Actiunea de comando a Statelor Unite impotriva lui bin Laden si atentatul de la Marakesh m-au facut sa reflectez asupra folosirii teroristilor ca instrumente politice de catre unele state, servicii secrete sau partide.
Regele Marocului spre exemplu, este presat de miscarile populare din lumea araba si de propria populatie sa renunte la puterea absoluta pe care o detine, in favoarea unei monarhii de tip constitutional. Pentru un om ca Mahomed al VI-lea, care este sef absolut al statului si controleaza prin firmele sale 60 la suta din valoarea actiunilor de pe bursa marocana, o asemenea reforma pare de neconceput. Asa ca pe 14 aprilie acesta a eliberat din puscarie cativa teroristi AQMI (al Qaeda in Magrebul Islamic) notorii. Dupa cateva zile a avut loc atentatul de la Marakesh unde au murit francezi, olandezi si canadieni. Opozitia marocana sustine ca atentatul ar putea fi opera unor cercuri apropiate palatului, avand ca scop compromiterea procesului de reforma din Maroc si revenirea la masuri de securitate arbitrare, atat de dragi tuturor dictatorilor. In ce ma priveste, episodul imi aduce aminte de eliberarea marilor infractori din puscariile comuniste de catre Ceausescu in anii '70, asa, ca sa se invete minte Vestul sa il mai critice ca nu respecta drepturile omului ! Hotilor li s-au dat pasapoarte, acestia putand sa-si exercite "meseria" in Occident, din Franta pana in Australia, sub inaltul patronaj prezidential. In Sydney in anii '80 acestia erau clientii cei mai de vaza ai consulatului roman, neavand nicio problema sa isi aduca rudele din tara si sa il indestuleze pe consulul de atunci cu aur si cu bani obtinuti, fireste, prin furt.
Povestea cu bin Laden devine din ce in ce mai cetoasa. Autoritatile americane inca pretind ca serviciile SUA nu au stiut nimic despre pregatirea atacului din 11 septembrie 2001. In luna august al aceluiasi an ma aflam in Adelaide, Australia, fiind nevoit sa locuiesc intr-un cartier dominat de anarhisti verzi, grupati intr-o miscare cu numele sugestiv S-11 (September 11). Am observat ca acestia devenisera neobisnuit de agitati, facand din noapte zi si anticipand un eveniment important care urma sa se produca. Mi-am impartasit temerile cu politia locala, biroul parlamentarului liberal din zona, si chiar un think tank important din Washington. Nimeni din cei contactati nu au parut interesati, desi un anarhist australian din Adelaide, David Hicks, ajunsese membru marcant al conducerii al Qaeda din Afghanistan, fiind capturat si incarcerat la Guantanamo in urma interventiei americane. Singura explicatie logica pe care mi-am oferit-o in legatura cu aceasta situatie a fost ca serviciile americane si australiene specializate au stiut ce urma sa se intample, dar au preferat sa nu isi faca datoria de a proteja populatia. Cu mai bine de un an inainte, unul dintre liderii miscarii neoconservatoare a sustinut intr-un eseu ca numai un asemenea incident, gen Pearl Harbor, ii putea convinge pe americani sa fie de acord cu sporirea cheltuielilor militare, intr-o perioada in care complexul militar-industrial incepuse sa fie afectat de diminuarea drastica a acestora.
Din pacate, Romania este un alt exemplu notoriu in privinta colaborarii dintre servicii secrete, politicieni si organizatii teroriste din lumea araba. Stim astazi ca Ceausescu s-a sprijinit masiv pe teroristi arabi pentru a elimina oameni ca Vlad Gerorgescu si ca a oferit adapost, printre altii, si lui Carlos Sacalul. Aceasta "traditie" neconforma cu istoria si filosofia politica a Romaniei a fost continuata si de Ion Iliescu. Potrivit celor mai multe surse autorizate, organizatiilor teroriste arabe ca Hezbollah, Hamas si chiar al Qaeda li s-a permis sa faca contrabanda pe teritoriul Romaniei, in dauna veniturilor statului, dar in favoarea pusculitei electorale a PDSR sau a unora dintre membri sai. In 1997, cand un grup de firme-paravan, in frunte cu un agent Hezbollah notoriu, au actionat concertat ca sa ma scoata de pe piata, in scopul extinderii activitatilor de contrabanda si in domeniul in care activam eu, am semnalat cazul atat Camerei de Comert cat si Consiliului Concurentei. Singura consecinta practica a fost actionarea mea in justitie de catre patronul Hezbollah in chestiune, Judecatoria Brasov considerand ca acestuia i s-a lezat "bunul nume". Personal nu i-am considerat vinovati pe arabii in cauza, ci statul roman, care si-a abandonat astfel obligatia de a-si proteja cetatenii si proprietarii de firma care isi plateau impozitele. Multi dintre reprezentantii statului preferau cardasia cu arabii, fiindca, asa cum declara un politist brasovean in anii '90, veniturile de la acestia erau substantial mai mari decat salariul obtinut de la stat. Cazul meu a ajuns in 2002 la CEDO, asteptandu-si inca rezolvarea.
Dupa atacul terorist din 11 septembrie 2001, istoricul Marius Oprea, fost consilier prezidential al presedintelui Constantinescu in materie de securitate, publica in Romania Libera un rechizitoriu al regimului Iliescu bazat pe documente confidentiale ale cancelariei prezidentiale. Acesta a dovedit fara niciun dubiu ca in anii '90 Romania devenise paradisul fiscal al organizatiilor teroriste din lumea araba, care si-au putut finanta astfel operatiunile. Intre timp Iliescu revenise la presedintie, fapt care i-a dat prilejul sa il hartuiasca prin justitie pe istoricul nostru si sa ii retraga certificatul ORNIS. De fapt, Marius Oprea nu a facut decat sa incerce sa repare ce se mai putea repara din reputatia de rai al teroristilor pe care o capatase Romania.
Unele ramuri ale masoneriei internationale au folosit din plin terorismul pentru atingerea unor obiective politice. Potrivit Istoriei Oficiale a Masoneriei scrisa de marele maestru al LMNR Comanescu, asasinii arhiducelui Franz Ferdinand faceau parte din masoneria sarba. Deasemenea, serviciul secret militar german a facilitat revolutia bolsevica, ajutandu-l pe Lenin sa ajunga la Sankt Petersburg in 1917. Nici Iugoslavia, nici Uniunea Sovietica nu mai exista astazi -- dovada ca realizarile obtinute prin terorism si prin crima nu rezista in timp. Rezultatele sangeroasei revolutii iliesciene se lasa inca asteptate, iar conducatorul ei este urmarit constant in justitie de victimele celor impuscati inutil in decembrie 1989...
Traditia masoneriei romane este una pasnica. Obiectivele politice majore ale statului roman nu au fost atinse, cu exceptia perioadei comuniste, utilizand crima politica sau teroristi ca instrumente de sprijin. Rezultatele au fost mult mai solide decat in cazul vecinilor nostri sarbi : Romania a ramas un stat important pe harta Europei, al saptelea ca pondere a populatiei. Mai mult, masoneria romana a fost grav afectata de terorismul intern legionar si are toate motivele sa refuze orice practica ce include folosirea organizatiilor teroriste in atingerea unor obiective politice sau economice. Astazi, cand la conducerea LMNR a fost ales un medic pediatru, care trebuie sa aprecieze viata umana la justa ei valoare, masoneria romana are ocazia sa repare greselile trecutului si sa inceteze colaborarea cu acei membri care s-au facut vinovati de complicitate cu terorismul international.
