In 1997 eram foarte preocupat, in activitatea mea de lobby pe langa cancelariile straine, de nevoia de a crea un cadru institutional adecvat pentru tranzitia de la lumea bi-polara la o lume multipolara. Neoconservatorii americani si NATO au avut, insa, alte planuri. Daca si-au dorit Rusia ca dusman, ei bine ...acum o au.
In primavara anului 1997 am avut ideea sa recomand administratiei Clinton sa includa Rusia in G7, propunere care a fost acceptata de americani. Asa se face ca prin iunie 1997 grupul G7 a devenit G8, prin includerea Rusiei ca membru.
Sugestia mea geopolitica s-a bazat pe solide ratiuni economice, dar si pe faptul ca Rusia resimtea o frustrare imensa legata de statutul ei international dupa disparitia lumii bipolare . Intre 1995 si 1997 am participat la o serie de conferinte internationale organizate de EuroForum sau IBC ( doua firme londoneze ) la Bucuresti, Praga sau Londra pe tema tranzitiei statelor din Estul Europei la economia de piata si reformele care se impuneau. Cu acea ocazie, am putut constata nemultumirea rusilor in legatura cu felul in care evolua acest proces in tara lor, dar si cu statutul incert al noii Rusii pe plan international.
Din pacate, vestul nu avea inca la vremea aceea o politica externa coerenta post-1989, care sa dea rusilor sentimentul ca nu au devenit o putere de mana a treia, asa cum ar fi dorit multi actori politici din SUA sau UE. Faptul ca propunerea mea a fost acceptata dovedeste ca la vremea aceea administratia Clinton nu ajunsese inca sa fie dominata de neoconservatori, artizanii unipolaritatii americane inaugurate de presedintele GW Bush dupa atacul terorist din 2001.
Pana in cele din urma, Rusia a fost redusa arbitrar - la instigarea neoconservatorilor - la statutul de "stat mare cu o pompa de petrol" ( Nina Khrushcheva) si a fost eliminata din G8 in 2014, dupa anexarea de catre aceasta a peninsulei Crimeea.
Tot in vara anului 1997, am trimis o scrisoare de lobby secretarei de stat a SUA de atunci, Madeleine Albright, sustinand candidatura Romaniei de aderare la NATO. Motivatia mea nu a fost in nici un caz anti-rusa. La vremea respectiva, Romania se afla intr-o situatie economica dramatica, nereusind sa atraga - precum Cehia, Ungaria sau Polonia - investitori straini care sa preia mari intreprinderi falimentare din Romania. Numai cu ani de zile mai tarziu mi-am dat seama ca scopul militar al aliantei devenise in realitate acela de incercuirea Rusiei, si nici prin cap nu mi-ar fi trecut in 1997 ca NATO va accepta in 2004 statele baltice ca membrii ai aliantei ...
Cert este ca la vremea respectiva, nu mi-am dat seama ca incercam sa obtin aderarea Romaniei la o alianta politico-militara, NATO, care va deveni doua decenii mai tarziu responsabila cu declansarea ostilitatilor premergatoare celui de-al treilea razboi mondial, pentru ca aceasta este faza in care ne aflam cu totii dupa evenimentele din 2014 din Ucraina. Mea maxima culpa !
