In ultima perioada, Teodor Paleologu, fostul ministru al Culturii pe vremea guvernarii PDL, a initiat o campanie de propaganda in favoarea reinstaurarii monarhiei in Romania.
Calificat - la fel ca Theodor Baconschi, ministrul PDL de externe de trista faima - la Universitatea Sorbona din Paris, acesta pare sa urmeze calea deschisa in anii '90 de fostul lider PNL, Radu Campeanu. La vremea respectiva, domnul Campeanu sugera, nici mai mult, nici mai putin, ca Regele Mihai sa ia parte la cursa prezidentiala in calitate de candidat. O idee similara a avut mai mult succes in Bulgaria, fostul rege Simion devenind pentru scurt timp sef de partid si prim ministru.
Trebuie sa recunosc ca pentru moment sunt necunoscute motivele pentru care dreapta franceza a sprijinit sau sprijina asemenea proiecte in Romania si in zona. Bineinteles, in Bulgaria lucrurile sunt mai simple, insa la noi regalitatea a incetat sa joace un rol constructiv dupa 1918. Astfel, problemele Romaniei cu minoritata maghiara au inceput dupa ce Regele Ferdinand a aprobat oficial actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 fara insa a include in documentul cu pricina toate hotararile celor prezenti pe campiile Blajului, cum ar fi cea referitoare la egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor, indiferent de originea lor etnica.
Din pacate, de la Clemenceau incoace multi dintre politicienii francezi au dat dovada de un nivel de intelegere superficial al problemelor zonei in care traim. In legatura cu aceasta, in 1995 Bernard Michel, profesor la Universitatea Paris I si directorul Centrului de cercetari Central Europene contemporane, scria ca, in 1918
"Ideea autonomiei [grupurilor minoritare] suscita neincrederea Frantei, aceasta fiind perceputa ca o amenintare la adresa egalitatii cetatenilor si a autoritatii statului. Conceptiile centraliste franceze erau prea indepartate de realitatile Europei Centrale pentru ca aceasta sa poata participa la elaborarea unor solutii eficace."(Bernard Michel,Nations et nationalismes en Europe Centrale, XIX-XX siècle,Aubier, Paris,1995,p.235)
In eseul Romania in Mileniul III circulat printre participantii la conferinta organizata de revista The Economist la Bucuresti in 1995, subliniam, printre altele, necesitatea retrocedarii Castelului Peles familiei regale. La vremea aceea, Constitutia din 1991 nu garanta dreptul de proprietate, mineriadele succesive impiedicand, la randul lor, investitiile straine in Romania. In acelasi timp, tara avea nevoie de sprijinul tuturor membrilor Uniunii Europene, republici sau regate, pentru a-si atinge obiectivele nationale imediate sau de perspectiva (ca de exemplu aderarea la NATO sau UE).
Initial, masura retrocedarii proprietatilor regale a avut mai mult succes in tari ca Italia, Bulgaria sau Grecia, unde acestea au fost restituite din anii '90. Intr-un tarziu (2004), guvernul Tariceanu a reusit sa impuna retrocedarea Castelului Peles si a altor cateva proprietati si in Romania.
Propunerea avansata de mine nu a avut ca obiectiv ascuns reinstaurarea monarhiei la noi. Cu toate acestea, nu putine au fost gurile rele care au raspandit zvonuri in acest sens. Sarcina le-a fost usurata de faptul ca la vremea respectiva aveam cetatenie australiana si importam in Romania bunuri de consum englezesti. In 1999, am ajuns chiar sa fiu etichetat de catre ziarul dlui Voiculescu, Jurnalul National, ca "forta oculta" care promoveaza activ dezmembrarea Romaniei !
Campania domnului Paleologu, asadar, complica fara rost sarcinile si asa dificile pe care si le-au asumat guvernantii actuali, adica revizuirea Constitutiei si reorganizarea administrativ-teritoriala a Romaniei. In opinia mea, Regele Mihai si restul familiei regale ar trebui sa dezavueze in mod public toate manevrele pro-monarhiste, pentru linistea noastra, a tuturor.
