Este foarte posibil ca daca la conducerea Statelor Unite sau a Marii Britanii nu ar fi fost lideri politici catolici, razboiul din Ucraina sa nu fi avut loc.
Suntem in saptamana mare a Pastelui catolic si cred ca merita sa reflectam asupra aspectului religios al conflictului din Ucraina, care este imposibil de inteles daca facem abstractie de el.
Bineinteles ca expertii vestici in materie de manipularea opiniei publice internationale incearca sa prezinte situatia din Ucraina ca pe o lupta pe viata si pe moarte intre campionii democratiei liberale din Kiev si autoritarismul Rusiei . Fals !
In realitate, catolicii din conducerea SUA si Marii Britanii, ca Biden, Pelosi sau Johnson ,sunt continuatorii unui conflict vechi de sute de ani in Ucraina, care ii opune pe catolicii, din vestul acestui stat falit, rusofonilor ortodocsi din restul tarii, sprijiniti militar de Rusia.
Laboratorul actualului conflict a fost Yugoslavia anilor 1990. Folosindu-se de cateva decizii administrative neinspirate ale lui Milosevici, catolicii din nordul Yugoslaviei s-au rupt de regimul de la Belgrad, declarandu-si independenta. Primul stat care a recunoscut independenta acestora a fost, deloc surprinzator, Vaticanul, urmat de Germania, care era condusa la vremea aceea tot de un catolic, cancelarul Kohl. Pentru a masca caracterul anti-ortodox al conflictelor care au urmat, au fost sprijiniti tactic si musulmanii slavi din Bosnia sau cei albanezi din Kosovo.
Intre timp, SUA a adoptat ideologia unipolara sugerata de neoconservatorii americani, renuntand la orice pretentie de multilateralism in relatiile internationale. Prin auto-decretarea sa ca singurul hegemon global, America a inaugurat in ultimii 20 de ani seria de razboaie din Afghanistan, Irak, Libia sau Siria si revolutiile colorate din Ucraina sau Georgia, pe care a pretins in toti anii acestia ca intentioneaza sa le " democratizeze " si sa le re-construiasca ca state moderne, tolerante in privinta drepturilor femeii sau ale minoritatii LGBT.
Cruciada impotriva lumii musulmane - declansata initial de administratia condusa de GW Bush - avea deci drept obiectiv ultim " democratizarea " intregului Orient Mijlociu, dupa modelul societatii irakiene "democratizate" de americani. Eforturile acestea au costat Trezoreria americana 2 trilioane de dolari si sute de mii de vieti omenesti in Afghanistan sau Irak, fara niciun rezultat pozitiv.
In acelasi timp, Rusia si-a revenit economic dupa terapia de soc salbatica impusa ei de expertii americani in anii 90. Asa cum era si firesc, rusii au inceput sa obiecteze impotriva extinderii Nato catre est, intuind in mod corect ca aceasta nu facea decat sa continue in noile conditii vechiul conflict din perioada razboiului rece, pe care americanii pretindeau ca l-au incheiat in 1991.
Ca tot veni vorba, si natura conflictului care a opus vestul URSS-ului a fost in realitate tot una anti-ortodoxa, desi oficial se pretindea ca aceasta a fost anti-comunista. Daca ar fi fost intradevar asa, SUA nu ar fi colaborat foarte strans din anii 1970 pana prin 2010 cu o alta mare putere comunista, adica China si nu s-ar fi sprijinit pe biserica catolica poloneza pentru subminarea URSS.
Daca privim razboiul din Ucraina ca o continuare a cruciadei vestului impotriva URSS, apoi a Rusiei, avand aceeasi motivatie anti-ortodoxa, intelegem de ce pozitiile partilor aflate in conflict sunt in realitate ireconciliabile.
De aceasta data, Rusia a ales insa sa nu mai lupte cu vestul pe propriul teritoriu, ca in 1813 sau 1941, ci in Ucraina. La randul sau vestul , condus in prezent de lideri catolici in SUA si Anglia, in alianta cu neoconservatorii americani ,isi justifica ofensiva din Ucraina ca pe o lupta pentru promovarea valorilor democratiei, amenintate de autoritarismul unei Rusii revansarde ( ?! ). Or, asa cum se stie, biserica catolica a fost in realitate marea sprijinitoare - in perioada moderna mai ales - a tuturor regimurilor dictatoriale din vest, de la cele spaniol si portughez in Europa la toate dictaturile din secolul XX din America Centrala si de Sud. Pretentia ca liderii catolici americani sau englezi actuali sunt mari campioni si aparatori ai democratiei este asadar absurda.
In conflictul actual Rusia este intr-o situatie dificila dar nu fara iesire, fiind din nou vorba de un conflict existential pentru ea. Mai greu de stabilit este in baza carui drept isi permite din nou vestul sa participe si sa prelungeasca conflictul din Ucraina, daca tinem cont de realitatea ca Rusia nu este Serbia si ca sansele de reusita ale acestei ultime cruciade sunt nesemnificative.
