SUA vs MARILE STATE ALE LUMII

 De la aparitia primelor state in istorie, intre acestea au existat intodeauna frictiuni, care au degenerat uneori in conflicte militare.

Progresele in favoarea pacii dintre state si mai apoi dintre natiuni, desi ardent dorite de intelectuali - Kant fiind cel mai cunoscut exemplu - au fost putine si foarte dificile. Cu timpul insa, s-a ajuns la un anumit set de reguli, care au reusit, atunci cand au fost respectate, sa ofere omenirii perioade lipsite de conflicte militare, mai scurte sau mai indelungate.

Multe din aceste reguli isi au originea in sistemul pacilor din Westfalia din secolul XVII. Pacile puneau capat razboaielor religioase de pe continentul european, fiecarui stat fiindu-i recunoscuta suveranitatea absoluta in ceea ce priveste religia oficiala a cetatenilor acestora.

Secolul XX a fost caracterizat in a doua jumatate de razboaie cu caracter ideologic dintre statele capitaliste si cele comuniste, grupate sub numele generic de razboi rece. Dupa prabusirea URSS din 1991, se parea ca statele lumii au depasit faza razboaielor ideologice, fara ca intre statele combatante majore sa fi avut loc o confruntare militara directa. ( razboaiele din Coreea si Vietnam au avut loc la periferia lumii comuniste , in state relativ mici si cu un potential militar redus ).

Au existat insa dintodeauna state care prin puterea lor economica si militara, au ajuns sa ocupe suprafete considerabile si sa isi impuna o sfera de influenta, mai mica sau mai extinsa, asupra vecinilor imediati. Este mai ales cazul SUA, al Rusiei, Chinei si in trecut cel al Marii Britanii,Frantei sau Italiei.

Acceptarea sferelor de influenta de catre actorii statali mentionati mai sus a fost, in ultimele cateva sute de ani, regula si nu exceptia. Astfel, imediat dupa formarea SUA presedintele Monroe a declarat o sfera de interes pentru noul stat care includea tot teritoriul celor 3 Americi, de nord,centrala sau de sud. La vremea aceea SUA era un pigmeu geopolitic, militar sau diplomatic, si cu toate acestea, marile puteri coloniale ale Europei inceputului de secol 19 - Marea Britanie, Spania sau Franta - nu au contestat pretentiile americanilor.

La fel au stat lucrurile si in privinta sferelor de influenta ale Rusiei sau Chinei. Astfel, estul Europei pana la granitele Poloniei, sau Asia Centrala, au fost considerate in epoca moderna sfere ale influentei sau dominatiei ruse. Pentru chinezi, Asia de sud- est a fost intodeauna parte a sferei de influenta a Beijingului.

Pana in secolul 21, niciunul dintre marile state ale planetei nu si-au contestat sferele de influenta, cu exceptia celei a Chinei, intre 1850 si 1950, cand puterile coloniale europene s-au implantat in Laos,Cambogia,, Vietnam, Burma, Hong Kong ,Malaezia sau Filipine. Faptul a constituit , din nou, o exceptie, nu regula in relatiile dintre marile puteri.

Din 2000 incoace insa, SUA a refuzat sa mai recunoasca sferele de influenta rusa, europeana sau chineza. Dupa atacurile teroriste din 9 septembrie 2001, SUA i-a eliminat pe francezi, italieni si spanioli din Maghreb, adica din sfera de influenta europeana, in numele luptei impotriva terorismului. Urmarea a fost revolutiile arabe din 2011, caderea dictaturilor tunisiana, libiana sau egipteana si criza fara sfarsit a emigrantilor africani ilegali care zguduie Europa de un deceniu.

In incercarea de a domina intreaga lume, SUA a provocat si razboiul din Ucraina, fiind pe cale sa provoace un alt razboi cu China pentru a domina sfera acesteia de influenta din sudul si estul Asiei. Refuzul de a accepta practica istorica a existentei sferelor de influenta a altor mari state ale lumii este irationala, ilogica si profund anormala. Urmarile de aceasta data vor fi teribile si se vor termina cu o infrangere de proportii a SUA, din care nu isi va mai reveni niciodata.

RAZBOIUL DIN UCRAINA SI CHINA

 Guvernantii americani au inceput sa recunoasca faptul ca razboiul din Ucraina pe care il finanteaza este un prolog de fapt al adevaratului conflict pe care il pregatesc, anume acela cu China.

Industria armamentului anericana a inceput asadar sa produca din nou mari cantitati de munitii, rachete, obuziere, mult peste necesarul armatei ucrainene. Vizata, fireste, este China, care nu a intreprins nimic serios din punct de vedere strategic sau militar pentru a justifica un eventual razboi cu SUA. Absenta unui casus belli nu ii va putea opri pe americani sa faca razboi si nici sa il piarda, ca de obicei ...

Ca veni vorba, nu pot sa nu fiu uimit de dobitocia guvernantilor ucraineni. In loc sa accepte implementarea federalismului ca formula de organizare politico-administrativa, asa cum s-a convenit la Minsk, au preferat sa se vanda doritorilor de razboi cu Rusia de peste ocean si sa isi trimita cetatenii la moarte impotriva armatei ruse.

Din pacate, pentru prostie nu exista leac . De declansarea acestui razboi fratricid, cei mai vinovati sunt evident aceia care nu au facut totul ca sa il evite. Nu sunt deloc convins ca aderarea Ucrainei la NATO a meritat distrugerea aproape totala a tarii si sutele de mii de victime :

DESTINUL GEOPOLITIC AL RUSIEI ESTE ACELA DE PUTERE ASIATICA

  Desi rusii se considera europeni si au luptat vreme de 3 secole pentru a obtine un loc in familia natiunilor europene, eforturile lor au fost in van.

Una din consecintele razboiului din Ucraina este pierderea iluziilor pro-europene ale Moscovei. Asa cum scriam inca din 2014 in eseul meu, " Noul Pivot al Istoriei ", aliatii naturali si partenerii cei mai de nadejde ai Rusiei sunt in Asia ( China si India ) , nu in Europa.

Putem asadar vorbi de acum incolo de Rusia ca de o putere militara ( si poate in viitor si economica ) ASIATICA , una din cele 3 mari puteri din zona Indo-Pacificului, care devin tot mai integrate economic si strategic si opuse strategic blocului euroatlantic vestic, in frunte cu SUA.

Multi politicieni si specialisti americani incearca sa acrediteze ideea unei simetrii geostrategice intre situatia din Ucraina si cea existenta intre China si Taiwan. In realitate, amenintarea pe care o reprezinta Ucraina pentru Rusia in cazul in care prima va reusi sa adere la UE si NATO este incomparabil mai mare decat aceea reprezentata de Taiwan pentru China. 

Spre deosebire de Rusia, care a fost deja invadata de coalitii ale unor state vestice de 2 ori in ultimele 200 de ani, China nu este in pericol de a fi atacata dinspre est, folosind Taiwanul ca o baza pentru lansarea unei potentiale invazii. Cu alte cuvinte, desi exista posibiltatea unui conflict militar intre China si Taiwan, catalizat de SUA si Japonia, confruntarea nu poate capata un caracter existential pentru Beijing, asa cum este cazul actualei confruntari militare dintre Rusia si Ucraina.

Iesirea din Istorie

Una din observatiile  geniale marca Lucian Blaga - care se referea la perioada absentei datelor despre poporul roman in istoriografia europeana medievala - este cea referitoare la faptul  ca romanii  " au iesit din istorie, pentru a ramane in istorie ".

In zilele noastre, eu as aplica cugetarea blagiana la situatia imposibila in care se afla in prezent liderii partidului comunist chinez. De cativa ani buni, acestia fac planuri furibunde care au ca singur scop perpetuarea monopolului politic pe care l-au detinut fara intreruperi din 1949 incoace.

Ca si URSS in perioada interbelica, comunistii chinezi au reusit pariul modernizarii economice a Chinei, care s-a transformat in cateva decenii dintr-o natiune agrara saraca intr-o natiune industriala puternica si prospera.

Liderii chinezi cred insa , ca Ceausescu inaintea lor, ca se pot mentine vesnic la putere cu ajutorul unor mijloace electronice de supraveghere in masa. Ei nu par sa inteleaga ca singura maniera de a-si asigura un rol prestigios in istoria Chinei este aceea de a renunta la putere voluntar - ei da, asa cum a procedat Gorbaciov - permitand altor fortze politice sa preia stafeta si sa continue opera de modernizare institutionala si politica a Chinei.  Cu alte cuvinte, sa iasa din istorie ca sa ramana in istorie.

Orice societate comunista, oricat de avansata economic ar fi aceasta, sufera de un defect major de logica al programului de guvernare.  Atunci cand programele comuniste de guvernare ajung in acest punct  - ca in prezent in China sau in anii 1980 in URSS -  sistemul inceteaza sa mai functioneze corespunzator. Solutia aleasa de liderii chinezi - acea de a intari represiunea politica si supravegherea in masa a populatiei - nu face decat sa agraveze situatia.

Desigur, problema Chinei nu este in principal absenta performantelor economice ale sistemului, ca in cazul URSS. China are insa urgenta nevoie de demonopolizarea sistemului politic, chiar controlata, precum si de numeroase reforme institutionale si legale care sa garanteze , nu sa incalce, drepturile fundamentale ale cetatenilor chinezi in raporturile  cu statul .

In concluzie, o minima inteligenta politica ar trebui sa ii determine pe actualii lideri chinezi sa paraseasca puterea acum, cat sunt on top. Complexitatea crescanda a problemelor cu care se confrunta astazi societatea chineza o impune. Intensificarea educatiei marxiste a populatiei sau cea a represiunii si supravegherii cetatenilor sunt pseudo-solutii, total inadecvate momentului istoric.

Din nefericire, liderii comunisti chinezi nu par  insa capabili sa inteleaga un fapt simplu, acela ca rolul lor istoric s-a incheiat si ca a sosit momentul sa " iasa din istorie ", programul lor de guvernare nemaifiind conform nevoilor societatii chineze, ba este chiar toxic.

Al XXII-lea Congres International al Stiintelor Istorice din Jinan (China)



Metsovo, august 2015

La fiecare 5 ani de la 1900 incoace are loc cate un congres international al stiintelor istorice.

Am participat la congresul istoricilor din vara lui 1980 . Acesta  s-a desfasurat la Bucuresti pe fondul tensiunilor dintre URSS si Romania in privinta Basarabiei si a gravelor lipsuri alimentare care faceau ravagii la acea vreme prin tara.

Cel de-al XXII -lea congres al istoricilor lumii si-a inceput de ieri lucrarile  in China, fapt care ilustreaza cresterea exponentiala a importantei acestui stat pentru economia si relatiile internationale globale (18 din cele 22 de congrese s-au desfasurat in state din Europa, motiv pentru care organizatorii au fost acuzati de europocentrism).

Intervalul de timp dintre aceste doua congrese a fost plin de mari transformari, nu toate de bun augur. Revolutiile de la 1989 au dus la prabusirea regimurilor comuniste in centrul si estul Europei . Uniunea Sovietica s-a destramat, raboiul rece a luat sfarsit si Germania s-a reunificat . In prima jumatate a perioadei in cauza succesul politicilor neoliberale declansate de Margaret Thatcher in Marea Britanie parea asigurat, iar triumful capitalismului si democratiei a creat iluzia ireversibilitatii. Aceasta iluzie a fost intretinuta teoretic de teza hegeliana a "sfarsitului istoriei" reciclata de Francis Fukuyama in cunoscuta lui carte "The End of History And the Last Man".

Spre sfarsitul mileniului doi insa, istoria si-a reluat marsul si am fost cu totii martori la dezintegrarea Iugoslaviei, razboaiele din Kosovo, Afganistan si Irak si la aparitia unor state noi in Europa si in Africa. Mai nou, confruntarea dintre hegemonul mondial en titre, Statele Unite si puteri emergente ca Rusia si China  - care au format SCO, o alianta euroasiatica defensiva - s-a intensificat, culminand cu actualul conflict din Ucraina. Cu alte cuvinte, nu numai ca nu am asistat la sfarsitul istoriei sau al conflictelor militare, dar lumea este de zece ani in plin proces de tranzitie hegemonica, care va mai dura probabil inca cateva decenii.

Din pacate, nici congresul din 2015 nu se desfasoara sub auspicii mult mai fericite decat cel din Bucuresti din 1980. Economia chineza a incetat sa mai creasca accelerat de doi ani buni de zile, iar cursul actiunilor la bursele chinezesti s-a prabusit spectaculos. Numai astazi, spre exemplu, actiunile de la bursa din Shanghai au pierdut 9% din valoare, cea mai importanta scadere suferita de acesta de la criza financiara din 2007 incoace. Aceasta scadere masiva a antrenat pierderi importante la bursele din Tokyo, Sydney, Londra, Paris sau Frankfurt. Indicele bursei din New York a pierdut 500 de puncte inca de vineri, pentru ca astazi sa piarda  de la deschidere 1,000 de puncte. China, cel mai important motor al economiei globale din ultimii ani, cocheteaza la randul ei cu stagnarea economica si genereaza instabilitate pe piatele financiare globale exact in maniera speculantilor de pe Wall Street din 1929 si 2007 ...

Presedintele Xi a adresat ieri participantilor la congres un mesaj pe care personal il consider important prin implicatiile pe care le are pentru evolutiile din ultimele decenii si pentru istoria economiei. Iata cum vede presedintele chinez problema modelelor de dezvoltare economica si/sau politica ale statelor lumii :

"Fiecare natiune are propria sa cale de dezvoltare, asa ca natiunile trebuie sa respecte optiunile altora. Prin adancirea intelegerii mutuale se poate construi un viitor mai bun. "    

Pasajul de mai sus are o importanta capitala pentru intelegerea mentalitatii elitelor care conduc China. Xi face o aluzie stravezie la impunerea , din anii 80 , a modelului economic neoliberal american cunoscut sub numele de « consensul de la Washington ». Impunerea retetelor economice via FMI in America Latina, Rusia, Europa sau Asia a agravat insa crizele economice din 1997 incoace, culminand cu actuala situatie exploziva din Grecia.

Este evident deasemenea din citatul de mai sus faptul ca liderii chinezi nu considera democratia ca inevitabila, ci optionala, alegerea sistemului politic trebuind sa apartina fiecarei natiuni in parte si sa fie conforma traditiilor sale culturale si politice . Impunerea democratiei pe calea razboiului ( ca in Irak) sau cea a insurectiilor finantate dinafara ( ca in Ucraina) este considerata de elitele chineze ca o incalcare a dreptului international si  sortita esecului. Daca luam in considerare  si faptul ca majoritatea societatilor asiatice care au ajuns prospere din punct de vedere economic in perioada razboiului rece - de la "tigrii asiatici" la Japonia - au fost  vreme de 50 de ani fie dictaturi de dreapta, fie conduse de un singur partid, este clar ca presedintele Xi revendica pentru partidul pe care il conduce acelasi gen de monopol politic .

 Din nefericire, de la introducerea monedei euro din 2001 consensului de la Washington i s-a adaugat « consensul de la Berlin », un sistem de reguli, institutii si legi prea rigide pentru ca economiile majoritatii statelor Uniunii Europene sa poata prospera in continuare. Acestor reguli inflexibile li se adauga o politica de austeritate bugetara stricta, care a provocat stagnarea marilor economii ale continentului - mai putin cea germana -  precum si deflatie si un somaj foarte ridicat, mai ales in tari ca Grecia sau Spania. Ca urmare, cresterea economica pe continentul european copiaza modelul japonez de stagnare de cativa ani buni de zile, o realitate care nu a scapat atentiei liderului chinez.  Mai grav, in conditiile nou-create de criza monedei euro, democratia devine optionala si in statele membre ale zonei euro, nu numai in China !

Mai putem intui din pasajul cu pricina ca presedintele chinez este mai degraba adeptul teoriilor economice ale lui James Steuart decat cele ale lui Adam Smith, impuse ca adevaruri economice universale in ultimii 30 de ani  (pentru detalii suplimentare, doritorii pot consulta posturile mele de pe acest site cu privire la conceptiile diferite ale celor doi fondatori ai stiintei economice moderne).

China a stiut sa reziste retetelor FMI in anii 90 si a avut o crestere economica spectaculoasa,

ajungand a doua mare economie a lumii. Guvernantii chinezi s-au opus agendei de privatizari masive a intreprinderilor de stat, liberalizarii pietelor de capital sau a cursului de schimb al yuan-ului. Dupa disparitia URSS de pe harta, economia Rusiei a fost in schimb pusa pe butuci - potrivit lui Joseph Stiglitz fost vicepresedinte al Bancii mondiale  - deoarece Boris Yeltsin a pus in practica recomandarile ‘expertilor’ FMI...

Desi trec in prezent prin momente extrem de dificile, este de asteptat totusi ca economia  si pietele financiare  chineze sa isi revina si sa isi reia ascensiunea, chiar daca nu in acelasi ritm ca in ultimii 20-30 de ani. Statul chinez a intervenit deja, pompand sume considerabile pentru stabilizarea pietelor de capital si a luat masuri suplimentare de stimularea investitiilor in economia reala.

In ceea ce priveste viitorul congres al stiintelor istorice, as propune organizatorilor ca acesta sa se desfasoare la Bodrum  in Turcia (cunoscut in antichitate sub numele de Halikarnas), localitatea natala a lui Herodot. In acest mod, se vor putea evita acuzatiile de europocentrism si aduce omagiul cuvenit fondatorului disciplinei.

http://news.xinhuanet.com/english/2015-08/23/c_134547075.htm

IN ATENTIA COMUNISTILOR ROMANI VECHI SAU NOI

Eu consider ca problemele create de comunism in estul Europei nu au legatura cu teoria marxista, degeaba o disecam la nesfarsit.

Clasicii marxismului ne-au lasat o analiza pertinenta - pentru vremea aceea - a capitalismului, o teorie filosofica a istoriei (materialismul istoric) dar aproape nimic detaliat despre principiile de organizare si functionare a unei viitoare societati comuniste.

Cu toate calitatile sale intelectuale, Marx nu a fost un profet. Acesta preconiza victoria comunismului intr-o societate capitalista ajunsa la maturitate, ca Anglia, unde exploatarea proletariatului a atins la mijlocul secolului XIX apogeul. Or revolutiile comuniste au izbucnit toate in cele mai subdezvoltate economic ( in sensul capitalist) state ale lumii, in Rusia si China. Ambele tari erau semi-feudale, revolutionarii substituindu-se de fapt unei burghezii aproape inexistente in promovarea modernizarii economice care a urmat revolutiilor.

Carenta a dat posibilitatea lui Lenin, dar mai ales lui Stalin, sa construiasca un tip de societate exportat ulterior si in zona noastra care a fost in fapt o varianta extrema a capitalismului de stat, operat de o noua birocratie "revolutionara" (nomenklatura) care s-a folosit numai de conceptele si textele marxismului - obiectivul lor fiind modernizarea economica a Rusiei - in interes pur propagandistic , pentru disimularea adevaratei naturi a noului regim si pentru justificarea actiunilor sale, care au fost uneori aberante, alteori criminale, rareori benefice.

Singura contributie pozitiva la teoria si practica comunismului apartine, cred eu, comunistilor latini (spanioli si italieni) care au lansat in anii 70, spre disperarea Moscovei, conceptul de EUROCOMUNISM si care recunoste legitimitatea institutiilor specifice democratiei, renunta la ideea monopolului politic al proletariatului sau la necesitatea instaurarii dictaturii sale, optand pentru metode de actiune legale (participarea la alegeri).

Se poate ca victoria Syriza sa fie prima dintr-o serie de victorii viitoare ale stangii radicale din Europa - inclusiv cea spaniola - victorii care vor confirma sau infirma validitatea tezelor eurocomunismului in practica.

STATE CARE AU INTERZIS CRACIUNUL

 In preajma sarbatorilor de iarna, autoritatile din educatie din unele provincii din Turcia sau China au interzis sarbatorirea Craciunului sau a Revelionului, considerate neconforme cu religia si traditiile locale.


Ca istoric, eu m-am asteptat ca atunci cand se schimba raportul de forte intre grupul de state vestice si restul lumii, ca in prezent, sa existe asemenea reactii din partea celor care au avut de suferit cateva secole de injosiri, exploatare coloniala, ocupatie militara, etc, etc Chiar credeti ca o natiune atat de importanta cum este China poate trece total cu vederea impartirea statului chinez intre occidentali  la sfarsitul secolului XIX, sau razboiul opiului si ocupatia japoneza ? Asta ca sa nu mai vorbim de India, sau de invadarea periodica a Rusiei de catre armatele vestului...



Exista unii experti americani care sustin chiar ca SUA doreste sa se mentina " on top" de frica consecintelor pe care le-ar avea de suportat in cazul pierderii pozitiei de lider mondial. Cele mai recente atrocitati, invadarea Irakului si torturile care au urmat, sunt numai varful icebergului !



Noi nu ne dam de obicei seama cat de jignitoare este pentru alte natiuni sau civilizatii - islamica, chineza, indiana, rusa - agresivitatea cu care vreme de secole au fost promovate inafara Europei religia si valorile vestului, ca drepturile omului, democratia, etc ca  UNIVERSALE.  ( in realitate, nu sunt). Orice civilizatie care intra in contact cu alta care se pretinde superioara si vrea sa isi impuna valorile ca universale ar reactiona cum fac turcii, chinezii, indienii sau rusii in prezent, adica DEFENSIV.


Ar fi gresit sa credem ca totul tine numai de perioada moderna a istoriei vestului. Biserica vestica cea mai puternica, mai veche si mai reprezentativa este chiar denumita CATOLICA, adica universala . Pana nu demult, aceasta a incercat sa-si impuna monopolul religios asupra intregii lumi, si asta inca de pe vremea cruciadelor .  Aceiasi politica a fost emulata apoi de elitele lumii moderne, care si-au impus temporar valorile morale si politice altor civilizatii datorita unei pasagere superioritati tehnologice, economice si militare. ( pasagera la scara istoriei indelungate).


In prezent, PIB-ul statelor BRICS este superior celui al statelor G7, decalajele tehnologice nu mai exista sau sunt minore , cele militare sunt in curs de eliminare. In asemenea conditii, specificitatea fiecarei civilizatii trebuie respectata ca atare, la fel si forma lor de guvernamant sau modul de abordare al libertatilor individuale. Daca vom continua sa facem export de democratie ca in Irak, Hong Kong, Ucraina sau mai stiu eu unde, situatia si vietile crestinilor care traiesc in acele societati se vor inrautati simtitor in continuare, un adevar elementar pe care papa Francisc il intelege perfect.

http://www.hurriyetdailynews.com/infidel-propaganda.aspx?PageID=238&NID=76096&NewsCatID=425

" O Stanca in Mijlocul Marii "

In ultima vreme,rareori se intampla sa treaca o saptamana fara vreun atac mediatic indreptat fie impotriva Turciei condusa de Erdogan, fie impotriva Rusiei lui Putin, fie, in fine, impotriva Chinei. Aceste atacuri pôt da celor neavizati impresia ca cetatenii Uniunii Europene sau americanii traiesc in tari democratice, aflate in plin avant economic ca guvernele lor respecta cu scrupulozitate drepturile omului. . .


In ultimii zece ani, dezvoltarea economica din cele trei tari mentionate mai sus s-a facut fara sincope majore. Ceea ce este mai suparator pentru tarile vestice este insa refuzul liderilor rusi, turci sau chinezi de a subscrie la capitolul politic al « consensului Washington » constand intr-o liberalizare politica de tip occidental,  in reducerea rolului statului in economie, samd.

In realitate, atat Rusia, cat si Turcia sau China fac eforturi mari pentru eliminarea decalajelor economice acumulate in ultimele doua secole, mai ales dupa succesul revolutiei industriale din Anglia. Nu trebuie sa uitam faptul ca in secolul XVIII performantele economice ale Rusiei erau egale – in unele cazuri, chiar superioare - cu cele din vest . Economia chineza producea in jur de 24 la suta din PIB-ul mondial iar imperiul otoman a cunoscut o perioada indelungata de vitalitate economica , consecinta generalizarii in Balcani, Orientul Mijlociu sau nordul Africii a celebrei pax turcica. ( F. Braudel)

Pentru rusi, statul a fost intodeauna autoritar si puternic, «  o stanca in mijlocul marii » . Comertul exterior a fost tot timpul monopol de stat, iar elitele se puteau bucura de privilegiile economice dobandite - ca astazi – numai in masura in care dadeau dovada de o loialitate politica totala fata de conducatorii statului . Cei care incalcau acest pact, puteau fi exilati sau chiar decapitati, in functie de gravitatea faptelor comise, iar averile lor confiscate. Lucrurile nu se petreceau mult diferit nici in imperiul otoman, autoritatea sultanului fiind fara egal. Cu alte cuvinte, paralele cu evenimente petrecute in perioada stalinista nu sunt relevante pentru intelegerea mentalitatii alegatorilor rusi sau turci de astazi.

Inca din secolul XVI, rusii au dat prioritate relatiilor economice cu estul Asiei, in special China, si cu Turcia in sud. Balanta relatiilor comerciale cu Europa, de mai mica importanta pentru Moscova, a fost aproape intodeauna excedentara si se rezuma la exporturi de materii prime ( lemn, grane, blanuri,etc) . Asistam in prezent, deci, la o revenire la agenda geo-economica traditionala, la care se adauga si o dimensiune politico-militara, constand intr-o alianta defensiva, Shanghai Co-operation Organization ( SCO).

Aflat in plin declin economic dar si ideologic, vestul a renuntat din pacate la realpolitik in relatiile sale diplomatice cu acest grup de tari. Lecturile moralizatoare la care sunt supusi periodic demnitarii rusi, chinezi sau turci si atacurile mediatice din ultima vreme dovedesc ca ideologia neoconsevatoare este inca la moda in Washinton sau Bruxelles.

In spatele usilor inchise

Zilele trecute, reporterul Wang Qing de la Ziarul Tineretului Chinez a cerut in mod public guvernului chinez sa furnizeze detalii in privinta planurilor sale de relansare economica.

Planul chinez de relansare economica, adoptat anul trecut, are o valoare totala de 4.000 de miliarde de yuani, sau aproximativ 455 de miliarde de euro. Potrivit comunicatelor oficiale, sectoarele prioritare de dezvoltare (cai ferate, autostrazi si aeroporturi) vor primi pana la sfarsitul lui 2010 fonduri de 2.000 de miliarde de yuani. Alte 1.000 de miliarde vor fi alocate in urmatorii 2 ani pentru refacerea infrastructurii rurale de irigatii, pentru constructia de locuinte, sanatate, mediu si educatie.

Pe 7 ianuarie 2009, avocatul Yan Yiming din Shanghai a depus o cerere la Comisia Nationala de Dezvoltare si Reforme (CNDR) din Beijing pentru a fi informat in legatura cu proiectele care vor fi finantate : "Cer transparenta totala in privinta listei de programe municipale si provinciale prezentata la CNDR, asupra proiectelor aprobate si asupra motivelor care au condus la aceasta alegere, cat si suma de la buget alocata fiecarui proiect. Deasemenea, cer sa stiu ce masuri de supraveghere vor fi adoptate si ce organisme ale statului vor fi insarcinate cu aceasta misiune" (citat de Courrier International).

Potrivit jurnalistului Wang Qing, de la Zhongguo Qingnian Bao (organul oficial al Ligii Tinerilor Comunisti chinezi), desi statul chinez are obligatia legala sa raspunda in timp de 2 saptamani la solicitari de acest gen, avocatul Yan Yiming nu a primit pana acum niciun raspuns. Cunoscut pentru opiniile reformiste exprimate de membrii colegiului de redactie, Ziarul Tineretului Chinez cere, la randul lui, ca solicitarea de informatii depusa de avocatul din Shanghai sa fie satisfacuta si adusa la cunostinta publicului. Potrivit autorului, este absolut firesc ca orice contribuabil chinez sa fie informat in deplina transparenta cat, cum si unde vor fi alocati banii guvernamentali si cine va supraveghea acest proces complex de distributie a fondurilor.

Utilizarea pe timp de criza economica a remediilor keynesiene a devenit foarte populara in ultimii 70 de ani. Deciziile privind alocarea de fonduri pentru a relansa o economie masiva cum este aceea a Chinei trebuie luate insa transparent, democratic si nicidecum in spatele usilor inchise. Procedand altfel, guvernantii chinezi risca sa constate ca tratamentul propus de ei va avea doar un efect de placebo asupra sanatatii pacientului.

(illustration: "Behind Closed Doors" by Joanne Schembri)