DESPRE RAZBOI SI PACE

Am scris acest post acum 9 ani . Astazi este mai actual decat in ziua in care a fost scris.Este bine sa nu uitam faptul ca un bun diplomat valoreaza cat 10 generali. Diplomatii pot salva zeci de mii de vieti omenesti prin talentul si dedicatia lor, promovand pacea, nu razboiul.

16 mai 2016

DE CE STAM RAU LA CAPITOLUL DIPLOMATIE IN LUME . Sunt multe cauzele pentru rolul nesemnificativ pe care l-a jucat diplomatia sau diplomatii in relatiile internationale in ultima jumatate de secol.

In principal insa, decaderea rolului diplomatiei in relatiile internationale poate fi atribuita americanilor. Ajunsi lideri ai lumii libere, acestia nu au avut la dispozitie timpul sau oportunitatile unor natiuni europene - ca Anglia, Franta, Austro-Ungaria, Germania sau Rusia care au dominat colectiv relatiile internationale in secolul XIX - pentru a putea dobandi o experienta solida in arta diplomatiei . Nu intamplator, intre 1815 si 1914 lumea a cunoscut cea mai indelungata perioada de pace. Americanii prefera, in schimb, forta negocierilor si generalul diplomatului de cariera. (influenta lor asupra guvernului interimar de la Kiev ilustreaza tocmai aceasta preferinta).

In plus, UE are si in prezent 28 de diplomatii paralele, in concurenta cu Serviciul de Actiune Externa, creat si acesta numai acum cativa ani. Ministerele de externe ale tarilor europene au ajuns insa simple anexe ale diplomatiei americane, care impune de cele mai multe ori aliatilor linia politica externa a Vestului. ( politica de sanctiuni impotriva Rusiei este iarasi un exemplu recent).

Au existat totusi momente cand la conducerea diplomatiei SUA sau a unor tari importante au ajuns profesori calificati de relatii internationale, cum a fost cazul lui Henry Kissinger in SUA, profesor la Harvard . Un alt specialist in relatii internationale, Ahmet Davutoglu, a ajuns in urma cu un deceniu ministru de externe in Turcia , avand rezultate excelente ca sef al diplomatiei Ankarei.Politica inaugurata de acesta, "zero conflicte cu vecinii" a detensionat relatiile Turciei cu Grecia sau Armenia . Nici Rusia nu sta rau la capitolul diplomati, dimpotriva.

Sa speram insa o data cu trecerea de la o lume unipolara la una multipolara vom asista din nou la o reducere semnificativa a efectivelor militare, in paralel cu sporirea rolului diplomatiei in relatiile dintre state si in solutionarea conflictelor, precum si la o revalorizare a carierei de diplomat :

A INTELES AMERICA MESAJUL LUI OBAMA ?

Ieri presedintele Obama a tinut o cuvantare la academia militara West Point , pe tema prioritatilor de politica externa ale administratiei sale.

Este foarte clar pentru observatori faptul ca Obama prefera solutionarea crizelor internationale pe cale diplomatica, nu militara. "Faptul ca avem cel mai mare ciocan nu inseamna ca fiecare problema cu care ne confruntam este un cui" , a spus Obama, atragand astfel atentia ca recursul la interventii armate trebuie sa fie ultimul, nu principalul instrument de politica externa folosit de SUA.

Preferinta lui Obama pentru negocieri in locul interventiei armate reprezinta asadar o schimbare majora in politica externa americana. Pana de curand, amenintarea cu forta armata si interventiile militare americane au fost metodele favorite folosite de SUA in rolul de hegemon planetar.

Dupa decenii de interventionism armat, insa, americanii sunt lipsiti de un serviciu diplomatic competent, demn de o superputere, care sa se ridice la inaltimea asteptarilor administratiei Obama. Asa cum a dovedit-o si criza din Ucraina, planificarea strategica la nivelul Departamentului de Stat si executia masurilor decise pe teren se afla pe mana unor diletanti periculosi, care comit gafe diplomatice in lant ( vezi exemplul oferit de doamnele Clinton, Nuland et comp)

A fi diplomat sau ambasador american a fost, vreme de decenii, mai putin reputabil sau banos decat a lucra in adminisratie pentru Pentagon, pentru trezorerie sau pentru alte ministere. Cu rare exceptii (George Kennan, Henry Kissinger) ,SUA nu a avut diplomati de mare clasa, dimpotriva. Nu a fost de nici un ajutor nici faptul ca foarte multi ambasadori americani isi obtin pozitia prin pile sau pentru ca au contribuit financiar la campaniile prezidentiale ...

Iata de ce , desi obiectivele de politica externa anuntate de Obama sunt nobile, laudabile si rationale, realizarea lor in practica este problematica, deoarece depinde de un serviciu diplomatic subfinantat si lipsit de adevarate talente in domeniul relatiilor internationale sau planificarii strategice. Din aceste motive, orice schimbare majora de genul celei anuntate de presedintele american in fata cadetilor de la West Point nu poate avea loc in absenta adoptarii unor masuri prealabile de restructurare masiva a Departamentului de Stat si de profesionalizare reala a serviciului diplomatic american :

http://www.reuters.com/article/2014/05/28/us-usa-obama-foreign-idUSKBN0E70NB20140528

O lovitura de teatru "contondenta"

Intr-unul din posting-urile mele de acum cateva luni, «Diplomatia romaneasca la rascruce», deploram faptul ca fostul ministru de externe Baconschi nu stie sa-si tina diplomatic gura atunci cand se afla peste hotare. Evenimentele ulterioare au dovedit ca nici inauntrul tarii nu scapa de acest defect, fiind in final silit sa demisioneze.

Din pacate, tarele diplomatiei romanesti nu au luat sfarsit odata cu numirea in functie a domnului Cristian Diaconescu. Contraperformanta sa in legatura cu blocarea acordarii statutului de candidat UE al Serbiei ne-a atras eticheta de «nationalisti de secol XIX» din partea unor diplomati vestici. Pana de curand, se considera la noi ca Serbia a fost si a ramas un prieten traditional al Romaniei. Iata ca talentele combinate ale presedintelui Basescu si ministrului Diaconescu au reusit sa anuleze si acest avantaj de care ne-am bucurat mai bine de o suta de ani.

Noua linie diplomatica inaugurata de Cristian Diaconescu are si un nume. Intr-un interviu acordat Romaniei libere, asemenea gen de politica externa este una «contondenta». Adica, sa-i dai la cap si ultimului vecin cu care te mai saluti inca, dar pe la spate daca se poate, ca sa nu aiba careva impresia ca poti avea incredere in romani ! Imi imaginez cu ingrijorare cum poate fi aplicata politica contondenta in relatia cu vecinii bulgari si mai ales cu cei maghiari, si ce instrumente de politica externa vor fi utilizate…

Domnul Diaconescu face parte din categoria de oameni politici care au fost ejectati din partidul de origine, la fel ca si actualul prim ministru, domnul Ungureanu. Primul a fost alungat din PSD, cel de-al doilea din PNL. Este meritul presedintelui Basescu ca, in disperare de cauza, a transformat institutia prezidentiala, ministerul de externe si serviciile secrete in aspiratoare de indezirabili politici ai altor partide. Numind la carma guvernului pe fostul sef SIE, una din marile ex-sperante politice ale CC al UTC din Romania, presedintele Basescu s-a aliniat practicilor politice recente din societatea rusa. Inainte de incheierea celui de-al doilea mandat, un alt alcoolic notoriu, Boris Eltin, l-a numit in functia de prim ministru pe marea speranta a serviciilor secrete rusesti. Asemanarea dintre cele doua situatii nu se opreste aici. Fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu si altii au inceput deja sa ii faca platforma actualului prim ministru pentru a candida la functia de presedinte la alegerile viitoare. Pai, de ce nu ?

Enormele gafe politice prezidentiale isi au, fireste, explicatia lor. La randul meu, ca absolvent al unor facultati politice, as fi provocat tot atatea dezastre daca mi s-ar fi incredintat prin absurd comanda unui petrolier… Vina pentru ca se afla in fruntea statului roman, insa, nu este a dumisale, ci a noastra, celor care am votat. Intr-o oarecare masura, este si vina masoneriei romane, care a uitat ca este urmasa de drept a fondatorilor statului si a permis ascensiunea politica a acestuia .