturitate, ca Anglia, unde exploatarea proletariatului a atins la mijlocul secolului XIX apogeul. Or revolutiile comuniste au izbucnit toate in cele mai subdezvoltate economic ( in sensul capitalist) state ale lumii, in Rusia si China. Ambele tari erau semi-feudale, revolutionarii substituindu-se de fapt unei burghezii aproape inexistente in promovarea modernizarii economice care a urmat revolutiilor.

Carenta a dat posibilitatea lui Lenin, dar mai ales lui Stalin, sa construiasca un tip de societate exportat ulterior si in zona noastra care a fost in fapt o varianta extrema a capitalismului de stat, operat de o noua birocratie "revolutionara" (nomenklatura) care s-a folosit numai de conceptele si textele marxismului - obiectivul lor fiind modernizarea economica a Rusiei - in interes pur propagandistic , pentru disimularea adevaratei naturi a noului regim si pentru justificarea actiunilor sale, care au fost uneori aberante, alteori criminale, rareori benefice.

Singura contributie pozitiva la teoria si practica comunismului apartine, cred eu, comunistilor latini (spanioli si italieni) care au lansat in anii 70, spre disperarea Moscovei, conceptul de EUROCOMUNISM si care recunoste legitimitatea institutiilor specifice democratiei, renunta la ideea monopolului politic al proletariatului sau la necesitatea instaurarii dictaturii sale, optand pentru metode de actiune legale (participarea la alegeri).

Se poate ca victoria Syriza sa fie prima dintr-o serie de victorii viitoare ale stangii radicale din Europa - inclusiv cea spaniola - victorii care vor confirma sau infirma validitatea tezelor eurocomunismului in practica.

DAVOS SI CEI 1 %

Peste cateva zile, bogatii lumii si reprezentantii lor se vor intalni din nou la Davos ( Elvetia ). Indiferent ce vor discuta, un lucru este sigur : nu vor insista asupra concluziilor Raportului Oxfam, care contine vestea trista ca cei 1% cei mai bogati oameni poseda in momentul de fata 50% din avutii, 99% dintre noi fiind siliti sa impartim restul de 50%...

Mai mult, Oxfam sustine ca in absenta unor masuri urgente de reducerea inegalitatilor de venituri si avere, cei 1% vor poseda prin 2016 mai mult de jumatate din avutiile lumii. Anul trecut, Oxfam a prezentat la Davos un studiu care arata ca 85 de mari bogatasi poseda tot atata avere cat cei 3,5 miliarde cei mai saraci locuitori ai planetei :

http://www.theguardian.com/…/global-wealth-oxfam-inequality…

UITATI IN TRANZITIE (II)

Discutiile generate pe tema mizeriei salariale in care se zbate marea majoritate a cadrelor didactice din Romania demonstreaza  o anume timiditate de care dau  dovada profesorii in formularea doleantelor lor materiale.

Profesorul Stanescu , spre exemplu, crede ca marirea substantiala a salariilor profesorilor ar putea genera invidia sau gelozia altor categorii socio-profesionale sau opozitie din partea altor bugetari. Personal, ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Dupa ce vreme de patru decenii cel putin profesorilor romani li s-a cerut sa produca elevi olimpici, dar au fost cel mai prost platiti dascali din fostul bloc de tari socialiste, ceilalti romani vor intelege ca nu se pot astepta la nesfarsit de la profesorii de care depinde viitorul copiilor lor la acte de eroism. Or, asa cum au sustinut recent liderii sindicatelor britanice in cursul protestelor din luna noiembrie 2014 din Anglia, "nimeni nu poate preda pe stomacul gol ", pentru ca in prezent asta le pretinde societatea romaneasca unui numar impresionant de profesori.

Dascalii romani au avut si au salarii net inferioare nu numai in comparatie cu veniturile colegilor lor din Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia sau Slovenia dar chiar in comparatie cu alte categorii de salariati din tara , care din acest motiv ne desconsidera. Imi amintesc spre exemplu foarte bine ca salariile strungarilor sau frezorilor de la uzina Tractorul pe care ii aveam elevi la seral erau de doua, chiar trei ori mai mari decat cel al subsemnatului, motiv pentru care seralistii isi priveau cu mila profesorii.  La ce bun, se intrebau acestia, ne-am pierdut noi profesorii ani buni de zile prin scoli, universitati si cursuri de perfectionare, daca eforturile noastre si importanta muncii prestate nu este recunoscuta SI din punct de vedere financiar ?

Aceia dintre dumneavoastra care au avut cunostintele de limba engleza si rabdarea sa citeasca Manifestul istoricilor de la Harvard ( il gasiti pe site ) vor constata ca in timp ce durata de viata a firmelor este in medie de numai 70 de ani, scolile, universitatile sau bisericile sunt institutii care depasesc in longevitate sisteme politice, epoci istorice si chiar existenta statelor ! In realitate, scoala ca institutie si sistemele nationale de educatie au rezistat si au continuat sa se dezvolte si dupa prabusirea comunismului, disparitia feudalismului sau a unor imperii care pareau vesnice.

Desi majoritatea marilor uzine brasovene, spre exemplu, au disparut dupa 1989, scolile si liceele care le-au deservit au supravietuit si continua sa se dezvolte si sa ofere o educatie de calitate elevilor judetului. Astfel, pe ruinele uzinei Tractorul au aparut un colegiu tehnic ( Mircea Cristea ) si unul teoretic ( Nicolae Titulescu ) care au mostenit si perpetueaza si in prezent zestrea de cunostinte tehnice  sau teoretice acumulata in anii comunismului.

Singura ocazie in care a avut loc o incercare serioasa de rezolvarea doleantelor salariale ale profesorilor nostri a fost in 2008, cand acestea au fost marite cu 50%. Din pacate, criza financiara globala care a  urmat a dat posibilitatea guvernului Boc si presedintelui Basescu sa le amputeze cu 25% in 2010,  revenindu-se deci la salarii care  nu reprezinta in prezent nici macar 40% din PIB-ul romanesc pe cap de locuitor.

Recentele mariri salariale anuntate de guvern sunt, fireste, departe de a rezolva problema. Salariile profesorilor trebuie marite substantial si dintr-o data, nu cu 5% la fiecare 6 luni, o metoda care aminteste de maruntisul aruncat din cand in cand cersetorilor sau de bacsisul dat ospatarilor. O crestere cu 100% a salariilor dascalilor ar afecta bineinteles tinta deficitului o perioada, insa cu siguranta ca nu va conduce la prabusirea economiei romanesti, dimpotriva. O marire salariala de asemenea magnitudine va conduce la cresterea consumului intern, deci va fi benefica pentru cresterea economica si pentru cresterea cererii agregate de bunuri si servicii. O campanie sindicala de informarea opiniei publice va trebui sa insiste asupra faptului ca aceasta marire, perfect justificata dar indelung amanata, este in realitate o masura care tine de realizarea justitiei sociale de la noi.

STATE CARE AU INTERZIS CRACIUNUL

 In preajma sarbatorilor de iarna, autoritatile din educatie din unele provincii din Turcia sau China au interzis sarbatorirea Craciunului sau a Revelionului, considerate neconforme cu religia si traditiile locale.


Ca istoric, eu m-am asteptat ca atunci cand se schimba raportul de forte intre grupul de state vestice si restul lumii, ca in prezent, sa existe asemenea reactii din partea celor care au avut de suferit cateva secole de injosiri, exploatare coloniala, ocupatie militara, etc, etc Chiar credeti ca o natiune atat de importanta cum este China poate trece total cu vederea impartirea statului chinez intre occidentali  la sfarsitul secolului XIX, sau razboiul opiului si ocupatia japoneza ? Asta ca sa nu mai vorbim de India, sau de invadarea periodica a Rusiei de catre armatele vestului...



Exista unii experti americani care sustin chiar ca SUA doreste sa se mentina " on top" de frica consecintelor pe care le-ar avea de suportat in cazul pierderii pozitiei de lider mondial. Cele mai recente atrocitati, invadarea Irakului si torturile care au urmat, sunt numai varful icebergului !



Noi nu ne dam de obicei seama cat de jignitoare este pentru alte natiuni sau civilizatii - islamica, chineza, indiana, rusa - agresivitatea cu care vreme de secole au fost promovate inafara Europei religia si valorile vestului, ca drepturile omului, democratia, etc ca  UNIVERSALE.  ( in realitate, nu sunt). Orice civilizatie care intra in contact cu alta care se pretinde superioara si vrea sa isi impuna valorile ca universale ar reactiona cum fac turcii, chinezii, indienii sau rusii in prezent, adica DEFENSIV.


Ar fi gresit sa credem ca totul tine numai de perioada moderna a istoriei vestului. Biserica vestica cea mai puternica, mai veche si mai reprezentativa este chiar denumita CATOLICA, adica universala . Pana nu demult, aceasta a incercat sa-si impuna monopolul religios asupra intregii lumi, si asta inca de pe vremea cruciadelor .  Aceiasi politica a fost emulata apoi de elitele lumii moderne, care si-au impus temporar valorile morale si politice altor civilizatii datorita unei pasagere superioritati tehnologice, economice si militare. ( pasagera la scara istoriei indelungate).


In prezent, PIB-ul statelor BRICS este superior celui al statelor G7, decalajele tehnologice nu mai exista sau sunt minore , cele militare sunt in curs de eliminare. In asemenea conditii, specificitatea fiecarei civilizatii trebuie respectata ca atare, la fel si forma lor de guvernamant sau modul de abordare al libertatilor individuale. Daca vom continua sa facem export de democratie ca in Irak, Hong Kong, Ucraina sau mai stiu eu unde, situatia si vietile crestinilor care traiesc in acele societati se vor inrautati simtitor in continuare, un adevar elementar pe care papa Francisc il intelege perfect.

http://www.hurriyetdailynews.com/infidel-propaganda.aspx?PageID=238&NID=76096&NewsCatID=425

DIN CICLUL "ESECUL AUSTERITATII": SPANIA

Dupa sase ani de reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare, reteta standard a neoliberalilor germani, Spania a anuntat ca datoria publica a depasit in trimestrul al treilea 2014 un trillion de euro, adica aproximativ 98% din PIB-ul tarii. In 2007, datoria publica spaniola reprezenta numai 36% din PIB. In 2011, cand a venit la putere guvernul conservator condus de Rajoy, datoria publica era de 737.4 de miliarde de euro, adica 70.4% din PIB.( sursa :El Pais )


 In timp ce state precum SUA sau China au adoptat dupa criza financiara din 2008 politici monetare si fiscale expansioniste, reusind astfel sa evite o recesiune severa si somaj masiv, conservatorii germani, spanioli sau greci au impus intregului bloc austeritatea bugetara. Din nefericire, economiile sudului continentului, grav afectate de criza datoriilor suverane declansata in 2009 nu s-au relansat semnificativ, rata somajului depasind si in prezent 25% din totalul fortei de munca, in timp ce datoria publica spaniola sau greaca a crescut , in loc sa se diminueze.


In perioade de criza severa, guvernele conservatoare nu fac decat sa agraveze prin masurile adoptate situatia. UE se confrunta de sase ani de zile cu stagnare economica si pericolul deflatiei, plus o rata a somajului care depaseste 11%. Cu exceptia Germaniei, care se mentine inca pe linia de plutire cu ajutorul exporturilor, majoritatea statelor UE sunt silite sa renunte la investitiile necesare relansarii economice, din cauza austeritatii bugetare impuse de Berlin via Bruxelles. Italia este in recesiune de trei ani de zile iar economia franceza stagneaza, in timp ce somajul din ambele tari continua sa creasca. Aceiasi situatie economica grava afecteaza si Japonia, condusa de decenii tot de conservatori.

101 DALMATIENI

Alegerile prezidentiale 2014 au potentialul sa se transforme intr-un alt fiasco politic major pentru romani . Bineinteles, maghiarii din UDMR sau chiar actualul presedinte au oricand scuza ca popor latin fiind, romanii sunt incapabili sa ofere tarii lor stabilitate si moralitate in viata politica. Lor nu le pasa, au doar cetatenia, iar in Ungaria sau Germania exista stabilitate politica...

A inceput deci cursa pentru cautarea a aproximativ 100 de dalmatieni politici, care sa schimbe tabara si deci majoritatea din actualul parlament. Profund imoral ca demers politic, asemenea exercitiu nu face decat sa permanentizeze instabilitatea, traseismul politic si deci confuzia doctrinara care va duce in final la implozia actualelor formatiuni politice si aparitia altor formatiuni, total noi.

Asa cum scriam in "Curentul" inca din 1998 ( "Nevoia de adecvare"") nu este treaba unui partid de stanga ca PSD sa adopte politicile neoliberale ale conservatorilor decat daca vrea sa se sinucida in timp din punct de vedere politic.( procesul este in curs) Am denuntat intodeauna lideri ca Tony Blair sau Clinton pentru ca au tradat agenda stangii in favoarea masurilor neoliberale anti-angajati . Succesul lor ca politicieni se explica prin contextul economic de exceptie din perioada lor de guvernare, nu pentru ca au frustrat de drepturi greu obtinute clasele salariale sau somerii sau au fost realmente talentati ca politicieni.

Liberalo-pedelistii lui Blaga/ MRU doresc deci sa vina la putere prematur, la ciolan. S-ar parea ca si vestul face presiuni in sensul asta. La fel de deficitari doctrinar si organizational ca si PSD, acestia par gata sa repete toate erorile politice comise in 2004, 2009 sau 2012, subminand astfel grav insusi conceptul de democratie si de alegeri : cand poti sa le eviti prin smecherii de culise, de ce nu ? Asta in timp ce vorbim in prezent de "Romania lucrului bine facut" ...

In fine, subscriu la opinia lui Stelian Tanase, si anume ca alegerile la termen sunt de preferat anticipatelor. Nu cred asta de ieri, de azi, am publicat inca din 1997 un comentariu in RL, intitulat "Capcana alegerilor anticipate". Dar, desi graba strica treaba, nu ma astept nici de la politicienii actuali, nici de la presedintele ales, sa dea dovada de maturitatea si intelepciunea politica necesare :

http://www.cotidianul.ro/stelian-tanase-pas-cu-pas-252149/

UITATI IN TRANZITIE

 Una dintre cele mai importante categorii profesionale din Romania, profesorii din ciclul primar, gimnazial sau liceal, este printre marii perdanti ai tranzitiei. Salariile lor de mizerie, care incep de la 2 euro net pe ora, sunt cele mai mici din UE, daca nu ii pomenim pe bulgari.

Cum s-a ajuns aici ? Mi-am inceput cariera didactica ca profesor stagiar la liceul industrial "Tractorul" din Brasov. In vara 1980 am participat la un congres international de stiinte istorice organizat la Bucuresti. Taxa de participare am achitat-o din buzunarul propriu, bantuia deja austeritatea printre profesori. Umilinta cea mare a constat insa in faptul ca participand la un pranz la Cercul Militar, colegii din Serbia si Ungaria au achitat consumatia, dupa ce ne-am comparat , ca tot omul, salariile : la ei, profesorii aveau inca de atunci salarii de trei, patru ori mai mari !

Intors la liceu, am participat in toamna la un consiliu profesoral care strangea propuneri pentru a fi trimise la congresul educatiei si culturii socialiste, ce urma sa se desfasoare cateva luni mai tarziu. Relatand colegilor cele discutate la congresul de istorie din vara cu profesorii maghiari si sarbi, am propus consiliului sa ceara viitorului congres DUBLAREA salariilor profesorilor romani, pentru a mai reduce marile diferente de venituri care existau deja intre cadrele didactice din blocul tarilor socialiste din Europa de est. Directorul de atunci al liceului, Manole Ioan, a ras, spunand ca propunerea mea va fi consemnata, dar ca aceasta nu va ajunge niciodata printre propunerile prezentate oficial la congres...

Timpul a trecut, eu am fost fortat sa emigrez in 1981, dar m-am reintors la Brasov in 1992. Avand un fiu care se pregatea sa intre la liceu, am decis sa imi reiau temporar activitatea didactica in 2005. La nici o luna, sindicatul colegiului la care functionam a declasat o greva, una dintre cerinte fiind dublarea salariilor profesorilor. Guvernul Tariceanu a marit putin salariile profesorilor , insa Basescu a decis in 2010 amputarea acestora cu 25%, ca sa faca pe placul unor oficiali euroatlantici.

S-a revenit asadar la situatia financiara de cosmar pe care o indura profesorii de cel putin 33 de ani. A fost ales un nou presedinte in persoana lui Klaus Iohannis, el insusi fost profesor SI fost inspector scolar. Printre prioritatile anuntate de acesta, insa, nu figureaza nicaieri repararea injustitiei de care sufera profesorii si invatatorii nostri de mai bine de trei decenii. "Dragul de Klaus" , cum l-a dezmierdat in scrisoarea sa de felicitare comisarul Juncker, are alte prioritati, de dreapta, cum ar fi protectia proprietatii, modificarea constitutiei, cresterea economica si atragerea de investitii straine, dar atat !

Absenta oricaror preocupari de justitie sociala si de redistribuirea veniturilor de la categoriile favorizate de cetateni la cele care muncesc din greu dar abia au cu ce sa isi duca zilele este evidenta la ambele partide, fie ca vorbim de PSD sau de ACL. Degeaba si-au ales ca deviza " Justitie si Fratie " francmasonii romani care au fondat Romania : justitia sociala nu este o prioritate pentru partidele sau politicienii romani. In plus, Iohannis fiind sas de origine, nici nu are de ce sa isi bata capul cu asemenea delicateturi, daca nici macar politicienilor romani get-beget nu le pasa !

Cu toate acestea, exemplul recent al Tunisiei ne reaminteste faptul ca un stat poate avea o crestere economica sustinuta si chiar spectaculara, dar ca in absenta unor masuri de redistributia avutiei catre toate categoriile sociale, totul se poate termina cum stim deja cu totii.

NEOCONSERVATORII, APOSTOLII IMPERIULUI AMERICAN

In anii 90, un grup de intelectuali americani au elaborat un proiect, " The New American Century" . Fondatori au fost William Kristol si Robert Kagan (sotul Victoriei Nuland, in fotografie, fost consilier de politica externa al doamnei Clinton )

Printre cei care au aderat la proiect au fost Dick Cheney, fost vicepresedinte SUA, Donald Rumsfeld (fost ministru american al apararii) , Paul Wolfowitz ( adjunctul ministrului apararii si fost sef la baca mondiala) etc . Tismaneanu este si el unul dintre aderenti. Multi dintre acestia au obtinut posturi-cheie in timpul administratiei Bush Jr.In prezent, acestia au adepti in Franta, Germania, Bruxelles, etc, care se comporta ca adevarati functionari imperiali ai SUA in tarile lor (Yatseniuk)

Profitand de disparitia URSS, grupul in cauza a elaborat asadar platforma-program a hegemoniei globale americane pentru secolul 21, la care din pacate administratia Obama nu a renuntat total nici dupa dezastrul din Irak si plecarea lui Bush Jr de la Casa Alba.

Pe scurt, ingerinta SUA in Ucraina, rasturnarea guvernului ales din februarie si razboiul civil care a facut 3000 de victime sunt opera acestora, care o au pe Victoria Nuland la Departamentul de Stat ca sprijin. Vina actualului presedinte consta in faptul ca nu a curatat aparatul de stat american de reprezentantii curentului neoconservator, si rezultatele se vad ...

Like

"MARELE ZID UCRAINEAN" SI CRETINISMUL GEOPOLITIC

Recent, guvernul ucrainean a inceput constructia unui zid la granita de est cu Rusia, propus initial in luna mai de cativa miliardari ucraineni. (Kolomoisky)

Conceput ca o a doua linie Maginot - cu transee, subterane, adaposturi pentru tancuri, campuri de mine - constructia zidului se va ridica la 4 miliarde de dolari. Ucraina este in pragul falimentului economic, iarna se apropie, insa asemenea amanunte nu par sa conteze in Kiev. Guvernantii si miliardarii ucraineni spera astfel in van sa realizeze o a doua diviziune a continentului dupa cea din timpul razboiului rece , prin constructia de infrastructuri care nu au aparat nici macar Franta de germani in 1940 ...

Europa nu a mai cunoscut un proiect de fortificatii militare de o asemenea amploare decat in urma cu 2000 de ani, cand romanii au construit in estul Europei cunoscutul " limes Romanus". Proiectul ucrainean presupune izolarea de facto a Europei de continentul euroasiatic din care face parte geografic , nefiind deci vorba doar de o structura despartitoare dintre doua state vecine, de altfel inrudite si cu aceleasi traditii culturale si religioase.

Nu ma ocup de planurile imperiale ale neoconservatorilor americani de ieri, de azi. In 1998 am publicat deja un articol in Curentul, "De Nobis Fabula Narratur" , in care atrageam atentia asupra faptului ca americanii au inceput sa se considere urmasii directi ai Romei si ca le imita metodele de dominatie, extinse insa la scara planetara . Atunci preconizau inlocuirea tuturor monedelor cu una singura - ati ghicit, dolarul american - si exercitarea hegemoniei americane exclusiv prin metode militare, nu prin intermediul ONU, etc.  Iata ca a aparut acum si limes americanus .

UE are acuta nevoie de resursele energetice, de pietele ruse si de liniste la frontiera de est, nu de planurile nebunesti ale unor lideri politici dezaxati. Acestia sunt pe cale sa altereze geografia, istoria si economia continentului in favoarea unor puteri anglo-saxone grav afectate de cretinism geopolitic :

http://vestnikkavkaza.net/news/politics/59807.html

INSPIRATORUL LUI ADAM SMITH : BOISGUILBERT ( 1646-1714 )

Pierre le Pesant de Boisguilbert merita, intr-o lume stiintifica mai echitabila, titlul de "parinte al economiei" alaturi de Adam Smith.

Insusi titlul uneia dintre remarcabilele sale lucrari, " Dizertatie asupra naturii avutiei, a banilor si a impozitelor" (1708) aminteste de titlul lucrarii de capetenie a lui Adam Smith, "Avutia Natiunilor" ( "Asupra Naturii si Cauzelor Avutiei Natiunilor" , 1776). De altfel , contemporanii lui Adam Smith l-au acuzat pe acesta ca s-a inspirat masiv din opera economistului francez, fara a-l cita macar o singura data... (Pierre Rosanvallon, "Boisguilbert et la Genese de l'Etat Moderne " Esprit, 1982, p. 37).

Tot Boisguilbert este primul care a criticat practicile mercantiliste din timpul sau, insistand asupra faptului ca banii nu pot fi generatori de avutie, pentru ca ei nu creaza nimic prin ei insisi. El merge insa mult mai departe, demonstrand ca MUNCA este sursa veritabila a avutiei natiunilor, si ca " societatea, nu teritoriul este suportul si sursa prosperitatii, o descoperire care va avea un impact considerabil. " (Ronsanvallon, p . 37 )

Munca fiind asadar criteriul avutiei, Boisguilbert distinge intre doua tipuri de avutii, in functie de munca prestata : fructele pamantului si bunurile manufacturate (sau industriale). Boisguibert deriva o reprezentare a societatii vremii sale bazandu-se exclusiv pe analiza economica :

" Astazi oamenii se impart in doua clase, adica una care nu face nimic si se bucura de toate placerile si alta care munceste de dimineata pana seara si de-abia are cele necesare traiului, atunci cand nu este privata deseori si de acestea " (Dissertation, II, p. 979 ).

BRAZILIA vs GERMANIA

Desi campionatul de fotbal este in toi, nu o confruntare sportiva pe terenul de fotbal am acum in vedere. Doresc sa fac o comparatie intre doua femei-politician, Dilma Rousseff si Angela Merkel, care conduc doua dintre cele mai importante state din lume.

Merkel a fost realeasa recent pentru un al treilea mandat pe postul de cancelar al Germaniei, in timp ce Dilma Rousseff se pregateste de alegeri , care vor avea loc in Brazilia in luna octombrie.

Germania domina economic UE, la fel cum Brazilia domina economiile tarilor sud-americane membre Mercosur. Asemanarile intre cele doua tari si femeile aflate la conducerea lor se opresc insa aici.

Trecuta de la comunismul est-german la ideologia capitalista neoliberala pura, Angela Merkel si-a schimbat radical nu numai ideologia pe care a sustinut-o in tinerete, dar si stapanii externi, acum fiind suportera prea-plecata a americanilor in Europa si in lume.

Arestata si torturata acum 40 de ani de regimul militar brazilian sprijinit de SUA, Dilma Russeff a preluat conducerea Partidului Muncitoresc creat de Lula da Silva si a fost aleasa ca presedinta a Braziliei in urma cu patru ani. Aceasta a ramas credincioasa ideologic miscarii politice de stanga si incearca sa isi apere atat propriul stat, cat si restul continentului de o noua gaselnita a lui John Kerry si Washingtonului, adica o noua schema de dominatie a continentului bazata pe rasuflata doctrina Monroe.

In timp ce Merkel nu vede o problema in faptul ca NSA ii asculta pana si propriul telefon, Dilma Rousseff a alocat bani pentru construirea unui cablu transatlantic submarin din fibra optica , care sa evite spionajul electronic american si depune eforturi pentru gasirea unei alte formule de guvernanta a Internetului.

Ambele doamne sunt doua persoane instruite, competente, desi numai una dintre ele este atacata in mod vicios de protestatari scosi in srada cu ajutorul retelelor sociale, Dilma Rousseff. Cand nu te pozitionezi in postura de lacheu al americanilor, asa se intampla, cum au constatat de curand si Vladimir Putin in timpul olimpiadei de iarna sau Erdogan din Turcia anul trecut :

http://www.dw.de/dilma-rousseff-on-the-bumpy-road-to-re-election/a-17725330

CAND A DEBUTAT TALASOCRATIA ANGLO-SAXONA ?

Zilele trecute, am publicat pe Amazon eseul " The New Pivot of History" , care se refera la declinul puterii maritime anglo-saxone in contextul afirmarii sau reafirmarii unor puteri economice si militare terestre, China si Rusia. Acelora dintre dumneavoastra care doresc sa aprofundeze subiectul doresc sa le recomand eseul meu despre pacea din 1763 - care se vinde bine in Franta si destul de OK in SUA - eveniment ce marcheaza debutul suprematiei maritime britanice. Cele doua eseuri se completeaza deci reciproc. Pentru cei care nu stapanesc bine limba engleza, exista si versiunea in limba franceza.

The Peace of 1763                            Les enjeux géopolitiques du Traité de 1763

A INTELES AMERICA MESAJUL LUI OBAMA ?

Ieri presedintele Obama a tinut o cuvantare la academia militara West Point , pe tema prioritatilor de politica externa ale administratiei sale.

Este foarte clar pentru observatori faptul ca Obama prefera solutionarea crizelor internationale pe cale diplomatica, nu militara. "Faptul ca avem cel mai mare ciocan nu inseamna ca fiecare problema cu care ne confruntam este un cui" , a spus Obama, atragand astfel atentia ca recursul la interventii armate trebuie sa fie ultimul, nu principalul instrument de politica externa folosit de SUA.

Preferinta lui Obama pentru negocieri in locul interventiei armate reprezinta asadar o schimbare majora in politica externa americana. Pana de curand, amenintarea cu forta armata si interventiile militare americane au fost metodele favorite folosite de SUA in rolul de hegemon planetar.

Dupa decenii de interventionism armat, insa, americanii sunt lipsiti de un serviciu diplomatic competent, demn de o superputere, care sa se ridice la inaltimea asteptarilor administratiei Obama. Asa cum a dovedit-o si criza din Ucraina, planificarea strategica la nivelul Departamentului de Stat si executia masurilor decise pe teren se afla pe mana unor diletanti periculosi, care comit gafe diplomatice in lant ( vezi exemplul oferit de doamnele Clinton, Nuland et comp)

A fi diplomat sau ambasador american a fost, vreme de decenii, mai putin reputabil sau banos decat a lucra in adminisratie pentru Pentagon, pentru trezorerie sau pentru alte ministere. Cu rare exceptii (George Kennan, Henry Kissinger) ,SUA nu a avut diplomati de mare clasa, dimpotriva. Nu a fost de nici un ajutor nici faptul ca foarte multi ambasadori americani isi obtin pozitia prin pile sau pentru ca au contribuit financiar la campaniile prezidentiale ...

Iata de ce , desi obiectivele de politica externa anuntate de Obama sunt nobile, laudabile si rationale, realizarea lor in practica este problematica, deoarece depinde de un serviciu diplomatic subfinantat si lipsit de adevarate talente in domeniul relatiilor internationale sau planificarii strategice. Din aceste motive, orice schimbare majora de genul celei anuntate de presedintele american in fata cadetilor de la West Point nu poate avea loc in absenta adoptarii unor masuri prealabile de restructurare masiva a Departamentului de Stat si de profesionalizare reala a serviciului diplomatic american :

http://www.reuters.com/article/2014/05/28/us-usa-obama-foreign-idUSKBN0E70NB20140528

MANIFESTUL LUI PIKETTY

Un grup de intelectuali francezi, in frunte cu Thomas Piketty, cunoscutul economist, au lansat un manifest cu propuneri de reconstructie fiscala si institutionala a Uniunii Europene.

Pornind de la constatarea ca actualele structuri nu pot asigura stabilitatea si buna functionare a economiilor tarilor membre, grupul de intelectuali sustine introducerea unui impozit comun pentru corporatii, pentru evitarea masivei evaziuni fiscale practicata in prezent de marile corporatii. 10% din impozitele comune astfel colectate vor merge la bugetul Uniunii, care este alimentat in prezent numai de contributiile individuale ale statelor membre si taxe vamale comunitare.

Manifestul mai propune si crearea unei Camere Europene, initial formata numai din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre in clubul euro, singurul for abilitat sa ia decizii in privinta fiscalitatii, marimii deficitelor bugetare sau adancirii integrarii dintre membri. Camera ar functiona in paralel cu actualul Parlament european.

In fine, autorii manifestului considera ca datoriile statelor care depasesc pragul de 60% din PIB, o mai veche propunere a germanilor, trebuie mutualizate si incluse intr-un fond comun :

http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/may/02/manifesto-europe-radical-financial-democratic

"TRECUTUL DEVOREAZA VIITORUL"

Cel mai cunoscut economist al timpurilor noastre, la fel de celebru ca Milton Friedman in anii 70, este economistul francez Thomas Piketty de la EHESS in Paris.

Cartea care l-a facut celebru poarta numele de "Capitalul in secolul XXI ", in care Piketty dovedeste cu statistici din ultimii doua sute de ani ca mult sarbatoritele inegalitati de avere nu sunt, cum credeau economistii neoliberali, generatoare de dinamism economic, ci reteta sigura pentru stagnare, convulsii sociale, revolutii sau razboaie.

Atunci cand veniturile capitalului depasesc cresterea salariilor sau productiei de marfuri, asa cum s-a intamplat de regula pana in prezent, inegalitatile de avere explodeaza. Singura perioada in care nu s-a intamplat asta a fost intre 1910 si 1950, cand inegalitatile au fost reduse pe calea razboiului, revolutiilor si ca urmare a depresiunii economice din anii 30.

Exista doua mari tipuri de inegalitate, de avere si de venituri. In SUA si Europa, 10% din populatie poseda intre 60 si 70 % din avere si intre 25 si 35 % din venituri . Concentrarea averilor a ajuns astazi la nivelul de dinainte de 1910 si se indreapta catre genul de concentrare specific secolului XIX !

Procesul de adancirea inegalitatilor este agravat de existenta unei caste de mostenitori si de salariile extravagante oferite "supermanagerilor" marilor corporatii . In realitate, sustine Piketty, nici un nou intreprinzator, cu una sau doua exceptii in Sillicon Valley, nu poate aduna suficienta avere pentru a contracara uriasele concentrari de avere deja existente.

Economia sufera, pentru ca este mai profitabila investitia in stocuri de actiuni sau imobiliare, decat in capacitati de productie noi si riscante. Este o situatie in care "trecutul devoreaza viitorul", deoarece este mai profitabil sa devii rentier decat sa fii intreprinzator. Asa dispare dinamismul economiei capitaliste, situatia agravandu-se si mai mult din cauza abilitatii celor bogati de a-si proteja averea de impozitare.

Greul cheltuielilor revine platitorilor de TVA, masele salariale,care genereaza intre 45% (Anglia) si 52%(Franta) din totalul impozitelor colectate ( cei 1% platesc in medie 33% din totalul impozitelor) . In absenta unor masuri corective ( impozitare progresiva de 80%, taxe pe avere si mosteniri) nu ne raman la dispozitie decat remediile "clasice", revolutiile si razboaiele :

recenzie The Guardian