RAZBOI RECE 2.0 : DEMOCRATII LIBERALE VS. DEMOCRATII ELECTORALE

Descriam intr-un post in limba engleza, de pe blogul meu gazduit pe platforma Blogactiv.eu, care este miza actualului razboi rece dintre Vest si unele state ale lumii, declansat cu aproximativ 5 ani in urma.

Pentru cei care au citit postul meu anterior in limba romana despre diferentele dintre democratiile vestice de tip liberal si democratii electorale ca acelea din Rusia, Turcia, Ungaria sau Polonia, miza actualului razboi rece este relativ usor de inteles. Aflat inca la conducerea afacerilor lumii, Vestul incearca fara succes sa impuna nu numai generalizarea economiei de piata sau liberalizarea deplina a comertului, dar si adoptarea de catre TOATE statele lumii a variantei sale de democratie politica, si anume democratia liberala.

Democratiile liberale s-au fondat pe principiul protectiei drepturilor minoritatilor: etnice, religioase sau, mai nou, sexuale. Spre deosebire de acestea, democratiile electorale - majoritatea aparute dupa 1989 - au adoptat principiile economiei de piata, au revenit la valorile crestine sau islamice traditionale, dar insista asupra protejarii drepturilor majoritatii populatiei, nu si pe acelea ale minoritatilor, in special minoritatea LGBT.

In realitate insa, democratiile liberale nu protejeaza in mod egal - doar in teorie – drepturile tuturor minoritatilor etnice sau religioase care le compun. Cele mai protejate minoritati din punct de vedere al drepturilor economice, politice sau sociale sunt, in ordine, minoritatea oamenilor cu avere, minoritatea evreilor si cea LGBT, ultimele doua fiind cele mai active minoritati care vin in sprijinul imbogatirii in continuare a primei. Reprezentantii acestor ultime doua minoritati si-au legat definitiv soarta de cea a primilor, pe care ii servesc si ii apara cu inversunare impotriva revendicarilor de orice natura provenite din partea majoritatii populatiei din aceste societati liberale. Alte minoritati decat acestea, relativ importante ca numar si care au o situatie economica sau politica precara, precum negrii din SUA, tiganii, musulmanii din mai multe tari europene, samd, nu sunt protejate sau favorizate de catre legislatorii vestici, dimpotriva.

Faptul ca elitele Vestului au recurs sau recurg din cand in cand la selectarea cate unui lider politic de culoare (Obama in Statele Unite, Sadiq Khan in Londra, Harlem Desir in Franta,etc) pentru a crea impresia de egalitate in drepturi politice intre minoritatile etnice, nu inseala pe nimeni. Situatia negrilor americani este chiar mai rea decat inaintea alegerii lui Obama ca presedinte, iar recentele atacuri teroriste din Franta si Marea Britanie indica – pe langa indoctrinarea islamica – o profunda disatisfactie cu situatia lor a minoritatilor musulmane de arabi si pakistanezi din aceste state. Mai mult, o parte dintre teroristii islamici au atacat si ii ataca pe membrii comunitatilor evreiesti sau LGBT, identificand in acestia pe adevaratii favorizati ai democratiilor de tip liberal.

Pe de alta parte, populatiile majoritare, voturile si drepturile acestora sunt ignorate constant de elitele lor, atunci cand nu sunt calcate pur si simplu in picioare. Faptul explica recentul absenteism la vot in multe tari occidentale, sau puternica dezvoltare a partidelor de tip nationalist, etichetate in mod fals drept “extremiste” de catre criticii lor liberali.

Prin contrast, democratiile electorale incearca si reusesc de multe ori cu destul succes sa reprezinte pe plan politic interesele majoritatii populatiei lor, fie aceasta rusa, turca, maghiara sau poloneza. Toate aceste populatii, spre exemplu, au un grad scazut de toleranta fata de propaganda reprezentantilor LGBT din societatile lor sau fata de extinderea catre acestia a drepturilor civile, cum ar fi cel al casatoriei. Solidaritatea pe baze etnice sau religioase intre cetatenii acestui grup de state este mult mai pronuntata decat este cazul societatilor democratice de tip liberal, care pentru a fi mai usor dominate din punct de vedere economic si politic au fost atomizate in decursul ultimului secol.

Cetatenii acestor democratii liberale sunt supusi unui proces continuu de distrugere a legaturilor ancestrale care au existat si in societatile lor, cum ar fi legaturile de rudenie, cele religioase, sau de solidaritate nationala. In vederea atingerii acestui scop, societatile liberale au fost supuse unui intens proces de laicizare, de promovare sistematica a divorturilor, de distrugere a structurilor asociative de tip sindical si de reducere treptata pana la anulare a rolului traditional de protector jucat de statele vestice, adica a posibilitatii statelor de a-si asista cetatenii din punct de vedere economic (via austeritate sau reducerea rolului statului in economie).

La ora actuala, insasi aparatele de stat ale Vestului sunt supuse unui proces de decimare si de reducere sistematica a resurselor financiare de care dispun, in favoarea marilor corporatii globale care lucreaza in profitul exclusiv al minoritatii oamenilor bogati. Din ce in ce mai frecvent, la conducerea celor mai importante corporatii globale sunt numiti reprezentanti ai comunitatii LGBT, care selecteaza si promoveaza in interiorul multinationalelor cu precadere membri propriei minoritati, indiferent daca sunt sau nu capabili din punct de vedere profesional. Loialitatea acestora catre minoritatea cea mai importanta, adica cea a oamenilor bogati, este insa singura care conteaza.

Mai nou, se observa de asemenea tendinta realmente nefasta de a propulsa la conducerea statelor vestice tot membri ai minoritatii LGBT, asa cum este cazul acum in Luxemburg, Irlanda, si altele. Aceasta tendinta are toate sansele sa se generalizeze in anii urmatori, in stransa legatura cu intensificarea protestelor populatiilor majoritare impotriva unor excese ale oamenilor bogati care par ca scapa total oricaror norme morale, de bun simt sau controlului social. Ea semnifica insa faptul ca democratiile liberale trec de fapt printr-un proces de profunda criza existentiala.

Confruntarea extrem de dura care are in prezent loc intre democratiile liberale si electorale va dura probabil multi ani de acum inainte, angajand cvasi-totalitatea serviciilor secrete vestice, mai ales cele anglo-saxone. Daca cunoastem, spre exemplu, momentul cand s-a declansat acest nou razboi rece, care este miza acestuia (distrugerea democratiilor de tip electoral), sau fortele combatante aflate in conflict, este mai greu de prevazut cand se va sfarsi acesta. Ceea ce nu este de dificil de anticipat, insa, este castigatorul acestui razboi, care de aceasta data nu va mai fi grupul de tari vestice care l-au declansat.