Friday, May 22, 2015

UN SEF DE ASOCIATIE STUDENTEASCA INCOMOD

Am fost ales presedintele Consiliului asociatiei de studenti din facultatea de istorie-filosofie Iasi in anul universitar 1976-1977, dupa ce timp de un an indeplinisem functia de secretar .

Am fost fara discutie un candidat atipic pentru asemenea functie, nu in ultimul rand deoarece intrasem in utc numai in al doilea semestru al clasei a XII-a, si asta dupa mari dificultati. Au contat cred rezultatele foarte bune la invatatura si faptul ca presedinta in functie inaintea mea era o studenta de la psihologie, Luminita Teodorescu, fata Stelutei Teodorescu, prorectorul universitatii "Al. I. Cuza" . Printre decidentii succesiunii s-a numarat si non-conformistul George Serban, autorul de mai tarziu al Proclamatiei de la Timisoara, care indeplinea functia de vicepresedinte al Consiliului si era tot student la psihologie.

Dupa numai un an, am ajuns sa am serioase neintelegeri cu unii colegi din Consiliu, care considerau ca a fi activist intr-o organizatie studenteasca inseamna a imparti subsidiile si ajutoarele primite ( ajutoare sociale pentru imbracaminte, bani, bilete de tabara, etc) intre noi, nu a le realoca membrilor de rand ai asociatiei.

In 1978, spre exemplu, facultatea noastra a castigat un concurs national de pregatire profesionala si un premiu in bani de 10,000 de lei, bani mari la vremea aceea. Am decis in Consiliu sa alocam banii pentru achizitionarea de echipamente sportive si a unui televizor, pe care am propus sa il amplasam intr-unul din amfiteatre, pentru ca toti studentii doritori sa aiba acces dupa cursuri pentru vizionarea de filme , meciuri, etc
Propunerea mea s-a lovit de rezistenta acerba a catorva colegi din Consiliu, trei dintre care imparteau camera de camin cu mine. Acestia au propus sa pastram televizorul in camera noastra, caci nu-i asa, cine imparte, parte-si face ...

Alti colegi activisti s-au agravat si mai rau cand am propus ca niciun bilet de tabara sa nu fie alocat activistilor in functie, ci numai acelor membri ai asociatiei cu situatie academica buna dar care aveau greutati financiare : alte proteste !

In fine, am impus acordarea ajutoarelor sociale in bani numai studentilor cu mari probleme, ca orfanii, studentii proveniti din familii modeste, samd Aceiasi politica am impus-o si in cazul alocarii burselor, care nu acopereau indeobste decat 85% din totalul numarului de studenti existenti. ( am inlaturat de pe lista de burse studentii ai caror parinti aveau resurse financiare suficiente sau peste plafonul stabilit de lege).

Ultima picatura a constituit-o insistenta cu care am cerut sanctionarea unui activist, Costel Petcu, prins de militie in flagrant furandu-si colegii de camera de bani, radio, carti si alte obiecte. Un activist - mai ales student al sectiei de filosofie ca Petcu, membru de partid si colaborator al biroului judetean pcr ( al carui secretar era pe atunci Ilici ) - era asadar inca din anii aceia o persoana intangibila din punct de vedere legal sau politic ...

In primavara lui 1978, comitetul central UASCR a decis sa treaca la represalii. Au trimis un activist de la Bucuresti care a intrat neanuntat la plenara asociatiei, propunand eliberarea mea din functie pentru "activitate deficitara" ( tot tovarasii de la centru ne acordasera cu cateva luni mai devreme premiul de cea ai buna facultate de istorie din tara la invatatura si cei 10,000de lei )

Am decis sa supun propunerea lui la vot. Aceasta a fost respinsa de studenti, fiind acceptata insa propunerea unui coleg de a il invita pe activistul in cauza sa paraseasca sala de sedinta ! Propunerea excluderii mele a fost reluata o luna mai tarziu de secretarul b.o.b. al pcr din universitate, profesorul de filosofie Celmare Stefan, in cadrul plenarei studentilor din intreaga universitate, dar a fost din nou respinsa cu patru voturi pentru si cateva sute impotriva...

Am terminat totusi facultatea ca sef de promotie, bucurandu-ma de increderea profesorilor si a majoritatii colegilor mei, cu exceptia activistilor si al informatorilor securitatii sau a responsabililor pcr pe facultate si universitate. Din pacate, acestia si superiorii lor conduceau si inca mai conduc destinele Romaniei ...