Avem si noi falitii nostri

In ultimii douazeci de ani, am asistat cu totii la ascensiunea vertiginoasa a unei elite economice de tip capitalist in Romania . Unul dintre fruntasii acesteia a fost, fara indoiala, Dinu Patriciu . Afacerile imobiliare, dar mai ales cumpararea si revanzarea rafinariei Petromidia si a unui lant de benzinarii l-au propulsat temporar pe acesta in categoria globala a miliardarilor (in dolari).



Din 2007, am devenit unul din adversarii  conului Dinu, cum il alintau apropiatii . Averea acestuia, obtinuta prin tot felul de matrapazlacuri, m-a lasat rece. Patriciu a incercat insa, din 2004 pana anul trecut, sa submineze sau sa isi subordoneze cele mai importante institutii ale statului – Parlament, guvern, Justitie – si pentru un timp a reusit. Partidul liberal finantat de el i-a executat  intre 2004 si 2008 ordinele fara sovaire. Tariceanu a incercat chiar sa impuna ministrului Justitiei din cabinetul sau, Monica Macovei, ordonarea incetarii urmaririi penale in cazul Patriciu. Nereusita, insotita de alte nemultumiri ale alesilor,a condus la puternica criza politica dintre Parlament si Presedintie, soldata cu esecul primului referendum de demiterea presedintelui din 2007 si cu o criza constitutionala care nu a fost inca solutionata. In calitate de editor al revistei romanialibera.com, am publicat cateva editoriale atat despre Patriciu, cat si despre prima incercare de demitere a lui Basescu .


Patriciu nu si-a ascuns niciodata preferinta sa pentru privatizarea institutiilor statului, incepand cu Justitia.  Cu ocazia unor interviuri acordate presei, acesta sustinea necesitatea existentei unor judecatori privati, platiti de partile in litigiu, care sa dea verdicte in locul judecatorilor statului. Un asemenea arbitraj a avut loc in Franta, in timpul presedintiei Sarkozy. Cu acordul ministrului economiei de atunci, Christine Lagarde, (astazi directoare la FMI) omul de afaceri francez Bernard Tapie a obtinut 240 de milioane de euro compensatie de la Credit Lyonais , prin intermediul unei comisii private de arbitraj . Cam asta avea si Patriciu in vedere, numai ca nu a  mai reusit sa isi puna integral planurile in aplicare.


 In afaceri, a fost ajutat de marele maestru al MLNR de atunci, Sorin Ovidiu Chirovici, a carui sotie a fost o vreme contabila la Rompetrol. Nu am reusit sa inteleg nici in ziua de astazi cum si mai ales de ce a ajutat un lider al masoneriei romane un individ ca Patriciu, pus pe subminarea statului modern roman creat de francmasonii pasoptisti .Oricum, sunt aproape sigur ca acesta din urma nu cunoaste rolul deosebit acordat de pasoptisti Justitiei . ( deviza masonilor romani care au condus revolutiile de la 1848 a fost " Dreptate si Fratie ")


In prezent, cand portareii trimisi de fostul sau colaborator Peter Imre sau de banca Raiffeisen umbla sa il execute silit pe Patriciu, norocul acestuia in afaceri s-a evaporat, impreuna cu miliardele castigate acum cativa ani. Cred ca este cazul sa ne bucuram nu atat pentru pierderile financiare ale conului Dinu , ci mai ales pentru ca democratia romaneasca si institutiile statului au scapat de un adversar pe cat de bogat, pe atat de periculos.

Biografii neautorizate ??

Recent, cunoscutul istoric Marius Oprea a anuntat ca va lansa in aceasta toamna o biografie a presedintelui Basescu. Intre acesta din urma si Marius Oprea au existat in ultimii ani relatii tensionate. Iata de ce anuntul privind lansarea unei biografii neoficiale a presedintelui in preajma alegerilor prezidentiale a generat panica printre principalii suporteri ai acestuia. Unii au mers intr-atat de departe incat sa sugereze ca publicarea controversatei biografii ar fi un gest nepotrivit din partea lui Oprea, deoarece Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului pe care il conduce este finantat de Guvernul Romaniei.

Analogia cu directorul Muzeului Holocaustului din New York care nu s-ar incumeta sa scrie o biografie a presedintelui SUA, lansata pe blogul sau de Vladimir Tismaneanu, mi s-a parut, insa, deplasata.

Traditia romaneasca in materie de libertatea expresiei a fost extrem de liberala, prin comparatie cu alte tari din Europa si din lume. Pe de alta parte, Romania fiind construita de istorici (M. Kogalniceanu), acestui grup de profesionali - din care se intampla sa fac si eu parte - ii revin responsabilitati sporite fata de alti intelectuali romani, fie ei filosofi, juristi, literati sau politologi.

Iata de ce consider ca incercarea de a i se pune pumnul in gura lui Marius Oprea in legatura cu cartea sa despre Basescu este absurda. Mai mult, metodele folosite nu fac decat sa sporeasca interesul publicului cititor pentru aceasta. Personal nu sunt interesat in opiniile lui Oprea despre presedinte, ci in dreptul fundamental al autorului de a si le exprima liber si fara a fi intimidat cu pierderea finantarii guvernamentale pentru institutul pe care l-a creat.