Intr-un articol recent din Le Figaro , interpretarea decalajelor din sondajul de opinie privind federalizarea UE este cel putin superficiala.
Motivul fundamental insa pentru care opiniile francezilor difera substantial de cele ale germanilor sau italienilor este de ordin istoric, nu pentru ca Franta este o republica prezidentiala si Germania sau Italia sunt republici parlamentare . Astfel, si Marea Britanie este stat parlamentar, dar a iesit din UE. Ba chiar Franta are un presedinte cu vederi federaliste, insa francezii nu ii impartasesc entuziasmul deloc.
Franta, Anglia si Spania au fost modelele dupa care s-au format toate celelalte natiuni europene. Aflate la periferia vestica a Eurasiei, acestea au avut incepand cu secolul XV conditiile necesare pentru centralizare politico-administrativa si unificarea lingvistica a teritoriului national.
Germania, Italia sau Romania sunt insa natiuni formate relativ recent, dintr-o multitudine de statulete pre-existente. Atasamentul acestora pentru statul-natiune nu este nici pe departe atat de puternic ca acela al statelor vest-europene mentionate mai sus, care sunt constructii nationale incomparabil mai solide si mai vechi.
Ce constatam insa ? Vine astazi Germania, care s-a format ca stat abia acum 160 de ani, sa ceara acestor state, vechi natiuni, sa isi abandoneze suveranitatea lor politica si juridica, obtinuta cu mari eforturi militare si financiare cu secole in urma, in favoarea adoptarii unei formule supra-statale de tip federal, dominata de germani! Nu, ca este de-a dreptul hilar...
UE a functionat ok zic eu pana la adoptarea tratatului de la Lisabona din 2009. Ca uniune de natiuni europene, UE mai are inca o justificare pentru a continua sa existe. Ca supra-stat federal, nu . Cine nu intelege asta, nu este politician, ci ideolog, si inca unul lipsit de orizont.
