PREȘEDINȚII ROMÂNIEI

Alegătorii romani ar trebui să acorde mai multă atenție atunci când își aleg președinții locului de naștere a acestora, originii lor sociale și nivelului lor de educație. Procedând astfel, românii vor evita alegerea unor președinți afectați de complexe de inferioritate.

Cunoscută ca regat în Europa până în 1947, România a debutat ca republică prezidențială în perioada comunismului.

Primul președinte ( în sensul francez al funcției, adică aceea de șef al statului și comandant suprem al armate ) a fost Nicolae Ceaușescu.( 1974 - 1989 ).

După revoluția de la 1989, România a devenit o republică semi-prezidentiala și a avut până în prezent 4 președinți: Ion Iliescu ( până în 2004 ) Emil Constantinescu ( 1996-2000 ), Traian Băsescu ( 2004-2014 ) și Klaus Iohannis ( 2014 2024 ? ).

Istoria politică a României dominată de președinți nu a fost până în prezent una de succes. Primul președinte, Ceaușescu, a murit executat în 1989, Iliescu este și în prezent târât prin tribunale acuzat fiind de genocid, Constantinescu a fost incompetent, Băsescu și-a pierdut pensia de președinte pentru fals în declarații iar Iohannis a fost condamnat pentru fals în acte și a pierdut 2 case în Sibiu,avand de plătit statului 250,000 de euro încasați ilegal. In plus, refuză acum să își părăsească postul...

Toți președinții menționați mai sus au provenit din zone mărginașe ale României ( Iliescu din Oltenița, Constantinescu din Bender în republica Moldova, Băsescu din Constanța, Iohannis din Sibiu ) sau regiuni sărace ale țării.. ( Ceaușescu era din satul Scornicești, Olt ).

La alegerile prezidențiale din 2024, au concurat Călin Georgescu ( București), Elena Lasconi ( Hațeg) George Simion ( Focșani) și Marcel Ciolacu ( Buzău). Mai aspiră în prezent, după anularea turului 2 al alegerilor, la fotoliul prezidențial și Crin Antonescu ( Tulcea ) șau Nicușor Dan ( Făgăraș).

Dintre toți aspiranții, cel mai bine poziționat din toate punctele de vedere ( locul nașterii,origine socială, educație ) îmi pare Călin Georgescu. Este de fapt pentru prima oară când un candidat prezidențial este chiar născut, nu numai educat în capitală, fapt care deranjează pe contracandidații lui, mai puțin norocoși în privința locului nașterii, originii sociale sau educației.

In opinia mea, dacă va fi ales, Georgescu are potențialul să devină un fel de Jacques Chirac al României . Așa cum se știe, Chirac s-a născut la Paris, o excepție și el printre președinții francezi mai vechi sau mai noi . In plus, atât Chirac, cât și Georgescu au în comun și faptul că se opun aventurismului militar al NATO, primul în 2003 în Irak iar Georgescu acum în Ucraina

NON LICET BOVI, QUOD LICET JOVI

 In 2022 președintele Joe Biden a invitat la Casa Albă cei mai importanți influenceri de pe TikTok din SUA, pentru a le cere sprijinul în viitoarele alegeri parlamentare din acel an.

" Ce-i permis lui Jupiter, nu-i permis boului ", sună proverbul latin. Carevasăzică, ceea ce a fost permis lui Jupiter( Biden ) în 2022, nu a fost permis în anul 2024 unui candidat de rând precum Călin Georgescu:

" 

O excursie gratuită la D.C., o discuție privată cu Obama și o oră în Biroul Oval cu Biden: Democrații întind covorul roșu pentru influencerii din social media” scria Washington Post.

”Președintele Biden a petrecut mai mult de o oră săptămâna aceasta la Casa Albă cu opt vedete TikTok cu un număr combinat de peste 67 de milioane de urmăritori care au fost aduși la Washington în speranța că postările lor vor aduce voturi pentru democrați la alegerile intermediare din 8 noiembrie. Pe lângă întâlnirea din Biroul Oval, creatorii TikTok au avut o întîlnire cu fostul președinte Barack Obama, au vizitat Curtea Supremă și Capitoliul și s-au întâlnit cu liderii Comitetului Democrat Național și ai Comitetului de Campanie al Congresului Democrat, principalul braț de campanie al democraților din Camera Reprezentanților."

Olimpic la matematică, corigent la statul de drept

 

Mult așteptata mutare a sistemului s-a produs : Nicușor Dan si-a anunțat candidatura la prezidențiale. Acesta este omul pentru care CCR a decis reluarea alegerilor de la 0. Grav este însă faptul că primarul Bucureștiului, nu este, cum se pretinde, un candidat anti-sistem, ci un fel de Băsescu 2 mai cu ifose ,nefiind deloc interesat în starea statului de drept . Faptul este de înțeles, el fiind principalul beneficiar al încălcărilor legii de către cei 9 judecători al Curții Constituționale :

" Eu cred că decizia CCR a fost necesară, cred că mai multe instituții ar fi trebuit să nu ne ducă să ajungem ca CCR să ajungă să anuleze niște alegeri care sunt în curs. Miza este ca instituțiile statului român să lămurească acele lucruri abia enunțate de CCR: influența unui actor străin, cheltuieli nelegale în campanie. " Este clar, nu ?

Escroci strecurați in politica din Romania

 

In politica din România sunt multe asemenea caractere, dacă nu chiar majoritatea !

Primul astfel de individ pe.care îl am în vedere este firește Iohannis. Escroc dovedit ca atare de Tribunalul Brașov ( fals, uz de fals, fraudă,etc ) românii l-au ales totuși președinte în 2014 și din nou în 2019.

După ce a furat 2 case statului cu acte false, plus 250,000 de euro din chirii pe spații care nu îi aparțineau, Iohannis a decis să dea un tun mai consistent. Așa se face că din 2023 încoace,președintele a cheltuit câteva milioane de euro pe avioane private, călătorind în stil în UE și în lume pe banii amărâților de contribuabili români. Încolțit de reporteri, Iohannis a secretizat pentru 10 ani notele de plată pentru inutilele sale deplasări pe mapamond.

In fine, la sfârșit de mandat a instruit serviciile secrete să producă dovezi compromițătoare despre câștigătorul primului tur al scrutinului prezidențial, furând și voturile a peste 2 milioane de români. Vorba zicalei, " azi un ou, mâine un bou " ...

In timpul campaniei electorale din 2014, echipa lui Iohannis a tras tare pe diaspora. Am încercat să contracarez campania pe cele 20 sau 30 de site-uri ale comunităților de români din Germania, Franța,Italia,Spania, etc Contra-campania mea a fost stopată brusc de Facebook, care mi-a dat o interdicție la postări de 3 luni. Iohannis a fost ales, devenind cunoscut drept " președintele FB " ...

Un alt escroc a fost și Adrian Năstase, care spre deosebire însă de Iohannis a făcut pușcărie pentru matrapazlâcurile lui. Pe lângă Iohannis, fostul prim-ministru apare numai ca un biet găinar.

Umblă vorba că și actualul prim-ministru PSD Ciolacu este implicat până în gât în afacerea Nordis. Sunt curios să aflu dezvăluirile de presă care vor urma cu siguranță.

Lista poate continua la nesfârșit cu zeci de nume de foști miniștri, senatori, parlamentari, primari ( ca Clotilde Armand sau Sorin Oprescu ) care și-au dat cinstea pe rușine și au fost eliminați din politică românească. Afacerile necurate puse la cale de aceștia se pot compara numai cu ceea ce auzim că se întâmplă în Ucraina vecină, din păcate. Justiția l-a ocolit până acum pe Iohannis, mă întreb de ce și până când.

CE SE MAI ÎNTÂMPLĂ ÎN GRUPUL DE STATE DIN SPATIUL EX-SOVIETIC. ?

 In GEORGIA, președinta Salome Zourabichvili, al cărei mandat în fruntea statului a expirat, refuză să recunoască rezultatul alegerilor parlamentare din acest an și să își părăsească postul, cu sprijinul Ursulei și al Kajei Kallas ;

In UCRAINA, președintele Zelensky, al cărui mandat a expirat din primăvară, refuză sub pretextul legii marțiale să organizeze alegeri sau să își părăsească postul, deși CIA pare să vrea să scape de el . Între timp, continuă prigoana împotriva partidelor de opoziție și a Bisericilor ortodoxe neafiliate la biserica ortodoxă ucraineană;

In ROMANIA, președintele Iohannis a ordonat serviciilor să producă dovezi fake idespre o masivă interferență rusă în favoarea candidatului Călin Georgescu, primul clasat la alegerile prezidențiale. Pe baza unor discuții în CSAT, Curtea constituțională a anulat alegerile. Iohannis a anunțat imediat că va rămâne președinte încă câteva luni, până la alegerea unui nou președinte, care să fie pe placul actualului sistem..

MIZA GEOPOLITICĂ A SCRUTINULUI PREZIDENȚIAL DIN 8 DECEMBRIE

 Turul 2 al alegerilor prezidențiale din România a încins spiritele politicienilor de la Washington,Bruxelles sau București , culminând  în ultimele zile cu o serie de atacuri legale și mai puțin legale la adresa unuia dintre cei doi candidați. Astfel, Călin Georgescu este acuzat, nici mai mult, nici mai puțin, că este candidatul Rusiei și că își propune ca în caz de victorie să scoată Romania din UE și NATO.

În realitate, România este de două decenii membră în NATO și de 17 ani membră a UE. Șansele pierderii calității de membru în cele două organizații sunt nule, pericolul fiind deci inexistent.

Din punct de vedere geopolitic, însă, victoria unuia sau altuia dintre candidați va avea consecințe majore. Astfel, în cazul în care alegerile vor fi câștigate de Călin Georgescu, România va deveni parte integrantă din grupul democrațiilor danubiene, din care mai fac parte Austria, Croația , Slovacia, Ungaria, Serbia și Bulgaria . Înafara de Austria sau Serbia, toate celelalte sunt membre ale alianței NATO și - cu excepția Serbiei - membre ale UE. 

Acest grup de state au lideri politici care mai au șira spinării , fiind  împotriva războiului din Ucraina sau al sancțiunilor impuse Rusiei, din motive economice, nicidecum ideologice. Majoritatea se opun deasemenea directivelor Bruxellului in materie de emigrație ilegală sau al amestecului birocraților comunitari în  legislația referitoare la educația tineretului din statele lor. Nu este așadar de mirare că șefii NATO sau UE nu privesc cu ochi buni posibilitatea ca prin victoria lui Georgescu, România să devină - așa cum este și firesc din punct de vedere geopolitic -  parte a grupului de democrații danubiene.

Mai problematică din punct de vedere geopolitic ar fi  însă victoria Elenei Lasconi. Puternic sprijinită de neoconservatorii americani din administrația Biden,de Bruxelles și de ONG-urile  sorosiste din Europa de Est, aceasta se prezintă alegătorilor români ca singura garanție a păstrării României pe orbita  NATO/ UE. 

Paradoxal însă, victoria lui Lasconi ar scoate de facto Romania din spațiul geopolitic euroatlantic actual - din care fac parte și toate democrațiile danubiene - și ar încadra-o în spațiul geopolitic ex-sovietic, din care fac parte state care nu sunt nici membre NATO, nici UE . Vorbim aici de Ucraina, Moldova sau Georgia, aflate fie în plin război cu Rusia ( Ucraina ) , fie într-o permanentă criză politică internă ( Moldova și Georgia ). Nu întâmplător, două din aceste state , Moldova și Georgia, au la președinție două femei, care s-au grăbit să sprijine public candidatura Elenei Lasconi la alegerile  prezidentiale din 8 decembrie. In caz de victorie, Lasconi ar fi a treia...

Firește, alegătorii români vor vota duminică pe cine doresc . Cred însă că este esențial ca aceștia să cunoască exact care este miza reală a acestor alegeri și ce consecințe geopolitice profunde va avea rezultatul scrutinului din 8 decembrie.

IN RĂZBOI CU SEFII ARMATEI

 Există momente în istoria națiunilor militarizate - ca Turcia sau SUA astazi - când apar conflicte grave între conducerea politică civilă a națiunii și șefii militari ai acesteia.

Exemplul cel mai cunoscut este cel al Turciei condusă de Erdogan, care a intrat în conflict cu elita militară kemalsta încă de la începutul anilor 2000. Conflictul a culminat cu eșuata tentativă de lovitură de stat militară din 2016, care a pecetluit soarta pucistilor și a condus la un val de arestări printre generalii kemalisti, vinovați sau nu de participare la puci.

Mai puțin gravă deocamdată decât revolta militarilor turci , tensiunea dintre noua administrație Trump și conducerea armatei americane este însă la fel de serioasă. Faptul explică intenția noii administrații de epurarea acelor șefi militari care s-au dovedit lipsiți de fidelitate față de ( fostul ) viitorul șef politic al SUA .

Scrupulele lui Maurer

V-ați gândit vreodată că soarta României, și înainte de 1989, și după,ar fi fost mult mai bună dacă Ion Gheorghe Maurer ar fi acceptat propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a-i succeda în funcția de lider al României comuniste? Dacă nu, ar fi timpul să o faceți.

Maurer a făcut o mare greșeală la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când a refuzat să preia conducerea partidului de la acesta. Iată ce declara Maurer pe tema asta într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea:

 "Când Dej, înainte de a muri, mi-a spus să iau eu conducerea, am refuzat. Conducerea trebuia să o ia altcineva. Astfel, împreună cu Dej, am ajuns la concluzia să vină Ceaușescu la conducere. Eu i-am zis atunci că pentru a face acest lucru trebuie ca părerea lui să fie discutată mai întâi în conducerea de partid. Dej i-a chemat pe toți și, după o bucată de vreme, mi-a zis că a vorbit și toți au fost de acord (…)”L-am propus pe Ceaușescu văzându-l tânăr, mai prostuț și, în închipuirea mea, controlabil. Omenește vorbind, eu am iubit trei lucruri: femeile, vânătoarea și vinurile bune”. 

Ion Gheorghe Maurer ( născut Jean Georges Maurer în 1902 ) a fost fiul a doi profesori, tatăl german și mama franțuzoaică. A studiat dreptul și și-a luat doctoratul la Sorbona in 1925. Era bun vorbitor al limbii române și al francezei. În perioada interbelică s-a convertit la marxism și a devenit avocatul unor lideri comuniști arestați, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitorul lider al comuniștilor români după 1945. 

După preluarea puterii de către comuniști, Maurer a devenit mâna dreaptă a lui Dej, fiind promovat ministru de externe ( 1957 ), șef al statului ( 1958-1960 ) și prim-ministru (  1961-1974 ),devenind cel mai longeviv prim ministru al României din toate timpurile.

In perioada în care a fost prim-ministru, creșterea economică a României a fost în medie de 9% anual. Maurer a introdus reforme economice care au favorizat economia de piață ( așa au apărut mandatarii, precursorii întreprinzătorilor post-decembristi) și a întreținut legături strânse cu Germania sau Franța. 

Maurer a  crezut, în mod greșit, că partidul " muncitoresc " român trebuia condus de un român provenit din clasa muncitoare .  Maurer era în un  intelectual subțire, de etnie franco-germana. Scrupulele lui au fost indirect la originea deceniului groazei din anii 1980 și a reprimării sângeroase a protestatarilor din timpul revoluției de la 1989.

În realitate, românii erau obișnuiți cu lideri germani la conducerea statului încă din 1866. Regilor din dinastia Hohenzollern i-au urmat după revoluție,între 2014 și 2024 ,un președinte sas, Klaus Iohannis, deci Maurer nu ar fi întâmplat cine știe ce rezistență dacă accepta propunerea lui Dej.

Confesiunea unui general american

 Spre deosebire de majoritatea națiunilor europene sau statelor asiatice, SUA nu a fost niciodată nevoită să poarte războaie pentru apărarea teritoriului său să facă față unor agresori externi. Rolul principal al armatei americane a fost acela de a sprijini SUA în obținerea unor avantaje economice pentru corporațiile sau băncile americane prin intervenții militare în statele din America Centrala sau Latină sau din Asia . Iată cum își caracteriza în 1935 generalul Smedley Butler - cel mai decorat militar american în uniformă - activitatea la sfârșitul carierei :

"Am fost un " gangster "

"Poate părea ciudat pentru mine, ca militar, să fac o asemenea comparație. Adevărul mă obligă însă să o fac. Am petrecut 33 de ani și 4 luni în serviciu activ ca membru al celei mai agile forțe militare a țării noastre -- Corpul Pușcașilor Marinei. Am obținut toate gradele , de la sublocotenent la general-maior. Și în acea perioadă mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului fiind brațul armat pentru Big Business, pentru Wall Street și pentru bancheri. Pe scurt, am fost un gangster al capitalismului.

Bănuiam că fac parte dintr-o mafie în acel moment. Acum sunt sigur de asta. Ca toți membrii profesiei, nu am avut niciodată un gând original până nu am părăsit serviciul. Facultățile mele mentale au rămas în animație suspendată în timp ce mă supuneam ordinelor superiorilor. Acest lucru este tipic pentru toată lumea din serviciul militar.

Astfel, am contribuit la securizarea Mexicului și mai ales a Tampico pentru interesele petroliere americane în 1914. Am ajutat să facem din Haiti și Cuba un loc decent în care băieții de la National City Bank să colecteze venituri. Am ajutat la violarea a jumătate de duzină de republici din America Centrală pentru beneficiul Wall Street-ului. Dosarul este lung. Am ajutat la purificarea din Nicaragua pentru casa bancară internațională Brown Brothers 1909 - 12. Am adus lumină în Republica Dominicană pentru interesele americane ale industriei zahărului în 1916. Am ajutat ca Honduras să fie „potrivit” pentru companiile americane de fructe în 1903. În China, în 1927, am ajutat ca Standard Oil să-și urmeze drumul nederanjat.

În acei ani, am avut, așa cum ar spune băieții din serviciile " spate", o carieră mișto. Am fost recompensat cu onoruri, medalii, promovare. Privind în urmă, simt că ia-si fi putut da câteva ponturi lui Al Capone. Cel mai bun lucru pe care îl putea face acesta era să-și opereze mafia în trei cartiere ale orașului (Chicago ).Noi, marinarii, operam pe trei continente.

Războiul: mafia funcționează din plin în propria noastră țară astăzi. Nu te lăsa înșelat.Indeplineam prin exemplul nostru ca națiune rolul de lider în dezarmare și de făcător de pace pentru omenire. Pregătirile noastre actuale de război însă și cheltuielile militare anulează pentru totdeauna Pactul de pace Kellogg la care am subscris și toate eforturile noastre anterioare de a ușura povara războiului în întreaga lume."( Atenție, generalul descrie o situație DINAINTEA apariției după 1945 a celebrului complex militar-industrial de tristă faimă, denunțat în 1961 de generalul Eisenhower )

În prezent, Pentagonul promovează în Ucraina nu democrația, ci interesele băncii Rothschild și ale firmei de investiții Blackrock ...

ATAC NATO LA ISTORIA DIPLOMAȚIEI EUROPENE

 Americanii și în general statele vestice dau dovadă de o gelozie bolnavă atunci când este vorba de marile realizări ale diplomației țariste rusești ( neutralitatea Elveției) sau chiar cele ale diplomației sovietice ( neutralitatea Finlandei sau " finlandizarea " ca soluție de politică externă).

Iată așadar că reprezentanții diplomatici ai unui stat considerat timp de sute de ani ca fiind nedemocratic sau totalitar ( Rusia țaristă, URSS ) au reușit să găsească soluții diplomatice care au asigurat pacea și prosperitatea unor state europene timp de secole ( Elveția) sau de decenii ( Finlanda ).

Lipsiți însă de abilități în domeniul diplomației și relațiilor internaționale, șefii alianței vestice , vor să desființeze până și realizările actualului lor inamic din Europa, Rusia. Îi vor forța oare americanii pe elvețieni să distrugă și statuia din Geneva a ministrului de externe al Rusiei, grecul Ioannis Kapodistria, arhitectul din 1815 al neutralității Elveției ? Pare posibil, din păcate!

Este vremea unui Gorbaciov american ?

 Aceasta este cel puțin opinia împărtășită de editorul secțiunii externe a ziarului Cotidianul, exprimată într-un editorial publicat ieri 

Cred însă că analogia  între situația actuală a partidului democratic după renunțarea la o nouă candidatură a lui Biden și renunțarea la postul de președinte a lui Yeltsin din 1999 este mai relevantă. În 1996 , doi experți americani angajați de echipa lui Yeltsin au reușit extraordinara performanță de a-l impune pe acesta pentru un nou mandat în fruntea Rusiei, în pofida incapacității liderului rus de a soluționa criza economică și mai ales prăbușirea influenței Rusiei în fostele republici sovietice și în lume.

În 2020, Biden a fost ales președinte și era gata-gata sa fie reales în 2024 în pofida faptului că acesta are mari probleme de sănătate ( Yeltsin avea la rândul lui probleme cu inima și alcoolismul său proverbial ). Ambii președinți lucraseră decenii întregi în conducerea superioară a partidelor din Rusia sau USA, Yeltsin ca apparatchik în PCUS, Biden în partidul Democratic, că senator sau ca vicepreședinte. Mai mult,  cei doi au fost acuzați că copiii lor s-au folosit de funcția părinților pentru a lua mită de la oameni de afaceri straini.  Ambii au fost siliți in cele din urmă să renunțe la putere  de către familie și anturajele lor, după ce s-au aflat că nu mai puteau lucra decât câteva ore pe zi, și asta cu mare dificultate.

Iată de ce nu cred că analogia cu URSS în anii 1980 și SUA de acum a lui Niall Ferguson se potrivește situației actuale și că America ar avea deci nevoie  de un Gorbachev propriu. Dimpotrivă, cred că salvarea  SUA din grava criză internațională actuală  necesită talentele unui Vladimir Putin american, nicidecum cele ale unui Gorbaciov american poate bine intenționat, dar precis nepriceput in arta guvernării unei superputeri aflate în declin.

Alegeri prezidențiale : Kamala sau Elena ?

Toate bune și frumoase, însă detectez în presa românească sau la TVR o preocupare obsesivă cu alegerile din SUA, cu campaniile electorale ale lui Trump sau Harris, repetate zilnic până la saturație.

Mă întreb însă oare Romania nu este și ea în plină campanie electorală ? Chiar nu contează deloc să fie analizate programele și propunerile candidaților, activitatea politică a acestora, personalitatea,etc ? Este mai interesantă pentru români Kamala sau Elena Lasconi ? Dacă da, de ce ? Cine are cele mai mari șanse - pe bune ! - să ajungă președinte și din partea cărui partid ? samd

Riscul major constă în faptul că dacă românii se comportă ca locuitorii unei colonii periferice a SUA - ea însăși o națiune periferică - o să fie tratați ca o colonie, nu ca reprezentanții unei națiuni libere și suverane .

DECENIUL PIERDUT AL ROMANIEI. Culegere de articole pe teme economice si constitutionale

De astazi, cititorii blogului pot accesa pe platforma academia.edu o colectie de articole scrise de mine in perioada 1995-2009 si publicate in diverse ziare sau reviste din Romania si din strainatate. 

https://www.academia.edu/120401264/Deceniul_Pierdut_al_Romaniei_Culegere_de_articole_pe_teme_economice_si_constitutionale

ALEGERILE PREZIDENȚIALE DIN SUA

 Într-o lume normală, europenilor nu ar fi trebuit să le pese de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA, cine va fi noul președinte, ce politică externă sau internă va adopta, samd. Din păcate, trăim de 30 de ani într-o lume globalizată și suntem la cheremul unui stat puternic economic și militar, SUA, dar extra-european și plin de ifose. Acest stat s-a auto-instalat ” în capul trebii”, dictând politica externă și chiar internă a aliaților europeni, încercând să scindeze din nou continentul, să îi asmută pe europeni împotriva Rusiei și Chinei, dezavantajandu-i masiv din punct de vedere economic și cel al securității continentului.

De ce procedează SUA astfel ? Pentru a transforma statele UE în piețe captive pentru vânzările de armament american și pentru a monopoliza piața europeană de hidrocarburi, în special cea a gazelor.

O întrebare și mai pertinentă este însă de ce politicienii europeni nu se delimitează de SUA,nu fac nimic pentru a evita să participe la strategii americane care le pot ruina economiile și le pune grav in primejdie securitatea. Deja, economia Germaniei,motorul UE, a fost pusă pe butuci.

Mărturisesc că nu am niciun răspuns logic sau rațional la întrebarea de mai sus. Am în schimb convingerea că indiferent cine va fi ales presedintele SUA în toamnă, situația de coșmar prin care trece azi Europa nu se va schimba în bine, cel puțin nu în acest deceniu. 

SĂ SPUNEM ADIO STATULUI DE DREPT DIN ROMANIA ?

Distribuit pentru: Prietenii tăi

Serviciile secrete din România ( coordonate de președinte) controlează procurorii și judecătorii din România, folosindu-i în scop politic:

" Nu trebuia decît să o întrebe pe Dana Gîrbovan, președintele Asociației Naționale a Judecătorilor din România, care a declarat că „în România, în aplauzele și laudele ambasadelor (UE) și ale rapoartelor birocraților de la Bruxelles, puterea legii a fost înlocuită cu puterea protocoalelor secrete”.

Serviciile secrete au un personal de 100,000 de oameni, care multi lucrează sub acoperire, infiltrând toate domeniile de activitate. Cu Procuratura Generală și cu Ministerul Justiției serviciile au încheiat protocoale secrete. Urmarea ?

Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului de Resurse Juridice, a declarat că "aceste acorduri încalcă Constituția, principiul separării puterilor, independența sistemului judiciar, conceptul de democrație și dreptul la un proces echitabil." ( inpolitics.ro )

CE E VAL, CA VALUL TRECE

 La apogeul Războiului Rece, în Europa de vest s-a răspândit teoria așa -zisului " val atlantic al revoluțiilor burgheze ". Profund neconformă cu adevărul istoric, teoria încerca să acrediteze ideea că influența americană asupra evoluțiilor istorice de pe continentul european era mult mai veche decât a fost în realitate, inspirând chiar și valul revoluțiilor burgheze din Europa perioadei cuprinse între 1789 și 1848.

.Teoria unui val revoluționar atlantic cu epicentrul in SUA, de unde s-a răspândit în Europa, a fost elaborată de Jacques Godechot ( Toulouse ) și americanul Robert Palmer, ( Princeton ), în anii 1950 .

Prezentată la Roma în 1955 , la al X-lea Congres International al Științelor Istorice , teoria nu avea o bază științifică, ci una pur ideologică, fără o legătură reală cu adevărul istoric :

"  Palmer and Godechot presented the challenge of an Atlantic history to at the Tenth International History Congress in 1955. It fell flat, dismissed by revolutionary historians as a poorly cloaked Cold War attempt to bolster NATO " 

La facultatea de istorie din Iași, cursul de istoria modernă a României predat de academicianul Gheorghe Platon dădea teoriei valului revoluționar atlantic un rol determinant și în declanșarea revoluțiilor de la 1848 din Țările Române . Cu ocazia examenului de istorie modernă din 1978, am combătut validitatea teoriei lui Godechot , susținând în schimb teza caracterului pan - european și poli-centric al revoluțiilor de la 1848, inclusiv al celor din Țările Române.

Teoria l-a sedus probabil la vremea respectivă pe profesorul Platon, dar faptul că în ciuda criticismului meu acesta mi-a acordat nota maximă la examen - ceea ce i se întâmpla extrem de rar - pare să fi fost o indicație că acesta începuse să aibă la rândul său dubii. Mai târziu aveam să aflu despre existența fenomenului de " groupthink " ( gândire în grup ) ,care afectează mai ales cercurile intelectuale sau politice vestice. ( un mic grup influent reușește să își impună vederile tuturor membrilor grupului extins, în cazul de mai sus grupul istoricilor europeni ai revoluțiilor de pe continentul nostru, vizibil influențați de teza lui Palmer și Godechot).

Vechea teorie a lui Robert Palmer și Jacques Godechot din anii 1950 privind existența unui așa - zis " val atlantic" revoluționar și-a găsit recent ( 2023 ) 2 noi continuatori în SUA. Noua interpretare poartă numele de teoria " contagiunii revoluționare", autorii fiind probabil sub influența pandemiei de Covid...

La fel de eronată ca și teoria valului atlantic a lui Palmer și Godechot, teoria lui Jha (Stanford ) și Wilkinson ( Princeton)susține, nici mai mult, nici mai puțin, că soldații francezi trimiși de regele Ludovic 16 între 1781 și 1783 în ajutorul coloniștilor americani aflați în război cu Marea Britanie s-au întors în Franța cu idei revoluționare , aceștia jucând apoi un rol " decisiv " în desfășurarea revoluției francezede la 1789.

În realitate , așa cum știm cu toții, războiul de independență al coloniștilor americani nu a fost propriu-zis o revoluție, deși a dat startul unui proces de decolonizare, care a influențat nu Franța, ci restul statelor din Americii Centrală și de Sud între 1776 și 1826.

Ideile revoluționare ale elitelor de la 1789 din Franța au aparținut însă 100 % iluminiștilor francezi, ele fiind acelea care au influențat de fapt elita americană a vremii, nu invers .Nu trebuie deasemenea uitat nici faptul că elitele pașoptiste - care au fondat statul modern român - s-au format în Franța, nicidecum în SUA.

NATO, SUPRAVIEȚUITORUL UNEI EPOCI REVOLUTE

 Redau mai jos un comentariu postat de mine pe FB din 20 aprilie 2014, la fel de relevant astăzi ca în urmă cu 10 ani . Este de remarcat faptul că opiniile exprimate de cei 2 francezi - un diplomat de carieră și un fost consilier de politică externă al președintelui Franței - au fost exprimate înainte de evenimentele din Kiev și Donbass din 2014 :

" Evenimentele din Ucraina au intensificat reflectiile pe tema obsolecentei unei organizatii politico-militare aparute in perioada razboiului rece, pe care riscam cu totii in prezent sa il re-editam.

Spicuiesc aici opinii dintr-un articol publicat de scriitorul Regis Debray pe aceasta tema, publicat in 2013. Acesta mentioneaza, spre exemplu, aprecierile lui Gabriel Robin, fost ambasador al Frantei si reprezentant permanent pe langa NATO intre 1987 si 1993 :

" NATO poluează peisajul international în toate dimensiunile sale . El complică construcția europeană.(...) El complică raporturile cu Rusia, ceea ce nu este neglijabil. El complică însăși funcționarea sistemului internațional pentru că NATO este incapabil sa semneze o convenție de renunțare la folosirea forței, deci nu se poate conforma dreptului international. Nerecurgerea la folosirea forței este imposibilă pentru NATO, pentru ca a fost special construit sa recurgă la forță cand poftește . De altfel, a și făcut-o, fără să consulte Consiliul de Securitate. În consecință, nu văd prea bine la ce poate spera o țară ca Franța de la NATO, o organizație inutilă și dăunătoare,decât ca aceasta să dispară (8)." (Le Monde diplomatique, martie 2013 )

Regis Debray : " Din 12 țări in 1949, sunt 28 in 2013 ( cu 910 milioane de locuitori). NATO a fost ( o alianță, nota mea) defensivă, iat-o fără dușman, dar devenită ofensivă. (...) Alianța era atlantica, o găsim astăzi în Irak, în Somalia, în Golful Persic, în Asia Centrala, în Libia(...) Washington a schimbat direcția spre Pacific, având Pekinul și nu Moscova ca adversar-partener (...)" ( NB În prezent NATO are 32 de membri...)

UN PROIECT DE LEGE BIZAR

 In realitate, legea ar autoriza ocupația militară a republicii Moldova de către armata României în cazul izbucnirii acolo a  unui conflict inter-etnic între cetățenii moldoveni rusofoni și cei de origine română.

Ministerul apărării a înaintat Parlamentului României un proiect de lege care,dacă legea este adoptată, ar permite armatei românești și serviciilor de securitate să intervină în țări terțe pentru protejarea cetățenilor români. Este de menționat faptul că nicio altă țară europeană nu dispune de o lege asemănătoare

Ținta legii este republica Moldova, care are un milion de cetățeni români. Da, însă și Ucraina are jumătate de milion de vorbitori ai limbii romane, pe care guvernul de la București nu are nici cea mai mică intenție să îi protejeze împotriva exceselor naționaliste ale regimului de la Kiev ...

" OFERTA" AMERICANĂ DE GAZE PENTRU MOLDOVA

 Acum poate veți înțelege mai bine de ce americanilor nu le place geografia :

Moldova este pusă în situația să înlocuiască Rusia, un furnizor tradițional de gaze ieftine, aflată la câteva sute de km distanță, cu gaze LNG din SUA, scumpe, transportate de la 7, 000 de km distanță peste oceane și mari. Toate astea in condițiile în care moldovenii sunt numai câteva milioane de suflete, nu sunt prosperi ca germanii, dimpotrivă,sunt cei mai săraci din Europa ...

Un Putin dâmbovițean : inegalabilul George Simion

 Faptul că românii și moldovenii vorbesc aceiași limbă este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a realiza reunificarea republicii Moldova cu România, care nu este dorită decât de o parte a Prutului.

Spre deosebire de Ucraina însă, care a fost parte integrantă a statului rus timp de secole, actuala republică Moldova a făcut parte din statul român pentru numai 22 de ani, intre 1918 și 1940. Timp de 100 de ani anterior acestei date a făcut parte din imperiul țarist ( 1812 - 1918 ) și pentru alte câteva sute de ani din imperiul otoman.

Șeful partidului AUR, George Simion, ( al carui partid are șansa de a deveni a doua formațiune politică din România după alegerile din 2024 ) consideră însă că actualul stat Moldova, apărut în 1991 pe ruinele URSS ,este " o creație artificială", că moldovenii ar trebui obligați să revină în granițele României, pe motiv că au fost forțați de Stalin să o părăsească .

Ceea ce nu știe Simion este un fapt trecut sub tăcere de istoricii români, și anume că sovieticii au organizat un referendum în 1940, în care majoritatea moldovenilor au votat pentru alipirea regiunii lor la URSS. În 1994, un alt referendum pe tema reunificării Moldovei cu România a adunat 97 % de voturi împotrivă. Nici în prezent moldovenii nu sunt pentru unire, aceștia preferând aderarea la UE ca stat de sine stătător.

George Simion are interdicție de intrare în republica Moldova. In opinia unor ziariști din București, dacă " eforturile lui George Simion de a unifica România cu republica Moldova au potențial destabilizator pentru o țară care dorește să fie lăsată în pace să își trăiască viața așa cum crede de cuviință sau să facă parte din familia țărilor membre UE" , atunci interdicția este justificată.

ASASINATELE POLITICE ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

Atunci când unele puteri vestice nu reușesc să își impună agenda politică în state ale lumii care le rezistă, elitele acestora recurg la asasinarea liderilor unor asemenea state " recalcitrante".

De regulă, anumite cercuri ale francmasoneriei sunt cele care recurg la asemenea tactici. Astfel, citind istoria autorizată a francmasoneriei scrisă de marele Maestru Radu Comanescu, fost șef al MLNR, am aflat că ordinul pentru asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand din 1914 de la Sarajevo a venit de la o lojă masonică din Londra. Ce a urmat, știm cu toții : a izbucnit primul război mondial, soldat cu 50 de milioane de victime.

Neputința Vestului de a învinge Rusia în Ucraina pare să genereze din nou planuri similare . Astfel, Deutsche Welle, o organizație de presă a statului german, a publicat recent un interviu cu un istoric de la London School of Economics. La sfârșitul acestuia, acest individ declară că nu se poate ajunge la pace în Ucraina sau la schimbări în Turcia decât dacă Putin sau Erdogan sunt asasinați. Inteligent, ce să spun ...

Cu siguranță, istorici precum Marc David Baer (LSE, Londra) merită pe deplin să fie incluși pe listele negre ale Moscovei, pentru că susține asasinarea lui Vladimir Putin. Dacă asasinarea lui Franz Ferdinand din 1914 a declanșat Primul Război Mondial , provocând 50 de milioane de victime ,câți oameni vor muri în Marea Britanie dacă liderul rus este ucis și rușii vor folosi arme nucleare ca retribuție ?

NICI FiLOSOFII VESTICI NU MAI SUNT PE PLACUL RUȘILOR !

 Dacă ați crezut că numai istoricii pot ajunge pe listele negre ale Moscovei, v-ați înșelat.

Mai nou, chiar și filosofi ca Immanuel Kant ( 1724 - 1804 )ii deranjează pe potentații ruși. Astfel, la un recent congres al politologilor din enclava Kaliningrad, guvernatorul ei, Anton Alihanov, l-a acuzat pe Kant ca fiind inspiratorul indirect al tuturor conflictelor armate din ultimele secole, de la primul război mondial la actualul conflict din Ucraina :

" Astăzi, în 2024, suntem suficient de îndrăzneți să afirmăm că nu numai că Primul Război Mondial a început cu opera lui Kant, ci și actualul conflict din Ucraina”, spune Anton Alikhanov. Privit din Occident, Immanuel Kant „este părintele aproape a tot. El este părintele libertății, al ideii de stat de drept, al liberalismului, al raționalismului și chiar al ideii de Uniunea Europeană. Unii spun chiar că ideea Națiunilor Unite este a lui”, continuă guvernatorul, care citează Towards Perpetual Peace (1795)".

Kaliningrad ,fostul Konigsberg, a fost fondat , la fel că si orașul meu natal, Kronstadt, (astăzi Brașov ) în secolul XIII de cavalerii teutoni, deci de germani. Fosta capitală a Prusiei orientale a ajuns în posesia rușilor după 1945, că urmare a înfrângerii Germaniei . Konigsberg este însă orașul natal al lui Kant, casa in care a trăit fiind astăzi muzeu. Faptul le reamintește rușilor al cui a fost orașul în trecut...În Rusia, disputele care îl au că subiect pe Kant au degenerat chiar în violențe fizice :

" Mai grav, în 2013, în Rusia, la Rostov-pe-Don din sudul țării, doi bărbați s-au certat pe tema lui Immanuel Kant. Au ajuns să se împuște între ei. „În timpul luptei, suspectul a scos un pistol cu ​​gloanțe de cauciuc și a tras mai multe focuri în adversarul său”, a informat agenția rusă Ria Novosti ".

Alihanov susține că Immanuel Kant a avut tot felul de idei trăsnite, eseul lui de 24 de pagini despre pace inspirând, susțin unii ( printre care mă număr și eu ! ) din punct de vedere teoretic fondarea ONU. Ce mai, iată un intelectual cum nu se poate mai subversiv !

DE CE GEOPOLITICA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT IDEOLOGIILE

 Dacă ar putea învăța din nefericita experiență a cruciadelor creștine împotriva Islamului din perioada evului mediu european, elitele americane și-ar da finalmente seama de futilitatea cruciadelor ideologice pe care le-au declanșat de la jumătatea secolului trecut până în prezent.  In egală măsură, resentimentele istorice ale popoarelor islamice împotriva creștinilor - care au generat în ultimele 2 decenii și fenomenul terorismului islamic - ar putea constitui un semnal de alarmă pentru acestea, deoarece americanii riscă consecințe de lungă durată similare, chiar dacă nu identice.

Otto von Bismarck a constatat la vremea lui cu amărăciune însă că oamenii de stat nu pot și nu învață mai nimic din istorie, repetând la nesfârșit aceleași erori .

Dacă ar fi putut învăța din erorile trecutului - mai ales din eșecul cruciadelor creștine din Europa medievală și resentimentele de durată ale musulmanilor împotriva creștinilor - SUA nu ar fi suferit înfrângerile din Coreea și Vietnam ( cruciada anti-comunista ), sau Irak și Afganistan ( cruciada împotriva terorismului ) și nu ar fi angajată astăzi în războiul din Ucraina.

Conflictele armate cu miză geopolitică au o durată limitată în timp - de regulă de câțiva ani, rareori mai lungi - și au loc în zone geografice restrânse. Cruciadele ideologice pot în schimb dura sute de ani - cazul cruciadelor medievale - sau timp de decenii,ca în cazul cruciadelor moderne declanșate de SUA. In cazuri extreme, acestea pot degenera în conflicte globale.

Actuala cruciadă neoconservatoare este îndreptată de această dată împotriva " Axei autoritarismului" , care include Rusia, China și Iran. Șansele de reușită sunt nule, însă pericolul declanșării unui război cu adevărat devastator este din păcate unul real .

Dilema românilor : Republică sau Monarhie?

 Din cauza echipei din jurul lui Ion Iliescu, România a ratat în 1989 șansa restaurării monarhiei constituționale și a revenirii la versiunea amendată a Constituției de la 1923. Să fie clar, însă, că republica - o formă de guvernământ moștenită din perioada ocupației sovietice - este considerată un vehicul ideal de unii generali ai fostei securități , ca Ioan Geoană, pentru a-și propulsa fiii la președinția României.

In 1978, profesorul meu de istorie modernă - și coordonator al lucrării mele de licență - a publicat în Analele Universității Alexandru Ioan Cuza, în plin comunism, un studiu exploziv despre debarcarea forțată a primului domnitor ales al Principalelor Unite, considerând actul ca fiind revoluționar, deoarece a salvat în 1866 tânărul stat român de la disoluție.

Detronarea lui Cuza și aducerea la conducerea României a unui prinț străin dintr-o dinastie domnitoare a Europei au fost considerate salutare de profesorul Vasile Russu, care numai el știe cum a reușit să treacă de cenzura comunistă pentru a-și publica studiul.

Russu nu era singurul regalist printre profesorii mei de la Iași. La ultimul examen oral - cel de istorie contemporană - am refuzat să răspund la al doilea subiect de pe biletul de examen, care se referea la constituțiile adoptate de România după ocupația sovietică. Profesorul Aurel Loghin - care era și prorectorul Universității - a refuzat să îmi dea o notă mică și m-a chemat la re-examinare, o lună mai târziu.

Reexaminarea a avut loc în cabinetul său. Subiectul pe care trebuia să îl dezvolt a constat intr-o analogie între Spania post-Franco și România post-Ceausescu ( vă reamintesc că în 1979 dictatura ceaușistă era la apogeu !). Am înțeles astfel că și profesorul Loghin dorea o revenire a României la monarhie, deși își obținuse doctoratul la universitatea de stat din Moscova ...

În retrospect, se pare că profesorii mei menționați mai sus și posibil alții din anturajul lor au sperat ca un grup restrâns de activiști ai partidului comunist, posibil condus de Ion Iliescu ( care la vremea aceea era secretarul PCR al județului Iași ) l-ar putea cumva debarca pe Ceaușescu, prelua puterea în stat și pregăti ,după modelul spaniol , revenirea regelui Mihai la conducerea României. Într-un asemenea scenariu, Ion Iliescu sau alt activist de același calibru ar fi trebuit să joace rolul lui Adolfo Suarez din Spania anilor 1976-1978.

Au existat firește condiții după revoluția din 1989 pentru restaurarea monarhiei. Din păcate, securiștii români au trădat a doua oară , alungandu-l pe regele Mihai,reîntors acasă în 1990 din Elveția, refuzandu-i pur și simplu intrarea în țară. In loc să fie preocupată de soarta și viitorul României, echipa de revoluționari condusă de Iliescu a avut ca obiectiv salvarea monopolului politic al foștilor comuniști în noile condiții create de revoluțiile de la 1989.

Atașamentul românilor pentru o monarhie -în fond de import- nu este întâmplător. Sub regii din dinastia Hohenzollern, România și-a obținut independența (1877), și după pacea de la Versailles și-a dublat atât teritoriul, cât și populația. Pentru instaurarea monarhiei au votat în 1866  99,97 % dintre românii elegibili. Pentru Republica impusă de sovietici nu a votat nimeni, aceasta a fost impusă prin forța armelor.

Problema revenirii României la forma monarhică de guvernământ nu este simplă,oricât de logică ar fi aceasta. Astfel, de mai bine de un secol, SUA este angajată într-o adevărată ofensivă de răspândirea republicanismului pe continentul european, deși este evident faptul că această formă de guvernământ nu este mai performantă decât monarhia constituțională, dimpotrivă.

In plus, nici Rusia nu privește cu ochi buni o posibilă restaurare a monarhiei in Romania și nici Franța sau Germania. In condițiile in care fosta securitate sau actualele servicii secrete din România au trecut cu arme și bagaje în tabăra anti-monarhica americană, șansele revenirii României la forma monarhică de guvernământ sunt deocamdată destul de mici.

Cum este folosită istoria națională împotriva României

În ultimele 300 de ani, România a avut o singură perioadă în care românii și-au ales singuri liderii politici și s-au bucurat de independența statală. Este vorba de perioada monarhiei constituționale dintre 1866 și 1938, data la care regele Carol al II-lea a decis să suspende partidele și să își instaureze dictatura personală. Din nefericire , și înaintea acestei perioade și după, liderii politici din România au fost impuși la conducere de imperiile vecine, fie că vorbim de turcii otomani, fie de sovietici. Această tară a istoriei politice românești este în prezent din nou folosită împotriva românilor , de catre americani, care vor să își impună oamenii la președinția statului sau la conducerea guvernului român.

La începutul ocupației sovietice a României, când liderii țării erau impuși de Moscova, masele care defilau de 23 august trebuiau să scandeze când treceau prin fața tribunelor oficiale " Stalin și poporul rus / libertate ne-au adus! "

In prezent, nu se mai defilează, iar liderii țării sunt impuși de Washington, care ne-a adus "libertatea" să alegem oamenii doriți de ei la putere . În plus, românilor li s-a dat și șansa unică să cheltuie miliarde de dolari pe care nu îi au, pe armament american de top.

Că să fie siguri că lucrurile merg ca pe roate in noile colonii europene, americanii au impus la conducere funcționari imperiali ca Petr Pavel, fost general NATO, Maia Sandu, președinta Moldovei și ex-Banca Mondială, sau mai nou Mircea Geoană, candidat nedeclarat încă la președinția României și actual secretar-adjunct al NATO .

România aberațiilor geopolitice

 

Începând cu 1968, opțiunile geopolitice ale României și politică externă a statului român au încetat să reflecteze apartenența țării la spațiul ei istorico-geografic firesc.

Pentru o îndelungată perioadă de timp, statul modern român a avut o politică de alianțe care a reflectat faptul că elitele politice ale țării au avut o idee foarte clară în ceea ce privește dușmanii de fapt ai României, inamicii ei potențiali și statele pe care se putea baza în obținerea sau apărarea independenței sale.

Până la sfârșitul secolului 19, inamicul numărul unu al nou-creatului stat român a fost imperiul otoman, împotriva căruia armata română a luptat, alături de trupele Rusiei, pentru a-și obține independența. Pe locul doi pe lista inamicilor României s-a aflat, până la dispariția sa din 1918, imperiul austro-ungar.

După unirea cu Transilvania, Moldova și Bucovina din 1918 și a victoriei revoluției bolșevice din Rusia, dușmanul principal al României Mari a devenit URSS, stat comunist apărut pe ruinele vechiului imperiu rus. Această dușmănie, merită subliniat, nu a avut o bază istorică sau geopolitică , fiind de natură pur ideologică. ( De altfel, șeful diplomației române, Nicolae Titulescu, a negociat între 1934 și 1936 un pact de neagresiune cu URSS, cunoscut sub numele de " pactul Titulescu-Litvinov ) Pentru clasa politică românească din perioada interbelică, comunismul sovietic a reprezentat o amenințare permanentă și reală, deoarece infiltrarea agenților Moscovei avea potențialul să submineze stabilitatea statului român.

Al doilea mare inamic al României în perioada interbelică a fost Germania nazistă, care în 1938 a impus României prin dictatul de la Viena cesionarea nord-vestului Transilvaniei către Ungaria. Succesul naziștilor în privința acestui rapt teritorial l-a încurajat pe Stalin să ceară în 1940 prin intermediul unui ultimatum realipirea Moldovei la URSS. 

Până in 1937, România a avut o politică de alianțe regionale bine gândită de ministrul de externe de atunci, Nicolae Titulescu . Așa au apărut Mica Antantă ,pact semnat în 1920-21 între România, Cehoslovacia și Regatul sarbo-croato-sloven îndreptat împotriva revizionismului austro-ungar și Înțelegerea Balcanică din 1934 dintre Grecia, România, Regatul sarbo-croato-sloven și Turcia.

În 1941 a avut loc prima și poate cea mai serioasă eroare geopolitică,când mareșalul Antonescu - șeful de atunci al statului român - a decis să participe cu un milion de militari la invazia nazistă a URSS, cu toate că dictatorul Salazar al Portugaliei l-a sfătuit, într-o comunicare diplomatică secretă, să opteze pentru neutralitatea României.

După ocuparea României în 1945 de  Armata Roșie, aliatul statului Român a devenit URSS, împreună cu toate statele membre ale Tratatului de la Varșovia. De data aceasta, România a avut un inamic colectiv, Europa de Vest, reprezentat militar în zonă de NATO, apărut în 1949.

Este totuși remarcabil faptul că regimul comunist de la București a reușit să convingă Moscova să își retragă trupele din România încă din 1958, cu 31 de ani înaintea statelor comuniste din centrul și Sud-Estul Europei. 

După 1968, regimul Ceaușescu a optat pentru o orientare geopolitică bizară, anti-sovietica însă pro-chineza și pro-americana, fapt care a izolat în mare măsură România față de ceilalți parteneri de alianță  și a contribuit la destabilizarea strategică din zonă. Pentru prima dată în istoria României, statul român a căutat sprijin economic, politic sau militar înafara Europei,  la state de pe alte continente, că SUA sau China, aflate la mii de kilometri distanță, dar care aveau la rândul lor o relație conflictuală cu URSS.

Încă și mai curioasă a fost afilierea din 1976 a României la Grupul celor 77, promotor al unei politici de nealiniere. Deoarece grupul nu avea membri în Europa decât pe yugoslavi și pe români, România a fost inclusă în grupa statelor latino-americana din G77. Din nou, potențialii aliați ai României erau state de pe alte continente, aflate la mii de kilometri distanță de zona noastră de lume. Mai ar trebui menționat în acest context și alianțele regimului Ceaușescu cu state din Africa sau Orientul Mijlociu, care trădau ambițiile de mare putere exagerate ale dictatorului român.

Din păcate, dispariția URSS din 1991 nu a condus la o revenire la normal din punct de vedere geopolitic în privința alianțelor României. Aderarea României la NATO din 2003 , o alianță condusă de la o distanță de 7000 de km de Europa, din Washington DC, nu a contribuit la stabilizarea geopolitică a zonei, așa cum o demonstrează în prezent războiul din Ucraina, dimpotrivă.

Originile Rusofobiei din SUA

Rusofobia din SUA își are originea în rusofobia britanică din secolul 19. Deja, cu ocazia războiului Crimeii ( 1863-1865 ) fenomenul rusofobiei avea o largă răspândire printre elitele britanice, așa cum  constata istoricul englez Charles Henry Pearson ( 1830 - 1894 ), care a vizitat Rusia în 1857 .

Americanii au preluat și au amplificat așadar rusofobia britanicilor în timpul Războiului Rece, din motive lesne de înțeles. Au existat însă în această perioadă un grup influent de intelectuali americani de primă mărime, printre care s-au numărat George Kennan sau John Kenneth Galbraith, care s-au opus diabolizării Rusiei și au militat pentru menținerea de relații diplomatice normale cu fosta URSS. 

Astfel, în urma unui schimb de scrisori pe care l-am avut în 1984 cu profesorul Galbraith pe teme de istoria economiei, am primit de la acesta un articol despre o vizită a sa la Moscova, vizită efectuată cu un an înaintea instalării lui Gorbachev la conducerea PCUS.

După implozia URSS din 1991,  relațiile cu noua Rusie au fost mai degrabă cordiale până în timpul președinției lui G W Bush, când politica externă americană a ajuns să fie dominată de neoconservatori. După o scurtă perioadă, între 2009 și 2014, în care administrația Obama a încercat o resetare a relațiilor cu Rusia, rusofobia a devenit din nou norma printre elitele politice americane.

Pricipalii responsabili pentru starea deplorabilă actuală a relațiilor diplomatice dintre SUA și Rusia au fost, fără îndoială, ambasadorul Michael McFaul și secretara de stat din acea perioadă, Hillary Clinton.  Din nefericire, rusofobia din SUA s-a amplificat exponențial după declanșarea războiului din Ucraina din februarie 2022.