Wednesday, March 3, 2010

"Chantage `a la marmite"

Bunul meu prieten Liviu Antonesei mi-a trimis recent unul din editorialele sale, pe care le publica mai nou in Adevarul . Intitulat sugestiv "Monopol pe anticomunism", articolul descrie modul samavolnic in care "anticomunisti de ziua a saptea" ca Ioan Stanomir sau Vladimir Tismaneanu l-au inlaturat de la conducerea Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului pe istoricul Marius Oprea.



Concedierea lui Marius Oprea m-a trimis cu gandul la propria mea situatie. Asa cum ii marturiseam lui Liviu, am in comun cu dansul faptul ca amandoi am fost atat victimele lui Ion Iliescu (presedinte sustinut de rusi) cat si ale lui Traian Basescu, omul americanilor la Cotroceni.



Metodele folosite de cozile de topor ale celor doi presedinti sunt, in esenta lor, importate din cultura politica... africana! De altfel, am atras atentia in mai multe materiale, inca din 1999, asupra preferintei liderilor politici romani pentru tehnicile utilizate de omologii lor africani atunci cand vor sa se mentina la putere si sa isi puna cu botul pe labe opozitia. Iata cum prezinta situatia din unele tari africane jurnalistul camerunez Etienne de Tayo, presedintele retelei Afrique Integre :



"S'il est fonctionnaire (ca Marius Oprea !), tout est mis en oeuvre pour le pousser `a la demission. S'il travaille pour une structure privee, des pressions sont mises sur son employeur pour qu'il le licencie. S'il exerce pour son compte (cazul meu), le pouvoir s'arrange pour fermer les debouches `a ses produits ou empecher qu'on lui accorde le moindre marche. Des pressions sont aussi exercees sur son entourage afin qu'on ne le frequente plus. Parfois, sur son epouse, pour qu'elle le quitte." Clochardiser et isoler l'opposant : la pratique a pour nom "chantage `a la marmite. (sursa: Le Monde diplomatique, fevrier 2010)



Am redat pasajul in limba franceza pentru ca ne pretindem pe ici, pe colo, popor francofon. Cine isi mai aminteste limba lui Voltaire, va constata ca tehnicile folosite de guvernantii nostri impotriva opozantilor sunt inspirate direct din experienta politica africana.



In cazul meu, nici nu a fost nevoie sa fac vreo opozitie regimului Iliescu. In luna ianuarie 1997 am participat la o conferinta internationala privind adoptarea monedei euro, care s-a desfasurat la Londra. Procedand astfel, mi-am nemultumit furnizorul englez cu care colaboram de ani de zile. Acesta mi-a atras atentia ca el a fost promovat in afaceri de catre o fundatie a Printului Charles, iar Buckingham-ul nu priveste cu ochi buni posibilitatea adoptarii unei monede unice europene.



Intors in Romania, m-am gandit ca e timpul sa ma afiliez ca membru la un partid, dupa ce sase ani ma ocupasem exclusiv de mica mea firma de import. Am decis sa optez pentru liberali, adevaratii conservatori romani, pentru ca scoala istorica de la Iasi pe care am absolvit-o a fost, la randul ei, o creatie a liberalilor - ca si Romania moderna de altfel.



Cererea mea de adeziune a ajuns pe mana informatorilor securitatii, ca Ioan Ghise (Brasov) sau Mircea Ionescu Quintus, presedintele de atunci al partidului. Fireste ca nu mi s-a aprobat, doar puteam ajunge un opozant serios pentru cercurile iliesciene si, mai tarziu, cele basesciene. In urmatoarele sase luni, tehnicile descrise mai sus au fost aplicate integral impotriva firmei mele, lasandu-ma cu familia pe drumuri. Bineinteles, furnizorul englez a dat o mana de ajutor tovarasilor din tara, ca deh ! nemultumisem "palatul"...



Rudele au fost amenintate sa nu ma mai primeasca sau sa ma ajute in vreun fel, sotia a fost sfatuita - cel mai recent in 2008 - de catre rudele ei (din anturajul intim al lui Basescu) sa ma paraseasca, copilului i s-a repetat ca parintii lui sunt nedemni de el. Atacurile de presa s-au succedat halucinant, culminand in 2002 cu un articol publicat de Monitorul de Brasov in care toata familia era tarata in noroi cu ajutorul soacrei si a consulului roman din Canberra (Australia).



Ce i-a deranjat cel mai mult pe politicienii zilei ? In primul rand, faptul ca am fost un om de afaceri de tip Weberian: am reusit sa-mi platesc si impozitele si accizele, sa platesc ani de zile dobanzi impovaratoare pentru imprumuturile mele pe termen scurt, salariatii mei fiind platiti dublul mediei nationale. Am reusit, totusi, sa ne construim o casa langa Brasov, cu bani lichizi.

Desi am lucrat cu multe tinere atragatoare, nu m-am dedat la practica la moda printre patroni de a-si transforma firma in bordel, profitand sexual de angajate. Cu alte cuvinte, am dovedit ca...se poate face un capitalism curat si profitabil pentru toata lumea : pentru patroni, salariati, stat, societate. Asa ceva nu putea fi tolerat. Daca s-ar fi luat si altii dupa mine... ? Unde s-ar fi ajuns ?



In al doilea rand, a deranjat faptul ca am refuzat sfatul furnizorului englez de a-mi cumpara autoturism de lux, multumindu-ma cu un Daewoo, si ca am investit diferenta de bani in participarea la conferinte internationale de interes national sau european. Ei, asta da - defect !



Asemenea tehnici, din pacate, lasa indiferenta marea masa a romanilor, care sunt convinsi de catre oamenii regimului ca atacurile la care sunt supusi opozantii sunt de fapt meritate de acestia. "Au facut ei ceva, nu se poate..." Da, domnilor, am facut, si am motive sa nu-mi fie rusine nici cu activitatea mea in afaceri, nici cu cea jurnalistica sau de opozant politic. Da, stimabililor, unii dintre noi au ajuns cobaii unor tehnici politice africane. Din fericire, Romania este semnatara conventiei CEDO, unde din 2002 am inaintat o plangere impotriva statului roman pentru incalcarea grava a drepturilor omului. Sunt inca in asteptare...