Experimente economice si putinism politic

Guvernul Romaniei a adoptat, in preajma sarbatorilor de iarna, un buget de austeritate care afecteaza grav Educatia si Sanatatea, dar lasa neatinse sau chiar suplimenteaza bugetele serviciilor secrete sau speciale. Din Statele Unite, Cornel Ban sustine in coloanele Evenimentului Zilei ca austeritatea draconica din Romania este identica cu cea adoptata de letoni, amandoua tarile parand sa faca parte dintr-un experiment. Experimentul cui ?



Nobelistul american Joseph Stiglitz sustine, insa, ca masurile de austeritate vor afecta si mai mult sansa relansarii economice, prin scaderea consumului, majorarea cheltuielilor sociale ale statelor care spera sa isi reduca cheltuielile, samd. Fireste, existau, potrivit aceluiasi economist, solutii care ar fi condus la o relansare economica mai rapida, fara nevoia adoptarii de masuri de austeritate draconice. Dar cine sa asculte ? Politicienii Uniunii Europene par sa fi colapsat la logica defectuoasa a neoliberalismului, responsabil pentru marile crize financiare si fiscale din ultimii ani.



In fine, revista britanica The Economist sustine ca masurile dure de austeritate complementeaza o intarire a autoritarismului politic in estul Europei - un fenomen etichetat de aceasta ca "putinism politic". Liderii afectati de aceasta eticheta ar fi politicienii letonieni, premierul Orban sau presedintele Basescu. De fapt, autoritarismul politic actual reflecta deziluzia tarilor din centrul si sud-estul Europei cu politicile de globalizare si cele de austeritate, un fenomen pe care l-am semnalat inca din 1998 si l-am descris in coloanele ziarului Curentul si in introducerea cartii mele electronice, "Falimentul republicii inginerilor".



Din pacate, 2011 se anunta un an de crestere economica anemica insotita de o tensionare exponentiala a relatiilor internationale, generate de inabilitatea marilor state ale lumii, in special China si Statele Unite, de a gasi impreuna solutii la dezechilibrele valutare, comerciale si de alta natura care impiedica buna functionare a economiei mondiale.



Cu salarii amputate si sperante naruite, romanilor nu le ramane de sarbatori decat sa isi linga ranile in intimitatea familiilor lor si sa incerce sa uite, la un pahar de vin si o portie de sarmale, de nesiguranta si dificultatile din viata de zi cu zi. Cu toata amaraciunea care ma cuprinde gandindu-ma la toate astea, doresc sa le urez totusi cu ocazia sarbatorilor,

Multa sanatate si La Multi Ani !

A doua austeritate la romani

Statisticile publicate de Eurostat indica pentru trimestrul al treilea al anului in curs o contractie a economiei romanesti de 1.2 la suta, dupa ce s-a inregistrat o crestere de 1 la suta pe trimestrul al doilea. Marirea TVA-ului la 24 la suta si scaderile salariale salbatice din timpul verii au provocat deci o noua recesiune in Romania. Este adevarat, exista alte tari europene, ca Grecia sau Irlanda, unde economia a scazut cu 4.5 la suta sau mai mult fata de 2009. In aceste tari, insa, deficitele bugetare sunt cele mai mari din Europa, iar in cazul Greciei datoria publica ajunge la 127 la suta din PIB. De ce, totusi, a ajuns Romania sa sufere aceeasi soarta ?

Este evident ca politicienii actuali au ramas cu sechele din vremea primei austeritati la noi, cand Ceausescu ne-a tinut in frig si suferind de foame timp de 10 ani pentru a achita cat mai repede datoria externa a Romaniei si a evita astfel amestecul finantatorilor externi in treburile familiei sale. Atunci, ca si acum, nu ni s-au impus din afara asemenea sacrificii. Nedorind sa se lase mai prejos, Basescu si ai lui au inginerit a doua austeritate la romani, la fel de dura dar mai primejdioasa decat prima. Sustin ca este mai primejdioasa deoarece rabdarea traditionala a romanului, dupa austeritatea din anii '80, tranzitia dureroasa a anilor '90 si saracia din zilele noastre s-a epuizat.

Intelectualii nostri de frunte, unii chiar cu aspiratii prezidentiale, cum este cazul actualului ministru de externe, acorda in schimb interviuri tampite in Wall Street Journal exaltand valoarea exemplara a masurilor de austeritate luate de guvernul din care face parte impotriva propriilor cetateni. Daca era intr-adevar baiat destept, putea raspunde ca nu se pricepe prea bine la economie, el fiind diplomat de cariera. Acelasi ministru, care se pretinde promotor al crestin-democratiei in Romania, a reinviat si pupincurismul de stat la romani. Pai, n-a declarat recent pe sticla ca Basescu este o "cometa politica" iar PDL este coada ei ? Cu asa intelectuali, romanii nu mai au nevoie de dusmani... Confuzati si indarjiti, nu mai stiu in cine sa mai aiba incredere, preferand sa insoteasca pe ultimul drum cortegiul funerar al lui Adrian Paunescu - cel mai talentat manipulator al opiniei publice romanesti din epoca de aur.

Constienta de pericolul in care se afla intelectualii nostri vanduti puterii sau mogulilor, Alina Mungiu-Pippidi, pana mai ieri o sustinatoare vocala a PDL-ului, invita in coloanele Romaniei Libere pe oamenii cinstiti la revolta, cruciada sau revolutie impotriva politicienilor corupti. Actiunea de strangere a randurilor societatii civile propusa de dansa are drept model organizarea cetateneasca de pe o strada dintr-un cartier sarac din Washington, unde a locuit un timp in anii '90. Acolo, protectia impotriva hotilor era asigurata de locuitorii insisi, statul neo-liberal american lasandu-i se pare fara protectie politieneasca adecvata. In fine, atat modelul cat si genul de initiativa - de raliere a societatii civile impotriva coruptilor - se potrivesc ca nuca-n perete cu problemele si conditiile de cosmar din tara.

Mai spectaculoase sunt actiunile anti-guvernamentale ale actualilor manipulatori ai societatii romanesti, Vantu, Voiculescu et comp. Cu ajutorul trusturilor de presa pe care le detin si ale legaturilor de afaceri cu liderii sindicali din Romania, acestia au reusit sa scoata in strada zeci de mii de bugetari nemultumiti, fara niciun folos real insa. Mogulii nostri par mai interesati sa-si arate coltii inspre Basescu, decat sa propuna alternative de redresare a situatiei. Opozitia organizeaza motiune de cenzura dupa motiune de cenzura,fara a avea insa intentia sincera de a rasturna actuala guvernare si de a o inlocui cu alta mai performanta.

Intre timp, tot mai multi romani saraciti se aseaza la cozi interminabile pentru a apuca alimente - ulei, zahar, faina, biscuiti - distribuite in mod gratuit de Uniunea Europeana. A doua austeritate la romani a inceput si nu stie nimeni, zau, cum se va termina.

Incepe sezonul protestelor sindicale

In societatile europene pre-industriale, toamna a fost intotdeauna sezonul recoltei, mai saraca sau mai bogata, dar aproape invariabil prilej de destindere si sarbatoare. In societatile noastre postmoderne puternic afectate de criza globala a neoliberalismului, toamna a devenit sezonul grevelor si al protestelor sindicale.

Sezonul protestelor va fi inaugurat saptamana aceasta de sindicalistii de la CNSLR-Fratia si de la Cartel Alfa, care in zilele urmatoare vor demonstra in Piata Victoriei si vor picheta Guvernul Romaniei. Cum negocierile cu acesta au esuat, sindicalistilor nu le-a ramas alta alegere decat sa iasa in strada, reducerea salariilor bugetarilor cu 25 la suta fiind - in conditiile unui salariu mediu deja scazut de numai 350 de euro - imposibil de acceptat.

Curios este faptul ca austeritatea neoliberala "pe paine" servita de guvernanti este cea mai dura printre tarile Uniunii Europene. Cu toate acestea, spre deosebire de Grecia, Spania sau Irlanda, Romania are un deficit bugetar de sub 10 la suta, iar nivelul datoriei publice raportat la PIB este de sub 40 la suta. Statele Unite au o datorie publica de 324 la suta (raportata la PIB), iar Grecia de 140 la suta, de exemplu. Salariile bugetarilor greci s-au micsorat, insa, cu 10 la suta, nu 25, a crescut putin nivelul TVA-ului si s-a marit pretul benzinei.

Trebuie sa ne punem intrebarea, asadar, daca nu cumva partidul prezidat de Traian Basescu aspira la titlul de cea mai neoliberala formatiune politica din centrul si sud-estul Europei. Dupa ce in anii '90 PD-ul s-a declarat mai social-democrat decat PSD in Internationala Socialista, iata ca in primul deceniu al noului secol acelasi partid vrea sa demonstreze ca este mai liberal decat insusi Partidul Liberal, care a introdus cota unica de impozitare in 2005. Ca sa ajunga la aceasta performanta uluitoare pentru orice analist politic, guvernul PDL ignora recomandarile FMI - care s-a declarat impotriva reducerilor salariale si in favoarea impozitarii suplimentare a celor cu dare de mana - mutiland veniturile bugetarilor romani si jucandu-se cu ideea, si mai aberanta, a introducerii unei taxe unice de 12 sau chiar 10 la suta . Asta da, formatiune politica, monser !

Pensionarii romani, salvati de un maghiar !

Decizia de ieri a Curtii Constitutionale poate sa ii faca pe Vadim Tudor si pe Gigi Becali sa paleasca de necaz. Pai, solidaritatea la romani stim cu totii ca este iluzorie. Cand vine vorba sa-ti lasi aproapele fara bani, esti intotdeauna ...pentru, ca asa este traditia. Asa se explica cum s-a votat in parlament imposibila lege Boc, ca sa simta tot romanul neparlamentar ce inseamna sa nu aiba painea si cutitul in mana.



Da, stimabililor, un reprezentant al 'iridentistilor' a salvat pensiile romanilor de la taiere. Pai Zoltan Farcas asta, ce-i de capul lui ?! Vrea Steaua Romaniei ? Cum indrazneste sa fie mai patriot decat ceilalti romani ? Uite asa ramane peremeul fara apa la moara si pensionarii cu bani in buzunar...



Serios vorbind, este momentul ca la sesiunea parlamentara sa se renunte definitiv atat la taierea salariilor, cat si a pensiilor. Solutii de marire a TVA si a impozitelor, fara a-i sacrifica pe salariatii bugetari, exista. Vointa politica nu exista. Insusi domnul Strauss-Kahn, directorul FMI, a criticat masura de reducere a salariilor, provocatoare de explozii sociale. Actul sinucigas al PDL poate fi inca anulat. Am avut cu totii destule necazuri de la revolutie incoace, nu avem nevoie de unul in plus !



Le-am adus ieri la cunostinta catorva romani de varsta a treia decizia Curtii Constitutionale. "Doamne-ajuta, ce bine ca nu ne-au taiat pensiile ! Nu e bine ca taie salariile, dar ma rog... Asta e !" Cu alte cuvinte, pensionarii sunt fericiti ca sufera altii, nu ei. Ce solidaritate, ca doar romani suntem...

Ma intrebati ce cred eu ca istoric de toata povestea asta ? Foarte simplu. Daca nu emigrau sasii in Germania, poate avea cine sa voteze si impotriva reducerii salariilor.

Romania si Consensul Washington

Criza de la noi este parte a crizei generale a neoliberalismului. Declansata in 2007 si amplificata artificial de speculantii valutari newyorkezi, ea ne afecteaza insa mai mult decat pe cetatenii din Cehia, Polonia sau chiar Ungaria.



La inceputul noului mileniu, cu sprijin american, au aparut in petrol, imobiliare si alte domenii, marii miliardari actuali. Pentru a plati impozite cat mai mici, alesii finantati de acestia au introdus impozitul unic de 16 %. Ministrul liberal care a introdus noul impozit, Ionut Popescu, si-a exprimat indoiala ca nivelul acesta scazut va fi suficient pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare. Un impozit de 20 % ar fi fost mai adecvat pentru finantarea maririlor de pensii si salarii din anii 2005-2007 si pentru organizarea unui sistem de protectie sociala european. Ministrul a fost inlocuit, iar noi ne confruntam astazi (din nou !) cu spectrul reducerilor salariale si cu un deficit bugetar de 9 %.



Reducerea drastica a impozitelor este o prevedere-cheie a teoriei economice neoliberale si a asa-numitului "consens Washington". In ultimele trei decenii, corifeii neoliberalismului au pretins ca prin reducerea impozitului pe profit, sectorul privat ramane cu mai multi bani disponibili pentru investitii, garantand cresterea economica. Din pacate, excesul de bani astfel generat a fost canalizat in speculatii bursiere, care au condus la criza financiara din 2007, cea economica din 2008 si criza resurselor bugetare actuala. Pe continentul nostru, consensul Washington si-a pierdut admiratorii, impozitele se maresc treptat peste tot, iar investitiile de anvergura devin din nou apanajul guvernelor.



Iesirea Romaniei din criza actuala va fi mai problematica decat in trecut, deoarece guvernantilor nostri nu le pasa daca reusim sau nu sa absorbim fondurile europene cu care ne-am putea relansa economic. Oamenii de la putere si-au facut plinul, au un nivel de trai infloritor - de ce sa le mai pese de someri, de pensionari sau de bugetari ? Ca doar n-or fi ei "fraierii"...

"Chantage `a la marmite"

Bunul meu prieten Liviu Antonesei mi-a trimis recent unul din editorialele sale, pe care le publica mai nou in Adevarul . Intitulat sugestiv "Monopol pe anticomunism", articolul descrie modul samavolnic in care "anticomunisti de ziua a saptea" ca Ioan Stanomir sau Vladimir Tismaneanu l-au inlaturat de la conducerea Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului pe istoricul Marius Oprea.



Concedierea lui Marius Oprea m-a trimis cu gandul la propria mea situatie. Asa cum ii marturiseam lui Liviu, am in comun cu dansul faptul ca amandoi am fost atat victimele lui Ion Iliescu (presedinte sustinut de rusi) cat si ale lui Traian Basescu, omul americanilor la Cotroceni.



Metodele folosite de cozile de topor ale celor doi presedinti sunt, in esenta lor, importate din cultura politica... africana! De altfel, am atras atentia in mai multe materiale, inca din 1999, asupra preferintei liderilor politici romani pentru tehnicile utilizate de omologii lor africani atunci cand vor sa se mentina la putere si sa isi puna cu botul pe labe opozitia. Iata cum prezinta situatia din unele tari africane jurnalistul camerunez Etienne de Tayo, presedintele retelei Afrique Integre :



"S'il est fonctionnaire (ca Marius Oprea !), tout est mis en oeuvre pour le pousser `a la demission. S'il travaille pour une structure privee, des pressions sont mises sur son employeur pour qu'il le licencie. S'il exerce pour son compte (cazul meu), le pouvoir s'arrange pour fermer les debouches `a ses produits ou empecher qu'on lui accorde le moindre marche. Des pressions sont aussi exercees sur son entourage afin qu'on ne le frequente plus. Parfois, sur son epouse, pour qu'elle le quitte." Clochardiser et isoler l'opposant : la pratique a pour nom "chantage `a la marmite. (sursa: Le Monde diplomatique, fevrier 2010)



Am redat pasajul in limba franceza pentru ca ne pretindem pe ici, pe colo, popor francofon. Cine isi mai aminteste limba lui Voltaire, va constata ca tehnicile folosite de guvernantii nostri impotriva opozantilor sunt inspirate direct din experienta politica africana.



In cazul meu, nici nu a fost nevoie sa fac vreo opozitie regimului Iliescu. In luna ianuarie 1997 am participat la o conferinta internationala privind adoptarea monedei euro, care s-a desfasurat la Londra. Procedand astfel, mi-am nemultumit furnizorul englez cu care colaboram de ani de zile. Acesta mi-a atras atentia ca el a fost promovat in afaceri de catre o fundatie a Printului Charles, iar Buckingham-ul nu priveste cu ochi buni posibilitatea adoptarii unei monede unice europene.



Intors in Romania, m-am gandit ca e timpul sa ma afiliez ca membru la un partid, dupa ce sase ani ma ocupasem exclusiv de mica mea firma de import. Am decis sa optez pentru liberali, adevaratii conservatori romani, pentru ca scoala istorica de la Iasi pe care am absolvit-o a fost, la randul ei, o creatie a liberalilor - ca si Romania moderna de altfel.



Cererea mea de adeziune a ajuns pe mana informatorilor securitatii, ca Ioan Ghise (Brasov) sau Mircea Ionescu Quintus, presedintele de atunci al partidului. Fireste ca nu mi s-a aprobat, doar puteam ajunge un opozant serios pentru cercurile iliesciene si, mai tarziu, cele basesciene. In urmatoarele sase luni, tehnicile descrise mai sus au fost aplicate integral impotriva firmei mele, lasandu-ma cu familia pe drumuri. Bineinteles, furnizorul englez a dat o mana de ajutor tovarasilor din tara, ca deh ! nemultumisem "palatul"...



Rudele au fost amenintate sa nu ma mai primeasca sau sa ma ajute in vreun fel, sotia a fost sfatuita - cel mai recent in 2008 - de catre rudele ei (din anturajul intim al lui Basescu) sa ma paraseasca, copilului i s-a repetat ca parintii lui sunt nedemni de el. Atacurile de presa s-au succedat halucinant, culminand in 2002 cu un articol publicat de Monitorul de Brasov in care toata familia era tarata in noroi cu ajutorul soacrei si a consulului roman din Canberra (Australia).



Ce i-a deranjat cel mai mult pe politicienii zilei ? In primul rand, faptul ca am fost un om de afaceri de tip Weberian: am reusit sa-mi platesc si impozitele si accizele, sa platesc ani de zile dobanzi impovaratoare pentru imprumuturile mele pe termen scurt, salariatii mei fiind platiti dublul mediei nationale. Am reusit, totusi, sa ne construim o casa langa Brasov, cu bani lichizi.

Desi am lucrat cu multe tinere atragatoare, nu m-am dedat la practica la moda printre patroni de a-si transforma firma in bordel, profitand sexual de angajate. Cu alte cuvinte, am dovedit ca...se poate face un capitalism curat si profitabil pentru toata lumea : pentru patroni, salariati, stat, societate. Asa ceva nu putea fi tolerat. Daca s-ar fi luat si altii dupa mine... ? Unde s-ar fi ajuns ?



In al doilea rand, a deranjat faptul ca am refuzat sfatul furnizorului englez de a-mi cumpara autoturism de lux, multumindu-ma cu un Daewoo, si ca am investit diferenta de bani in participarea la conferinte internationale de interes national sau european. Ei, asta da - defect !



Asemenea tehnici, din pacate, lasa indiferenta marea masa a romanilor, care sunt convinsi de catre oamenii regimului ca atacurile la care sunt supusi opozantii sunt de fapt meritate de acestia. "Au facut ei ceva, nu se poate..." Da, domnilor, am facut, si am motive sa nu-mi fie rusine nici cu activitatea mea in afaceri, nici cu cea jurnalistica sau de opozant politic. Da, stimabililor, unii dintre noi au ajuns cobaii unor tehnici politice africane. Din fericire, Romania este semnatara conventiei CEDO, unde din 2002 am inaintat o plangere impotriva statului roman pentru incalcarea grava a drepturilor omului. Sunt inca in asteptare...

Despre (ne)amestecul in treburile interne

Va mai amintiti de fraza preferata a lui Ceausescu ? Indiferent de context, acesta nu uita sa mentioneze in discursurile lui, la modul imperativ, obligatia celorlalte natiuni de a nu se amesteca in "treburile interne" ale Romaniei.



Daca nu ar fi fost impuscat in graba, Ceausescu ar fi astazi socat de masura in care alte natiuni, institutii sau organisme suprastatale se "amesteca" sau chiar hotarasc cursul evenimentelor din Romania postdecembrista. Sa nu credeti cumva ca am dat in boala lui Adrian Severin si vad in mai toti membrii guvernului sau ai parlamentului numai spioni ai CIA, Rusia sau Ukraina. Sa fim seriosi ! In fond, Severin este el insusi un fost reprezentant Comecon care nu vede cu ochi buni imixtiunea colegilor americani in bucataria politicii romanesti...



Amestecul Uniunii Europene in treburile interne ale Romaniei, spre exemplu, este legiferat, aprobat de parlamentul Romaniei, respecta anumite reguli si nu depaseste anumite limite. Din 2007, de cand a devenit membra a Uniunii, Romania trebuie sa se supuna acestori reguli si conditii de aderare, chiar daca o face fara tragere de inima sau fara convingeri profunde. Cum altfel am putea explica faptul ca nu reusim sa absorbim fonduri europene la nivelul ofertei comunitare, sau ca ramanem in urma in domeniile reformei, justitiei sau eliminarii coruptiei ?



Mai exista, din nefericire, si forme nelegiferate de amestec in treburile interne ale Romaniei, care fac ca viata politica din tara sa se transforme intr-o lupta de transee, spre scarba si disperarea populatiei. Taberele in chestiune sunt cea pro-rusa, in frunte cu Ion Iliescu, care a condus Romania pana in 2004, si cea pro-americana, avandul ca sef pe actualul presedinte Traian Basescu. Ca promotor al revolutiei portocalii in Romania, acesta din urma nu a reusit in primul mandat sa isi tina nicio promisiune electorala majora. In schimb, cu ajutorul "expertilor" de peste ocean, a transformat Romania in camp de lupta ideologica, promovand un anti-comunism pagubos care a dus la blocajul institutional al tarii din 2007 si la o lupta acerba intre presedintie si parlament. In toiul luptei, suporterii anti-americani, adica rusii, si-au trimis "fratii" la Bucuresti, unde au fost primiti cu mare caldura la Palatul Victoria de catre premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu.



Din prelungirea acestui conflict ruso-american din vremea Razboiului Rece, Romania nu are decat de pierdut. Este destul sa aruncam o privire la vecinii nostri in Ucraina pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat in ultimii 20 si la noi si de ce nu reusim sa ne integram in Uniunea Europeana decat in mod formal. In pragul alegerilor prezidentiale din Ucraina, care vor avea loc peste cateva zile, Mark Medish, fost director pentru Rusia, Ucraina si Afaceri Asiatice din cadrul Consiliului National de Securitate al presedintelui Clinton, recunostea faptul ca : "Rusia si SUA au tendinta sa considere Ucraina ca un camp de lupta - cheie intr-un razboi cosmic, prin intermediari, intre Est si Vest. Amandoua au prostul obicei de a sustine proprii favoriti in politica ucraineana. Aceste interventii, naive in felul lor, au efect de bumerang, victima fiind Ucraina." (sursa: International Herald Tribune)



Cu ocazia alegerilor prezidentiale de la noi, marketingul politic de peste ocean si mobilizarea electorala a diasporei au asigurat al doilea mandat pentru Traian Basescu. Contracandidatul sau, Mircea Geoana, a fost demonizat ca fiu de general securist si ca "agent al Kremlinului", probabil spre deliciul sefului sau de altadata, Ion Iliescu. Victoria electorala a lui Basescu, din pacate, nu va produce rezultate spectaculare si nu va ajuta Romania sa isi indeplineasca mai bine obligatiile de membru al Uniunii Europene. In realitate, Basescu este omul americanilor in Romania, asa cum o demonstreaza presa diasporei din SUA, care s-a implicat in alegerile prezidentiale romanesti de partea acestuia.



Din amestecul "fratilor" americani in afacerile politice interne ale Romaniei nu are deci de castigat nici Romania, nici Uniunea Europeana, cu atat mai putin romanii de acasa. Iata de ce cred ca este mare nevoie sa primenim clasa politica romaneasca, promovand lideri politici sau de opinie care nu au lucrat cu Securitatea in trecut si nu sunt influentati in deciziile sau optiunile lor nici de Kremlin nici de Washington, dar care acorda autoritatilor comunitare de la Bruxelles ascultarea si respectul necesare. Dificil, dar nu imposibil, daca dorim intr-adevar ca Romania sa progreseze si sa inceteze a fi un camp de lupta ideologica intre Rusia si SUA si pionii acestora din politica romaneasca.