Duminica
24 martie a avut loc la Paris o masa rotunda pe tema Dracula/Vlad Tepes si
adevarul despre acesta. In prealabil, Courrier International a publicat
un articol despre Vlad Tepes semnat de Marius Diaconescu de la
universitatea Bucuresti si un interviu cu Matei Cazacu, cercetator la
CNRS in Franta si autorul unei carti despre Dracula. Nu sunt in masura
sa stiu daca masa rotunda de la Salonul de Carte a contribuit la "reabilitarea" lui Tepes,
pentru ca nu am participat. (Pentru mine ca istoric evul mediu nu este
perioada favorita de studiu)
Nu doresc deci sa adaug ceva la
controversele mai mult sau mai putin stiintifice legate de
personalitatea istorica a lui Tepes sau de importanta acestuia in
contextul luptelor anti-otomane. Cateva observatii pot contribui insa la
corectarea unor exagerari la care suntem inclinati, fiind vorba, nu-i
asa, de un domnitor valah.
Astfel, Marius Diaconescu isi
incepe articolul din HISTORIA cu o concluzie : "Vlad Tepes este fara
indoiala romanul (?!) cel mai celebru din Evul Mediu. Numele sau era
cunoscutdin Imperiu Otoman pana in tarile germanice ". Trec peste
faptul ca 'romanii' nu existau in secolul XV . Cred insa ca la vremea
respectiva Stefan cel Mare a fost mult mai bine cunoscut (si recunoscut)
din Turcia pana in Rusia, din Budapesta si Viena pana in Polonia sau la
Roma . Autorul articolului fiind insa din Bucuresti, deformeaza la
randul lui - pai ce, numai nemtii sau irlandezii ? - realitatea istorica .
Cruzimea era in epoca norma, nu exceptia, daca este sa ne amintim numai
de portretul literar deloc magulitor facut lui Stefan de Neculce. ( "la
ospete omora fara judetu") Alexandru Lapusneanu apare si mai insetat de
razbunare impotriva boierilor decat Tepes, samd. Cred ca ar fi fost mai
realist sa il introduca pe Tepes ca pe unul dintre precursorii razboiului
psihologic, cei cinci mii de turci trasi in teapa si expusi la
Targoviste determinand retragerea trupelor otomane din Valahia in 1462
fara ca acestia sa poata obtine o victorie impotriva lui Tepes, in ciuda
superioritatii lor numerice .
Matei Cazacu explica bine in
interviul din Courrier ca mitul lui Dracula vampirul este rezultatul
unui amalgam intre credinte primitive despre mortii care bantuie printre
noi si Dracula, un domnitor insetat de sange cu o reputatie infecta
printre sasii din Brasov (reputatie in mare masura meritata, tinand cont
de devastarile si crimele comise de Vlad in Tara Barsei). Curioasa mi
s-a parut asertiunea ca la credinta localnicilor in vampiri a contribuit
patriarhia din Constantinopol, care ar fi sustinut ca mortii blestemati
care nu au primit iertarea pacatelor ajung sa bantuie. Occidentul
catolic, sustine Cazacu , a beneficiat din secolul XIII de inventarea
Purgatoriului de catre biserica catolica. Deci pacatosii catolici morti
aveau unde sa astepte judecata de apoi, fara sa mai bantuie, in timp ce
ortodocsii au continuat sa bantuie dupa moarte :
" In secolul
XIII, Biserica catolica a inventat purgatoriul, un loc unde toate
sufletele puteau astepta dupa moarte Resurectia si Judecata de Apoi., si
nimeni nu a mai crezut de atunci in Europa Occidentala in existenta
sufletelor ratacitoare in genul vampirilor. In schimb, aceasta credinta
s-a perpetuat in Europa crestin-ortodoxa , care nu a cunoscut
purgatoriul ".
Iata deci o teza interesanta, care insa nu
face decat sa perpetueze printre intelectualii vestici ideea ca noi, cei
din est, facem parte dintr-o civilizatie aparte, nu numai diferita de
cea vestica, dar si inferioara acesteia. Pai daca n-au reusit popii sa
inventeze un amarat de purgatoriu, cum sa fim in stare de progres
stiintific sau prosperitate economica ?
