SĂ SPUNEM ADIO STATULUI DE DREPT DIN ROMANIA ?

Distribuit pentru: Prietenii tăi

Serviciile secrete din România ( coordonate de președinte) controlează procurorii și judecătorii din România, folosindu-i în scop politic:

" Nu trebuia decît să o întrebe pe Dana Gîrbovan, președintele Asociației Naționale a Judecătorilor din România, care a declarat că „în România, în aplauzele și laudele ambasadelor (UE) și ale rapoartelor birocraților de la Bruxelles, puterea legii a fost înlocuită cu puterea protocoalelor secrete”.

Serviciile secrete au un personal de 100,000 de oameni, care multi lucrează sub acoperire, infiltrând toate domeniile de activitate. Cu Procuratura Generală și cu Ministerul Justiției serviciile au încheiat protocoale secrete. Urmarea ?

Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului de Resurse Juridice, a declarat că "aceste acorduri încalcă Constituția, principiul separării puterilor, independența sistemului judiciar, conceptul de democrație și dreptul la un proces echitabil." ( inpolitics.ro )

UN PROIECT DE LEGE BIZAR

 In realitate, legea ar autoriza ocupația militară a republicii Moldova de către armata României în cazul izbucnirii acolo a  unui conflict inter-etnic între cetățenii moldoveni rusofoni și cei de origine română.

Ministerul apărării a înaintat Parlamentului României un proiect de lege care,dacă legea este adoptată, ar permite armatei românești și serviciilor de securitate să intervină în țări terțe pentru protejarea cetățenilor români. Este de menționat faptul că nicio altă țară europeană nu dispune de o lege asemănătoare

Ținta legii este republica Moldova, care are un milion de cetățeni români. Da, însă și Ucraina are jumătate de milion de vorbitori ai limbii romane, pe care guvernul de la București nu are nici cea mai mică intenție să îi protejeze împotriva exceselor naționaliste ale regimului de la Kiev ...

Cum este folosită istoria națională împotriva României

În ultimele 300 de ani, România a avut o singură perioadă în care românii și-au ales singuri liderii politici și s-au bucurat de independența statală. Este vorba de perioada monarhiei constituționale dintre 1866 și 1938, data la care regele Carol al II-lea a decis să suspende partidele și să își instaureze dictatura personală. Din nefericire , și înaintea acestei perioade și după, liderii politici din România au fost impuși la conducere de imperiile vecine, fie că vorbim de turcii otomani, fie de sovietici. Această tară a istoriei politice românești este în prezent din nou folosită împotriva românilor , de catre americani, care vor să își impună oamenii la președinția statului sau la conducerea guvernului român.

La începutul ocupației sovietice a României, când liderii țării erau impuși de Moscova, masele care defilau de 23 august trebuiau să scandeze când treceau prin fața tribunelor oficiale " Stalin și poporul rus / libertate ne-au adus! "

In prezent, nu se mai defilează, iar liderii țării sunt impuși de Washington, care ne-a adus "libertatea" să alegem oamenii doriți de ei la putere . În plus, românilor li s-a dat și șansa unică să cheltuie miliarde de dolari pe care nu îi au, pe armament american de top.

Că să fie siguri că lucrurile merg ca pe roate in noile colonii europene, americanii au impus la conducere funcționari imperiali ca Petr Pavel, fost general NATO, Maia Sandu, președinta Moldovei și ex-Banca Mondială, sau mai nou Mircea Geoană, candidat nedeclarat încă la președinția României și actual secretar-adjunct al NATO .

România aberațiilor geopolitice

 

Începând cu 1968, opțiunile geopolitice ale României și politică externă a statului român au încetat să reflecteze apartenența țării la spațiul ei istorico-geografic firesc.

Pentru o îndelungată perioadă de timp, statul modern român a avut o politică de alianțe care a reflectat faptul că elitele politice ale țării au avut o idee foarte clară în ceea ce privește dușmanii de fapt ai României, inamicii ei potențiali și statele pe care se putea baza în obținerea sau apărarea independenței sale.

Până la sfârșitul secolului 19, inamicul numărul unu al nou-creatului stat român a fost imperiul otoman, împotriva căruia armata română a luptat, alături de trupele Rusiei, pentru a-și obține independența. Pe locul doi pe lista inamicilor României s-a aflat, până la dispariția sa din 1918, imperiul austro-ungar.

După unirea cu Transilvania, Moldova și Bucovina din 1918 și a victoriei revoluției bolșevice din Rusia, dușmanul principal al României Mari a devenit URSS, stat comunist apărut pe ruinele vechiului imperiu rus. Această dușmănie, merită subliniat, nu a avut o bază istorică sau geopolitică , fiind de natură pur ideologică. ( De altfel, șeful diplomației române, Nicolae Titulescu, a negociat între 1934 și 1936 un pact de neagresiune cu URSS, cunoscut sub numele de " pactul Titulescu-Litvinov ) Pentru clasa politică românească din perioada interbelică, comunismul sovietic a reprezentat o amenințare permanentă și reală, deoarece infiltrarea agenților Moscovei avea potențialul să submineze stabilitatea statului român.

Al doilea mare inamic al României în perioada interbelică a fost Germania nazistă, care în 1938 a impus României prin dictatul de la Viena cesionarea nord-vestului Transilvaniei către Ungaria. Succesul naziștilor în privința acestui rapt teritorial l-a încurajat pe Stalin să ceară în 1940 prin intermediul unui ultimatum realipirea Moldovei la URSS. 

Până in 1937, România a avut o politică de alianțe regionale bine gândită de ministrul de externe de atunci, Nicolae Titulescu . Așa au apărut Mica Antantă ,pact semnat în 1920-21 între România, Cehoslovacia și Regatul sarbo-croato-sloven îndreptat împotriva revizionismului austro-ungar și Înțelegerea Balcanică din 1934 dintre Grecia, România, Regatul sarbo-croato-sloven și Turcia.

În 1941 a avut loc prima și poate cea mai serioasă eroare geopolitică,când mareșalul Antonescu - șeful de atunci al statului român - a decis să participe cu un milion de militari la invazia nazistă a URSS, cu toate că dictatorul Salazar al Portugaliei l-a sfătuit, într-o comunicare diplomatică secretă, să opteze pentru neutralitatea României.

După ocuparea României în 1945 de  Armata Roșie, aliatul statului Român a devenit URSS, împreună cu toate statele membre ale Tratatului de la Varșovia. De data aceasta, România a avut un inamic colectiv, Europa de Vest, reprezentat militar în zonă de NATO, apărut în 1949.

Este totuși remarcabil faptul că regimul comunist de la București a reușit să convingă Moscova să își retragă trupele din România încă din 1958, cu 31 de ani înaintea statelor comuniste din centrul și Sud-Estul Europei. 

După 1968, regimul Ceaușescu a optat pentru o orientare geopolitică bizară, anti-sovietica însă pro-chineza și pro-americana, fapt care a izolat în mare măsură România față de ceilalți parteneri de alianță  și a contribuit la destabilizarea strategică din zonă. Pentru prima dată în istoria României, statul român a căutat sprijin economic, politic sau militar înafara Europei,  la state de pe alte continente, că SUA sau China, aflate la mii de kilometri distanță, dar care aveau la rândul lor o relație conflictuală cu URSS.

Încă și mai curioasă a fost afilierea din 1976 a României la Grupul celor 77, promotor al unei politici de nealiniere. Deoarece grupul nu avea membri în Europa decât pe yugoslavi și pe români, România a fost inclusă în grupa statelor latino-americana din G77. Din nou, potențialii aliați ai României erau state de pe alte continente, aflate la mii de kilometri distanță de zona noastră de lume. Mai ar trebui menționat în acest context și alianțele regimului Ceaușescu cu state din Africa sau Orientul Mijlociu, care trădau ambițiile de mare putere exagerate ale dictatorului român.

Din păcate, dispariția URSS din 1991 nu a condus la o revenire la normal din punct de vedere geopolitic în privința alianțelor României. Aderarea României la NATO din 2003 , o alianță condusă de la o distanță de 7000 de km de Europa, din Washington DC, nu a contribuit la stabilizarea geopolitică a zonei, așa cum o demonstrează în prezent războiul din Ucraina, dimpotrivă.

VIITORUL ROMÂNIEI IN VIZIUNEA LUI ANDREI MARGA

Într-un articol publicat recent de Marga in ziarul Cotidianul - devenit gazeta de perete a filosofului clujean - acesta susține fără nicio rușine că " diagnozele date situației de cei mai buni istorici și economiști ai țării, care au consemnat că România ultimelor decenii a înregistrat cea mai gravă prăbușire din istoria ei în timp scurt și că jaful depășește epoca fanariotă. " Carevasăzică, deceniul opt al secolului trecut, cu foametea generalizată a românilor,cu lipsa căldurii și electricității, etc, a fost pasămite un deceniu ideal, urmat de " dezastrul" actual ? Cred și eu că au fost vremuri bune pentru securiști și informatorii lor, așa cum din păcate a fost și Marga ...

În 2024 " Niciun candidat, dintre cei în avanscenă, nu are cum scoate țara din situația actuală – nici prin capacitate, nici prin realizări în interes public, nici prin ceea ce propune. Niciunul nu a fost, profesional vorbind, în fruntea generației sale. ", susține Marga. 

Chiar așa ?

Atunci ce este de făcut ? Aflam tot de la Marga că " Asumarea de sine” este cheia pentru cetățeni și națiuni, iar ea înseamnă din capul locului folosirea suveranității naționale. Aceasta are nevoie de elaborări juridice, economice, de politică făcute de oameni calificați, cu competență, care cunosc țara și configurațiile ce se pregătesc în lume. Chiar dacă mai pot induce în eroare, nici „suveranismul de complezență electorală” și nici „suveranismul folcloric” nu au cum să rezolve problemele României actuale.  Ca prim pas, în România sunt de făcut democratizarea mai departe și unificarea democrației cu meritocrația."

Textul îmi aduce vag aminte de Ion Creangă și celebra lui poveste, "Moș Ion Roată și Unirea". Muncitorii și țăranii să treacă la treabă și să lase conducerea României pe mâna " meritocratilor" lui Marga, mai ales a filosofilor ca el - vechi ideal politic platonic...

Elucubrațiile lui Marga se încheie cu constatarea potrivit căreia " În orice caz, de vraiștea din statul actual nimeni nu răspunde. Destui profesioniști veritabili, care și-au făcut datoria, își dau seama că – în energetică, educație, diplomație etc. – în urma lor vine un dezastru."

Cum așa ? Dacă "destui profesioniști veritabili " și-au făcut datoria, de ce vine in urma lor dezastrul?

Ca toate celelalte state, România are și ea probleme politice și necazuri economice, deși Marga exagerează foarte mult severitatea acestora. Oricum, nu posesorii de doctorate vor salva România dacă se va afla in primejdie. În anii 1860, SUA a fost salvată de la disoluție de un președinte care avea numai un an de școală, fiind autodidact: Abraham Lincoln. Iată de ce eu cred că nu trebuie să lăsăm soarta României pe mâna "meritocratilor" lui Marga.