Am terminat de curand de citit o istorie
a Greciei aparuta acum cativa ani in limba franceza si scrisa de un grec al
carui nume nu il mentionez de rusine ( adica imi este mie rusine de rusinea lui
!), care a primit un doctorat in Paris si a fost si rectorul universitatii din
Atena. Capitolele care trateaza istoria moderna a Greciei sunt cele mai
deficitare, ca sa nu zic aiuritoare. Astfel, dupa ce trece in
revista - in galop si fara prea multe clarificari, nesistematic si la gramada - incalcitele ( cand nu est vorba de explozivele) evenimente politice petrecute de
la fondarea statului grec modern pana astazi, autorul invita in partea de
concluzii pe ceilalti intelectuali europeni sa ia democratia greaca contemporana
drept exemplu demn de emulat ! Si cand te gandesti ca vechii greci sunt
fondatorii disciplinei ...
Deci dupa ce autorul descrie multiplele falimente de tara care au afectat Grecia in secolul XIX, numeroasele asasinatele politice ( cel al lui Capodistria, spre exemplu, celebrul ministru de externe al tarului Rusiei care dupa obtinerea independentei Greciei si-a abandonat prestigiosul post ca sa ajute la modernizarea administratiei tarii) haosul politic permanent, falimentele de tara, luptele dintre republicani si monarhisti, instabilitatea cronica, clientelismul politic, coruptia pe scara mare, saracia, anarhia, evaziunea fiscala generalizata, multiplele dictaturi din secolul XX, de la Metaxas la cea a coloneilor, noi toti ceilalti ar trebui deci sa luam democratia greaca actuala drept model . Fireste, toate nereusitele, aventurile militare sau neimplinirile in planul politicii externe sunt puse pe seama cruciatilor latini, a turcilor, iar in epoca moderna pe seama englezilor, americanilor, germanilor etc.
Deci dupa ce autorul descrie multiplele falimente de tara care au afectat Grecia in secolul XIX, numeroasele asasinatele politice ( cel al lui Capodistria, spre exemplu, celebrul ministru de externe al tarului Rusiei care dupa obtinerea independentei Greciei si-a abandonat prestigiosul post ca sa ajute la modernizarea administratiei tarii) haosul politic permanent, falimentele de tara, luptele dintre republicani si monarhisti, instabilitatea cronica, clientelismul politic, coruptia pe scara mare, saracia, anarhia, evaziunea fiscala generalizata, multiplele dictaturi din secolul XX, de la Metaxas la cea a coloneilor, noi toti ceilalti ar trebui deci sa luam democratia greaca actuala drept model . Fireste, toate nereusitele, aventurile militare sau neimplinirile in planul politicii externe sunt puse pe seama cruciatilor latini, a turcilor, iar in epoca moderna pe seama englezilor, americanilor, germanilor etc.
Sentimentul pe care mi l-a lasat lectura acestei carti de istorie unica in genul ei este acela ca grecii moderni sunt simpli epigoni ( adica urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri), care incearca sa traiasca fara rusine invocand realizarile stramosilor din antichitate sau evul mediu si ca a venit timpul ca elitele tarii sa inteleaga ca un stat modern nu poate supravietui la nesfarsit din imprumuturi externe si renuntand sa colecteze impozitele datorate statului, mai ales de la cei mai avuti dintre greci.
