La 20 de ani de la evenimentele din 1989, a sosit in sfarsit momentul reintregirii nationale. Desi la inceputul anilor ’90 au existat forte politice care au cerut revenirea Basarabiei la Romania, eforturile lor au fost premature. Haosul si degringolada generate de tranzitia Romaniei la economia de schimb si democratie politica nu au oferit conditii favorabile pentru realizarea proiectului national. Toate energiile oamenilor politici romani au fost consumate in goana pentru agoniseala. Situatia a fost abil speculata in tot acest timp de Moscova, care a sustinut in Republica Moldova regimul comunist al lui Vladimir Voronin.
In plus, in ultimii 15 ani, singurele forte politice preocupate de reunificarea cu Republica Moldova, si asta mai ales la nivel declarativ, au fost national-comunistii din PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor si bardul ceausismului, Adrian Paunescu.
Astazi, desi parcurgem cea mai grava criza economica de la al doilea razboi mondial incoace, exista conditiile politice, diplomatice si militare pentru unirea Republicii Moldova cu Romania. Ca membra a NATO si a Uniunii Europene, Romania este potential capabila sa absoarba cele cateva milioane de moldoveni, dintre care 800.000 au cerut deja cetatenia romana, si sa le ofere protectia si oportunitatile necesare.
Desi din 2003 am devenit membri ai comunitatii euroatlantice, suntem din pacate mai putin pregatiti din punct de vedere economic pentru unire, dorita de majoritatea fortelor politice romanesti din Republica Moldova, de la Partidul Liberal Democrat la social-democrati. Ani de-a randul, s-a tergiversat constructia de autostrazi, s-a neglijat grava situatie din agricultura si s-a intarziat nepermis de mult restructurarea sau retehnologizarea cu ajutorul investitorilor straini a fostelor intreprinderi de stat.
Cu toate acestea, la proiectul national de unificare cu Moldova nu exista astazi nici alternative serioase, nici piedici majore.
Din punct de vedere intern, trecerea la moneda euro, reorganizarea administrativ-teritoriala si modificarea actualei Constitutii trebuie sa devina prioritare. Nu in ultimul rand, Romania trebuie sa faca eforturi serioase pentru depasirea efectelor crizei si pentru relansare economica.
Din punct de vedere extern, trebuie sa ajungem la un acord diplomatic cu Rusia in privinta Transnistriei si sa obtinem acordul Uniunii Europene pentru realizarea unirii. Dupa toate probabilitatile, diplomatii Uniunii sunt favorabili proiectului. Ramane doar ca politicienii nostri, indiferent de partidul din care fac parte, sa renunte la oportunism si sa sustina prin fapte, nu doar prin vorbe, eforturile de unificare cu romanii de peste Prut.
