Avem si noi falitii nostri

In ultimii douazeci de ani, am asistat cu totii la ascensiunea vertiginoasa a unei elite economice de tip capitalist in Romania . Unul dintre fruntasii acesteia a fost, fara indoiala, Dinu Patriciu . Afacerile imobiliare, dar mai ales cumpararea si revanzarea rafinariei Petromidia si a unui lant de benzinarii l-au propulsat temporar pe acesta in categoria globala a miliardarilor (in dolari).



Din 2007, am devenit unul din adversarii  conului Dinu, cum il alintau apropiatii . Averea acestuia, obtinuta prin tot felul de matrapazlacuri, m-a lasat rece. Patriciu a incercat insa, din 2004 pana anul trecut, sa submineze sau sa isi subordoneze cele mai importante institutii ale statului – Parlament, guvern, Justitie – si pentru un timp a reusit. Partidul liberal finantat de el i-a executat  intre 2004 si 2008 ordinele fara sovaire. Tariceanu a incercat chiar sa impuna ministrului Justitiei din cabinetul sau, Monica Macovei, ordonarea incetarii urmaririi penale in cazul Patriciu. Nereusita, insotita de alte nemultumiri ale alesilor,a condus la puternica criza politica dintre Parlament si Presedintie, soldata cu esecul primului referendum de demiterea presedintelui din 2007 si cu o criza constitutionala care nu a fost inca solutionata. In calitate de editor al revistei romanialibera.com, am publicat cateva editoriale atat despre Patriciu, cat si despre prima incercare de demitere a lui Basescu .


Patriciu nu si-a ascuns niciodata preferinta sa pentru privatizarea institutiilor statului, incepand cu Justitia.  Cu ocazia unor interviuri acordate presei, acesta sustinea necesitatea existentei unor judecatori privati, platiti de partile in litigiu, care sa dea verdicte in locul judecatorilor statului. Un asemenea arbitraj a avut loc in Franta, in timpul presedintiei Sarkozy. Cu acordul ministrului economiei de atunci, Christine Lagarde, (astazi directoare la FMI) omul de afaceri francez Bernard Tapie a obtinut 240 de milioane de euro compensatie de la Credit Lyonais , prin intermediul unei comisii private de arbitraj . Cam asta avea si Patriciu in vedere, numai ca nu a  mai reusit sa isi puna integral planurile in aplicare.


 In afaceri, a fost ajutat de marele maestru al MLNR de atunci, Sorin Ovidiu Chirovici, a carui sotie a fost o vreme contabila la Rompetrol. Nu am reusit sa inteleg nici in ziua de astazi cum si mai ales de ce a ajutat un lider al masoneriei romane un individ ca Patriciu, pus pe subminarea statului modern roman creat de francmasonii pasoptisti .Oricum, sunt aproape sigur ca acesta din urma nu cunoaste rolul deosebit acordat de pasoptisti Justitiei . ( deviza masonilor romani care au condus revolutiile de la 1848 a fost " Dreptate si Fratie ")


In prezent, cand portareii trimisi de fostul sau colaborator Peter Imre sau de banca Raiffeisen umbla sa il execute silit pe Patriciu, norocul acestuia in afaceri s-a evaporat, impreuna cu miliardele castigate acum cativa ani. Cred ca este cazul sa ne bucuram nu atat pentru pierderile financiare ale conului Dinu , ci mai ales pentru ca democratia romaneasca si institutiile statului au scapat de un adversar pe cat de bogat, pe atat de periculos.

Care Mogul ?

... un Madoff balcanic

Prin ’96 am pierdut sansa de a deveni intelectual “cu certificat de calitate” de la Sorin Ovidiu Vintu. Pe atunci aveam o mica firma de import in Brasov si trei angajati. Intr-o buna zi, am fost contactat de seful biroului Gelsor Brasov, pornit la vanatoare de capete. Am uitat cum il cheama, dar imi amintesc ca bea tuica de prune ca apa minerala.

Omul nostru, fost merceolog prin urbe, a venit la locuinta mea din Schei cu oferta sa lucrez pentru Gelsor, promitandu-mi ca ma va ingropa in bani, indiferent de tipul de proiect pe care l-as putea avea in minte. In aburii alcoolului, omul lui Vintu a mentionat chiar posibilitatea construirii unui cosmodrom in apropierea Brasovului, daca asa poftesc. Am refuzat politicos (ideea unui cosmodrom la Brasov m-a dat gata), dar asta l-a agravat, omul devenind de-a dreptul abuziv catre sfarsitul vizitei.

Saptamana asta aflu cu stupoare ca „Voinescu, Ungureanu, Avramescu” n-au rezistat ofertei ! Acum se ocupa intens – asa or fi ordinele ? – cu promovarea republicii prezidentiale in Romania ! Acelasi SOV declara pe 10 martie 2009 Evenimentului Zilei ca numarul specialistilor care au acceptat sa lucreze pentru el in trecut depaseste cu mult cifra de 150 mentionata la televiziune.

Am aflat deasemenea ca atat domnul Vintu cat si domnul Patriciu refuza eticheta de mogul. Aici sunt de acord cu ei : pentru mine, Vintu este un jalnic Madoff balcanic, pe care justitia romana l-a protejat si stim cu totii de ce; Patriciu prefera sa fie numit om de afaceri, de parca insusirea creantelor libiene datorate statului ar avea vreo legatura cu economia de piata !

La cele cateva sute, sau poate mii, de intelectuali cu „certificate de calitate” de la SOV si Patriciu, se adauga din pacate alte sute de mii de victime, care au fost doar partial compensate, si asta din bugetul mult-hulitului stat. Dar poate oare un stat, oricare ar fi acesta, sa mai functioneze normal si sa prospere, cand musteste de escroci care se cred oameni de afaceri ? Este destul sa privim jalnicul spectacol oferit de o natiune pana mai ieri superputernica, redusa astazi la implozie financiara, ca sa intelegem de ce acceptarea "ofertelor" provenind de la asemenea "oameni de afaceri" se poate dovedi fatala.

imagine: "Faust" de Rembrandt