" OFERTA" AMERICANĂ DE GAZE PENTRU MOLDOVA

 Acum poate veți înțelege mai bine de ce americanilor nu le place geografia :

Moldova este pusă în situația să înlocuiască Rusia, un furnizor tradițional de gaze ieftine, aflată la câteva sute de km distanță, cu gaze LNG din SUA, scumpe, transportate de la 7, 000 de km distanță peste oceane și mari. Toate astea in condițiile în care moldovenii sunt numai câteva milioane de suflete, nu sunt prosperi ca germanii, dimpotrivă,sunt cei mai săraci din Europa ...

ASASINATELE POLITICE ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

Atunci când unele puteri vestice nu reușesc să își impună agenda politică în state ale lumii care le rezistă, elitele acestora recurg la asasinarea liderilor unor asemenea state " recalcitrante".

De regulă, anumite cercuri ale francmasoneriei sunt cele care recurg la asemenea tactici. Astfel, citind istoria autorizată a francmasoneriei scrisă de marele Maestru Radu Comanescu, fost șef al MLNR, am aflat că ordinul pentru asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand din 1914 de la Sarajevo a venit de la o lojă masonică din Londra. Ce a urmat, știm cu toții : a izbucnit primul război mondial, soldat cu 50 de milioane de victime.

Neputința Vestului de a învinge Rusia în Ucraina pare să genereze din nou planuri similare . Astfel, Deutsche Welle, o organizație de presă a statului german, a publicat recent un interviu cu un istoric de la London School of Economics. La sfârșitul acestuia, acest individ declară că nu se poate ajunge la pace în Ucraina sau la schimbări în Turcia decât dacă Putin sau Erdogan sunt asasinați. Inteligent, ce să spun ...

Cu siguranță, istorici precum Marc David Baer (LSE, Londra) merită pe deplin să fie incluși pe listele negre ale Moscovei, pentru că susține asasinarea lui Vladimir Putin. Dacă asasinarea lui Franz Ferdinand din 1914 a declanșat Primul Război Mondial , provocând 50 de milioane de victime ,câți oameni vor muri în Marea Britanie dacă liderul rus este ucis și rușii vor folosi arme nucleare ca retribuție ?

NICI FiLOSOFII VESTICI NU MAI SUNT PE PLACUL RUȘILOR !

 Dacă ați crezut că numai istoricii pot ajunge pe listele negre ale Moscovei, v-ați înșelat.

Mai nou, chiar și filosofi ca Immanuel Kant ( 1724 - 1804 )ii deranjează pe potentații ruși. Astfel, la un recent congres al politologilor din enclava Kaliningrad, guvernatorul ei, Anton Alihanov, l-a acuzat pe Kant ca fiind inspiratorul indirect al tuturor conflictelor armate din ultimele secole, de la primul război mondial la actualul conflict din Ucraina :

" Astăzi, în 2024, suntem suficient de îndrăzneți să afirmăm că nu numai că Primul Război Mondial a început cu opera lui Kant, ci și actualul conflict din Ucraina”, spune Anton Alikhanov. Privit din Occident, Immanuel Kant „este părintele aproape a tot. El este părintele libertății, al ideii de stat de drept, al liberalismului, al raționalismului și chiar al ideii de Uniunea Europeană. Unii spun chiar că ideea Națiunilor Unite este a lui”, continuă guvernatorul, care citează Towards Perpetual Peace (1795)".

Kaliningrad ,fostul Konigsberg, a fost fondat , la fel că si orașul meu natal, Kronstadt, (astăzi Brașov ) în secolul XIII de cavalerii teutoni, deci de germani. Fosta capitală a Prusiei orientale a ajuns în posesia rușilor după 1945, că urmare a înfrângerii Germaniei . Konigsberg este însă orașul natal al lui Kant, casa in care a trăit fiind astăzi muzeu. Faptul le reamintește rușilor al cui a fost orașul în trecut...În Rusia, disputele care îl au că subiect pe Kant au degenerat chiar în violențe fizice :

" Mai grav, în 2013, în Rusia, la Rostov-pe-Don din sudul țării, doi bărbați s-au certat pe tema lui Immanuel Kant. Au ajuns să se împuște între ei. „În timpul luptei, suspectul a scos un pistol cu ​​gloanțe de cauciuc și a tras mai multe focuri în adversarul său”, a informat agenția rusă Ria Novosti ".

Alihanov susține că Immanuel Kant a avut tot felul de idei trăsnite, eseul lui de 24 de pagini despre pace inspirând, susțin unii ( printre care mă număr și eu ! ) din punct de vedere teoretic fondarea ONU. Ce mai, iată un intelectual cum nu se poate mai subversiv !

Originile Rusofobiei din SUA

Rusofobia din SUA își are originea în rusofobia britanică din secolul 19. Deja, cu ocazia războiului Crimeii ( 1863-1865 ) fenomenul rusofobiei avea o largă răspândire printre elitele britanice, așa cum  constata istoricul englez Charles Henry Pearson ( 1830 - 1894 ), care a vizitat Rusia în 1857 .

Americanii au preluat și au amplificat așadar rusofobia britanicilor în timpul Războiului Rece, din motive lesne de înțeles. Au existat însă în această perioadă un grup influent de intelectuali americani de primă mărime, printre care s-au numărat George Kennan sau John Kenneth Galbraith, care s-au opus diabolizării Rusiei și au militat pentru menținerea de relații diplomatice normale cu fosta URSS. 

Astfel, în urma unui schimb de scrisori pe care l-am avut în 1984 cu profesorul Galbraith pe teme de istoria economiei, am primit de la acesta un articol despre o vizită a sa la Moscova, vizită efectuată cu un an înaintea instalării lui Gorbachev la conducerea PCUS.

După implozia URSS din 1991,  relațiile cu noua Rusie au fost mai degrabă cordiale până în timpul președinției lui G W Bush, când politica externă americană a ajuns să fie dominată de neoconservatori. După o scurtă perioadă, între 2009 și 2014, în care administrația Obama a încercat o resetare a relațiilor cu Rusia, rusofobia a devenit din nou norma printre elitele politice americane.

Pricipalii responsabili pentru starea deplorabilă actuală a relațiilor diplomatice dintre SUA și Rusia au fost, fără îndoială, ambasadorul Michael McFaul și secretara de stat din acea perioadă, Hillary Clinton.  Din nefericire, rusofobia din SUA s-a amplificat exponențial după declanșarea războiului din Ucraina din februarie 2022.

SUA vs MARILE STATE ALE LUMII

 De la aparitia primelor state in istorie, intre acestea au existat intodeauna frictiuni, care au degenerat uneori in conflicte militare.

Progresele in favoarea pacii dintre state si mai apoi dintre natiuni, desi ardent dorite de intelectuali - Kant fiind cel mai cunoscut exemplu - au fost putine si foarte dificile. Cu timpul insa, s-a ajuns la un anumit set de reguli, care au reusit, atunci cand au fost respectate, sa ofere omenirii perioade lipsite de conflicte militare, mai scurte sau mai indelungate.

Multe din aceste reguli isi au originea in sistemul pacilor din Westfalia din secolul XVII. Pacile puneau capat razboaielor religioase de pe continentul european, fiecarui stat fiindu-i recunoscuta suveranitatea absoluta in ceea ce priveste religia oficiala a cetatenilor acestora.

Secolul XX a fost caracterizat in a doua jumatate de razboaie cu caracter ideologic dintre statele capitaliste si cele comuniste, grupate sub numele generic de razboi rece. Dupa prabusirea URSS din 1991, se parea ca statele lumii au depasit faza razboaielor ideologice, fara ca intre statele combatante majore sa fi avut loc o confruntare militara directa. ( razboaiele din Coreea si Vietnam au avut loc la periferia lumii comuniste , in state relativ mici si cu un potential militar redus ).

Au existat insa dintodeauna state care prin puterea lor economica si militara, au ajuns sa ocupe suprafete considerabile si sa isi impuna o sfera de influenta, mai mica sau mai extinsa, asupra vecinilor imediati. Este mai ales cazul SUA, al Rusiei, Chinei si in trecut cel al Marii Britanii,Frantei sau Italiei.

Acceptarea sferelor de influenta de catre actorii statali mentionati mai sus a fost, in ultimele cateva sute de ani, regula si nu exceptia. Astfel, imediat dupa formarea SUA presedintele Monroe a declarat o sfera de interes pentru noul stat care includea tot teritoriul celor 3 Americi, de nord,centrala sau de sud. La vremea aceea SUA era un pigmeu geopolitic, militar sau diplomatic, si cu toate acestea, marile puteri coloniale ale Europei inceputului de secol 19 - Marea Britanie, Spania sau Franta - nu au contestat pretentiile americanilor.

La fel au stat lucrurile si in privinta sferelor de influenta ale Rusiei sau Chinei. Astfel, estul Europei pana la granitele Poloniei, sau Asia Centrala, au fost considerate in epoca moderna sfere ale influentei sau dominatiei ruse. Pentru chinezi, Asia de sud- est a fost intodeauna parte a sferei de influenta a Beijingului.

Pana in secolul 21, niciunul dintre marile state ale planetei nu si-au contestat sferele de influenta, cu exceptia celei a Chinei, intre 1850 si 1950, cand puterile coloniale europene s-au implantat in Laos,Cambogia,, Vietnam, Burma, Hong Kong ,Malaezia sau Filipine. Faptul a constituit , din nou, o exceptie, nu regula in relatiile dintre marile puteri.

Din 2000 incoace insa, SUA a refuzat sa mai recunoasca sferele de influenta rusa, europeana sau chineza. Dupa atacurile teroriste din 9 septembrie 2001, SUA i-a eliminat pe francezi, italieni si spanioli din Maghreb, adica din sfera de influenta europeana, in numele luptei impotriva terorismului. Urmarea a fost revolutiile arabe din 2011, caderea dictaturilor tunisiana, libiana sau egipteana si criza fara sfarsit a emigrantilor africani ilegali care zguduie Europa de un deceniu.

In incercarea de a domina intreaga lume, SUA a provocat si razboiul din Ucraina, fiind pe cale sa provoace un alt razboi cu China pentru a domina sfera acesteia de influenta din sudul si estul Asiei. Refuzul de a accepta practica istorica a existentei sferelor de influenta a altor mari state ale lumii este irationala, ilogica si profund anormala. Urmarile de aceasta data vor fi teribile si se vor termina cu o infrangere de proportii a SUA, din care nu isi va mai reveni niciodata.

INVAZIILE VESTICE DIN RUSIA

 Incepand cu 1709, invaziile vestice din Rusia s-au succedat la intervale de aproximativ 100 de ani. Ce se intampla acum in Ucraina nu este o exceptie, dimpotriva. Existenta arsenalului nuclear rusesc a obligat insa vestul sa duca un raboi indirect cu Rusia, folosindu-se de ucraineni.  Dar in ce masura Ucraina este importanta pentru SUA ? Iata ce scria ieri un expert american in The American Conservative :" Interesul Americii pentru Ucraina este limitat. Aceasta din urmă, condusa de Rusia încă de dinainte de înființarea SUA, nu a fost niciodată o preocupare de securitate americană " ( Doug Bandow,TAC )

Prima invazie vestica a Rusiei a avut loc in 1709, protagonist fiind regele Carol al XII-lea al Suediei.

Strategia suedezului, unul dintre cei mai renumiti comandanti de osti ai vremii, a fost aceiasi cu strategia urmata de Napoleon un secol mai tarziu si de Hitler in 1941. Aceasta presupunea cucerirea Moscovei intrand cu trupe in Rusia prin Ucraina. Armata suedeza a fost decimata in batalia de la Poltava ( Ucraina ) de armata rusa, condusa de tzarul Petru cel Mare .

La vremea aceea, Suedia era una dintre marile puteri europene. Carol al XII si armatele sale castigasera victorii impotriva coalitiei polono-lituaniene, Danemarcei etc, fiind neinvins - la fel ca Napoleon in 1813 sau Hitler in 1941 - pana la invazia sa din Rusia. A reusit sa scape cu greu, refugiindu-se cu o suita de militari , in imperiul otoman, unde a ramas prizonier pentru 5 ani. La fel ca Franta dupa Napoleon si Germania dupa Hitler, Suedia nu a mai fost niciodata puterea militara care fusese inainte de razboiul cu Rusia.

O constanta a istoriei Ucrainei merita subliniata in acest context. In 1709, hatmanul Mazepa a tradat Rusia - a carei suzeranitate o recunoscuse - si a trecut de partea suedezilor. In 1941, suporterii lui Bandera - si nu numai- au trecut de partea armatelor Germaniei naziste, intarindu-si vocatia de tradatori. Din 2014, ucrainenii de extrema dreapta au trecut cu arme si bagaje in tabara NATO, stiind ca acest fapt va provoca in cele din urma conflict cu Rusia.

Ma lasa astazi perplex ignorarea precedentelor de catre elitele americane, care nici nu au macar generali straluciti, ca marile armate europene mentionate mai sus. Victoriile rusilor din trecut au fost obtinute greu, pe campul de lupta. Oare chiar spera americanii sa ii invinga, tinand cont de faptul ca acum Rusia este o mare putere nucleara ? Ce mai, nebunie la cub, nu altceva !

POLONIA, CALUL TROIAN AL SUA IN EUROPA

 Dupa refuzul Germaniei si Frantei de a participa la invazia Irakului din 2003, SUA a decis sa scindeze UE in doua : " vechea Europa", care isi doreste evitarea aventurilor militare americane si autonomie strategica si " noua Europa", formata din noii membrii NATO ca Polonia, statele baltice, Romania si poate si Bulgaria.

Deja in 2008 la summitul NATO de la Bucuresti Polonia si Romania au secondat propunerea SUA de a include Georgia si Ucraina in alianta. Franta si Germania s-au opus, in numele pastrarii echilibrului strategic din Europa. Cateva luni dupa summit, in vara lui 2008, Georgia a agresat trupele ruse din Osstetia si Abkhazia, care a dus la razboi cu Rusia.

Premierul polonez venit la un summit economic la Bucuresti saptamana trecuta , a lansat proiectul formarii unui " triunghi strategic " intre Polonia,Romania si Ucraina," care sa reprezinte o contrapondere economica indreptata impotriva firmelor UE sustinute de Bruxelles si una militara, indreptata impotriva Rusiei.

Pentru mine este evident ca acest proiect absurd este inspirat tot de americani, strategia " divide et impera" fiind evidenta. Premierul polonez spera ca alianta aceasta, care ar avea 100 de milioane de membri, va putea contrabalansa economic cele 230 de milioane de vest europeni si militar cele 180 de milioane de rusi.

Premierul roman, generalul Ciuca, nu l-a pus la punct pe oaspetele sau polonez. Ciuca a luptat in Irak in 2004, fiind deci om sigur al hegemonistilor americani. Totusi, din alianta unei tari latine de 20 de milioane de locuitori, cu 2 state slave avand impreuna 80 de milioane de locuitori, Romania ar fi partenerul dezavantajat.

In plus, ca stat latin, locul Romaniei este alaturi de Franta, Italia, Spania si Portugalia, nu alaturi de Polonia si Ucraina. Cu alte cuvinte, alaturi de statele din vestul Europei, nu alaturi de vecinii sai din nord sau din est.

..

De ce dureaza razboiul din Ucraina ?

Existenta unei agende privind razboiul din Ucraina care urmareste " slabirea " Rusiei, schimbarea conducerii statului rus si chiar dezmembrarea Rusiei nu mai este un secret pentru nimeni.

Putem descifra toate acestea dintr-un articol publicat recent de Henry Kissinger, un promotor al pacii in Ucraina.

Acesta sustine ca exista unele cercuri maximaliste in conducerea politica a SUA ,la Kiev sau Varsovia care vor sa faca din Rusia un stat impotent din punct de vedere militar, ba chiar sa promoveze fragmentarea tarii. Cu alte cuvinte, razboiul trebuie sa continue pana la obtinerea acestui gen de " victorie finala". Kissinger nu este de acord si cosidera existenta unor asemenea planuri o mare eroare :

" Rezultatul preferat pentru unii este o Rusie ajunsa la impotenta in urma razboiului. Nu sunt de acord. Cu toată tendința sa către violență, Rusia a avut contribuții decisive la echilibrul global și la echilibrul de putere timp de o jumătate de mileniu. Rolul său istoric nu trebuie degradat. Eșecurile militare ale Rusiei nu i-au eliminat capacitatea nucleară globală, permițându-i să amenințe cu escaladarea în Ucraina. Chiar dacă această capacitate este diminuată, dizolvarea Rusiei sau distrugerea capacității sale de politică strategică ar putea transforma teritoriul său, cuprinzând 11 fusuri orare, într-un vid contestat. Societățile sale concurente ar putea decide să-și rezolve disputele prin violență. Alte țări ar putea încerca să-și extindă revendicările prin forță. Toate aceste pericole ar fi agravate de prezența a mii de arme nucleare care fac din Rusia una dintre cele doua mari două puteri nucleare ale lumii". ( H. Kissinger, The Spectator )

Credeti insa ca pasa cuiva de asta in Washington ? As, de unde !

Inteleg americanii sau britanicii natura razboiului din Ucraina ?

Istoricii se folosesc de analogii cu evenimente din trecut similare pentru a intelege mai bine caracteristicile unor evenimente prezente, cum ar fi razboiul din Ucraina.

Analogiile lui TG Carpenter din TAC si cea a lui Anatol Lieven din Time intre razboiul purtat de Rusia in Ucraina si razboiul civil american sau secesiunea Scotiei sunt ambele pertinente.

Pentru americani, analogia lui TG Carpenter intre razboiul civil american si cel din Ucraina este cea mai potrivita. Atat razboiul civil, cat si cel din Ucraina au in comun caracterul fratricid al acestora . Atat Rusia de azi, cat si SUA anilor 1860 nu pot fi calificate ca mari puteri militare. Ceea ce le aseamana este insa baza lor industriala solida si resursele umane, superioare celor ale inamicului.

Analogia lui Anatol Lieven dintre Ucraina si Scotia este mai relevanta pentru politicienii europeni si publicul din statele UE, dar mai ales din Marea Britanie,al carei amestec in conflict este incomprehensibil avand in vedere propria provocare din partea Scotiei.

In cazul razboiului civil american, Anglia si Franta au evitat sa intervina militar de partea sudistilor, dar au ajutat cu armament si credite, intr-o maniera asemanatoare cu sprijinul financiar si in materie de armament oferit de NATO in prezent Ucrainei. Si SUA anilor 1860 si Rusia au blocat porturile inamicilor lor . Motivul pentru care puterile europene nu au intervenit a fost ca " Statele Confederate au fost incapabile să câștige suficiente victorii consecutive pentru a convinge guvernele europene că pot susține independența." Suna familiar ?

Faptul ca SUA este amestecata plenar astazi in razboiul ruso-ucrainean porneste de la intelegere total eronata a interesului national american din partea oficialilor actuali de la Washington. In realitate, interesele strategice si militare ale SUA nu sunt si nu au fost lezate absolut deloc de razboiul din Ucraina .

UCRAINA ESTE SCOTIA RUSIEI

 

Este putin probabil ca Anglia nu ar reactiona militar in cazul in care Scotia ar deveni independenta si ar accepta contra unor contributii financiare importante sa gazduiasca pe teritoriul ei o baza militara chineza si sa ofere drepturi portuare vaselor de razboi si submarinelor rusesti .

Ma bucura faptul ca Anatol Lieven de la Quincy Institute for Responsible Statecraft din SUA este de acord cu analogia geopolitica facuta de mine intr-un post de anul trecut . Iata ce a a scris recent acesta intr-un articol din Time "

" În secolele de când Rusia a capturat Kievul din Polonia în anii 1660, iar Petru cel Mare i-a învins pe suedezi și pe aliații lor cazaci ucraineni la Poltava în 1709, Ucraina a fost într-un fel sau altul supusă dominației Rusiei. La fel ca scoțienii din Imperiul Britanic, ucrainenii ambițioși au intrat în birocrațiile și armatele ruse și sovietice, iar scriitorii și realizatorii de film ucraineni au lucrat în limba rusă.".

Sa recapitulez pentru nespecialisti : doua state milenare, doua foste mari imperii, Marea Britanie si Rusia, sunt confruntate in prezent de tendintele secesioniste ale unor regiuni care vreme de 300 de ani au facut parte integranta din statele lor. In cazul Scotiei, unirea cu Anglia dateaza din 1707, in cazul Rusiei, din 1709.

Ceea ce mi se pare cel mai bizar este faptul ca elitele Marii Britanii nu pot fi de acord cu Rusia ca dupa dezintegrarea imperiului lor nu vor sa piarda teritorii care au fost parte integranta din statul lor national ,tot asa cum britanicilor nu le convine ideea unei Scotii independente :

DESTINUL GEOPOLITIC AL RUSIEI ESTE ACELA DE PUTERE ASIATICA

  Desi rusii se considera europeni si au luptat vreme de 3 secole pentru a obtine un loc in familia natiunilor europene, eforturile lor au fost in van.

Una din consecintele razboiului din Ucraina este pierderea iluziilor pro-europene ale Moscovei. Asa cum scriam inca din 2014 in eseul meu, " Noul Pivot al Istoriei ", aliatii naturali si partenerii cei mai de nadejde ai Rusiei sunt in Asia ( China si India ) , nu in Europa.

Putem asadar vorbi de acum incolo de Rusia ca de o putere militara ( si poate in viitor si economica ) ASIATICA , una din cele 3 mari puteri din zona Indo-Pacificului, care devin tot mai integrate economic si strategic si opuse strategic blocului euroatlantic vestic, in frunte cu SUA.

Multi politicieni si specialisti americani incearca sa acrediteze ideea unei simetrii geostrategice intre situatia din Ucraina si cea existenta intre China si Taiwan. In realitate, amenintarea pe care o reprezinta Ucraina pentru Rusia in cazul in care prima va reusi sa adere la UE si NATO este incomparabil mai mare decat aceea reprezentata de Taiwan pentru China. 

Spre deosebire de Rusia, care a fost deja invadata de coalitii ale unor state vestice de 2 ori in ultimele 200 de ani, China nu este in pericol de a fi atacata dinspre est, folosind Taiwanul ca o baza pentru lansarea unei potentiale invazii. Cu alte cuvinte, desi exista posibiltatea unui conflict militar intre China si Taiwan, catalizat de SUA si Japonia, confruntarea nu poate capata un caracter existential pentru Beijing, asa cum este cazul actualei confruntari militare dintre Rusia si Ucraina.

APARE O NOUA NATIUNE IN EST : RUSIA

    Oricat ar parea de curios, pana de curand Rusia nu a fost o natiune.

In perioada medievala, a fost un stat multi-etnic feudal tipic. In zorii epocii moderne, Rusia a devenit un imperiu multi-etnic, care s-a extins in toate directiile - spre vest, est , nord sau sud - pana la revolutia bolsevica din 1917.

Paradoxal, constiinta nationala la rusi isi are radacinile tocmai in perioda sovietica. Pe timpul comunistilor Rusia a ajuns sa fie condusa in mare masura de alogeni, Stalin fiind doar cel mai cunoscut dintre ei. Desi vesticii prefera sa ignore faptul acesta, rusii au suferit ororile regimului in aceeasi masura cu restul popoarelor din fosta URSS, asa cum o atesta "Arhipelagul Gulag" al celebrului Solzhenitsyn.

Dupa prabusirea URSS, rusii si-au dat seama ca numai o natiune organizata pe baze strict etnice le va putea asigura supravietuirea si prosperitatea pe termen lung si au inaugurat constructia acesteia incepand cu anul 2000.

Unul din ideologii nationalismului rus a fost tocmai Solzhenitsyn, care a recomandat si el dealtfel incorporarea in noul stat rus - aparut pe ruinele URSS - si a Belarusului sau Ucrainei, cum este si firesc.

In privinta Ucrainei, ca peste tot in fosta URSS, problema s-a complicat tot din cauza unor comunisti de tip sovietic, Kravchuk si Kuchima, care au decis sa opteze pentru o independenta a Ucrainei greu de sustinut din punct de vedere economic sau militar. Urmarile le simtim si in prezent, din pacate ...

Am mai spus-o si cu alta ocazie, razboiul din Ucraina este in mod clar asadar un razboi de tip bismarckian, deoarece urmareste unificarea intr-o singura natiune etnica a tuturor teritoriilor locuite de rusi sau rusofoni sub conducerea Moscovei, deci a Rusiei. NATO si UE ar face mai bine sa nu se amestece in acest proces istoric absolut firesc, desi in prezent este cam sangeros din cauza lor.

Ei bine, am ajuns si la motivatia implicarii vestului in conflict. Acesta este controlat in prezent de elite globaliste, care considera natiunile ca pe niste constructii politice perimate, ceea ce este evident fals. Exemplele Poloniei sau Ungariei dovedesc faptul ca natiunile organizate pe criterii etnice sunt mult mai coezive, mai productive dar si mai refractare cand se pune problema de a fi dominate de puteri straine. Asta ii sperie pe globalisti si in cazul Rusiei..

Globalistii stiu ca sansele de supravietuire pe termen lung ale Ucrainei nu prea exista. Au reusit sa impuna insa la conducerea ei un alt alogen, Zelensky, care impuie capul publicului occidental cu pericolul inexistent al re-crearii imperiului rus, sau a fostei URSS, doar-doar procesul de unficarea rusilor intr-un stat national poate fi impiedicat.

Din nefericire pentru cei care incearca, insa, nu cred ca odata declansat, procesul de unificarea rusilor intr-un stat national mai poate fi oprit.