MRU si guvernantii bolsevici

Marturisesc ca nu mai urmaresc de o buna bucata de vreme evenimentele care agita viata politica din Romania. Totusi, recenta demonstratie din Piata Victoriei, aceea de contestarea modificarilor aduse codului penal, mi-a retinut atentia.

Prezent la adunare, Mihai Razvan Ungureanu i-a calificat drept « bolsevici » pe actualii guvernanti. Afirmatia a starnit oprobiul unor observatori dinafara. MRU, fost produs de marca al dictaturii Ceausescu , ajuns stalp de nadejde al crypto-dictaturii Basescu, s-a referit de fapt la originea PSD, fondat si refondat de Ion Iliescu . Venit la putere pe calea unei lovituri de stat in 1989, care aminteste prin tacticile folosite pe cele ale regimului bolsevic, regimul Iliescu mai deranjeaza inca o parte a « fostilor » din vremea dictaturii Ceausescu. Aceasta este cred semnificatia acuzatiei de bolsevism lansata recent de MRU la adresa actualilor guvernanti.

Spre marea mea parere de rau, mostenitorii regimului politic instituit de Iliescu au trecut de fapt cu arme si bagaje de partea capitalismului « victorios » . Incepand cu anii 1990, liderii « noii stangi » (Blair, Clinton,Schroeder) si-au abandonat in schimbul unor compensatii banesti importante electoratul traditional si au ajuns, impreuna cu verzii, la remorca celor pe care ar fi trebuit sa ii combata, daca nu chiar sa ii contracareze.

Pastrarea privilegiilor de clasa si a monopolului politic i-a determinat pe guvernantii englezi ai secolului XVIII sa acorde, intre 1795 si 1834, ajutoare banesti celor cu salarii insuficiente . Un guvernant al vremii a caracterizat acest acord de la Speenhamland drept o « asigurare impotriva revolutiei », care cuprinsese in acea perioada tot continentul european. Odata revolutia terminata si Napoleon infrant, stimulentele banesti au fost retrase . Drept urmare, situatia economica a muncitorilor si saracilor englezi s-a inrautatzit semnificativ.

Intre 1945 si 1989, ca urmare a ravagiilor provocate de criza din 1930, a distrugerilor datorate celui de-al doilea razboi mondial si a pericolului extinderii comunismului, politicienii vremii au decis sa realizeze un compromis ( axat pe ideile lui Keynes) intre patronat si miscarea de stanga. Obiectivul a fost salvarea capitalismului prin eliminarea efectelor negative ale economiei bazata pe initiativa privata, cum ar fi crizele financiare,economice sau somajul involuntar. Astfel, muncitorii vestici au obtinut mariri substantiale de salarii, ajutoare de somaj, pensii decente si alta masuri de protectie sociala fara egal in istoria miscarii muncitoresti. Odata cu prabusirea comunismului sovietic insa si cu neutralizarea celui chinez, compromisul keynesian a fost abandonat, in locul acestuia fiind adoptat un program de « liberalism pe paine » : privatizari masive, reduceri salariale, concedierea functionarilor statului, somaj masiv , crize financiare,stagnare economica si mai nou erodarea soliditatii finaciare a majoritatii statelor vestice, in frunte cu SUA.

La ora actuala, putine sunt tarile in care miscarea sindicala sa nu fi fost subminata iar reprezentantii politici ai stangii sa mai reprezinte inca interesele claselor salariale. Asa a fost posibil ca partea din PIB-ul global care revine de regula salariatilor sa se diminueze de la 70 la suta (proportie ramasa constanta intre 1945 si 1980)la aproximativ 60 la suta in prezent, in timp ce partea alocata profiturilor a crescut corespunzator . (The Economist) In conditiile actuale, o noua amenintare revolutionara globala s-ar putea dovedi salutara pentru recastigarea drepturilor pierdute …

Rosia Montana Bis

Si uite asa,  cand sistemul capitalist de exploatarea ressurselor ajunge la fundul sacului, acesta recurge la solutii extrem de daunatoare, ca sa nu spun dezastruoase,  pentru mediu.  Asa stau lucrurile cu exploatarea gazelor sau petrolului de schist, mai ales in SUA, si tot asa in privinta putinelor ( si saracelor) exploatari aurifere care mai exista inca in Europa.

Confruntati de cativa ani cu o criza economica fara precedent, grecii au decis la randul lor sa « se intoarca la Antichitate » (Nouvel Obs) , aproband exploatarea unui zacamant aurifer din peninsula Halkidiki, in apropierea Salonicului . Concesionarul canadian al minelor, El Dorado Gold , intentioneaza sa defriseze in acest scop 30,000 de hectare de padure, ceea ce va aduce prejudicii enorme infloritorului turism practicat in aceasta zona din nordul Greciei. Ecologistii locali se opun cu inversunare, deoarece saracia zacamantului ( exploatat pentru prima oara pe timpul lui Alexandru Macedon!) presupune folosirea masiva a cianurilor si arsenicului, care vor distruge durabil un incantator loc de vilegiatura estivala. Minele de la Olimpiada, redeschise si ele in urma cu cativa ani din aceleasi motive, inregistreaza astazi concentratii de asemenea chimicale de o mie de ori mai ridicate decat normele in vigoare.

 Se opune cineva oare la nivelul conducerii Uniunii Europene planurilor unei firme venite de pe alt continent  si care se pregateste sa produca distrugeri durabile in acest colt al Europei ? Dupa cunostinta mea – si as dori din toata inima sa ma insel – nici vorba de asa ceva pana in momentul de fata.

Nota de lectura : o istorie a Greciei

Am terminat de curand de citit o istorie a Greciei aparuta acum cativa ani in limba franceza si scrisa de un grec al carui nume nu il mentionez de rusine ( adica imi este mie rusine de rusinea lui !), care a primit un doctorat in Paris si a fost si rectorul universitatii din Atena. Capitolele care trateaza istoria moderna a Greciei sunt cele mai deficitare, ca sa nu zic aiuritoare. Astfel, dupa ce trece in revista - in galop si fara prea multe clarificari, nesistematic si la gramada -  incalcitele ( cand nu est vorba de explozivele) evenimente politice petrecute de la fondarea statului grec modern pana astazi, autorul invita in partea de concluzii pe ceilalti intelectuali europeni sa ia democratia greaca contemporana drept exemplu demn de emulat ! Si cand te gandesti ca vechii greci sunt  fondatorii disciplinei ...

Deci dupa ce autorul descrie multiplele falimente de tara care au afectat Grecia in secolul XIX, numeroasele asasinatele politice ( cel al lui Capodistria, spre exemplu, celebrul ministru de externe al tarului Rusiei care dupa obtinerea independentei Greciei si-a abandonat prestigiosul post ca sa ajute la modernizarea administratiei  tarii) haosul politic permanent, falimentele de tara, luptele dintre republicani si monarhisti, instabilitatea cronica, clientelismul politic, coruptia pe scara mare, saracia, anarhia, evaziunea fiscala generalizata, multiplele dictaturi din secolul XX, de la Metaxas la cea a coloneilor, noi toti ceilalti ar trebui deci sa luam democratia greaca actuala  drept model . Fireste, toate nereusitele, aventurile militare sau neimplinirile in planul politicii externe  sunt puse pe seama cruciatilor latini, a turcilor, iar in epoca moderna  pe seama englezilor, americanilor,  germanilor etc.

 Sentimentul pe care mi l-a lasat lectura acestei carti de istorie unica in genul ei este acela ca grecii moderni sunt simpli epigoni (  adica urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri), care incearca sa traiasca fara rusine invocand realizarile stramosilor din antichitate sau evul mediu si ca a venit timpul ca elitele tarii sa inteleaga ca un stat modern nu poate supravietui la nesfarsit din imprumuturi externe si renuntand  sa colecteze impozitele datorate statului, mai ales de la cei mai avuti dintre greci.

Bisnitzari in uniforma

Inainte de aderarea Romaniei la NATO din 2003, serviciile secrete ale armatei romane, ofiteri superiori ai acestora si guvernantii vremii s-au ocupat intens cu vanzarile ilegale de armament si de contrabanda cu tigari, in cardasie cu firme siriene, iraniene sau libaneze. Rusii sau americanii au complexe militar-industriale, noi, unul militar -"comercial" care nu a servit niciodata Romania sau pacea in Orientul Mijlociu, sau in lume, insa s-a dovedit foarte profitabil pentru toti cei implicati.

Am ajuns sa cunosc unele detalii deoarece ca importator de produse cosmetice am devenit inca din 1997 obiectul « atentiei » acestor servicii si colegilor lor arabi. Asa cum am aflat mai tarziu, interesa in principal scoaterea mea de pe piata romaneasca. Initial, chiar nu am inteles de ce : volumul de afaceri al firmei mele era mic, de numai cateva sute de mii de dolari anual, or oamenii nostri vizau afaceri grase de milioane, chiar miliarde de dolari. Mai tarziu, am reusit sa inteleg ca trebuia sa fim impinsi din nou afara din tara si mai ales impiedicati sa terminam constructia casei familiale din Rasnov, aflata intre Rasnov si comuna Cristian in judetul Brasov. Zona era plina de fosti functionari si muncitori de la uzinele de armament Tohan si mai misunau si destui arabi dubiosi pe acolo, in cautare de munitie si armament cumparate la negru.

In plus, tot la intrarea in Rasnov, colonelul MAPN Ciolacu, seful Mobilizarii populatiei si Apararii Teritoriului, isi construise o benzinarie, alimentata in parte cu benzina furata din conductele de petrol ingropate in camp, destul de aproape de casa mea. Fiind singura casa cu etaj, manevrele hotilor ar fi putut fi astfel observate cu usurinta . Paranoia indivizilor atinsese probabil cote maxime. In 2003, Ciolacu a fost totusi prins, in timp ce "mulgea" de zor conductele asistat fiind de cumnatul sau, si el tot proprietar de benzinarie ! Ambii au fost arestati si condamnati, desi in prezent continua sa faca afaceri in cardasie cu mafioti locali.

Dupa ce am fost atacat comercial de genul de firme arabe mentionate mai sus ( 1997) am dorit sa aflu cum si-au introdus acestea marfa fara vama si pe unde anume. Ei bine, am descoperit ca ofiteri superiori ai serviciilor secrete ale armatei (si nu numai) erau in realitate cei care i-au ajutat pe operativii arabi, unii fiind agenti ai serviciilor siriene sau iraniene, gen Iskandarani, Mahmoud Hamoud,  Omar Hayssam, sa introduca marfa de contrabanda (tigari, cafea,cosmetice, etc.) prin portul militar Mangalia, sau prin aeroporturi militare . Banii erau impartiti apoi « frateste » . In luna aprilie 1998 am intervenit telefonic pe postul TVR 2 in cadrul unei emisiuni « Avocatul Poporului », la care erau prezenti ofiteri SRI si vamali, explicand faptul ca la noi marea contrabanda se facea  prin porturi si aeroporturi militare, sub acoperirea secretului de serviciu , cu girul si in profitul unor ofiteri superiori si politicieni romani.

A doua zi, ca din intamplare, a fost interceptat un transport SPP de 4000 de baxuri de tigari si implicat, printre altii, colonelul SPP Gheorghe Trutzulescu . Scandalul s-a extins si a devenit cunoscut in presa sub numele de « Tzigareta II ». Acest mic « succes » ascundea insa o activitate de contrabanda mult mai vasta si mai diversificata. Sumele de bani pierdute in ultimii 25 de ani de statul roman prin asemenea operatiuni de contrabanda sunt estimate, din pacate, la zeci de miliarde de dolari .



Se intelege de la sine ca cei astfel lezati nu puteau sta cu mainile in san . In 1999, in plin razboi in Kosovo, « Jurnalul National » publica un atac incendiar la adresa mea, autorii articolului cerand procuraturii sa ma ancheteze de urgenta . Convocat pe 4 mai 1999 la procuratura Brasov de catre procurorul Popeneciu ( in Fagaras exista o cunoscuta familie de legionari cu acelasi nume) am fost « sfatuit » sa parasesc tara , altfel infund puscaria. Omul nostru nu a uitat sa ma ameninte ca ma va « strivi ca pe o gaza ». Familia fiind infricosata, am decis sa plecam din nou pentru doi ani si jumatate in Australia, unde am aflat ca devenisem un element « subversiv », multumita intoxicarii pusa la cale de aceleasi servicii . Ideea bibicilor era in realitate ca noi sa renuntam la casa din Rasnov . Pentru ca totul sa mearga ca pe roate, victima trebuie in prealabil manjita cu noroi si acuzata de cele mai grave fapte . In felul acesta, toata mizeria pseudo-legala aparea ca legitima si ( de ce nu ?) chiar ...patriotica.



Dupa moartea domnului Ion Ratiu, a aparut prin ianuarie 2000 si in ziarul «  Cotidianul » un articol in cuprinsul caruia maiorul Lungu, seful de atunci al Biroului de actiuni psihologice al armatei romane ma acuza in absentia, nici mai mult nici mai putin, ca sunt un adevarat expert in materie de actiuni psihologice de destabilizare, care au afectat moralul si capacitatea de lupta – dealtfel foarte ridicate pana atunci ! - a militarilor romani.

Acesti veritabili bisnitzari in uniforma continua  sa deruleze si astazi afaceri necurate nestingheriti, « expertiza » lor in materie de contrabanda si legaturile cu retelele arabe fiind puse in slujba altor patroni politici, care au preluat stafeta de la cei din anii 90. Continuarea si chiar amplificarea unor activitati de contrabanda din ultimii ani se explica, in mare masura, si prin protectia si sprijinul de care se bucura inca asemenea indivizi din partea unor politicieni, magistrati, politisti sau ofiteri ai serviciilor speciale. In asemenea conditii, mai merita sa speram  ca Romania sa adere la spatiul Schengen ?

Comunismul romanesc, Ghetto-ul si Fanarul

  Din postul meu despre selectia elitelor in Romania, ati putea trage concluzia gresita ca sunt anti-comunist. Ei bine, nici pe departe ! Este adevarat, comunistii si securistii romani mi-au cauzat multe necazuri si m-au afectat foarte grav, atat pe plan profesional cat si personal . Eu sunt insa un specialist in stiinte sociale si pot face cu usurint...a diferenta intre eurocomunistii italieni, francezi ,spanioli, sau cei chinezi, de pilda, si cei care – ca Ceausescu sau Iliescu la noi – s-au pretins mari comunisti dar au incetat demult sa mai fie. In fine, probabil ca intr-o anumita faza a vietii lor chiar au fost !

Comunismul romanesc a virat inca din anii 70, dupa ce  Gheorghe Maurer a incetat sa fie prim-ministru  siconducerea partidului a fost preluata de Ceausescu, inspre o varianta legionarizata a acestuia, etichetat uneori drept “national-comunism”. Astfel , vechea obsesie a legionarilor , aceea de a pune mana pe bunurile evreilor si grecilor ( reprezentanti in Romania ai “ghetto-ului si Fanarului”, cum erau prezentatii evreii si grecii in literatura legionara interbelica ) s-a transformat in goana dupa casele sau autoturismele sasilor, cumparate de ofiteri de securitate la preturi de nimic . Sasii erau initial vanduti guvernului german , la fel ca evreii care mai ramasesera in Romania dupa 1945 pe sume in valuta . In 1979, cand mi-am luat in primire catedra de istorie de la liceul Tractorul din Brasov, colegul de catredra, Stelian Badragan, istoric calificat la universitatea Bucuresti, m-a etichetat rapid drept “fanariot”. ( individul nu stia ca Pantazi este nume de aroman din Grecia, dar a ajuns seful culturii brasovene din partea PDSR/PSD dupa revolutie. A decedat in urma cu cativa ani). Potrivit istoriei oficiale a masoneriei scrisa de inginerul Comanescu,marele maestru al MLNR in anii 90, Ceausescu a fost mason, fiind insa recrutat ca membru de un fascist italian, Licio Gelli, fondatorul macabrei loji masonice P2 (Propaganda Due). Conteaza si cine te recruteaza, nu ?

Traditia legionaro-comunista s-a pastrat bine-mersi si dupa 1989. Inainte de marsul minerilor din 1991 care a dus la caderea guvernului Roman, centrul Brasovului si cred ca al altor orase mari ale tarii s-a umplut de grafitti gen «  Jos evreii din guvern ! »

Las asadar anti-comunismul in seama neoconservatorilor gen Tismaneanu sau capitanilor de nava gen Basescu, care prin condamnarea oficiala a acestuia in 2007 au declansat cea mai grava criza constitutionala din Romania ultimilor 20 de ani . Daca Trilaterala lui D.Rokefeller inca mai exista si finanteaza asemenea actiuni, de ce nu ? Multi dintre anticomunistii de astazi si-au pus bazele averilor si carierelor actuale tocmai pe vremea sitemului comunist si gratie acestuia .

In fine, din comentariile mele negative la adresa unora dintre masoni ( Eugen Ovidiu Chirovici, Nastase, Iliescu , Cahuzac, Ceausescu, Gelli, etc ) ati gresi din nou daca ati trage concluzia ca sunt anti-mason. Dimpotriva , si iata de ce.

Spre deosebire de tari ca Franta, Anglia, Germania sau Italia, care au aparut pe harta Europei gratie eforturilor monarhilor lor, Romania este o creatie pur masonica a generatiei pasoptiste. Dispare masoneria sau o ia razna, deci, dispare si Romania. Este drept, la ora actuala reputatia masonilor romani - si nu numai -este greu pusa la incercare : astazi conducerea lojei nationale pare insa sa fie pe maini mai bune ( marele maestru este medic pediatru, adica salveaza vieti, nu conspira la distrugerea lor) decat acum cativa ani, cand institutia devenise o simpla anexa a masoneriei internationale si a politicilor de globalizare.

Ori de cate ori insa un mason se dovedeste hot, escroc sau mincinos , sunt cuprins de o mare tristete . Atunci cand membrii ai masoneriei incita la comiterea de crime sau participa in banda organizata la fraudarea propriului stat, devin automat un adversar politic neinduplecat al acestora. Daca va ganditi insa bine, nici nu puteti pretinde altceva unui istoric ca subsemnatul, unul dintre mostenitorii traditiei statale inaugurata de M. Kogalniceanu.

Despre selectia elitelor la romani

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces  riguros de selectie  care dateaza din anii comunismului . Pot afirma in cunostinta de cauza ca numai acei activisti  PCR,UTC, UASCR sau specialisti care primeau girul securitatii si ierarhiei PCR puteau ajunge in categoria elitelor mai sus mentionate. Competenta profesionala sau calitatile morale contau mai putin sau deloc : defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitatile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea sociala din Romania.

Ca sa ma fac  inteles mai bine,  voi face apel la experienta mea de « insider » din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales presedintele consiliului asociatiei studentilor din facultatea de istorie-filosofie. Printre alte atributii, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, unul din studentii facultatii, fiul  unui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depaseau plafonul  legal stabilit)mi-a pretins pur si simplu  sa il includ  pe  tabelul bursierilor. ( lucru pe care eu am refuzat  sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de camera, Costel Petcu, student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand carti, bani si un radio portabil . Hotul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al postei, in momentul in care se pregatea sa expedieze tatalui un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul militiei in mana, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hotul era membru). Secretarul de partid al facultatii – profesor de filosofie, mai precis de marxism – mi-a atras atentia ca individul nu putea fi sanctionat, tatal fiind vechi tovaras de lupta de-al lui Ceausescu.  Fiul nu facea altceva decat sa continue ” lupta”.  Am insistat, am obtinut sanctionarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al Comitetului Central  UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din functie pentru activitate defectuoasa ! ( cu cateva luni inainte, facultatea obtinuse locul intai pe tara pentru calitatea pregatirii profesionale a studentilor nostri  iar asociatia noastra un premiu de 10,000 de lei …) Plenara mare, sute de studenti  prezenti, se trece la vot si masura pica. Am reusit sa termin facultatea, insa am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afara  dupa un an din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreti sa sititi, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am indraznit sa ma tratez  de raceala in spital in plina campanie de recoltare a cartofilor …) Adio, deci, dosar de doctorat, iar in 1981 am fost sfatuit  «  colegial »sa parasesc Romania.

 In 1999, devenisem  deja «  o forta oculta care lucreaza la distrugerea Romaniei  » (Jurnalul National) . In 2007, un fost general de securitate  parcat la evidenta populatiei in Galati imi informa sotia ca numele noastre sunt inca pe o « lista neagra » . S-a schimbat realmente ceva in Romania ?

In procesul de selectie nu contau  asadar rezultatele profesionale sau integritatea celor in cauza, as zice chiar dimpotriva. Sa iti aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa iti faci datoria . Sa minti, sa devii informatorul securitatii, mai important pentru reusita  in cariera decat orice altceva.  Suna familiar ? Deviza neoliberalilor, a caror revolutie tocmai  incepuse in 1979, era   “ lie, cheat,steal your way to the top “ : elitele noastre  erau deja pregatite  psihologic si moral sa devina  vechii/ noii actori ai economiei de schimb si democratiei parlamentare.

Activistii si nomenclaturistii s-au despartit la putin timp dupa “ revolutia”  de la 1989 in doua tabere concurente : PDSR/PSD  creat de Iliescu si PD/PDL injghebat de Petre Roman.  Ultimii au devenit cei mai fideli continuatori  ai traditiei ceausiste .  Fruntasii PD/PDL au devenit proprietari  ai firmelor de stat unde parintii fusesera directori ( cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrean Videanu,  devenit proprietar al Marmosim si vicepresedinte al partidului) Dupa eliminarea lui Petre Roman si castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu,  liderii PDL au inceput sa trateze statul exact in maniera lui Ceausescu , adica ca propria mosie.  A urmat o noua perioada de austeritate pentru greu incercatii romani, declansata fara rost de guvernul PDL in 2008, in timp ce presedintele a incercat sa isi plaseze fiica la conducerea tineretului PDL,    un fel de Nicu Ceausescu cu fusta. Operatiunea esuand, Elena Basescu a fost  impusa PDL ca parlamentar european iar unul din amantii acesteia ca functionar la ambasada Romaniei din Paris.

Activistii din tabara Iliescu s-au remarcat in anii 90 prin jaful organizat, in folosul lor, al economiei nationale si fondurilor valutare  din bancile de stat .  « Prostimea » a fost furata cu ajutorul cupoanelor care dadeau teoretic posibilitatea  oricui  de a participa la impartirea activelor fabricilor sau firmelor de stat . In realitate, artizanii cuponiadei au favorizat vanzarea pe preturi de nimic a acestora,  in folosul fostilor activisti PCR,UASCR sau UTC. Personajul  emblematic al acestor manevre ramane George Copos, devenit mare proprietar de hoteluri in Poiana Brasov sau pe litoral.  (din motive tactice, acesta este membru al partidului conservator fondat de Voiculescu )Deviza  perioadei, «  noi nu ne vindem tara » semnifica de fapt  ca reprezentantii politici PDSR, ajutati din cand in cand de mineri,  se considerau  singurii care au dreptul sa  participe la privatizarea fostelor  proprietati  de stat. Procesul s-a incheiat in mare in 2002, moment in care constitutia din 1991 a fost amendata cu o prevedere referitoare la  garantarea  dreptului de proprietate .

O alta modalitate de spoliere a populatiei , promovata  tot in anii ’90 a constat in  organizarea ,in folosul  oficialilor statului ,( procurori, politisti, judecatori, prefecti, etc)  de jocuri piramidale gen PONZI. Prin intermediul acestora, economiile considerabile in lei acumulate de romani  in anii ‘ 80 au ajuns in buzunarele promotorilor si protectorilor acestora. ( socrii nu m-au iertat nici in ziua de astazi pentru ca m-am opus intentiei  lor de a organiza  o schema similara  in 1993 la Brasov …)

As mentiona aici elite ale lumii politice sau de afaceri  de la noi care au ajuns la situatia lor actuala datorita sprijinului primit din partea serviciilor secrete straine.  Cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, ajuns patron al Rompetrol ( si al partidului national-liberal pentru cativa ani) cu sprijinul logistic al unor fosti ofiteri CIA. Serviciile engleze au sprijinit grupul de ofiteri de securitate care au fondat  banca Bucuresti,  ginerele lui Dinca a devenit proprietarul francizei Pizza Hut,  un colonel de securitate din Timisoara, ajuns proprietar si  director al unui hotel Best Western, samd.

Rezumand, pot afirma ca majoritatea  problemelor  romanilor se datoresc  lacomiei, egoismului  si venalitatii elitelor actuale,  care s-au format in decenile sapte si opt ale secolului trecut, sub privirile atente ale partidului si securitatii  si s-au perpetuat si dupa 1989. Exceptii exista, dar existenta acestora nu face decat sa confirme regula.

Elitele noastre comparate

 Ecuadorul are cateva sute de mii de emigranti in Spania. Angajati in principal in agricultura sau constructii, acestia au fost grav afectati de criza imobiliara si  de politicile de austeritate din Spania ultimilor ani .Au fost abandonati de tara-mama in voia sortii,  ca romanii ? Ei bine, nu ! Guvernul lui Rafael Correa a decis sa isi ajute compatriotii sa se reintoarca acasa ( cu avionul, care implica cheltuieli importante) si sa le gaseasca de lucru in economia locala .

Emigrantii nostri economici, ( in principal cele doua  milioane din Spania sau Italia )au fost uitati de guvernantii nostri . Nu exista nici un program guvernamental, nici o dezbatere in parlament, campanie de presa,  care sa le faciliteze intoarcerea acasa , desi au existat vagi promisiuni in preajma alegerilor si unele initiative private, despre care am scris cu ani in urma :

http://www.romaniantribune.net/a3378_Drama_romanilor_din_orasul_lui_Cervantes______.aspx

Alte tari din zona noastra, ca Polonia, au reusit sa re-integreze dupa 2007 un numar important de emigranti intorsi acasa din Anglia, Franta sau Germania .  Guvernul polonez a  utilizat la maximum  fondurile europene puse la dispozitie de UE  si a reusit, in plina criza economica, sa  mentina o rata decenta de crestere economica.  De ce nu s-a intamplat asta si la noi ? Chestiune de elite, cred eu.

 Pentru ca a venit vorba de elite, in numarul sau din 29 iunie a.c.,  The Economist  publica, in cuprinsul unei recenzii, urmatoarele consideratii :

« O elita dominanta care se defineste  prin ( …) educatie si venituri, care da dovada de o lipsa totala de interes –  de dispret chiar –   pentru imbunatatirea conditiilor de viata pentru ceilalti. Editorii de ziare si cititorii, judecatorii, activistii  ONG-urilor, universitari sunt si ei selectati in mare masura din randurile celor privilegiati, si le pasa la fel de putin  si lor. »

Caracterizarea  de mai sus pare sa se aplice destul de bine elitelor noastre, nu credeti ?  In realitate,se refera  la cele din India . Va  las sa trageti singuri concluziile necesare …

Romancele, sclave sexuale in Germania

O ancheta recent publicata in Der Spiegel despre prostitutia din Germania contine elemente socante pentru noi, romanii. Potrivit expertilor citati, Germania a ajuns, in urma legalizarii prostitutiei (2001) cea mai mare piata pentru prostitutie din Europa. Asa-zisa legalizare nu a condus la imbunatatirea conditiilor ” de munca” ale prostituatelor, asa cum au sustinut initial autorii legislatiei , dimpotriva. Singurii favorizati de lege sunt patronii de bordeluri.

 

Majoritatea sclavelor sexuale din Germania ( 80 la suta din totalul de 200,000 de prostituate, deci probabil 100,000 de romance ) provin din Romania si Bulgaria. Acestea sunt aduse in Germania si inchise in bordeluri horror, fiind fortate sa practice sex anal sau oral neprotejat , fiind la moda asa-numitul “forfait” de 99 sau 100 de euro pe noapte. Cand reusesc sa scape din mana proxenetilor, fetele noastre se intorc acasa cu gustul amar al aderarii la o uniune europeana de care beneficiaza, printre altii, numai degeneratii si maniacii sexuali din Germania. Am sustinut si sustin in continuare ca Germania este in plin proces de re-nazificare, principalele victime provenind din tarile cele mai vulnerabile economic din Uniunea Europeana. Reducerea celor din Est la sclavie industriala sau sexuala este o metoda a nazismului german, avand tendinta astazi sa se raspandeasca si in alte tari ale Uniunii lovite de criza.  (In timpul celui de-al doilea razboi, Hitler nu a reusit performanta proxenetilor germani sau romani de astazi. Romancele au fost lasate in pace, “la vatra”. Daca maresalul Antonescu l-ar fi ascultat pe dictatorul Salazar al Portugaliei, am fi putut evita SI  moartea a sute de mii de militari romani …)

Trec peste faptul ca legalizarea prostitutiei a fost opera social-liberalilor lui Schroeder ( ei isi zic social-democrati) . Nu, ce ma intereseaza pe mine este tocmai mutenia in care se complac elitele noastre politice sau intelectuale, ca din partea elitei de afaceri nu mai este nimic pozitiv de asteptat.
Femeile noastre din parlamentul national sau european nu par sa fie interesate de soarta altor romance. O fosta directoare TVR, chiar preda lectii de guvernanta in Berlin sau face elogiul monarhiilor lumii, la cativa kilometri numai de “cuibusorul de nebunii” descris in revista Der Spiegel. Nu este treaba ei… ce-i aia ‘solidaritate’ cu celelalte femei din Romania ?

Una din reprezentantele noastre «  de frunte » din Parlamentul european a avut grija, in schimb, de femeile palestiniene si i-a dus olita lui Tony Blair prin 2010. In 2013, aceeasi deputata se ocupa in Parlamentul European de soarta femeilor din Nordul Africii ! Desi se pretinde de stanga, nu va asteptati de la ea sa ia pozitie impotriva sclaviei sexuale la care sunt expuse romancele din Germania : nu este politic, nu-i asa ? Doar este prietena la catarama cu social-liberalii englezi sau germani.

Avem regizori talentati care fac filme despre problemele de altadata ale romancelor ( chiuretaje din perioada Ceausescu) sau despre subiecte la moda ( dragoste lesbiana interzisa de cruzimea calugarilor din Romania). Ei, de ce sa se ocupe de situatia dramatica ACTUALA a romancelor din Germania, a romanilor lasati fara case si bani dupa ani de munca in Spania, samd ? Nu primesti Palme d’Or ca roman pentru asa ceva … (la optzeci de ani, totusi, franco-grecul Costa Gavras tot a facut un film despre finanta globala si rolul nefast al acesteia )

Ba avem destepti care au absolvit Sciences Po in Paris si scriu carti critice despre statul francez, care cica e pe cale sa ucida Franta ! (Cet Etat qui tue la France) . Despre statul roman si guvernantii nostri sunt mai putine de spus, ca sunt mari pro-americani, nu-i asa ? Basescu este un avocat infocat al legalizarii bordelurilor, nici o speranta sa intervina SIE in favoarea fugitivelor noastre din Berlin, Der Spiegel descrie cum le-au ajutat turcii pe acele sarmane !

Oricum, in Franta Najad Vallaud -Belkacem, ministra cu problemele femeilor si purtatoarea de cuvant a guvernului francez citata in Der Spiegel, a promovat o lege care prevede sase luni de puscarie si 3000 de euro amenda pentru CLIENTII care solicita prostituate. Ce stat ‘inapoiat’, monser, chiar vor sa omoare Franta astia! DSK ce face, stie ?

Stati linistiti : nici un intelectual, nici un artist sau politolog roman nu va sari practic in apararea romancelor din Germania sau romanilor de pretutindeni care dau de probleme. Romanul care ajunge mai sus uita rapid de cei lasati in urma, ca de asta suntem in halul in care suntem . Lor sa le mearga bine, sa publice, sa fie avansati, mediatizati, sa aiba pretentii la premiul Nobel, etc. Restul, sa le traga, ca de-aia sunt romani. Alea din Germania ? Niste nimfomane, nu victime ale neoliberalismului economic si ale somajului masiv. Un lucru e sigur : occidentalii au elite expirate, insa ale noastre sunt… de cacao.

NB. Doua calugarite catolice din Franta, care au ajutat ani de zile mii de prostituate din Columbia sa devina muncitoare textiliste, cu salariu, asigurari sociale si locuinta, sunt de anul trecut in Romania, unde situatia femeilor este din ce in ce mai grea (Paris Match). Ce au cele doua tari in comun ? Columbia este una dintre cele mai americanizate societati din America Latina, Romania din Uniunea Europeana …

" O Stanca in Mijlocul Marii "

In ultima vreme,rareori se intampla sa treaca o saptamana fara vreun atac mediatic indreptat fie impotriva Turciei condusa de Erdogan, fie impotriva Rusiei lui Putin, fie, in fine, impotriva Chinei. Aceste atacuri pôt da celor neavizati impresia ca cetatenii Uniunii Europene sau americanii traiesc in tari democratice, aflate in plin avant economic ca guvernele lor respecta cu scrupulozitate drepturile omului. . .


In ultimii zece ani, dezvoltarea economica din cele trei tari mentionate mai sus s-a facut fara sincope majore. Ceea ce este mai suparator pentru tarile vestice este insa refuzul liderilor rusi, turci sau chinezi de a subscrie la capitolul politic al « consensului Washington » constand intr-o liberalizare politica de tip occidental,  in reducerea rolului statului in economie, samd.

In realitate, atat Rusia, cat si Turcia sau China fac eforturi mari pentru eliminarea decalajelor economice acumulate in ultimele doua secole, mai ales dupa succesul revolutiei industriale din Anglia. Nu trebuie sa uitam faptul ca in secolul XVIII performantele economice ale Rusiei erau egale – in unele cazuri, chiar superioare - cu cele din vest . Economia chineza producea in jur de 24 la suta din PIB-ul mondial iar imperiul otoman a cunoscut o perioada indelungata de vitalitate economica , consecinta generalizarii in Balcani, Orientul Mijlociu sau nordul Africii a celebrei pax turcica. ( F. Braudel)

Pentru rusi, statul a fost intodeauna autoritar si puternic, «  o stanca in mijlocul marii » . Comertul exterior a fost tot timpul monopol de stat, iar elitele se puteau bucura de privilegiile economice dobandite - ca astazi – numai in masura in care dadeau dovada de o loialitate politica totala fata de conducatorii statului . Cei care incalcau acest pact, puteau fi exilati sau chiar decapitati, in functie de gravitatea faptelor comise, iar averile lor confiscate. Lucrurile nu se petreceau mult diferit nici in imperiul otoman, autoritatea sultanului fiind fara egal. Cu alte cuvinte, paralele cu evenimente petrecute in perioada stalinista nu sunt relevante pentru intelegerea mentalitatii alegatorilor rusi sau turci de astazi.

Inca din secolul XVI, rusii au dat prioritate relatiilor economice cu estul Asiei, in special China, si cu Turcia in sud. Balanta relatiilor comerciale cu Europa, de mai mica importanta pentru Moscova, a fost aproape intodeauna excedentara si se rezuma la exporturi de materii prime ( lemn, grane, blanuri,etc) . Asistam in prezent, deci, la o revenire la agenda geo-economica traditionala, la care se adauga si o dimensiune politico-militara, constand intr-o alianta defensiva, Shanghai Co-operation Organization ( SCO).

Aflat in plin declin economic dar si ideologic, vestul a renuntat din pacate la realpolitik in relatiile sale diplomatice cu acest grup de tari. Lecturile moralizatoare la care sunt supusi periodic demnitarii rusi, chinezi sau turci si atacurile mediatice din ultima vreme dovedesc ca ideologia neoconsevatoare este inca la moda in Washinton sau Bruxelles.

Un ghiaur la Istanbul

Am vizitat pentru prima oara Istanbulul in iarna anului 1991 . Soselele erau pline de petice si de camioane militare (vizita mea de opt zile a coincis cu primul razboi din Irak). Am avut mari necazuri la granita turca pentru ca mi-am propus sa vad ce ce intampla daca nu dau celebrul bacsis, pe care aprope ca mi l-au pretins de la obraz vamesii . Calatoream impreuna cu sotia gravida intr-un Mercedes cumparat din Germania la mana a doua, proprietatea firmei australiene al carei reprezentant eram in Romania. Am fost silit sa las microcomputerul de birou si imprimanta laser pe care le carasem dupa mine in custodia vamii, nu cumva sa le vand pe sest prin Istanbul ! In plus, oficialii vamali m-au fortat sa cumpar pentru perioada sederii noastre numere de zoll turcesti, cele din Germania nefiind pe placul lor …

Ajuns in Istanbul , am tras in centrul orasului, care mi s-a parut gri, foarte murdar si haotic . Am parcat in fata unui centru de informare pentru turisti al guvernului si am intrebat pe cei doi functionari daca imi pot recomanda un hotel rezonabil ca pret dar confortabil.  Mi-au recomandat hotelul ERBOY, cu vedere la Sfanta Sofia, unde ne-am cazat pentru urmatoarele sase nopti pentru 50 de dolari camera dubla. Unul din functionari s-a oferit foarte amabil sa ma insoteasca pana la hotel . Am ajuns, i-am multumit (iarasi fara bacsis ) si am inceput sa ne caram bagajele la receptie. Am constatat cu stupoare ca functionarul nostru, care a stat pe bancheta din spate, s-a autoservit cu niste pungi SPAR frumoase, luate din Austria ca reserve in cazul ca vrem sa cumparam cate ceva pe drum . Oricum, ne-am bucurat ca nu ne-a luat sandwich-urile si fructele aflate tot pe bancheta din spate .


Istanbulul de acum douazeci de ani ni s-a parut asadar  murdar, circulatia auto haotica si mancarea din restaurante uleioasa si nu tocmai proaspata. In a treia zi de sedere, am descoperit din fericire un restaurant bulgaresc, tot in jurul Sfintei Sofia, care servea meniuri europene bine gatite gen snitzel, salate etc . Hotelul era confortabil si curat, insa micul dejun, inclus in prêt, a fost de spaima  : branza de proasta calitate, un fel de ghiuden de carne de oaie prea condimentat si greu de mestecat, cafea mediocra.


Am parasit Istanbulul fara regrete, dupa ce am apucat sa vizitam catedrala si marele bazar. La iesire, am avut din nou de asteptat ore in sir pana am reusit sa recuperam microcomputerul si imprimanta buclucasa ; Oficialii kemalisti mi- au ramas in memorie ca fiind obraznici cu turistii si foarte corupti iar orasul murdar si lipsit de sarm. Cursul lirei turcesti urca zilnic, economia turca era in criza. Ne-am propus sa nu mai revenim, atat de proasta a fost impresia pa care ne-a lasat-o orasul de pe malul Bosforului.

Am vizitat din nou Istanbulul dupa douazeci de ani, in toamna 2011 . Autostrada spre oras era bine asfaltata, la vama se construisera magazine duty free luxoase sau restaurante fast food si supermarketuri curate. Am avut de asteptat in vama numai o ora, in loc de patru-cinci, vamesii erau amabili si nu s-a pus problema bacsisului. Spre deosebire de 1991, traficul spre si dinspre Istanbul era foarte intens, vedetele fiind TIR-urile si autocarele pline de turisti.

 Am fost surprins sa gasesc orasul foarte curat, circulatia mai putin haotica, fatadele cladirilor mai ingrijite si oamenii de pe strada mai relaxati, mai bine imbracati si mult mai politicosi cu turistii.  Cursul de schimb al lirei nu se mai urca de la o zi la alta. Comertul mergea din plin, magazinele din Laleli erau pline de clienti din Grecia, Rusia sau Romania, care venisera in Turcia sa targuiasca marfa en gros .Cele mai cautate marfuri sunt cele textile,  articole sport, confectii, pielarie si bineinteles aur.( celebrul comert bavul tikareti, sau « comert cu valiza », care aduce turcilor cam treizeci de miliarde de dolari anual din Orientul Mijlociu,  Rusia, Balcani sau nordul Africii). M-am uitat atent in jur sa vad daca exista multe femei care sa poarte voalul islamic pe strada, insa am vazut mai multe pe strazile Parisului decat in orasul condus de partidul islamic al lui Erdogan ! Din pacate, calitatea ofertei de produse din supermarketuri nu este inca la inaltime, mezelurile si branzeturile sunt de slaba calitate si gama  este foarte restransa, sub norma europeana de cinci mii de articole  per magazin. In plus, pentru o tara cu o clima mediteraneana cum este Turcia, legumele si fructele mi s-au parut excesiv de scumpe.

Intrebat care este diferenta dintre stilul de viata de acum si cel dinainte, un hatru stambuliot a remarcat ca in timpul kemalistilor, turcii beau in public si se rugau acasa, acum insa se roaga in public si beau pe la casele lor ...

Am fost asadar foarte surprins de evenimentele care au loc in prezent in piata Taksim si alte cateva orase turcesti. Nivelul de trai al turcilor s-a imbunatatit in ultimii zece ani considerabil, saracia a fost redusa semnificativ, Turcia a crescut economic cu 4-5 la suta anual in ultimii zece ani. Este drept, majoritatea turcilor nu mai sunt interesati  astazi de aderarea la Uniunea Europeana, preferand sa calatoreasca si sa faca afaceri in lumea islamica.  Fata de vremurile dinainte de 2002, cand Turcia se caracteriza prin crize periodice iar oficialii din Ankara umblau dupa bani cu caciula in mana prin Washington, situatia actuala a tarii este chiar foarte buna.

Oare pe cine deranjeaza asa de mult prosperitatea si stabilitatea politica  actuala din Turcia ? Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare poate vom intelege mai clar care este miza demonstatiilor si luptelor de strada care au loc in in prezent acolo. Se pare ca multi guvernanti vestici au stiut cu trei luni in urma ca se pregatesc miscari de strada in Istanbul, sursa este credibila. Vom trai si vom vedea cum evolueaza lucrurile in continuare.

Romanii si Uniunea Europeana

Spre deosebire de politicienii autohtoni - care din 2007 pana astazi nu au reusit  sa integreze Romania  plenar in Uniunea Europeana - romanii de rand au profitat in numar mare de oportunitatile oferite de pietele muncii din Spania, Italia ,Germania sau Grecia. Milioane de romani, disponibilizati in masa in urma restructurarilor din anii 90, au  gasit de lucru pana prin 2008-2009 in  agricultura,constructii sau turism in statele mentionate mai sus, contribuind  nu numai la echilibrarea balantei romanesti de plati , dar si la reducerea semnificativa a somajului din tara.

Criza datoriilor suverane prin care trec astazi tari ca Italia, Spania sau Grecia afecteaza grav  si pe  compatriotii nostri care au fost siliti sa lucreze in strainatate. Daca introducerea euro ar fi tinut seama  si de teoria economica a Zonelor Monetare Optimale (ZMO), nu  numai de vointa politica a unor lideri europeni din anii 90, situatia ar fi fost poate cu totul alta ( pentru o prezentare detaliata, vezi articolul semnat de Laurent L. Jacque, "Quel avenir pour l'euro?", in Manière de voir, ,Le Monde diplomatique, June-Juillet 2013).

Potrivit teoriei ZMO, un grup de tari pot decide sa utilizeze o moneda comuna daca sunt puternic integrate economic si daca exista o mobilitate mare a factorilor de productie, adica munca si capital. Or, asa cum sublinia regretatul economist american Rudiger Dornbush, capitalurile sunt mult mai mobile - cateodata chiar prea mobile ! - in comparatie cu oamenii, care sunt legati de locul lor de nastere de traditii, limba, scoala copiilor, retele de prieteni, etc. In plus, in Uniunea Europeana, migratia libera a fortei de munca este mult ingreunata si de absenta unei limbi comune de larga circulatie, cum este engleza, ca sa nu mai pomenim de directivele multor state europene de restrangerea dreptului de munca pentru alti cetateni ai Uniunii, in special romani sau bulgari. In perioada antica, limba comuna  in Europa a fost latina. In evul mediu, universitatile europene utilizau ca limba de predare tot latina, mobilitatea profesorilor sau studentilor fiind astfel asigurata. (saptamana trecuta, parlamentul francez tocmai  a respins o lege propusa de ministrul invatamantului  superior si cercetarii, care ar fi permis universitatilor sa ofere studentilor si cursuri in limba  engleza ...)

In caz de criza, ca astazi,  tarile membre ale  unei ZMO care au dificultati economice isi pot ajusta performantele prin  flexibilizarea salariilor, emigrarea unei parti a fortei de munca si  prin transferuri bugetare de la centru catre zonele afectate, asa cum se intampla in SUA. Din pacate, Bruxelles nu este Washington, in sensul ca nu dispune decat de un buget de opereta, alimentat in principal de la bugetele statelor membre. Dobanzile pentru credite variaza si ele foarte mult, ele fiind 2 % in Germania si  intre 6 si  8 la suta in tarile din sudul Uniunii samd

De voie, de nevoie, in comparatie cu restul membrilor Uniunii  romanii au fost pana in prezent cei mai mobili. Din pacate, greselile si erorile acumulate in procesul de constructie europeana , mai ales in domeniul uniunii monetare, ne afecteaza si ne vor mai afecta in continuare pentru ani buni de zile.

Cand elitele expira

Revista franceza Marianne a publicat astazi rezultatele unui sondaj de opinie care ilustreaza faptul ca francezii, in proportie de peste 70 % , si-au pierdut total increderea in elita lor politica. In schimb, ei continua sa acorde  incredere judecatorilor, politistilor sau alesilor locali.

Elita politico-economica a Frantei este formata la ENA (sau Ecole Nationale d'Administration ) si la Politehnica. Ea reprezinta un grup restrans de persoane, care locuiesc in trei sectoare ale Parisului . Posturile inalte din stat si din economie le revin, toti sunt prieteni care se  si casatoresc intre ei . Perioada ei de glorie coincide cu anii 1945-1975, cei 'treizeci de ani gloriosi " ai capitalismului francez. Potrivit unor psihologi intervievati  recent de Financial Times, acestia sunt astazi depasiti de evenimente, afectati de fenomenul groupthink  sau coruptie si gata sa isi tradeze tara pentru a-si salva prietenii.

 Astfel, toti stiau de excesele sexuale ale lui Dominique Strauss Kahn, dar le-au acoperit si erau gata sa il accepte ca presedinte . Jerome Cahuzac, despre care se stia ca a mintit in privinta contului  sau secret din Elvetia, a fost mentinut in functia de ministru al Bugetului pana s-a sesizat procuratura. Cahuzac a facut parte din  fosta echipa de campanie a lui DSK, impreuna cu alti membri ai guvernului actual. In perioada decembrie 2012 si februarie 2013,  subordonatii sai din minister au amenintat chiar cu divulgarea unor date stanjenitoare despre alti politicieni , aflate in dosarele de la ministerul bugetului , daca acesta nu este lasat in pace.

Claude Gueant, fostul sef de cabinet al presedintelui Sarkozy, a determinat-o in 2007 pe Christine Lagarde, ministru al economiei din acea perioada, sa recurga la formula unui arbitraj privat  intr-un litigiu al omului de afaceri Bernard Tapie cu statul francez. Decizia de arbitraj privat, de care primul ministru Fillon nu a stiut nimic, a pierdut statului francez suma de 400 de milioane de euro, cu care Tapie si-a cumparat un iacht de 45 de milioane, o vila pe Coasta de Azur de 47 de milioane, un lant de ziare regionale de cincizeci de milioane, s.a.m.d  In cursul zilelor de joi si vineri, Lagarde a fost audiata de trei judecatori pentru 24 de ore, primind statutul de martor asistat . Acesta nu o exonereaza, ci in functie de mersul anchetei poate fi inculpata penal in viitor. Deocamdata, perchezitiile de la domiciliul lui Gueant au dus la descoperirea unui transfer extern pe numele sau in valoare de 500,000 de euro ce nu poate fi justificat, apoi 25,000 de euro transferati din Iordania, plus chitante de cumparaturi in cash de mii de euro ...

In toamna lanului 2009, ca student masterand in relatii internationale la Toulouse, am discutat in cadrul unui seminar problema scandalului  privind relatiile sexuale ale lui DSK, director FMI, cu o subalterna  originara din Ungaria. Seful de curs mi-a replicat taios ca in Franta asemenea  fapte sunt foarte bine tolerate de opinia publica.  Poate, insa nu si in SUA ..

 Aceste  cazuri sunt, din pacate, numai varful icebergului : lista  "Lagarde" a conturilor  a mii de evazionisti francezi din strainatate, primita acum trei ani de zile de la un functionar HSBC, nu a condus la anchete sau recuperari de bani la buget, " fiind obtinuta ilegal ". ( pana si grecii au mai recuperat ceva din bani de la grecii aflati pe aceeasi lista HSBC; iar Monica Macovei, in calitate de ministru al Justitiei, a refuzat ordinul primului ministru de a scoate pe prietenul sau, miliardarul Patriciu, de sub urmarire penala).

In Spania, Casa Regala se face vinovata de un tun de 6 milioane de euro, deturnati de ginerele lui Juan Carlos. Premierul Rajoy nu a declarat suma de 250,000 de euro la fisc, primita de la generosi sponsori politici . In Italia, sunt arhi-cunoscute - dar pana astazi nepedepsite - malversatiunile financiare ale lui Berlusconi sau colaboratorilor sai . In Franta, Italia Grecia, Germania sau Spania, evaziunea fiscala practicata de elite duce la piederea anuala a 1000 de miliarde de euro, potrivit lui Manuel Barroso. Pentru Franta, suma se ridica la 60 de miliarde anual . Cele 1000 de miliarde reprezinta doua treimi din deficitele combinate ale tarilor membre UE. Daca ar fi colectate - si nu vor fi ! - tarile membre ar putea renunta la austeritate si s-ar putea relansa economic . Vise, Vise ...

(pentru detalii suplimentare privind elitele expirate , puteti consulta cu incredere scrierile lui Arnold Toynbee)

Romanii - victime ale dumping-ului social german

Sindicalistii germani considera ca romanii si bulgarii care lucreaza in industria agroalimentara germana au fost redusi la conditia de sclavi industriali.


Revista franceza Nouvel Observateur a publicat acum cateva luni un articol foarte critic despre dumping-ul social practicat de firme daneze si olandeze care opereaza in regiunea Bremen din Germania.

Pana de curand, Germania a fost cunoscuta ca exportator major in industria automobilelor si a masinilor-unelte, Franta detinand in Europa pondeera cea mai importanta in exporturile de produse agricole si alimentare. Din 2007 insa, exporturile agro-alimentare ale Germaniei au depasit pe cele ale Frantei, mai ales in domenii cum ar fi exportul de preparate din carne de porc, vita sau pui.

Francezii ii acuza pe germani de concurenta neloiala, fapt evident in domeniul industrializarii carnii de porc. In 2012 francezii au pierdut astfel 3.8 % din piata mondiala, cu toate ca aceasta se afla in plina crestere. Desi competitiva in domeniul cresterii animalelor, Franta pierde teren in industria mezelurilor si semi-preparatelor din porc, deoarece Germania practica masiv dumping-ul social. Acesta consta in apelul masiv al firmelor la mana de lucru interimara din strainatate, platita cu salarii intre 3 si 5 euro pe ora, in timp ce in Franta muncitorii sunt platiti cu 10-12 euro pe ora.

Astfel, reporterii revistei N.O. au putut constata ca in regiunea Bremen intre 75 si 90 la suta dintre muncitori sunt straini, in principal romani sau bulgari. Acestia nu au oficial dreptul de munca in Germania, fiind angajati potrivit Directivei Bolkenstein pe contract de prestari servicii, ca « detasati » ai unor firme din Romania sau Bulgaria.

La fabrica daneza Danish Crown, liderul european al preparatelor din carne de porc, muncitorii germani cu vechime sunt platiti intre 2500 si 3000 de euro brut pe luna, in timp ce angajatii romani castiga intre 700 de euro (femeile) si 900 de euro (barbatii) pentru 10-12 de ore de munca zilnic, de cele mai multe ori in schimbul de noapte. Muncitorii romani sunt cazati in dormitoare comune, in camere de 10 sau 14 paturi, amenajate in foste magazine de confectii – « privilegiu » pentru care platesc intre 150 si 175 de euro pe luna fiecare. Situatia lor sociala a ajuns atat de grava incat biserica si opinia publica din zona a inceput sa protesteze impotriva exploatarii lor in conditii de sclavie industriala, asa cum sustin sindicalistii germani.

Aceste rele tratamente sunt posibile deoarece, spre deosebire de Franta sau Anglia, in Germania nu exista inca un salariu minim garantat care sa ii protejeze pe angajatii romani. Mai grav, in urma reformelor sociale din timpul lui Gerhard Schröder (2004-2008), Germania are astazi 22.2 la suta din salariati incadrati in categoria celor cu venituri precare (proportia este de 6.7 la suta in Franta). Aproximativ 7.4 milioane de germani sunt angajati in «mini-jobs » fiind platiti cu numai 400 de euro pe luna. Pentru asemenea bani, niciun tanar german nu mai doreste sa munceasca in abatoarele de cosmar din nord, unde romanilor li se pretinde sa sacrifice 600 de porci pe ora, sau 7000 de porci pe zi pentru enorma suma de 1 cent per porc.

O asemenea exploatare salbatica a romanilor in strainatate nu ar fi avut loc daca, de la revolutie incoace, guvernele succesive din Romania ar fi impus o marire constanta a salariilor in vederea reducerii diferentelor dintre nivelul de salarizare a romanilor si media europeana. In aceeasi perioada, vecinii nostri cehi, maghiari, slovaci sau polonezi au gasit cai de crestere a salariului mediu, care sa se apropie acum, in majoritatea cazurilor, de 1000 de euro pe luna. Spre deosebire de acestia, adevarati « fericiti ai tranzitiei », romanii sunt in continuare fortati de conditiile vitrege de acasa sa plece sa lucreze in strainatate, ajungand in situatii asemanatoare cu cele descrise mai sus. In ceea ce ii priveste pe bulgari , veniturile insuficiente i-au impins pe multi sa-si dea foc in fata cladirilor guvernului din Sofia. Ambele guverne, atat cel roman cat si cel bulgar, practica in schimb dumping-ul fiscal * si prefera sa isi impinga cetatenii sa lucreze aiurea prin Europa, in loc sa ii forteze pe oamenii de afaceri locali sa le asigure conditii de munca si de salarizare decente.

*Romania are o cota unica de impozitare de numai 16%, in timp ce Bulgaria incearca sa atraga investitori straini cu o cota unica de impozitare de 10% (sursa : The Economist). Aceste politici fiscale sunt in contradictie cu ceea ce se intampla astazi in majoritatea tarilor Uniunii, unde se revine la impozitul progresiv pe venit.

O Lume Multipolara

 Schimbarile din ultimul deceniu - ascensiunea economica a Chinei, criza capitalismului vestic, recesiunea  prelungita din tarile Uniunii Europene - au afectat profund  si relatiile dintre state din punct de vedere diplomatic, geopolitic si geostrategic. Lumea unipolara care a urmat celei bi-polare (USA/URSS) face loc unei lumi multipolare, in care tari ca  Rusia, India ,Brazilia sau China vor dobandi, in alianta unele cu altele, o pondere la fel de mare ca alianta nord-atlantica. Acesta este contextul in care au aparut deja in ultimii cativa ani noi organizatii politico-militare, ca SCO, CSTO sau UNASUR, care  grupeaza tari cu interese securitare si de aparare similare.

Reactiile  unor state la aceste megaschimbari sunt dintre cele mai neasteptate, desi normale. Tari ca Turcia si-au schimbat radical agenda geopolitica, concentrandu-si  mai nou atentia asupra unor zone geografice "traditionale", ca lumea islamica sau republicile Asiei Centrale, fara a neglija, fireste, Rusia sau China. Recent, Recep  Erdogan a facut chiar cunoscuta intentia Turciei de aderare la SCO ( Shanghai Co-operation Organization), alianta militara care include China, Rusia si patru dintre republicile Asiei Centrale.  In urma demersurilor diplomatiei turce, Ankara a obtinut in aprilie 2013 statutul de " partener de dialog " in cadrul SCO.  Calculele liderilor turci iau in considerare faptul ca Uniunea Europeana este in recesiune, in timp ce Rusia sau China au rate sustinute de crestere economica . Din punct de vedere energetic, Turcia are nevoie de acces prioritar la petrolul si gazele din Asia Centrala si este dispusa sa participe alaturi de Rusia si China la dezvoltarea economica a regiunii precum si la asigurarea stabilitatii in zona. Firmele de constructii turcesti participa de ani de zile la realizarea unor proiecte de infrastructura in Rusia, participare care se poate accelera ca urmare a intentiei afisate de Moscova de a investi  in urmatorii cativa ani 200 de miliarde de dolari in proiecte nationale de infrastructura.


Serbia este un alt exemplu de stat care, in urma eternizarii negocierilor de aderare la UE ,dar si a interventiei militare NATO din 1999, ar prefera garantiile militare oferite de Rusia. In urma negocierilor din ultimii ani, Serbia a obtinut tot in luna aprilie a.c.  statutul de observator in  cadrul  CSTO (Collective Security Treaty Organization), care include alaturi de Rusia tari ca Armenia, Belarus, Kazakhstan si Kirghistan . Interesele Rusiei sunt acelea de a instala baze militare  in Serbia si de a deveni furnizoarea  ei de armament .

In fine, scaderea cheltuielilor militare in SUA sau UE si sporirea acestora in  in tari ca  India , China sau Rusia nu  trebuie sa ingrijoreze . Intr-o lume multipolara, este firesc ca aliantele politico-militare cele mai importante sa dispuna de capabilitati  militare echivalente, in interesul mentinerii pacii si stabilitatii globale.

Avem si noi falitii nostri

In ultimii douazeci de ani, am asistat cu totii la ascensiunea vertiginoasa a unei elite economice de tip capitalist in Romania . Unul dintre fruntasii acesteia a fost, fara indoiala, Dinu Patriciu . Afacerile imobiliare, dar mai ales cumpararea si revanzarea rafinariei Petromidia si a unui lant de benzinarii l-au propulsat temporar pe acesta in categoria globala a miliardarilor (in dolari).



Din 2007, am devenit unul din adversarii  conului Dinu, cum il alintau apropiatii . Averea acestuia, obtinuta prin tot felul de matrapazlacuri, m-a lasat rece. Patriciu a incercat insa, din 2004 pana anul trecut, sa submineze sau sa isi subordoneze cele mai importante institutii ale statului – Parlament, guvern, Justitie – si pentru un timp a reusit. Partidul liberal finantat de el i-a executat  intre 2004 si 2008 ordinele fara sovaire. Tariceanu a incercat chiar sa impuna ministrului Justitiei din cabinetul sau, Monica Macovei, ordonarea incetarii urmaririi penale in cazul Patriciu. Nereusita, insotita de alte nemultumiri ale alesilor,a condus la puternica criza politica dintre Parlament si Presedintie, soldata cu esecul primului referendum de demiterea presedintelui din 2007 si cu o criza constitutionala care nu a fost inca solutionata. In calitate de editor al revistei romanialibera.com, am publicat cateva editoriale atat despre Patriciu, cat si despre prima incercare de demitere a lui Basescu .


Patriciu nu si-a ascuns niciodata preferinta sa pentru privatizarea institutiilor statului, incepand cu Justitia.  Cu ocazia unor interviuri acordate presei, acesta sustinea necesitatea existentei unor judecatori privati, platiti de partile in litigiu, care sa dea verdicte in locul judecatorilor statului. Un asemenea arbitraj a avut loc in Franta, in timpul presedintiei Sarkozy. Cu acordul ministrului economiei de atunci, Christine Lagarde, (astazi directoare la FMI) omul de afaceri francez Bernard Tapie a obtinut 240 de milioane de euro compensatie de la Credit Lyonais , prin intermediul unei comisii private de arbitraj . Cam asta avea si Patriciu in vedere, numai ca nu a  mai reusit sa isi puna integral planurile in aplicare.


 In afaceri, a fost ajutat de marele maestru al MLNR de atunci, Sorin Ovidiu Chirovici, a carui sotie a fost o vreme contabila la Rompetrol. Nu am reusit sa inteleg nici in ziua de astazi cum si mai ales de ce a ajutat un lider al masoneriei romane un individ ca Patriciu, pus pe subminarea statului modern roman creat de francmasonii pasoptisti .Oricum, sunt aproape sigur ca acesta din urma nu cunoaste rolul deosebit acordat de pasoptisti Justitiei . ( deviza masonilor romani care au condus revolutiile de la 1848 a fost " Dreptate si Fratie ")


In prezent, cand portareii trimisi de fostul sau colaborator Peter Imre sau de banca Raiffeisen umbla sa il execute silit pe Patriciu, norocul acestuia in afaceri s-a evaporat, impreuna cu miliardele castigate acum cativa ani. Cred ca este cazul sa ne bucuram nu atat pentru pierderile financiare ale conului Dinu , ci mai ales pentru ca democratia romaneasca si institutiile statului au scapat de un adversar pe cat de bogat, pe atat de periculos.

Despre magicul prag de trei la suta

 In urma crizei financiare din anii 30, economistii au dezvoltat disciplina macroeconomiei. In caz de recesiune economica, firmele, mari sau mici, renunta sa mai investeasca. Prin proiecte publice de investitii si/sau comenzi de stat, guvernele pot – daca sunt in fonduri sau isi maresc temporar deficitele bugetare – sa dopeze cererea de bunuri se servicii pana cand economia se relanseaza.


In luna ianuarie 1997 am participat in Londra la o conferinta dedicata apropiatei introduceri a monedei euro. Fireste, americanii, japonezii si englezii erau impotriva. Am depus pe masa conferintei un document de cateva pagini, ca din partea romanilor, in care sustineam ca ideea unei monede comune este buna in sine, insa ca aderarea la un prag de stabilitate rigid, de trei la suta, poate crea grave probleme in caz de criza economica  si optam pentru un prag flexibil, intre trei si sase la suta . Acesta ar fi permis , printre altele, ca in perioade de recesiune ca acum, statele UE sa poata continua sa functioneze fara a fi nevoite sa reduca cheltuielile pentru sanatate sau educatie, ca sa nu mai vorbim de cele pentru aparare. 

Desi  in decursul ultimilor sase ani au fost pompate sume impresionante de bani in sistemul financiar-bancar din SUA, UE, Anglia sau Elvetia,  fara interventia investitiilor de stat criza nu va putea fi depasita. Oamenilor de afaceri le este teama sa investeasca, exact ca in anii 1930, desi trezoreriile corpoatiilor americane sau europene dispun de lichiditati  de aproape 3 000 de miliarde de dolari  Spre deosebire de acea perioada,  bugetele statelor europene si SUA sunt  insa secatuite financiar dupa doua decenii de reduceri semnificative de taxe si politici corporate de evaziune fiscala masiva. In plus, Uniunea Europeana este afectata  si de  generalizarea pe continent a politicilor de austeritate bugetara impuse membrilor UE ... in numele pragului de stabilitate de trei la suta.



Am fost mirat atunci sa vad printre participanti pe italieni, cunoscuti in Europa pentru deficitul public mare si laxitate bugetara. Avusesem cu acea ocazie impresia ca numai sase sau sapte state UE sunt initial in masura sa intre intr-o uniune monetara, urmand ca statele aspirante din jur sa isi rezolve in prealabil problemele legate de datoria publica si cele de competitivitate. Nici prin gand nu mi-a trecut  insa ca unii politicieni ca Schroeder, Prodi sau Simitis vor reusi sa includa si tari ca Grecia sau Portugalia in uniunea monetara. Ce a urmat, stim cu totii foarte bine …



Like · · Promote · Share.

Write a comment.....Florian Pantazi

SE CLATINA MONARHIA SPANIOLA

 Duminica 14 aprilie mii de spanioli au demonstrat in Madrid, cerand abolirea monarhiei spaniole si instaurarea republicii . Scandalurile de coruptie care in care este implicat guvernul spaniol s-a extins la membri ai casei regale ( infanta Cristina, ginerele sportiv, etc) . Ziarele madrilene au publicat deasemenea detalii in legatura cu trei conturi secrete ale regelui Juan Carlos din Elvetia, intr-o tara unde somajul a depasit pragul de 25 % (somajul tinerilor depaseste 50 %)



Intr-o perioada  sociala si politica tulbure,  in care multi in vest se gandesc  daca nu este cazul asadar sa renunte la aceasta forma de guvernamant revoluta, exista inca in Romania membri ai clasei politice care fac lobby pentru reinstaurarea monarhiei ! Faptul dovedeste ca multi dintre intelectualii  implicati nu realizeaza cat de tensionat este contextul politic european si de ce putina incredere – ca sa nu mai vorbim de respect – se bucura elitele politice din tarile UE, inclusiv monarhii  aflati in  varful piramidei.


Manifestatiile anti-monarhice din Spania, oamenii care isi dau foc in semn de protest in Bulgaria, crizele politice  sau grevele din Belgia, Franta , Italia sau Grecia sunt de fapt forme locale de manifestare ale unei grave crize politice pan-europene , care are drept numitor comun rejectia in bloc de catre populatie a elitelor politice aflate astazi la putere , indiferent daca  acestea sunt de dreapta sau de stanga.

Stafia lui Tepes la Paris

Duminica 24 martie a avut loc la Paris o masa rotunda pe tema Dracula/Vlad Tepes si adevarul despre acesta. In prealabil, Courrier International a publicat un articol despre Vlad Tepes semnat de Marius Diaconescu de la universitatea Bucuresti si un interviu cu Matei Cazacu, cercetator la CNRS in Franta si autorul unei carti despre Dracula. Nu sunt in masura sa stiu daca masa rotunda de la Salonul de Carte a contribuit la "reabilitarea" lui Tepes, pentru ca nu am participat. (Pentru mine ca istoric evul mediu nu este perioada favorita de studiu)

Nu doresc deci sa adaug ceva la controversele mai mult sau mai putin stiintifice legate de personalitatea istorica a lui Tepes sau de importanta acestuia in contextul luptelor anti-otomane. Cateva observatii pot contribui insa la corectarea unor exagerari la care suntem inclinati, fiind vorba, nu-i asa, de un domnitor valah.

Astfel, Marius Diaconescu isi incepe articolul din HISTORIA cu o concluzie : "Vlad Tepes este fara indoiala romanul (?!) cel mai celebru din Evul Mediu. Numele sau era cunoscutdin Imperiu Otoman pana in tarile germanice ". Trec peste faptul ca 'romanii' nu existau in secolul XV . Cred insa ca la vremea respectiva Stefan cel Mare a fost mult mai bine cunoscut (si recunoscut) din Turcia pana in Rusia, din Budapesta si Viena pana in Polonia sau la Roma . Autorul articolului fiind insa din Bucuresti, deformeaza la randul lui - pai ce, numai nemtii sau irlandezii ? - realitatea istorica . Cruzimea era in epoca norma, nu exceptia, daca este sa ne amintim numai de portretul literar deloc magulitor facut lui Stefan de Neculce. ( "la ospete omora fara judetu") Alexandru Lapusneanu apare si mai insetat de razbunare impotriva boierilor decat Tepes, samd. Cred ca ar fi fost mai realist sa il introduca pe Tepes ca pe unul dintre precursorii razboiului psihologic, cei cinci mii de turci trasi in teapa si expusi la Targoviste determinand retragerea trupelor otomane din Valahia in 1462 fara ca acestia sa poata obtine o victorie impotriva lui Tepes, in ciuda superioritatii lor numerice .

Matei Cazacu explica bine in interviul din Courrier ca mitul lui Dracula vampirul este rezultatul unui amalgam intre credinte primitive despre mortii care bantuie printre noi si Dracula, un domnitor insetat de sange cu o reputatie infecta printre sasii din Brasov (reputatie in mare masura meritata, tinand cont de devastarile si crimele comise de Vlad in Tara Barsei). Curioasa mi s-a parut asertiunea ca la credinta localnicilor in vampiri a contribuit patriarhia din Constantinopol, care ar fi sustinut ca mortii blestemati care nu au primit iertarea pacatelor ajung sa bantuie. Occidentul catolic, sustine Cazacu , a beneficiat din secolul XIII de inventarea Purgatoriului de catre biserica catolica. Deci pacatosii catolici morti aveau unde sa astepte judecata de apoi, fara sa mai bantuie, in timp ce ortodocsii au continuat sa bantuie dupa moarte :

" In secolul XIII, Biserica catolica a inventat purgatoriul, un loc unde toate sufletele puteau astepta dupa moarte Resurectia si Judecata de Apoi., si nimeni nu a mai crezut de atunci in Europa Occidentala in existenta sufletelor ratacitoare in genul vampirilor. In schimb, aceasta credinta s-a perpetuat in Europa crestin-ortodoxa , care nu a cunoscut purgatoriul ".

Iata deci o teza interesanta, care insa nu  face decat sa perpetueze printre intelectualii vestici ideea ca noi, cei din est, facem parte dintr-o civilizatie aparte, nu numai diferita de cea vestica, dar si inferioara acesteia. Pai daca n-au reusit popii sa inventeze un amarat de purgatoriu, cum sa fim in stare de progres stiintific sau prosperitate economica ?

Scandalul Offshore Leaks

Am fost obisnuiti sa credem in ultimii ani ca fenomene grave precum coruptia sau neplata taxelor sunt cumva "specialitati" romanesti, ca politicienii si oamenii de afaceri din restul Uniunii sunt corecti, nu delapideaza, fiind modele de urmat de catre noi, balcanici pacatosi ...

Scandalurile J. Cahuzac din Franta si Offshore Leaks dovedesc contrariul. Politicienii europeni, francezi dar si germani, conservatori sau socialisti, sunt si ei corupti, au conturi nedeclarate in paradisuri fiscale, favorizeaza functional si legislativ evaziunea fiscala in beneficiul marilor contribuabili, aplicand in schimb masuri dure de austeritate si lasand fara munca zeci de milioane de cetateni europeni care nu au privilegiul de a detine conturi in Cipru, Luxemburg, Elvetia, Cayman Island sau alte asemenea raiuri financiare.

J. Cahuzac a declarat timp de luni de zile in parlament, la radio sau televiziune ca nu poseda conturi nedeclarate in banci dinafara Frantei. Fortat de presa si de procuratura franceza, martea trecuta a declarat ca da, are un cont in valoare de 600 000 de euro (specialistii francezi cred ca este vorba de minimum 10 milioane de euro) in Singapore, bani transferati din contul sau din Elvetia . De contul in cauza au stiut autoritatile franceze din 2008, dar omul si-a continuat ascensiunea politica fara probleme. Desi medic (?!), a fost promovat ministru al Bugetului, cu sarcina - printre altele - de lua masuri impotriva evaziunii fiscale, care se cifreaza in Franta la 60 de miliarde pe an, adica aproximativ doua treimi din cuantumul deficitului bugetar. Pai cine sa fie mai potrivit ca el in postul respectiv ? Trei zile dupa scandalul enorm pe care l-a provocat, acesta a telefonat, spre stupoarea colegilor, presedintelui parlamentului, pentru a sti cand poate reveni.Pai, de ce nu ?

Cu rufele murdare la Paris

Sunt plecat din Brasov de treizeci de ani. Indiferent de tara in care ma gasesc, compatriotii nostri reusesc sa faca in asa fel incat cei din jur sa ma intrebe : " ce parere aveti de ce-au mai facut romanii pe la noi in ultima vreme ?" In Australia, ai nostri tineri au pus pe picioare una dintre cele mai mari retele de distributie de  droguri, mai ales heroina ( chiar Frank Timis, cel cu mina de aur din Apuseni, a petrecut o perioada dupa  gratii in Western Australia pentru posesie si vanzare de stupefiante in anii 80). In UE sunt multe cazuri de furturi din bancomate,  in Anglia si Olanda, dar nu numai. Periodic, televiziunile europene avertizeaza telespectatorii impotriva fraudelor pe Internet, difuzand documentare cu echipele de "experti" in materie din Ramnicu Valcea. Romii au umplut Franta cu echipe de cersetori, fiind practic imposibil sa nu gasesti cate trei-patru la fiecare intersectie sau pe arterele mai importante din Paris si provincie. Romii ai mici se ocupa cu furtul de portofele din metrouri sau autobuze, si tot asa ...

Ar fi gresit sa credeti ca ne spala rusinea in afara tarii politicienii nostri. Scadalurile provocate de Basescu au ajuns legendare pana la Bruxelles , mentinerea sa in fotoliul de la Cotroceni fiind o chestiune in care au fost atrasi, rand pe rand, pana si cancelara Germaniei sau seful Comisiei Europene.

Desigur, imi veti replica, oamenii nostri de cultura raman  totusi cei mai importanti ambasadori ai Romaniei. Da de unde ! Frunzarind ziarul local saptamana asta, am gasit un articol despre participarea Romaniei la Salonul de carte din Paris. In pamfletul de prezentare editat de ICR pentru Salonul de Carte, " intelectualii lui Basescu " sunt introdusi in termeni elogiosi  ( "  Cartarescu este autorul celebrei trilogii  'Orbitor', recompensata cu premii prestigioase in mai multe tari[ ...] ", Gabriel Liiceanu este una dintre cele mai importante personalitati ale vietii intelectuale romanesti [...]" sau "Andrei Plesu [...] este, fara indoiala, un exemplu de ceeea ce a produs mai puternic cultura europeana in domeniul gandirii". ) Profitand de eveniment, domnii Cartarescu  Liiceanu si Plesu au facut  insa cunoscut presei franceze ca ei nu au participat, din cauza ca nu  il au la inima pe actualul director al Institutului Cultural Roman, Andrei Marga. Nu sunt fan al acestuia, insa ideea de a tarnosi un fost rector de universitate si profesor de filosofie prin presa pariziana mi-a facut greata . Pai cum ? Un fizician cu veleitati de scriitor ca Patapievici a fost un director mai potrivit pentru ICR ? S-a uitat oare controversa poneiului roz de la New York ? In fine, daca exista frictiuni intre unii dintre scriitorii romani si Marga, merita stricata imaginea tarii la Paris, nu puteau sa se razboiasca cu el in presa de acasa ?  Ce sa-i faci, absenta bunului simt este si ea o sechela mostenita din vremea comunismului ...

Romanii si Arctica

Recent, am publicat pe Facebook un apel adresat tuturor prietenilor, cunoscutilor si cititorilor mei. Din cauza crizei care pare sa se eternizeze, imi este deocamdata imposibil sa gasesc un post pe masura calificarilor obtinute. Solutia la care am ajuns este aceea de a deveni producator de filme documentare de specialitate, adica pe teme de geopolitica, geoeconomie si relatii internationale. Metoda aleasa pentru finantarea primului documentar este aceea cunoscuta sub numele de crowdfunding.

In alegerea subiectului ("Spotlight on the Arctic)am tinut in primul rand seama de contributia exceptionala la configuratia geopolitica actuala din regiunea Polului Nord pe care a avut-o generalul Gheorghe Pomut. Pentru cei care nu au auzit de el, amintesc faptul ca in calitate de diplomat SUA acreditat la ST.Petersburg, a negociat cumpararea Alaskai de la rusi pentru suma de 7.2 milioane de dolari. Nascut in enclava romaneasca din Gyula (Ungaria), Pomut este originar prin parinti din Sacele, de langa Brasov. Dupa cunostinta mea, nici un alt roman nu a mai avut o asemenea contributie exceptionala in geopolitica sau schimbarea raporturilor de forte intre superputeri.

Un alt motiv, cel putin tot atat de important, in decizia mea de selectie este caracterul eminamente pasnic si cooperativ al relatiilor dintre riverani (SUA,Rusia, Norvegia,Suedia, Danemarca,Canada sau Finlanda). De patru ani de zile, ma ocup aproape exclusiv si cu rezultate notabile de geopolitica si relatii internationale. Din pacate, majoritatea regiunilor lumii sunt teatrul unor confruntari intre vecini (cel mai recent exemplu este confruntarea dintre China si Japonia in legatura cu proprietatea unor insulite din Marea Chinei)conflicte militare intre state sau in interiorul unor state (Afghanistan, Siria, Sudan sau Mali)conflicte religioase, ideologice sau legate de redobandirea unor teritorii pierdute anterior.

Nu am vrut sa produc un documentar care sa se afle sub semnul confruntarii, ci unul cu un mesaj optimist. Or, situatia existenta in Arctica dovedeste ca este posibila cooperarea intre tari,pentru atingerea unor obiective comune. In relatiile internationale, regiunea Arcticii conteaza ca un model de buna intelegere si cooperare intre state, care nu reusesc, in alte zone ale lumii, sa cada la pace. Cu toate ca resursele naturale (petrol, gaze, minereuri) din zona Arcticii sunt uriase, nu exista conflicte intre vecini sau tensiuni politice si militare.

Cei care doresc sa ma sprijine in realizarea documentarului sunt rugati sa acceseze linkul indiegogo --