Pentru a prospera economic, Rusia nu mai are nevoie vitală de acces la oceanul Atlantic, așa cum a fost cazul până în secolul XX.
NATO se lauda cu includerea Finlandei și Suediei în alianța după Vilnius, încercând să mascheze 2 aspecte esențiale.
Primul și cel mai important se referă la faptul că NATO este o alianță a cărei utilitate strategică și militară a încetat de cel puțin 2 decenii, o realitate care nu maipoate fi ascunsă specialiștilor în relații internaționale sau publicului vestic la nesfârșit.
Al doilea aspect tine de faptul că interesele economice și strategice ale Rusiei au pivotat in secolul XXI de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific, centrul actual de gravitate al economiei și comerțului mondial. Altfel spus, s-or fi bucurând balticii, polonezii, suedezii sau finlandezii că acum marea Baltică este un " lac NATO", dar din punct de vedere economic și comercial faptul și-a pierdut definitiv importanța avută în secolele trecute. Spre deosebire de căile de acces ale Rusiei la oceanul Atlantic, dificile și printre state ostile ei, accesul la oceanul Pacific se face in totalitate pe teritoriul național rusesc, in deplină securitate. Altfel spus, transportul mărfurilor sau al persoanelor din vestul Rusiei în Extremul Orient, la porturile de la Oceanul Pacific, nu este pus în pericol de vecini belicoși, fiind vorba de transport intern.
Am ajuns chiar să mă întreb dacă nu cumva Rusia acordă o importanță exagerat de mare zonei baltice din cauză că Vladimir Putin este originar din St Petersburg și îi place istoria . Din păcate, recursul la istorie poate fi contraproductiv, în condițiile în care viitorul Pacific al statului rus este mai important decât trecutul său. In plus, in zona Pacificului Rusia nu este înconjurată de state ostile, ci de aliați cum este cazul Chinei .
