Nimic mai fals, demonstreaza John Kenneth Galbraith, care sustine dimpotriva ca marile corporatii sunt controlate in totalitate de catre directorii acestora. Economiile moderne includ si un numar mare de IMM-uri: ferme, mici patroni proprietari de buticuri, firme de productie artizanale, dar care sunt la discretia unor giganti ca Walmart sau unor firme imense de prelucrarea cerealelor sau fructelor care decid preturile de achizitie si de vanzare. Pana si in Silicon Valley, sustine Galbraith, firmele antreprenoriale care nu au reusit sa isi asigure colaborarea unor manageri de profesie au fost sortite esecului, aceasta fiind esenta crizei cunoscute ca bula dotcom din 1999.
Daca lucrurile ar sta altfel si corporatiile ar fi intr-adevar controlate de actionari, directorii acestora nu ar fi putut sa isi fixeze propriul salariu, care poate de multe ori depasi milioane de dolari anual, chiar si atunci cand firmele pe care le conduc nu inregistrau rezultatele economice asteptate:
"In timp ce capitalismul a cedat locul unui sistem de 'management + birocratie' ni se prezinta un scenariu care simuleaza ca puterea ar fi in mana proprietarilor. Asta este escrocherie." ( "Minciunile economiei", p.44) Singura corporatie majora mentionata de Galbraith ca luand in considerare propunerile si observatiile actionarilor este Berkshire Hathaway Inc., condusa de cunoscutul om de afaceri Warren Buffett,dar cu o floare nu se face primavara.