PE URMELE LUI CEAUSESCU

Exista multe asemanari intre politicile adoptate de Ceausescu si Zelensky, dar si deosebiri.  Ceausescu si-a pastrat fronda impotriva URSS in anumite limite, Zelensky nu. Romania s-a ales in anii 1970 cu $13 miliarde sub forma de imprumuturi, Kievul a obtinut de la vestici $ 130 de miliarde, ca pret al trecerii dintr-o tabara in alta. Daca rusii au invatat din certurile cu regimul de la Bucuresti si nu au mai permis regimului de la Kiev sa ameninte granitele Rusiei, nu acelasi lucru se poate spune despre SUA si aliatii din NATO.

  Pentru a transforma Ucraina in dusmanul de moarte al Rusiei, vesticii au adoptat in esenta aceleasi tehnici ca si in cazul lui Ceausescu : acordarea de ajutoare financiare, gonflarea lui Zelensky in media occidentala, sprijin politic si diplomatic, diferenta constand numai in contributia in bani - mult mai importanta - platita acum ucrainenilor.

Zelensky  calca hotarat pe urmele lui Ceausescu, devenit si el dusman sl Moscovei in anii 70 si " prietenul " vestului si al SUA. Liderul de la Kiev a fost gonflat mediatic in vest pana aproape de punctul de spargere, o mediatizare care aminteste de predecesorul sau roman.

Parada liderilor americani si europeni prin Kiev imi reaminteste clar de vizitele oficiale la Bucuresti ale lui Nixon, deGaulle, etc. Pana si episodul cu primirea lui Zelensky de catre regele Charles imi reaminteste de plimbarea lui Ceausescu cu caleasca prin Londra si primirea acestuia de catre regina Elisabeta.

Atat Ceausescu, cat si Zelensky, au reabilitat fosti membrii ai formatiunilor de sorginte fascista din perioada interbelica - legionarii in cazul lui Ceausescu, banderistii in cazul lui Zelensky.Amandoi au cultivat o imagine buna la extern, dar au luat masuri represive in interior. Intoleranta celor doi pentru minoritatile etnice traitoare in statele lor a generat si genereaza mari tensiuni cu vecinii.

Consecintele pentru statele conduse de cei doi au fost dintre cele mai grave. Astfel, in anii 1980 romanii au indurat un deceniu de foamete si frig. In prezent, refuzul Ucrainei de a aplica acordurile de la Minsk si de a opta pentru neutralitatea tarii a condus la un razboi in toata regula cu Rusia, soldat cu sute de mii de morti si raniti si cu distrugerea partiala a economiei si infrastructurii nationale.

Cine nu are ochi sa vada asemanarile dintre cei doi lideri anti-rusi nu intelege istoria zonei noastre de lume si crede balivernele americanilor

CEAUSESCU SI MICROCALCULATOARELE

Se stie in general in Romania ca Ceausescu a avut o puternica aversiune impotriva microcalculatoarelor, care puteau fi folosite - credea el - pentru a-i submina regimul.

Ceea ce nu se stie insa este ca au existat romani in afara ca mine, care au incercat sa introduca microcalculatoare in Romania din momentul aparitiei acestora pe piata, adica la timp. Norocul facea ca tocmai absolvisem un curs de sase luni in tehnologia programarii in Sydney in 1985 si fusesem recrutat ca consultant de vanzari si marketing de ComputerLand, cea mai mare retea de distributie de microcalculatoare din lume la ora respectiva.

Desi ComputerLand era organizata pe principiul francizei, corporatia-mama ComputerLand Australasia reusise sa negocieze cu comunistii chinezi - carora nu le era frica de microcalculatoare ! - deschiderea unei reprezentante in Beijing inca din 1985.

Cunoscand talentul romanilor pentru programare dar si restrictiile impuse la importuri de Ceausescu , am propus conducerii corporatiei sa incerce deschiderea unei sucursale corporate ( deci proprietatea directa a firmei-mama, nu franciza) si la Bucuresti, dupa modelul din China. Pentru plata eventualelor microcalculatoare achizitionate de guvernul roman, ComputerLand ar fi urmat sa accepte ca plata produsele soft ale programatorilor romani facute la comanda ; contrapartida deci, nu valuta forte.

Propunerea mea a parut destul de interesanta conducerii corporatiei din Australia, care avea o groaza de mari clienti cu probleme soft de compatibilitate intre programe si ar fi fost dispusi sa plateasca programatori externi pentru rezolvarea lor. Am descoperit deci o nisa marketing in care intentionam sa ii bag pe programatorii nostri, inca din copilaria industriei.

Am primit de la conducerea corporatiei din Australia sfatul sa cer o scrisoare de intentie de la sediul pe Europa al corporatiei, care se afla in Luxembourg. Asa se face ca in toamna lui 1986 mi-am parasit serviciul bine platit si confortabil din Sydney si m-am imbarcat pentru Europa impreuna cu un prieten englez, sotul unei colege de birou, al carui frate era milionar in Anglia si care parea dispus sa finanteze asa ceva in Romania.

Americanii din Luxembourg nu m-au placut, miroseau a CIA de la o posta. La insistentele noastre, ne-au dat totusi o scrisoare de intentie din partea corporatiei catre Camera de Comert a Romaniei, al carei text l-am conceput eu in intregime si directorul pe Europa al ComputerLand l-a semnat ( o copie a scrisorii trebuie ca exista prin arhivele securitatii, mai ales ca cel cu care am incercat sa negociez acolo, Dragos Diaconescu, era de fapt colonel de securitate).

Am ajuns in Romania cu trenul, care a fost oprit timp de o ora la granita din cauza mea, fiind nevoie de acceptul Bucurestiului (desi viza de intrare o luasem la plecare de la consulatul roman din Sydney ! ) Am ajuns la Brasov, mi-am revazut parintii, i-am instalat pe colega mea si sotul ei englez la un hotel din Poiana si a treia sau a patra zi ne-am prezentat impreuna la Camera de Comert cu scrisoarea de intentie.

Dragos Diaconescu nici nu a vrut sa auda de schema mea sau de importuri de microcalculatoare, oficialii din comertul exterior erau presati de Ceausescu sa scoata valuta din piatra seaca . Diaconescu ar fi vrut in schimb sa import pentru ei minicomputere DEC VAX, pe care sa le revanda sovieticilor la suprapret ... L-am refuzat cat se poate de politicos, amintindu-i de interdictia CoCom privind exportul unor asemenea echipamente catre statele din blocul sovietic. El s-a enervat numindu-ma transfug nenorocit (adica plecat in strainatate fara ajutorul sau acceptul securitatii, in jargonul breslei lor émoticône smile ) si uite-asa s-a pierdut o excelenta oportunitate de afaceri pentru softistii romani !

M-am intors trist la Brasov, englezul s-a reintors in Australia iar eu am ramas sa fac revelionul cu parintii ( ultimul meu revelion cu ai mei, care s-au stins unul dupa altul in 1987 si 1988). Am apucat insa sa-i descriu in amanunt propunerea cu care venisem in tara unui amic brasovean , profesor de fizica, care vizita ca orice bun etnic maghiar frecvent Budapesta si care a dat cu siguranta aceste informatii serviciilor maghiare la o luna-doua dupa plecarea mea.

Cert este faptul ca responsabilii comunisti maghiari au stiut sa profite de asemenea pleasca. Acestia au selectat un softist de-al lor care avea o mica firma ( maghiarii aveau deja dreptul sa infiinteze mici firme), un secretar de partid l-a insotit in 1987 la Paris, unde firma sa a semnat un contract de prestari servicii soft cu Apple, din care stimabilul a castigat milioane de dolari in anii urmatori. Cand am citit stirea in revista noastra de profil, mi-am recunoscut imediat schema, era identica cu cea propusa de mine romanilor cu un an inainte...

Franciza ComputerLand a ajuns dupa revolutie din pacate pe mana ginerilor lui Dinca , Popoviciu si Badea ; se pare ca cei doi, avand fiecare nevestele care au lucrat cu gradul de capitan in contraspionajul romanesc al lui Ceausescu, au fost mai de incredere pentru agentii CIA decat un civil ca mine, calificat in programare la un institut american din Australia si consultant al corporatiei lor Computerland din Sydney émoticône smile

Despre selectia elitelor la romani

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces  riguros de selectie  care dateaza din anii comunismului . Pot afirma in cunostinta de cauza ca numai acei activisti  PCR,UTC, UASCR sau specialisti care primeau girul securitatii si ierarhiei PCR puteau ajunge in categoria elitelor mai sus mentionate. Competenta profesionala sau calitatile morale contau mai putin sau deloc : defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitatile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea sociala din Romania.

Ca sa ma fac  inteles mai bine,  voi face apel la experienta mea de « insider » din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales presedintele consiliului asociatiei studentilor din facultatea de istorie-filosofie. Printre alte atributii, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, unul din studentii facultatii, fiul  unui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depaseau plafonul  legal stabilit)mi-a pretins pur si simplu  sa il includ  pe  tabelul bursierilor. ( lucru pe care eu am refuzat  sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de camera, Costel Petcu, student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand carti, bani si un radio portabil . Hotul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al postei, in momentul in care se pregatea sa expedieze tatalui un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul militiei in mana, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hotul era membru). Secretarul de partid al facultatii – profesor de filosofie, mai precis de marxism – mi-a atras atentia ca individul nu putea fi sanctionat, tatal fiind vechi tovaras de lupta de-al lui Ceausescu.  Fiul nu facea altceva decat sa continue ” lupta”.  Am insistat, am obtinut sanctionarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al Comitetului Central  UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din functie pentru activitate defectuoasa ! ( cu cateva luni inainte, facultatea obtinuse locul intai pe tara pentru calitatea pregatirii profesionale a studentilor nostri  iar asociatia noastra un premiu de 10,000 de lei …) Plenara mare, sute de studenti  prezenti, se trece la vot si masura pica. Am reusit sa termin facultatea, insa am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afara  dupa un an din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreti sa sititi, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am indraznit sa ma tratez  de raceala in spital in plina campanie de recoltare a cartofilor …) Adio, deci, dosar de doctorat, iar in 1981 am fost sfatuit  «  colegial »sa parasesc Romania.

 In 1999, devenisem  deja «  o forta oculta care lucreaza la distrugerea Romaniei  » (Jurnalul National) . In 2007, un fost general de securitate  parcat la evidenta populatiei in Galati imi informa sotia ca numele noastre sunt inca pe o « lista neagra » . S-a schimbat realmente ceva in Romania ?

In procesul de selectie nu contau  asadar rezultatele profesionale sau integritatea celor in cauza, as zice chiar dimpotriva. Sa iti aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa iti faci datoria . Sa minti, sa devii informatorul securitatii, mai important pentru reusita  in cariera decat orice altceva.  Suna familiar ? Deviza neoliberalilor, a caror revolutie tocmai  incepuse in 1979, era   “ lie, cheat,steal your way to the top “ : elitele noastre  erau deja pregatite  psihologic si moral sa devina  vechii/ noii actori ai economiei de schimb si democratiei parlamentare.

Activistii si nomenclaturistii s-au despartit la putin timp dupa “ revolutia”  de la 1989 in doua tabere concurente : PDSR/PSD  creat de Iliescu si PD/PDL injghebat de Petre Roman.  Ultimii au devenit cei mai fideli continuatori  ai traditiei ceausiste .  Fruntasii PD/PDL au devenit proprietari  ai firmelor de stat unde parintii fusesera directori ( cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrean Videanu,  devenit proprietar al Marmosim si vicepresedinte al partidului) Dupa eliminarea lui Petre Roman si castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu,  liderii PDL au inceput sa trateze statul exact in maniera lui Ceausescu , adica ca propria mosie.  A urmat o noua perioada de austeritate pentru greu incercatii romani, declansata fara rost de guvernul PDL in 2008, in timp ce presedintele a incercat sa isi plaseze fiica la conducerea tineretului PDL,    un fel de Nicu Ceausescu cu fusta. Operatiunea esuand, Elena Basescu a fost  impusa PDL ca parlamentar european iar unul din amantii acesteia ca functionar la ambasada Romaniei din Paris.

Activistii din tabara Iliescu s-au remarcat in anii 90 prin jaful organizat, in folosul lor, al economiei nationale si fondurilor valutare  din bancile de stat .  « Prostimea » a fost furata cu ajutorul cupoanelor care dadeau teoretic posibilitatea  oricui  de a participa la impartirea activelor fabricilor sau firmelor de stat . In realitate, artizanii cuponiadei au favorizat vanzarea pe preturi de nimic a acestora,  in folosul fostilor activisti PCR,UASCR sau UTC. Personajul  emblematic al acestor manevre ramane George Copos, devenit mare proprietar de hoteluri in Poiana Brasov sau pe litoral.  (din motive tactice, acesta este membru al partidului conservator fondat de Voiculescu )Deviza  perioadei, «  noi nu ne vindem tara » semnifica de fapt  ca reprezentantii politici PDSR, ajutati din cand in cand de mineri,  se considerau  singurii care au dreptul sa  participe la privatizarea fostelor  proprietati  de stat. Procesul s-a incheiat in mare in 2002, moment in care constitutia din 1991 a fost amendata cu o prevedere referitoare la  garantarea  dreptului de proprietate .

O alta modalitate de spoliere a populatiei , promovata  tot in anii ’90 a constat in  organizarea ,in folosul  oficialilor statului ,( procurori, politisti, judecatori, prefecti, etc)  de jocuri piramidale gen PONZI. Prin intermediul acestora, economiile considerabile in lei acumulate de romani  in anii ‘ 80 au ajuns in buzunarele promotorilor si protectorilor acestora. ( socrii nu m-au iertat nici in ziua de astazi pentru ca m-am opus intentiei  lor de a organiza  o schema similara  in 1993 la Brasov …)

As mentiona aici elite ale lumii politice sau de afaceri  de la noi care au ajuns la situatia lor actuala datorita sprijinului primit din partea serviciilor secrete straine.  Cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, ajuns patron al Rompetrol ( si al partidului national-liberal pentru cativa ani) cu sprijinul logistic al unor fosti ofiteri CIA. Serviciile engleze au sprijinit grupul de ofiteri de securitate care au fondat  banca Bucuresti,  ginerele lui Dinca a devenit proprietarul francizei Pizza Hut,  un colonel de securitate din Timisoara, ajuns proprietar si  director al unui hotel Best Western, samd.

Rezumand, pot afirma ca majoritatea  problemelor  romanilor se datoresc  lacomiei, egoismului  si venalitatii elitelor actuale,  care s-au format in decenile sapte si opt ale secolului trecut, sub privirile atente ale partidului si securitatii  si s-au perpetuat si dupa 1989. Exceptii exista, dar existenta acestora nu face decat sa confirme regula.

"Democratia Perfecta"

Intr-un interviu acordat recent ziarului”Romanul” din Spania, Santiago Carillo, ex-liderul Partidului Comunist spaniol, discuta pe larg despre relatia sa cu Nicolae Ceausescu.

In anii ´70, PC spaniol activa in ilegalitate de pe teritoriul Romaniei, cu sprijinul regimului Ceausescu. Desi afirma ca a fost tratat „corect” de Ceausescu, Carillo relateaza cateva incidente care l-au condus la concluzia ca dictatorul roman nu a fost un om malefic, ci pur si simplu nebun:

"in anii '70...Ceausescu m-a invitat la ziua nationala. La masa am facut o gluma, reala dealtfel, de fata cu toata lumea despre portretele lui Ceausescu si ale Elenei pe care le vedeam la manifestatiile obisnuite. I-am intrebat de ce fotografiile nu sunt recente, de ce erau de cand erau tineri. Toata lumea a zambit, dar Ceausescu era foarte serios si a zis ca portretul lui e foarte actual. Eu i-am zis: dar acum ai parul alb si in poza ai parul negru !? Si raspunsul sau a fost ca daca se odihneste 15 zile, parul lui revine la culoarea initiala si dispar firele albe (...)"

Apoi, la un Craciun, m-a invitat cu familia la Sinaia, si cand am ajuns am stat la masa impreuna si avea parul in toate culorile curcubeului. Traducatorul, care era mereu prezent in conversatiile noastre, mi-a povestit ca Ceausescu utilizase o vopsea de par romaneasca si a ajuns la acea schimbare ciudata a culorii parului. Atunci mi-am dat seama, m-am convins, ca incepea sa nu mai fie normal si ca-si pierduse ratiunea."

In preajma revolutiei, Carillo a incercat sa il previna pe Ceausescu ca trebuie sa se schimbe sau sa renunte la putere. El considera ca nu a fost ascultat de dictator pentru ca acesta nu realiza ce se intampla in jurul lui. Credea ca Romania era o „democratie perfecta”, ca datoriile externe trebuiesc platite cu orice pret. Liderul spaniol l-a considerat extrem de slab dotat intelectual, notand faptul ca nu intelegea deloc economie.

Pe fiul dictatorului, Nicu, Carillo l-a considerat un „alcoolic” si un „degenerat”, avand o parere mai buna despre Zoe. Cunoscand intim familia Ceausescu, el se declara uimit de faptul ca multi romani din Spania au nostalgia anilor dictaturii.