Cu rufele murdare la Paris

Sunt plecat din Brasov de treizeci de ani. Indiferent de tara in care ma gasesc, compatriotii nostri reusesc sa faca in asa fel incat cei din jur sa ma intrebe : " ce parere aveti de ce-au mai facut romanii pe la noi in ultima vreme ?" In Australia, ai nostri tineri au pus pe picioare una dintre cele mai mari retele de distributie de  droguri, mai ales heroina ( chiar Frank Timis, cel cu mina de aur din Apuseni, a petrecut o perioada dupa  gratii in Western Australia pentru posesie si vanzare de stupefiante in anii 80). In UE sunt multe cazuri de furturi din bancomate,  in Anglia si Olanda, dar nu numai. Periodic, televiziunile europene avertizeaza telespectatorii impotriva fraudelor pe Internet, difuzand documentare cu echipele de "experti" in materie din Ramnicu Valcea. Romii au umplut Franta cu echipe de cersetori, fiind practic imposibil sa nu gasesti cate trei-patru la fiecare intersectie sau pe arterele mai importante din Paris si provincie. Romii ai mici se ocupa cu furtul de portofele din metrouri sau autobuze, si tot asa ...

Ar fi gresit sa credeti ca ne spala rusinea in afara tarii politicienii nostri. Scadalurile provocate de Basescu au ajuns legendare pana la Bruxelles , mentinerea sa in fotoliul de la Cotroceni fiind o chestiune in care au fost atrasi, rand pe rand, pana si cancelara Germaniei sau seful Comisiei Europene.

Desigur, imi veti replica, oamenii nostri de cultura raman  totusi cei mai importanti ambasadori ai Romaniei. Da de unde ! Frunzarind ziarul local saptamana asta, am gasit un articol despre participarea Romaniei la Salonul de carte din Paris. In pamfletul de prezentare editat de ICR pentru Salonul de Carte, " intelectualii lui Basescu " sunt introdusi in termeni elogiosi  ( "  Cartarescu este autorul celebrei trilogii  'Orbitor', recompensata cu premii prestigioase in mai multe tari[ ...] ", Gabriel Liiceanu este una dintre cele mai importante personalitati ale vietii intelectuale romanesti [...]" sau "Andrei Plesu [...] este, fara indoiala, un exemplu de ceeea ce a produs mai puternic cultura europeana in domeniul gandirii". ) Profitand de eveniment, domnii Cartarescu  Liiceanu si Plesu au facut  insa cunoscut presei franceze ca ei nu au participat, din cauza ca nu  il au la inima pe actualul director al Institutului Cultural Roman, Andrei Marga. Nu sunt fan al acestuia, insa ideea de a tarnosi un fost rector de universitate si profesor de filosofie prin presa pariziana mi-a facut greata . Pai cum ? Un fizician cu veleitati de scriitor ca Patapievici a fost un director mai potrivit pentru ICR ? S-a uitat oare controversa poneiului roz de la New York ? In fine, daca exista frictiuni intre unii dintre scriitorii romani si Marga, merita stricata imaginea tarii la Paris, nu puteau sa se razboiasca cu el in presa de acasa ?  Ce sa-i faci, absenta bunului simt este si ea o sechela mostenita din vremea comunismului ...

Romanii si Arctica

Recent, am publicat pe Facebook un apel adresat tuturor prietenilor, cunoscutilor si cititorilor mei. Din cauza crizei care pare sa se eternizeze, imi este deocamdata imposibil sa gasesc un post pe masura calificarilor obtinute. Solutia la care am ajuns este aceea de a deveni producator de filme documentare de specialitate, adica pe teme de geopolitica, geoeconomie si relatii internationale. Metoda aleasa pentru finantarea primului documentar este aceea cunoscuta sub numele de crowdfunding.

In alegerea subiectului ("Spotlight on the Arctic)am tinut in primul rand seama de contributia exceptionala la configuratia geopolitica actuala din regiunea Polului Nord pe care a avut-o generalul Gheorghe Pomut. Pentru cei care nu au auzit de el, amintesc faptul ca in calitate de diplomat SUA acreditat la ST.Petersburg, a negociat cumpararea Alaskai de la rusi pentru suma de 7.2 milioane de dolari. Nascut in enclava romaneasca din Gyula (Ungaria), Pomut este originar prin parinti din Sacele, de langa Brasov. Dupa cunostinta mea, nici un alt roman nu a mai avut o asemenea contributie exceptionala in geopolitica sau schimbarea raporturilor de forte intre superputeri.

Un alt motiv, cel putin tot atat de important, in decizia mea de selectie este caracterul eminamente pasnic si cooperativ al relatiilor dintre riverani (SUA,Rusia, Norvegia,Suedia, Danemarca,Canada sau Finlanda). De patru ani de zile, ma ocup aproape exclusiv si cu rezultate notabile de geopolitica si relatii internationale. Din pacate, majoritatea regiunilor lumii sunt teatrul unor confruntari intre vecini (cel mai recent exemplu este confruntarea dintre China si Japonia in legatura cu proprietatea unor insulite din Marea Chinei)conflicte militare intre state sau in interiorul unor state (Afghanistan, Siria, Sudan sau Mali)conflicte religioase, ideologice sau legate de redobandirea unor teritorii pierdute anterior.

Nu am vrut sa produc un documentar care sa se afle sub semnul confruntarii, ci unul cu un mesaj optimist. Or, situatia existenta in Arctica dovedeste ca este posibila cooperarea intre tari,pentru atingerea unor obiective comune. In relatiile internationale, regiunea Arcticii conteaza ca un model de buna intelegere si cooperare intre state, care nu reusesc, in alte zone ale lumii, sa cada la pace. Cu toate ca resursele naturale (petrol, gaze, minereuri) din zona Arcticii sunt uriase, nu exista conflicte intre vecini sau tensiuni politice si militare.

Cei care doresc sa ma sprijine in realizarea documentarului sunt rugati sa acceseze linkul indiegogo --