Showing posts with label consensul Washington. Show all posts
Showing posts with label consensul Washington. Show all posts

Wednesday, May 6, 2015

Originea economiei de schimb : Steuart vs Adam Smith

Deplangeam in postul meu despre Adam Smith faptul ca  in lucrarea acestuia, "Avutia Natiunilor" (1776) el evita sa citeze lucrarile altor economisti, pentru a asigura probabil cartii lui statutul de "biblie" a economiei de piata.  Astfel, "  cu Adam Smith incepe traditia de tacere in jurul operei compatriotului sau Steuart, traditie pe care Malthus si Keynes sunt deasemenea acuzati ca au perpetuat-o".  (Antoine Rebeyrol, "Marché et marchands chez Sir James Steuart", in Persee, 1982, p.5). Mai trist este insa faptul ca Smith " a scris " Avutia Natiunilor"  cu intentia  ascunsa , insa puternica,  de a ataca economia politica a lui Steuart" . ( Tatsuya Sakamoto," The Rise of Political Economy in the Scottish Enlightenment", 2002, p.5)



 Pentru a contracara teoriile lui Steuart, Smith a evitat asadar cu buna stiinta sa il citeze in cartea lui , asa cum aflam dintr-o scrisoare a acestuia din 1772  adresata deputatului William Pulteney, cel mai bogat om din Anglia la vremea respectiva :

" Am aceiasi opinie cu dumneavoastra despre cartea lui James Steuart.  Fara sa il mentionez macar o singura data, ma felicit  in privinta faptului ca fiecare fals principiu din cartea lui este combatut net si cu claritate in cartea mea" . ( Gilles Dostaler, " Le Combat ..." , p. 76)


Tratatul de Economie Politica (1767), publicat cu noua ani inaintea "Avutiei" de contemporanul sau, James Steuart (1712-1780) ilustreaza pe deplin carentele unor asemenea practici pseudo-stiintifice.

Astfel, potrivit lui Smith - care ar fi vrut ca economia sa dobandeasca acelasi statut stiintific respectabil ca stiintele naturii, precum fizica sau astronomia, spre exemplu - economia de schimb a aparut in urma unui proces natural de adancirea diviziunii muncii, bazat pe existenta la oameni a asa-numitei "predispozitii  de a initia schimburi", prezenta potrivit acestuia intr-o masura mai mica sau mai mare in toate timpurile si la toate popoarele :

" Diviziunea muncii, care ne aduce atatea avantaje, nu este rezultatul intelepciunii umane (...) Aceasta este consecinta necesara, desi lenta si graduala, a unei anumite predispozitii (propensity) inerente naturii umane (...)  ; predispozitia de a transporta, a face barter, de a a schimba un obiect contra altuia" (Adam Smith, "The Wealth of Nations" )

 Odata devenita predominanta, economia de schimb este guvernata de legi imuabile ale pietei, ca cererea si oferta, armonia intre membrii societatii bazandu-se pe echilibrul dintre interesele fiecaruia, conditie indispensabila pentru a putea intretine relatii de schimb .

Nimic mai fals, sustine Steuart in tratatul sau. Potrivit lui, economia de schimb este o constructie institutionala deliberata a clasei comerciantilor, devenita posibila datorita cresterii productivitatii in agricultura si  dezvoltarii sectorului manufacturier. Drept urmare, schimbarea esentiala are loc in sistemul institutional de organizarea productiei. " Nu exista nicio tendinta naturala care sa faca posibila adancirea diviziunii muncii si deci sa faca posibila aparitia unei societati comerciale ca rezultat al naturii umane" , asa cum sustine Adam Smith.  " Pentru Steuart organizatia institutionala pe care noi o numim economie de piata este o constructie artificiala, care are ca origine cererea de produse. (...)natiunile care au dorit, au introdus un "sistem de industrie si comert", in care productia este total administrata de comercianti". (...) Economia Politica a lui Steuart este o stiinta a artificialului ; o stiinta care incearca sa descifreze functionarea unor mecanisme nenaturale si care ajuta la crearea instrumentelor pe care oamenii de stat le adapteaza nevoilor si obiectivelor individuale"  (José Manuel Menudo, "Sir James Steuart on the origins of the exchange economy", 2014, pp. 3-9) :

"( sistemul) de industrie si comert este o abreviere a acestui proces indelungat ; o schema inventata si pusa pe picioare de comercianti, bazata pe principiul castigului, suportata si extinsa printre oameni, respectand principiul utilitatii pentru fiecare individ, sarac sau bogat, pentru orice societate, mica sau mare"  (...)  Comertul si industria isi datoreaza  extinderea ambitiei printilor, care au sprijinit planul de la bun inceput  cu scopul de a se imbogati si deci de a deveni redutabili pentru vecinii lor". ( James Steuart, "Principii de Economie Politica", pp. 1241, 1329).


" In aceasta si consta originalitatea lui Steuart, a carui opera reprezinta singura tentativa cunoscuta de a elabora o conceptie despre piata in care agentii principali sunt comerciantii care urmaresc castigul banesc" . ( Antoine Rebeyrol, " Marché et marchands ...", p. 6).

 Steuart a fost gresit catalogat drept "mercantilist", un termen inventat de altfel de Smith pentru a desemna pe toti cei care se opuneau comertului liber asa cum il preconiza el . In realitate, " Steuart a inceput sa fie ignorat pentru ca principiile sale de economie politica, care puneau accentul pe faptul ca fiecare natiune ,stat, situatie sau istorie sunt diferite nu erau la fel de utile in justificarea expansiunii Imperiului Britanic asa cum a fost cazul cu sistemul universal conceput de Adam Smith". ( Ramos, Aida, "Economy, Empire and Identity : Rethinking the origins of political economy in Sir James Steuart's PRINCIPLES  OF POLITICAL ECONOMY ", teza de doctorat, Notre Dame Indiana, 2007, p. 13) .Chiar daca britanicii au avut asadar tot interesul sa o ignore in favoarea lucrarii lui Smith, cartea lui Steuart a ramas totusi in voga pe continent, in coloniile americane sau Irlanda pana in 1850.


Un alt dezacord major dintre cei doi se refera la rolul statului in economie.  Spre deosebire de Smith, James Steuart a fost un partizan constant al interventiei statului in economie, anticipandu-l astfel pe John M. Keynes. Spre deosebire de Smith, Steuart nu credea nici in laissez-faire in politica economica, nici in existenta "mainii invizibile" care ar permite auto-reglarea pietelor. Astfel, in timpul dezbaterilor privind cresterea pretului graului din vremea sa, Steuart a recomandat interventia statului in vederea stabilizarii preturilor si pentru asigurarea cantitatilor de grau necesare consumului. " El a propus o schema de interventie care aminteste de politica agricola comuna (CAP) care a fost adoptata de Comunitatea europeana". ( Gilles Dostaler, "James Steuart, le combat perdu contre Adam Smith", Alternatives économiques, 5/2010 ( no. 291) p. 76).


Iata insa cum vedea Adam Smith rezolvarea pentru fluctuatiile pretului graului, care generau destul de frecvent  in perioada respectiva  foamete printre salariati: "Smith ne-a facut sa vedem cu claritate faptul ca tendinta naturala intr-un an de foamete este sa priveze de orice tip de munca un numar mare  de muncitori sau sa-i forteze sa lucreze pentru un salariu redus, din cauza imposibilitatii  pentru patroni de a angaja acelasi numar de oameni la acelasi pret ca inainte .  Marirea salariilor ar duce la cresterea numarului de someri si ar insemna sa previna, cum subliniaza  acest autor ( adica Smith) efectele benefice ale unei perioade de foamete moderata, care tinde sa ii faca pe oameni mai muncitori, mai atenti si mai economi" ( Thomas Malthus, "Essai sur le Principe de la Population", p. 63)


Daca Smith considera cresterea productiei ca rezultatul adancirii diviziunii muncii, Steuart si-a concentrat atentia asupra relatiei dintre producatori si consumatori. Producatorii vand toata productia comerciantilor, care satisfac cererea unor clienti din ce in ce mai indepartati de locul productiei,  detecteaza excesele de cerere si oferta de bunuri din teren, transfera aceste informatii producatorilor prin intermediul pietei si evita problemele de aprovizionare care ii pot determina pe consumatori sa achizitioneze marfuri direct de la producatori.

In continuare, Steuart descrie procesul de expansiune comerciala inafara tarii de origine :

"Comertul (activ)  are loc  atunci cand comerciantii, care au  aplicat planul cu succes acasa, incep sa exporte munca conationalilor lor in alte regiuni, care fie ca produc, fie ca sant in stare sa produca, asemenea bunuri de consum (...) ; si  care urmaresc realizarea de vanzari rapide si profituri substantiale . (...) Comerciantii  se vor stradui sa foloseasca orice metoda ca sa  inspire in  acesti oameni  un gust pentru delicatese sau  lucruri rafinate. O abundenta de cadouri fine, constand in obiecte de lux, cat mai adaptate spiritului acestor oameni, vor fi daruite printului si notabililor  tarii. Lucratori vor fi chiar angajati in tara de origine pentru a studia gusturile strainilor si a le satisface dorintele pe orice cale.  (...) Odata cu introducerea banilor intr-o tara, acestia devin, asa cum am observat mai sus, obiectul dorintei pentru toti locuitorii."  ( James Steuart, "Priciples of Political Economy",  cap. V, p. 1236-1249)


Asa cum explica asadar Manuel Menudo, " banii  produc o dorinta generalizata pentru obiecte de lux care conduc la nevoia  de a genera un surplus care sa faca schimbul posibil. De acum individul este subordonat unui "sistem de industrie si comert" care ii pune la dispozitie bunurile de lux dorite si banii cu care sa le cumpere. Rezultatul este economia de schimb in care toate tipurile de posesiuni devin circulante." (Jose Manuel Menudo, p.10)  Sau in formularea lui Steuart, " din analiza acestor principii se pare ca sclavia a avut acelasi efect in vechime in popularea lumii  pe care il are industria si comertul in prezent. Oamenii erau fortati sa munceasca pentru ca erau sclavii altora ; oamenii sunt acum fortati sa munceasca pentru ca sunt sclavii propriilor dorinte " ( James Steuart, Principles, I ; p. 52)

Spre deosebire de Smith, Steuart este mai putin inclinat sa faca apologia societatii de piata, fiind mai interesat in   studiul aspectelor sociale si politice generate de trecerea la acest gen de economie. Sustinand ca "sistemul de industrie si comert" a fost creat si introdus de comercianti si generalizat de suverani, Steuart neaga orice caracteristica naturala a economiei de piata.


Steuart nu credea nici in echilibrul spontan al pietei muncii, preconizand anumite masuri guvernamentale de protectie. Metodele de interventie preferate de acesta erau sporirea cheltuielilor publice si initierea unor programe de investitii publice, anticipandu-l pe Keynes. Facand o distinctie intre moneda reala si moneda de credit, Steuart era de parere ca guvernele trebuie sa stimuleze dezvoltarea monedei de credit si considera ca datoria publica constituie un instrument esential al interventiei statului in economie. (Gilles Dostaler, " Le combat perdu...")

Astfel , Steuart are imensul merit de a-si fi dat seama ca economiile de piata sunt instabile, ca cererea de bunuri poate fi la un moment dat insuficienta pentru a ocupa toata forta de munca disponibila. El a descoperit  asadar primul 
somajul involuntar, care trebuie combatut de politicieni prin masuri de stimularea cererii efective, alt concept inventat de el. In acest sens, il putem considera pe Smith un "economist al ofertei" in sensul actual al notiunii, in timp ce Steuart a fost un "economist al cererii", in sensul keynesian. ( Ikuo Omori, " The Scotish Triangle" in the Shaping of Political Economy : David Hume, Sir James Steuart and Adam Smith" , p. 107).

 Daca renuntam asadar la "povestile nemuritoare" ale lui Smith, Steuart se dovedeste si astazi un ghid util pentru intelegerea aranjamentelor institutionale care au facut posibila  expansiunea economiei globale contemporane ( care se bazeaza , cum stim cu totii, pe institutii ca FMI, Banca Mondiala sau OMC), nu numai a naturii si genezei economiei de schimb. Daca mai luam in considerare si faptul ca in ultimii 30 de ani expansiunea capitalismului mondial s-a desfasurat potrivit unui plan precis, cunoscut sub numele de " agenda de la Washington",  ideile lui James Steuart devin de-a dreptul profetice . Nu in ultimul rand, entuziasmul lui Steuart pentru interventia statului in economie in timp de crize este cat se poate de binevenit pentru economistii heterodocsi contemporani . 

Inchei aici consideratiile mele cu un citat din studiul lui Ikuo Omori despre cei doi( de fapt trei) economisti scotieni :

" Cand istoricii gandirii economice vorbesc de " Triunghiul Scotian" exista tendinta ca acestia sa isi imagineze un triunghi isoscel, cu Smith plasat in varful acestuia. Dar este aceasta configuratie valida ? Cu alte cuvinte, nu este decat Smith adevaratul fondator al economiei politice ? Evidentele sugereaza ca nu este asa. James Steuart indeosebi trebuie recunoscut ca "economistul politic" care a creat primul sistem de economie monetara. Steuart a fost acela care a facut primul ca economia politica sa stea pe propriile-i picioare, independent de politica si de jurisprudenta. Smith i-a urmat exemplul indeaproape in aceasta privinta". ( Ikuo Omori, p.103)

Wednesday, March 25, 2015

CE AU COMUNISTII SI CAPITALISTII IN COMUN ?

La prima vedere, nimic. Primii cred in proprietatea colectiva, ceilalti in virtutile (teoretice) ale proprietatii private.
Comunistii credeau ca activitatile economice si investitiile trebuiesc coordonate sau facute de stat ; capitalistii neoliberali vor sa scoata statul total din economie, pana si din domeniile asa-zise "regaliene" ( administrarea infrastructurilor rutiere sau feroviare, a porturilor, armatei, politiei, justitiei, inchisorilor, etc) .

Cu toate acestea, si capitalistii actuali, si comunistii, cred in propria lor versiune a " sfarsitului istoriei". Teza privitoare la un ipotetic "sfarsit al istoriei", gresita fireste, a fost preluata de Marx direct si de Fukuyama via Kojeve de la filosoful german Hegel , aceasta devenind nucleul in jurul caruia cei doi si-au construit propriile teorii de filosofia istoriei.

Pentru Marx, "sfarsitul istoriei" va avea loc atunci cand proletariatul va reusi sa preia controlul societatilor umane din mana capitalistilor si isi va instaura dictatura proprie. ( Ceausescu a fost destul de convins ca Romania a ajuns in faza aceasta in anii 80, el botezandu-si bulevardul care ducea la Casa Poporului " Victoria Socialismului" .) Iluziile comunistilor s-au prabusit o data cu zidul Berlinului, in 1989 ...

Ramasi singuri pe piata ideilor, neoliberalii au venit cu propria versiune-program a sfarsitului istoriei, teoretizata de Francis Fukuyama in anii 90 in cunoscuta sa carte, "Sfarsitul Istoriei si Ultimul Om ".Castigatoarea cursei pentru evolutie in istoria universala este, crede asadar Fukuyama, democratia liberala, forma de organizare politica specifica capitalismului vestic atotbiruitor...

Ca istoria umana are un inceput, insa nu si un final previzibil, a devenit clar in ultimele doua decenii, mai ales dupa criza financiara din 2008. Cu toate eforturile extraordinare de a impune in lume varianta neoliberala a "sfarsitului istoriei" - cu ajutorul FMI, Bancii Mondiale, al " agendei de la Washington" si din 2003 al armatei americane - tot mai multe natiuni ale lumii si-au creat sisteme politice alternative (Turcia, Rusia, etc) sau le-au adaptat noilor realitati pe cele vechi ( China), sisteme care s-au dovedit functionale din punct de vedere economic si stabile din punct de vedere politic.

Tuesday, May 25, 2010

Romania si Consensul Washington

Criza de la noi este parte a crizei generale a neoliberalismului. Declansata in 2007 si amplificata artificial de speculantii valutari newyorkezi, ea ne afecteaza insa mai mult decat pe cetatenii din Cehia, Polonia sau chiar Ungaria.



La inceputul noului mileniu, cu sprijin american, au aparut in petrol, imobiliare si alte domenii, marii miliardari actuali. Pentru a plati impozite cat mai mici, alesii finantati de acestia au introdus impozitul unic de 16 %. Ministrul liberal care a introdus noul impozit, Ionut Popescu, si-a exprimat indoiala ca nivelul acesta scazut va fi suficient pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare. Un impozit de 20 % ar fi fost mai adecvat pentru finantarea maririlor de pensii si salarii din anii 2005-2007 si pentru organizarea unui sistem de protectie sociala european. Ministrul a fost inlocuit, iar noi ne confruntam astazi (din nou !) cu spectrul reducerilor salariale si cu un deficit bugetar de 9 %.



Reducerea drastica a impozitelor este o prevedere-cheie a teoriei economice neoliberale si a asa-numitului "consens Washington". In ultimele trei decenii, corifeii neoliberalismului au pretins ca prin reducerea impozitului pe profit, sectorul privat ramane cu mai multi bani disponibili pentru investitii, garantand cresterea economica. Din pacate, excesul de bani astfel generat a fost canalizat in speculatii bursiere, care au condus la criza financiara din 2007, cea economica din 2008 si criza resurselor bugetare actuala. Pe continentul nostru, consensul Washington si-a pierdut admiratorii, impozitele se maresc treptat peste tot, iar investitiile de anvergura devin din nou apanajul guvernelor.



Iesirea Romaniei din criza actuala va fi mai problematica decat in trecut, deoarece guvernantilor nostri nu le pasa daca reusim sau nu sa absorbim fondurile europene cu care ne-am putea relansa economic. Oamenii de la putere si-au facut plinul, au un nivel de trai infloritor - de ce sa le mai pese de someri, de pensionari sau de bugetari ? Ca doar n-or fi ei "fraierii"...