Nu va lasati indusi in eroare de propaganda oficiala, NATO trece de fapt printr-o criza existentiala, care va duce in putini ani la disparitia aliantei.
Deocamdata, nu se inghesuie nimeni sa preia sefia aliantei de la norvegianul Stoltenberg. Povestea ca aliatii nu s-au pus de acord in privinta celui mai potrivit candidat este o exagerare : functia a fost refuzata si de premierul olandez, si de premiera Danemarcei. Razboiul din Ucraina a facut ca postul de secretar general al NATO sa nu fie dorit de mai nimeni in toate mintile din UE...
Fireste, americanii ar prefera ca seful NATO sa provina, ca pana acum, dintr-un regat nordic sau din cel britanic, care sunt dependente de SUA pentru accesul la piete de desfacere. Franta, Germania, Italia si chiar si Spania depind numai in mica masura de piata americana, fiind in schimb interesate in pietele eurasiatice, ca Rusia si China.
Majoritatea statelor aliantei au refuzat recent si deschiderea unui birou NATO in Japonia, si planul de crestere a productiei de munitii pentru a aproviziona Ucraina. Franta si Germania refuza, deasemenea, sa se doteze cu armament american, preferand sa stimuleze propria lor productie militara.
Istoricul american Niall Ferguson a discutat recent cu inalti responsabili francezi despre sansele hegemonice ale SUA in Eurasia. Raspunsurile francezilor nu sunt delic incurajatoare pentru planurile americanilor :
" Am testat aceste idei la Paris în conversații care au inclus doi dintre consilierii președintelui Emmanuel Macron. Presupunând că există un război între SUA și China pentru Taiwan, am întrebat, pe cine se putea baza Washingtonul? „Japonia, Marea Britanie, Australia. Poate Canada. Asta este”, a fost unul dintre răspunsuri.
M-a surprins și mai mult pesimismul cu privire la Ucraina. „Dacă Trump câștigă în noiembrie anul viitor”, m-am aventurat, „atunci Zelenskiy este terminat”. „Este nenorocit orice s-ar întâmpla”, mi-a răspuns un alt interlocutor. „Ucraina nu poate recupera coasta Mării Negre pe care a pierdut-o” – așa-numitul pod terestre către Crimeea. „Deci războiul s-a încheiat efectiv și Putin a câștigat”..
In fine, state membre ca Ungaria si Turcia se indreapta in realitate catre neutralitate. Recent, Viktor Orban a lasat sa se inteleaga ca se asteapta la organizarea de catre SUA a unei lovituri de stat impotriva guvernului sau, o metoda folosita si in 2016 in Turcia impotriva lui Erdogan.
Existenta unor asemenea tensiuni intre Statele Unite si Ungaria sau Turcia pune sub semnul intrebarii utilitatea apartenentei celor doua state la alianta comuna. Intr-adevar, cu asemenea sefi ai aliantei, cine mai are nevoie de dusmani ?
Problema aliantei este ca niciun stat UE -cu exceptia poate a Poloniei si a statelor baltice - nu se asteapta la o invazie rusa, dimpotriva. Deasemenea, cum Franta si Germania au refuzat in 2003 pana si participarea la invazia Irakului, dorinta SUA de a trage intreaga alianta intr-un conflict militar in Asia (i.e. cu China) nu are sanse de implinire.
