DIN CICLUL "ESECUL AUSTERITATII": SPANIA

Dupa sase ani de reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare, reteta standard a neoliberalilor germani, Spania a anuntat ca datoria publica a depasit in trimestrul al treilea 2014 un trillion de euro, adica aproximativ 98% din PIB-ul tarii. In 2007, datoria publica spaniola reprezenta numai 36% din PIB. In 2011, cand a venit la putere guvernul conservator condus de Rajoy, datoria publica era de 737.4 de miliarde de euro, adica 70.4% din PIB.( sursa :El Pais )


 In timp ce state precum SUA sau China au adoptat dupa criza financiara din 2008 politici monetare si fiscale expansioniste, reusind astfel sa evite o recesiune severa si somaj masiv, conservatorii germani, spanioli sau greci au impus intregului bloc austeritatea bugetara. Din nefericire, economiile sudului continentului, grav afectate de criza datoriilor suverane declansata in 2009 nu s-au relansat semnificativ, rata somajului depasind si in prezent 25% din totalul fortei de munca, in timp ce datoria publica spaniola sau greaca a crescut , in loc sa se diminueze.


In perioade de criza severa, guvernele conservatoare nu fac decat sa agraveze prin masurile adoptate situatia. UE se confrunta de sase ani de zile cu stagnare economica si pericolul deflatiei, plus o rata a somajului care depaseste 11%. Cu exceptia Germaniei, care se mentine inca pe linia de plutire cu ajutorul exporturilor, majoritatea statelor UE sunt silite sa renunte la investitiile necesare relansarii economice, din cauza austeritatii bugetare impuse de Berlin via Bruxelles. Italia este in recesiune de trei ani de zile iar economia franceza stagneaza, in timp ce somajul din ambele tari continua sa creasca. Aceiasi situatie economica grava afecteaza si Japonia, condusa de decenii tot de conservatori.

101 DALMATIENI

Alegerile prezidentiale 2014 au potentialul sa se transforme intr-un alt fiasco politic major pentru romani . Bineinteles, maghiarii din UDMR sau chiar actualul presedinte au oricand scuza ca popor latin fiind, romanii sunt incapabili sa ofere tarii lor stabilitate si moralitate in viata politica. Lor nu le pasa, au doar cetatenia, iar in Ungaria sau Germania exista stabilitate politica...

A inceput deci cursa pentru cautarea a aproximativ 100 de dalmatieni politici, care sa schimbe tabara si deci majoritatea din actualul parlament. Profund imoral ca demers politic, asemenea exercitiu nu face decat sa permanentizeze instabilitatea, traseismul politic si deci confuzia doctrinara care va duce in final la implozia actualelor formatiuni politice si aparitia altor formatiuni, total noi.

Asa cum scriam in "Curentul" inca din 1998 ( "Nevoia de adecvare"") nu este treaba unui partid de stanga ca PSD sa adopte politicile neoliberale ale conservatorilor decat daca vrea sa se sinucida in timp din punct de vedere politic.( procesul este in curs) Am denuntat intodeauna lideri ca Tony Blair sau Clinton pentru ca au tradat agenda stangii in favoarea masurilor neoliberale anti-angajati . Succesul lor ca politicieni se explica prin contextul economic de exceptie din perioada lor de guvernare, nu pentru ca au frustrat de drepturi greu obtinute clasele salariale sau somerii sau au fost realmente talentati ca politicieni.

Liberalo-pedelistii lui Blaga/ MRU doresc deci sa vina la putere prematur, la ciolan. S-ar parea ca si vestul face presiuni in sensul asta. La fel de deficitari doctrinar si organizational ca si PSD, acestia par gata sa repete toate erorile politice comise in 2004, 2009 sau 2012, subminand astfel grav insusi conceptul de democratie si de alegeri : cand poti sa le eviti prin smecherii de culise, de ce nu ? Asta in timp ce vorbim in prezent de "Romania lucrului bine facut" ...

In fine, subscriu la opinia lui Stelian Tanase, si anume ca alegerile la termen sunt de preferat anticipatelor. Nu cred asta de ieri, de azi, am publicat inca din 1997 un comentariu in RL, intitulat "Capcana alegerilor anticipate". Dar, desi graba strica treaba, nu ma astept nici de la politicienii actuali, nici de la presedintele ales, sa dea dovada de maturitatea si intelepciunea politica necesare :

http://www.cotidianul.ro/stelian-tanase-pas-cu-pas-252149/

UITATI IN TRANZITIE

 Una dintre cele mai importante categorii profesionale din Romania, profesorii din ciclul primar, gimnazial sau liceal, este printre marii perdanti ai tranzitiei. Salariile lor de mizerie, care incep de la 2 euro net pe ora, sunt cele mai mici din UE, daca nu ii pomenim pe bulgari.

Cum s-a ajuns aici ? Mi-am inceput cariera didactica ca profesor stagiar la liceul industrial "Tractorul" din Brasov. In vara 1980 am participat la un congres international de stiinte istorice organizat la Bucuresti. Taxa de participare am achitat-o din buzunarul propriu, bantuia deja austeritatea printre profesori. Umilinta cea mare a constat insa in faptul ca participand la un pranz la Cercul Militar, colegii din Serbia si Ungaria au achitat consumatia, dupa ce ne-am comparat , ca tot omul, salariile : la ei, profesorii aveau inca de atunci salarii de trei, patru ori mai mari !

Intors la liceu, am participat in toamna la un consiliu profesoral care strangea propuneri pentru a fi trimise la congresul educatiei si culturii socialiste, ce urma sa se desfasoare cateva luni mai tarziu. Relatand colegilor cele discutate la congresul de istorie din vara cu profesorii maghiari si sarbi, am propus consiliului sa ceara viitorului congres DUBLAREA salariilor profesorilor romani, pentru a mai reduce marile diferente de venituri care existau deja intre cadrele didactice din blocul tarilor socialiste din Europa de est. Directorul de atunci al liceului, Manole Ioan, a ras, spunand ca propunerea mea va fi consemnata, dar ca aceasta nu va ajunge niciodata printre propunerile prezentate oficial la congres...

Timpul a trecut, eu am fost fortat sa emigrez in 1981, dar m-am reintors la Brasov in 1992. Avand un fiu care se pregatea sa intre la liceu, am decis sa imi reiau temporar activitatea didactica in 2005. La nici o luna, sindicatul colegiului la care functionam a declasat o greva, una dintre cerinte fiind dublarea salariilor profesorilor. Guvernul Tariceanu a marit putin salariile profesorilor , insa Basescu a decis in 2010 amputarea acestora cu 25%, ca sa faca pe placul unor oficiali euroatlantici.

S-a revenit asadar la situatia financiara de cosmar pe care o indura profesorii de cel putin 33 de ani. A fost ales un nou presedinte in persoana lui Klaus Iohannis, el insusi fost profesor SI fost inspector scolar. Printre prioritatile anuntate de acesta, insa, nu figureaza nicaieri repararea injustitiei de care sufera profesorii si invatatorii nostri de mai bine de trei decenii. "Dragul de Klaus" , cum l-a dezmierdat in scrisoarea sa de felicitare comisarul Juncker, are alte prioritati, de dreapta, cum ar fi protectia proprietatii, modificarea constitutiei, cresterea economica si atragerea de investitii straine, dar atat !

Absenta oricaror preocupari de justitie sociala si de redistribuirea veniturilor de la categoriile favorizate de cetateni la cele care muncesc din greu dar abia au cu ce sa isi duca zilele este evidenta la ambele partide, fie ca vorbim de PSD sau de ACL. Degeaba si-au ales ca deviza " Justitie si Fratie " francmasonii romani care au fondat Romania : justitia sociala nu este o prioritate pentru partidele sau politicienii romani. In plus, Iohannis fiind sas de origine, nici nu are de ce sa isi bata capul cu asemenea delicateturi, daca nici macar politicienilor romani get-beget nu le pasa !

Cu toate acestea, exemplul recent al Tunisiei ne reaminteste faptul ca un stat poate avea o crestere economica sustinuta si chiar spectaculara, dar ca in absenta unor masuri de redistributia avutiei catre toate categoriile sociale, totul se poate termina cum stim deja cu totii.

NEOCONSERVATORII, APOSTOLII IMPERIULUI AMERICAN

In anii 90, un grup de intelectuali americani au elaborat un proiect, " The New American Century" . Fondatori au fost William Kristol si Robert Kagan (sotul Victoriei Nuland, in fotografie, fost consilier de politica externa al doamnei Clinton )

Printre cei care au aderat la proiect au fost Dick Cheney, fost vicepresedinte SUA, Donald Rumsfeld (fost ministru american al apararii) , Paul Wolfowitz ( adjunctul ministrului apararii si fost sef la baca mondiala) etc . Tismaneanu este si el unul dintre aderenti. Multi dintre acestia au obtinut posturi-cheie in timpul administratiei Bush Jr.In prezent, acestia au adepti in Franta, Germania, Bruxelles, etc, care se comporta ca adevarati functionari imperiali ai SUA in tarile lor (Yatseniuk)

Profitand de disparitia URSS, grupul in cauza a elaborat asadar platforma-program a hegemoniei globale americane pentru secolul 21, la care din pacate administratia Obama nu a renuntat total nici dupa dezastrul din Irak si plecarea lui Bush Jr de la Casa Alba.

Pe scurt, ingerinta SUA in Ucraina, rasturnarea guvernului ales din februarie si razboiul civil care a facut 3000 de victime sunt opera acestora, care o au pe Victoria Nuland la Departamentul de Stat ca sprijin. Vina actualului presedinte consta in faptul ca nu a curatat aparatul de stat american de reprezentantii curentului neoconservator, si rezultatele se vad ...

Like

"MARELE ZID UCRAINEAN" SI CRETINISMUL GEOPOLITIC

Recent, guvernul ucrainean a inceput constructia unui zid la granita de est cu Rusia, propus initial in luna mai de cativa miliardari ucraineni. (Kolomoisky)

Conceput ca o a doua linie Maginot - cu transee, subterane, adaposturi pentru tancuri, campuri de mine - constructia zidului se va ridica la 4 miliarde de dolari. Ucraina este in pragul falimentului economic, iarna se apropie, insa asemenea amanunte nu par sa conteze in Kiev. Guvernantii si miliardarii ucraineni spera astfel in van sa realizeze o a doua diviziune a continentului dupa cea din timpul razboiului rece , prin constructia de infrastructuri care nu au aparat nici macar Franta de germani in 1940 ...

Europa nu a mai cunoscut un proiect de fortificatii militare de o asemenea amploare decat in urma cu 2000 de ani, cand romanii au construit in estul Europei cunoscutul " limes Romanus". Proiectul ucrainean presupune izolarea de facto a Europei de continentul euroasiatic din care face parte geografic , nefiind deci vorba doar de o structura despartitoare dintre doua state vecine, de altfel inrudite si cu aceleasi traditii culturale si religioase.

Nu ma ocup de planurile imperiale ale neoconservatorilor americani de ieri, de azi. In 1998 am publicat deja un articol in Curentul, "De Nobis Fabula Narratur" , in care atrageam atentia asupra faptului ca americanii au inceput sa se considere urmasii directi ai Romei si ca le imita metodele de dominatie, extinse insa la scara planetara . Atunci preconizau inlocuirea tuturor monedelor cu una singura - ati ghicit, dolarul american - si exercitarea hegemoniei americane exclusiv prin metode militare, nu prin intermediul ONU, etc.  Iata ca a aparut acum si limes americanus .

UE are acuta nevoie de resursele energetice, de pietele ruse si de liniste la frontiera de est, nu de planurile nebunesti ale unor lideri politici dezaxati. Acestia sunt pe cale sa altereze geografia, istoria si economia continentului in favoarea unor puteri anglo-saxone grav afectate de cretinism geopolitic :

http://vestnikkavkaza.net/news/politics/59807.html

INSPIRATORUL LUI ADAM SMITH : BOISGUILBERT ( 1646-1714 )

Pierre le Pesant de Boisguilbert merita, intr-o lume stiintifica mai echitabila, titlul de "parinte al economiei" alaturi de Adam Smith.

Insusi titlul uneia dintre remarcabilele sale lucrari, " Dizertatie asupra naturii avutiei, a banilor si a impozitelor" (1708) aminteste de titlul lucrarii de capetenie a lui Adam Smith, "Avutia Natiunilor" ( "Asupra Naturii si Cauzelor Avutiei Natiunilor" , 1776). De altfel , contemporanii lui Adam Smith l-au acuzat pe acesta ca s-a inspirat masiv din opera economistului francez, fara a-l cita macar o singura data... (Pierre Rosanvallon, "Boisguilbert et la Genese de l'Etat Moderne " Esprit, 1982, p. 37).

Tot Boisguilbert este primul care a criticat practicile mercantiliste din timpul sau, insistand asupra faptului ca banii nu pot fi generatori de avutie, pentru ca ei nu creaza nimic prin ei insisi. El merge insa mult mai departe, demonstrand ca MUNCA este sursa veritabila a avutiei natiunilor, si ca " societatea, nu teritoriul este suportul si sursa prosperitatii, o descoperire care va avea un impact considerabil. " (Ronsanvallon, p . 37 )

Munca fiind asadar criteriul avutiei, Boisguilbert distinge intre doua tipuri de avutii, in functie de munca prestata : fructele pamantului si bunurile manufacturate (sau industriale). Boisguibert deriva o reprezentare a societatii vremii sale bazandu-se exclusiv pe analiza economica :

" Astazi oamenii se impart in doua clase, adica una care nu face nimic si se bucura de toate placerile si alta care munceste de dimineata pana seara si de-abia are cele necesare traiului, atunci cand nu este privata deseori si de acestea " (Dissertation, II, p. 979 ).

BRAZILIA vs GERMANIA

Desi campionatul de fotbal este in toi, nu o confruntare sportiva pe terenul de fotbal am acum in vedere. Doresc sa fac o comparatie intre doua femei-politician, Dilma Rousseff si Angela Merkel, care conduc doua dintre cele mai importante state din lume.

Merkel a fost realeasa recent pentru un al treilea mandat pe postul de cancelar al Germaniei, in timp ce Dilma Rousseff se pregateste de alegeri , care vor avea loc in Brazilia in luna octombrie.

Germania domina economic UE, la fel cum Brazilia domina economiile tarilor sud-americane membre Mercosur. Asemanarile intre cele doua tari si femeile aflate la conducerea lor se opresc insa aici.

Trecuta de la comunismul est-german la ideologia capitalista neoliberala pura, Angela Merkel si-a schimbat radical nu numai ideologia pe care a sustinut-o in tinerete, dar si stapanii externi, acum fiind suportera prea-plecata a americanilor in Europa si in lume.

Arestata si torturata acum 40 de ani de regimul militar brazilian sprijinit de SUA, Dilma Russeff a preluat conducerea Partidului Muncitoresc creat de Lula da Silva si a fost aleasa ca presedinta a Braziliei in urma cu patru ani. Aceasta a ramas credincioasa ideologic miscarii politice de stanga si incearca sa isi apere atat propriul stat, cat si restul continentului de o noua gaselnita a lui John Kerry si Washingtonului, adica o noua schema de dominatie a continentului bazata pe rasuflata doctrina Monroe.

In timp ce Merkel nu vede o problema in faptul ca NSA ii asculta pana si propriul telefon, Dilma Rousseff a alocat bani pentru construirea unui cablu transatlantic submarin din fibra optica , care sa evite spionajul electronic american si depune eforturi pentru gasirea unei alte formule de guvernanta a Internetului.

Ambele doamne sunt doua persoane instruite, competente, desi numai una dintre ele este atacata in mod vicios de protestatari scosi in srada cu ajutorul retelelor sociale, Dilma Rousseff. Cand nu te pozitionezi in postura de lacheu al americanilor, asa se intampla, cum au constatat de curand si Vladimir Putin in timpul olimpiadei de iarna sau Erdogan din Turcia anul trecut :

http://www.dw.de/dilma-rousseff-on-the-bumpy-road-to-re-election/a-17725330

CAND A DEBUTAT TALASOCRATIA ANGLO-SAXONA ?

Zilele trecute, am publicat pe Amazon eseul " The New Pivot of History" , care se refera la declinul puterii maritime anglo-saxone in contextul afirmarii sau reafirmarii unor puteri economice si militare terestre, China si Rusia. Acelora dintre dumneavoastra care doresc sa aprofundeze subiectul doresc sa le recomand eseul meu despre pacea din 1763 - care se vinde bine in Franta si destul de OK in SUA - eveniment ce marcheaza debutul suprematiei maritime britanice. Cele doua eseuri se completeaza deci reciproc. Pentru cei care nu stapanesc bine limba engleza, exista si versiunea in limba franceza.

The Peace of 1763                            Les enjeux géopolitiques du Traité de 1763

A INTELES AMERICA MESAJUL LUI OBAMA ?

Ieri presedintele Obama a tinut o cuvantare la academia militara West Point , pe tema prioritatilor de politica externa ale administratiei sale.

Este foarte clar pentru observatori faptul ca Obama prefera solutionarea crizelor internationale pe cale diplomatica, nu militara. "Faptul ca avem cel mai mare ciocan nu inseamna ca fiecare problema cu care ne confruntam este un cui" , a spus Obama, atragand astfel atentia ca recursul la interventii armate trebuie sa fie ultimul, nu principalul instrument de politica externa folosit de SUA.

Preferinta lui Obama pentru negocieri in locul interventiei armate reprezinta asadar o schimbare majora in politica externa americana. Pana de curand, amenintarea cu forta armata si interventiile militare americane au fost metodele favorite folosite de SUA in rolul de hegemon planetar.

Dupa decenii de interventionism armat, insa, americanii sunt lipsiti de un serviciu diplomatic competent, demn de o superputere, care sa se ridice la inaltimea asteptarilor administratiei Obama. Asa cum a dovedit-o si criza din Ucraina, planificarea strategica la nivelul Departamentului de Stat si executia masurilor decise pe teren se afla pe mana unor diletanti periculosi, care comit gafe diplomatice in lant ( vezi exemplul oferit de doamnele Clinton, Nuland et comp)

A fi diplomat sau ambasador american a fost, vreme de decenii, mai putin reputabil sau banos decat a lucra in adminisratie pentru Pentagon, pentru trezorerie sau pentru alte ministere. Cu rare exceptii (George Kennan, Henry Kissinger) ,SUA nu a avut diplomati de mare clasa, dimpotriva. Nu a fost de nici un ajutor nici faptul ca foarte multi ambasadori americani isi obtin pozitia prin pile sau pentru ca au contribuit financiar la campaniile prezidentiale ...

Iata de ce , desi obiectivele de politica externa anuntate de Obama sunt nobile, laudabile si rationale, realizarea lor in practica este problematica, deoarece depinde de un serviciu diplomatic subfinantat si lipsit de adevarate talente in domeniul relatiilor internationale sau planificarii strategice. Din aceste motive, orice schimbare majora de genul celei anuntate de presedintele american in fata cadetilor de la West Point nu poate avea loc in absenta adoptarii unor masuri prealabile de restructurare masiva a Departamentului de Stat si de profesionalizare reala a serviciului diplomatic american :

http://www.reuters.com/article/2014/05/28/us-usa-obama-foreign-idUSKBN0E70NB20140528

MANIFESTUL LUI PIKETTY

Un grup de intelectuali francezi, in frunte cu Thomas Piketty, cunoscutul economist, au lansat un manifest cu propuneri de reconstructie fiscala si institutionala a Uniunii Europene.

Pornind de la constatarea ca actualele structuri nu pot asigura stabilitatea si buna functionare a economiilor tarilor membre, grupul de intelectuali sustine introducerea unui impozit comun pentru corporatii, pentru evitarea masivei evaziuni fiscale practicata in prezent de marile corporatii. 10% din impozitele comune astfel colectate vor merge la bugetul Uniunii, care este alimentat in prezent numai de contributiile individuale ale statelor membre si taxe vamale comunitare.

Manifestul mai propune si crearea unei Camere Europene, initial formata numai din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre in clubul euro, singurul for abilitat sa ia decizii in privinta fiscalitatii, marimii deficitelor bugetare sau adancirii integrarii dintre membri. Camera ar functiona in paralel cu actualul Parlament european.

In fine, autorii manifestului considera ca datoriile statelor care depasesc pragul de 60% din PIB, o mai veche propunere a germanilor, trebuie mutualizate si incluse intr-un fond comun :

http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/may/02/manifesto-europe-radical-financial-democratic

"TRECUTUL DEVOREAZA VIITORUL"

Cel mai cunoscut economist al timpurilor noastre, la fel de celebru ca Milton Friedman in anii 70, este economistul francez Thomas Piketty de la EHESS in Paris.

Cartea care l-a facut celebru poarta numele de "Capitalul in secolul XXI ", in care Piketty dovedeste cu statistici din ultimii doua sute de ani ca mult sarbatoritele inegalitati de avere nu sunt, cum credeau economistii neoliberali, generatoare de dinamism economic, ci reteta sigura pentru stagnare, convulsii sociale, revolutii sau razboaie.

Atunci cand veniturile capitalului depasesc cresterea salariilor sau productiei de marfuri, asa cum s-a intamplat de regula pana in prezent, inegalitatile de avere explodeaza. Singura perioada in care nu s-a intamplat asta a fost intre 1910 si 1950, cand inegalitatile au fost reduse pe calea razboiului, revolutiilor si ca urmare a depresiunii economice din anii 30.

Exista doua mari tipuri de inegalitate, de avere si de venituri. In SUA si Europa, 10% din populatie poseda intre 60 si 70 % din avere si intre 25 si 35 % din venituri . Concentrarea averilor a ajuns astazi la nivelul de dinainte de 1910 si se indreapta catre genul de concentrare specific secolului XIX !

Procesul de adancirea inegalitatilor este agravat de existenta unei caste de mostenitori si de salariile extravagante oferite "supermanagerilor" marilor corporatii . In realitate, sustine Piketty, nici un nou intreprinzator, cu una sau doua exceptii in Sillicon Valley, nu poate aduna suficienta avere pentru a contracara uriasele concentrari de avere deja existente.

Economia sufera, pentru ca este mai profitabila investitia in stocuri de actiuni sau imobiliare, decat in capacitati de productie noi si riscante. Este o situatie in care "trecutul devoreaza viitorul", deoarece este mai profitabil sa devii rentier decat sa fii intreprinzator. Asa dispare dinamismul economiei capitaliste, situatia agravandu-se si mai mult din cauza abilitatii celor bogati de a-si proteja averea de impozitare.

Greul cheltuielilor revine platitorilor de TVA, masele salariale,care genereaza intre 45% (Anglia) si 52%(Franta) din totalul impozitelor colectate ( cei 1% platesc in medie 33% din totalul impozitelor) . In absenta unor masuri corective ( impozitare progresiva de 80%, taxe pe avere si mosteniri) nu ne raman la dispozitie decat remediile "clasice", revolutiile si razboaiele :

recenzie The Guardian

Viitorul economic potrivit lui Keynes

CUM NE VOM OCUPA TIMPUL LIBER CAND VOM DEVENI TOTI PROSPERI.

In 1930 John Maynard Keynes incerca sa descifreze viitorul economic al omenirii ("Perspective economice pentru nepotii nostri"). Acesta era convins ca prin 2030 PIB-ul pe cap de locuitor va fi de opt ori mai mare decat pe vremea lui si ca problema economica va inceta sa mai fie o problema permanenta pentru specia umana. Din cauza cresterii continue a productivitatii muncii, cvasi-totalitatea oamenilor se vor regasi in situatia in care astazi se afla numai clasele cele mai bogate din Anglia si Statele Unite. « Trebuie sa ne asteptam deci la o 'depresiune nervoasa' universala ? » (…) « astfel, pentru prima data de la crearea lui, va putea omul sa faca fata unei probleme veritabile si permanente, cum sa se bucure de o libertate smulsa constrangerilor economice ? », « cum sa-si ocupa timpul liber pe care stiinta si interesul colectiv le-au cucerit pentru el, intr-o maniera agreabila, inteleapta si buna ».

«Pentru individul mediu, lipsit de talente particulare, nu este problema mai redutabila decat aceea de a gasi o ocupatie, cu atat mai redutabila cu cat nu exista radacini care sa il ancoreze in solul cutumelor si conventiunilor, specifice unei societati traditionale. Judecand dupa comportamentul si realizarile claselor bogate de astazi din oricare regiune a lumii, perspectiva la ceea ce ne asteapta este foarte deprimanta. Caci oamenii apartinand acestor clase sociale sunt intr-un anumit fel avangarda noastra, cei care lumineaza si exploreaza in numele nostru al tuturor pamantul fagaduintei pe care isi amplaseaza cortul. Or, mie mi se pare ca majoritatea acestor oameni, care au un venit independent dar nu au nici legaturi, nici obligatii, nici solidaritate cu aproapele lor, au esuat lamentabil in fata problemei cu care s-au confruntat. Eu am certitudinea ca cu un pic mai multa experienta noi vom folosi cu totul altfel timpul liber decat bogatii de astazi (…).

« Noi ne vom putea permite sa judecam motivatia pecuniara la justa sa valoare. Dragostea de bani, pe care trebuie sa o distingem de dorinta de bani ca mijloc de a ne procura placerile si realitatile vietii, va fi recunoscuta pentru ceea ce este de fapt : o stare morbida destul de respingatoare, una din inclinatiile pe jumatate criminala si pe jumatate patologica pe care le incredintam tremurand specialistilor de maladii mentale. » (p 174-178)

Fireste, ceea ce celebrul economist englez nu a anticipat a fost aparitia neo-liberalismului si revolutia conservatoare din lumea anglo-saxona...
(JM Keynes, Sur la monnaie et l'économie, Paris, Payot, 2009)

Mitul suprematiei actionarilor

Acesta este cel mai raspandit mit al capitalismului, pentru ca presupune ca marea corporatie, care este inima sistemului economic modern, se afla in ultima instanta sub controlul actionarilor sai, care prin intermediul consiliilor de administratie supravegheaza activitatea directorilor acesteia.

Nimic mai fals, demonstreaza John Kenneth Galbraith, care sustine dimpotriva ca marile corporatii sunt controlate in totalitate de catre directorii acestora. Economiile moderne includ si un numar mare de IMM-uri: ferme, mici patroni proprietari de buticuri, firme de productie artizanale, dar care sunt la discretia unor giganti ca Walmart sau unor firme imense de prelucrarea cerealelor sau fructelor care decid preturile de achizitie si de vanzare. Pana si in Silicon Valley, sustine Galbraith, firmele antreprenoriale care nu au reusit sa isi asigure colaborarea unor manageri de profesie au fost sortite esecului, aceasta fiind esenta crizei cunoscute ca bula dotcom din 1999.

Daca lucrurile ar sta altfel si corporatiile ar fi intr-adevar controlate de actionari, directorii acestora nu ar fi putut sa isi fixeze propriul salariu, care poate de multe ori depasi milioane de dolari anual, chiar si atunci cand firmele pe care le conduc nu inregistrau rezultatele economice asteptate:

"In timp ce capitalismul a cedat locul unui sistem de 'management + birocratie' ni se prezinta un scenariu care simuleaza ca puterea ar fi in mana proprietarilor. Asta este escrocherie." ( "Minciunile economiei", p.44)

Singura corporatie majora mentionata de Galbraith ca luand in considerare propunerile si observatiile actionarilor este Berkshire Hathaway Inc., condusa de cunoscutul om de afaceri Warren Buffett,dar cu o floare nu se face primavara.

Problema capului de peste

Aflu dint-un editorial publicat in Romania Libera semnat de Dan Turturica despre o eventuala rascruce de care se apropie Romania. Autorul se refera la doua chestiuni, una de politica interna - alternanta la Cotroceni - alta de geopolitica, mai precis de geoeconomie, intensificarea ofensivei ruso-chineze in zona noastra de lume , care in combinatie pot afecta soarta tarii.

In opinia autorului, Romania nu a prosperat in ultimii douazeci de ani pentru ca a fost condusa de oameni corupti pana la maduva, formand un complex peceristo-securist care a tinut lucrurile in loc si a scos oamenii integri si bine pregatiti din posturi si din tara. In plus, acestia au fost si prea lacomi, speriind astfel potentialii investitori straini. Tragedia faptului ca Basescu isi termina in curand mandatul va fi insa compensata de interesul reinnoit al SUA si UE pentru zona noastra de lume. Pentru a proba aceasta, domnul Turturica citeaza dintr-un speech de circumstanta rostit de John Kerry la Munchen saptamana trecuta in legatura cu situatia din Ucraina , unde aspiratiile cetatenilor sunt

"strivite de interesele oligarhilor corupţi – interese care folosesc bani pentru a înăbuşi opoziţia, pentru a cumpăra oameni politici şi mass-media şi pentru a slăbi independenţa justiţiei şi drepturile organizaţiilor nonguvernamentale“.

Ceea ce ignora domnul Turturica este faptul ca modelul acestor oligarhi este tocmai SUA, unde o mana de oameni, sa zicem 1 % sau mai putini din totalul populatiei, au determinat Curtea Suprema in 2010 sa inlature orice restrictie la finantarea campaniilor electorale, pentru ca cei cu bani sa poata corupe in voie sistemul electoral. Dupa ce a pierdut partida pentru un Congres curat in America, senatorul McCain da lectii de democratie celor din piata Maidan din Kiev...

Economistul si nobelistul suedez Gunnar Myrdal sustinea in anii '70 ca o tara slab dezvoltata are todeauna de pierdut daca intra intr-un parteneriat cu un stat puternic dezvoltat economic, ca dupa o anumita perioada, se va constata o adancire a subdezvoltarii, ca acum in Romania. De la noi a plecat pana si Polegato, patronul GEOX, pentru ca salariile erau mai mici in alta tara : aceasta este natura capitalismului global de astazi.

Lipsa de caracter, vadita in lacomia fara margini a guvernantilor nostri, este in ton cu epoca. Lacomia afost incurajata ideologic si legal in ultimii treizeci de ani in SUA si peste tot in lume.Se puteau lasa ai nostri ca brazii mai prejos ?

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/sfarsit-de-partida-2-324934.html

Un Studiu Iesean Anti-Regionalizare

Un colectiv de cercetatori condus de Gabriela Carmen Pascariu, initial analista de credite la banca agricola, ajunsa directoarea centrului de studii europene din Iasi, a elaborat un studiu iesean anti-regionalizare. Studiul aplica conceptul de "cost de oportunitate", specific microeconomiei, la o reforma administrativ-teritoriala (?!) Proiectul de regionalizarea Romaniei poate duce, potrivit geniilor iesene, la aparitia unor fenomene de coruptie pe scara mare si la crearea de noi institutii pentru "clientela de partid" . Aparitia unor regiuni ca Maramures sau Crisana ar "afecta integritatea teritoriala a Romaniei", ar aparea astfel cateva "feude" . Bibicii in cauza pun in discutie in vederea desfiintarii un important proiect de modernizarea structurilor administrativ-teritoriale ale Romaniei, poate cel mai important din ultima suta de ani, pentru ca nu au fost EI consultati in prealabil ! ( scuze, o alta explicatie logica chiar nu gasesc...) Se doreste implicit si interventia Uniunii Europene impotriva regionalizarii, ca pe vremea turcilor, singura diferenta fiind ca Inalta Poarta s-a mutat intre timp la Bruxelles si boierii noi au posturi universitare.

Solutia propusa este aceea de a ramane la impartirea tarii in 42 de judete, ( vezi jupanate !) poate asa probabil nu se va vedea coruptia prea tare la Bruxelles. Studiul pune problema binar : ori "regionalizare" ori "centralizare", ca si cand un stat centralizat nu poate opta pentru regionalizare. Dar devolutia celui mai centralizat stat din lume, Anglia, din 1999 ? Nu mai mentionez decat in treacat faptul ca acum cativa ani si Polonia s-a regionalizat, si merge foarte bine, mersi, mult mai bine ca Romania. Sau faptul ca Franta incearca in prezent sa reduca numarul de regiuni, pentru a realiza economii bugetare ? Cititi reclama studiului si va minunati !

http://adevarul.ro/locale/iasi/regionalizare-studiu-coruptie-feude-1_52e4dd31c7b855ff56cf3c01/index.html

"Unirea natiunea a facut-o"

ROMANIA IMPLINESTE ASTAZI 155 DE ANI . La 24 ianuarie 1859 , prin faptul dublei alegeri al lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aparea pe harta Europei un nou stat, Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei, adica o "Belgie a Orientului", cum a mai fost supranumit in epoca. Creatie a francmasonilor pasoptisti, tanarul stat a reusit in scurt tip sa isi obtina independenta deplina (1877) si sa se proclame Regat (1881), devenind astfel un actor european important in Sud-Estul continentului. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat s-a produs la 1 decembrie 1918, dar nucleul acestuia este opera intelectualilor luminati si iubitori de tara mentionati mai sus.

Eminenta cenusie a generatiei pasoptiste a fost, fara indoiala, conul Mihail Kogalniceanu . Potrivit academicianului Al Zub, practic TOATE actele de constituire ale noului stat au fost redactate, semnate sau cel putin contrasemnate de Kogalniceanu, in calitatea sa de prim-ministru, ministru de externe sau diplomat . Inca inainte de actul Unirii si fondarea statului modern roman, Kogalniceanu a inaugurat la Academia Mihaileana din Iasi primul curs de istoria nationala a romanilor (1842), a pus umarul la latinizarea alfabetului limbii romane si a redactat decretul de dezrobirea tiganilor (1852) . Marile sale merite umane,stiintifice, politice si in planul diplomatiei au determinat conducerea UNESCO sa il proclame, in 1977, "omul secolului".

Ne-am nascut asadar cu totii intr-o tara cu un trecut tumultos, un prezent chinuit si un viitor care se refuza inca descifrarii . In ceea ce ma priveste, nu sunt deloc convins ca politicienii zilelor noastre sau intelectualii romani, oriunde s-ar afla acestia, au mai pastrat ceva din idealismul, abnegatia, creativitatea sau increderea in steaua romanilor care i-a animat pe "farmazonii" nostri pasoptisti ...