Secolul XXI sau secolul XIX bis ?

Intr-un recent interviu acordat ziarului Liberation, Thomas Piketty califica adoptarea de catre parlamentele UE a pragului de 3% pentru deficitele bugetare drept " o eroare istorica".

Sprijinindu-se pe exemplele oferite de istoria economiei, Piketty constata ca exista doua cai de reducerea datoriei publice, una lenta, alta rapida.

Metoda "lenta" a fost folosita in secolul XIX de Marea Britanie, care ramasese in urma razboaielor napoleoniene cu o datorile publica de 200% din PIB. Guverne succesive au stins datoria din excedente bugetare dupa un secol, in conditii de inflatie zero, sustinand o clasa intreaga de rentieri care imprumutasera statul cu sumele necesare purtarii razboaielor. In timpul celor 100 de ani necesari platii datoriei, guverne britanice succesive au alocat sume mult mai importante pentru plata datoriilor si dobanzilor decat pentru educatia englezilor ...

Metoda "rapida" a fost aplicata de Anglia, Germania sau Franta - care aveau toate datorii publice ce depaseau 200% din PIB - dupa cel de-al doilea razboi mondial. Datoriile imense nu au fost platite niciodata, au fost micsorate de inflatie si de o politica de anulare a acestora, ceea ce a permis reconstructia din anii 50 si 60 si puternica crestere economica a majoritatii economiilor europene intre 1945 si 1975. La asemenea solutie se gandesc guvernantii greci in prezent, care au insa ca parteneri de negocieri politicieni conservatori, care vor sa impuna Greciei solutii de secolul XIX .

Altfel spus, conservatorii europeni, mai ales cei englezi si germani, doresc sa faca din secolul XXI un secol XIX bis, prin : reducerea drastica a cheltuielilor bugetare, surplusuri bugetare, desfiintarea statului social, mizerie salariala, aservirea partidelor social-democrate si torpilarea activitatii sindicatelor, devenite neputincioase.

Astfel, Germania a inregistrat anul trecut un surplus bugetar de cateva miliarde, cu toate ca infrastructura tarii este intr-o stare avansata de degradare. Dupa recenta victorie conservatoare in alegerile din Anglia, ministrul de finante George Osborne a anuntat, nici mai mult nici mai putin, ca va introduce in parlament spre aprobare o lege care va OBLIGA guvernul britanic sa genereze surplusuri bugetare, deficitele devenind ilegale !. Lipseste numai razboiul, dar se pare ca pregatirile pentru acesta sunt in curs in estul continentului :

Articolul din Liberation

http://www.liberation.fr/economie/2015/06/07/thomas-piketty-on-a-besoin-de-reformes-fiscales-et-sociales-de-fond-pas-de-cette-improvisation-perma_1324837

MANIFESTUL LUI PIKETTY

Un grup de intelectuali francezi, in frunte cu Thomas Piketty, cunoscutul economist, au lansat un manifest cu propuneri de reconstructie fiscala si institutionala a Uniunii Europene.

Pornind de la constatarea ca actualele structuri nu pot asigura stabilitatea si buna functionare a economiilor tarilor membre, grupul de intelectuali sustine introducerea unui impozit comun pentru corporatii, pentru evitarea masivei evaziuni fiscale practicata in prezent de marile corporatii. 10% din impozitele comune astfel colectate vor merge la bugetul Uniunii, care este alimentat in prezent numai de contributiile individuale ale statelor membre si taxe vamale comunitare.

Manifestul mai propune si crearea unei Camere Europene, initial formata numai din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre in clubul euro, singurul for abilitat sa ia decizii in privinta fiscalitatii, marimii deficitelor bugetare sau adancirii integrarii dintre membri. Camera ar functiona in paralel cu actualul Parlament european.

In fine, autorii manifestului considera ca datoriile statelor care depasesc pragul de 60% din PIB, o mai veche propunere a germanilor, trebuie mutualizate si incluse intr-un fond comun :

http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/may/02/manifesto-europe-radical-financial-democratic

"TRECUTUL DEVOREAZA VIITORUL"

Cel mai cunoscut economist al timpurilor noastre, la fel de celebru ca Milton Friedman in anii 70, este economistul francez Thomas Piketty de la EHESS in Paris.

Cartea care l-a facut celebru poarta numele de "Capitalul in secolul XXI ", in care Piketty dovedeste cu statistici din ultimii doua sute de ani ca mult sarbatoritele inegalitati de avere nu sunt, cum credeau economistii neoliberali, generatoare de dinamism economic, ci reteta sigura pentru stagnare, convulsii sociale, revolutii sau razboaie.

Atunci cand veniturile capitalului depasesc cresterea salariilor sau productiei de marfuri, asa cum s-a intamplat de regula pana in prezent, inegalitatile de avere explodeaza. Singura perioada in care nu s-a intamplat asta a fost intre 1910 si 1950, cand inegalitatile au fost reduse pe calea razboiului, revolutiilor si ca urmare a depresiunii economice din anii 30.

Exista doua mari tipuri de inegalitate, de avere si de venituri. In SUA si Europa, 10% din populatie poseda intre 60 si 70 % din avere si intre 25 si 35 % din venituri . Concentrarea averilor a ajuns astazi la nivelul de dinainte de 1910 si se indreapta catre genul de concentrare specific secolului XIX !

Procesul de adancirea inegalitatilor este agravat de existenta unei caste de mostenitori si de salariile extravagante oferite "supermanagerilor" marilor corporatii . In realitate, sustine Piketty, nici un nou intreprinzator, cu una sau doua exceptii in Sillicon Valley, nu poate aduna suficienta avere pentru a contracara uriasele concentrari de avere deja existente.

Economia sufera, pentru ca este mai profitabila investitia in stocuri de actiuni sau imobiliare, decat in capacitati de productie noi si riscante. Este o situatie in care "trecutul devoreaza viitorul", deoarece este mai profitabil sa devii rentier decat sa fii intreprinzator. Asa dispare dinamismul economiei capitaliste, situatia agravandu-se si mai mult din cauza abilitatii celor bogati de a-si proteja averea de impozitare.

Greul cheltuielilor revine platitorilor de TVA, masele salariale,care genereaza intre 45% (Anglia) si 52%(Franta) din totalul impozitelor colectate ( cei 1% platesc in medie 33% din totalul impozitelor) . In absenta unor masuri corective ( impozitare progresiva de 80%, taxe pe avere si mosteniri) nu ne raman la dispozitie decat remediile "clasice", revolutiile si razboaiele :

recenzie The Guardian