A inceput numaratoarea inversa pentru mult-intarziata disolutie a NATO, care ar fi trebuit sa aiba loc acum 20 de ani.
Daca ar fi iesit din istorie la momentul potrivit, NATO ar fi ramas in memoria noastra colectiva ca singura alianta politico-militara care a reusit ca prin prezenta sa sa mentina pacea in Europa pentru 50 de ani.
Ajunsa insa din 2000 pe mana neoconservatorilor, NATO s-a transformat intr-o alianta ofensiva, exact dupa modelul ligii de la Delos de acum 2,500 de ani. Propaganda furibunda a organizatiei si aventurile sale militare din Irak si Afghanistan nu au impresionat insa Rusia, care a decis sa puna capat expansiunii sale in foste zone ale statului sovietic aflate acum la granitele sale actuale, ca Georgia sau Ucraina. Nici China nu tremura de teama NATO, desi recent liderii organizatiei au anuntat ca aceasta va fi de acum inainte implicata si in posibile conflicte din zona Indo-Pacifiului ..
Fiind esentialmente o alianta al carei nucleu este format din superputeri maritime si periferice in raport cu Eurasia, in frunte cu SUA, NATO a decis sa isi ascunda esecul din Ucraina prin extinderea sa in Finlanda si Suedia. De remarcat ca atat acestea doua, cat si state membre ca Grecia - de a carei existenta americanii si-au reamintit subit in ultimii 2 ani - sunt la randul lor zone periferice si litorale ale Europei, fie de la marea Baltica, fie de la marea Ionica si Egee. ( Toynbee le considera drept reprezentantele unor civilizatii demult ofilite ).
Dupa disparitia NATO - care dupa ce s-a intamplat in Ucraina nu mai este una ipotetica, ci sigura - anglo-saxonii vor incerca sa incheie aliante de substitutie - cum a facut deja recent Boris Johnson - cu alte state periferice si/sau litorale ale Eurasiei, dupa principiul " cine se aseamana, se aduna".
O asemenea orientare a politicii de aliante a fost sugerata de geopoliticianul Spykman in 1938 si poarta numele de " Rimland theory " . Sa le uram succes !
