In ultima vreme,rareori se intampla sa treaca o saptamana fara vreun atac mediatic indreptat fie impotriva Turciei condusa de Erdogan, fie impotriva Rusiei lui Putin, fie, in fine, impotriva Chinei. Aceste atacuri pôt da celor neavizati impresia ca cetatenii Uniunii Europene sau americanii traiesc in tari democratice, aflate in plin avant economic ca guvernele lor respecta cu scrupulozitate drepturile omului. . .
In ultimii zece ani, dezvoltarea economica din cele trei tari mentionate mai sus s-a facut fara sincope majore. Ceea ce este mai suparator pentru tarile vestice este insa refuzul liderilor rusi, turci sau chinezi de a subscrie la capitolul politic al « consensului Washington » constand intr-o liberalizare politica de tip occidental, in reducerea rolului statului in economie, samd.
In realitate, atat Rusia, cat si Turcia sau China fac eforturi mari pentru eliminarea decalajelor economice acumulate in ultimele doua secole, mai ales dupa succesul revolutiei industriale din Anglia. Nu trebuie sa uitam faptul ca in secolul XVIII performantele economice ale Rusiei erau egale – in unele cazuri, chiar superioare - cu cele din vest . Economia chineza producea in jur de 24 la suta din PIB-ul mondial iar imperiul otoman a cunoscut o perioada indelungata de vitalitate economica , consecinta generalizarii in Balcani, Orientul Mijlociu sau nordul Africii a celebrei pax turcica. ( F. Braudel)
Pentru rusi, statul a fost intodeauna autoritar si puternic, « o stanca in mijlocul marii » . Comertul exterior a fost tot timpul monopol de stat, iar elitele se puteau bucura de privilegiile economice dobandite - ca astazi – numai in masura in care dadeau dovada de o loialitate politica totala fata de conducatorii statului . Cei care incalcau acest pact, puteau fi exilati sau chiar decapitati, in functie de gravitatea faptelor comise, iar averile lor confiscate. Lucrurile nu se petreceau mult diferit nici in imperiul otoman, autoritatea sultanului fiind fara egal. Cu alte cuvinte, paralele cu evenimente petrecute in perioada stalinista nu sunt relevante pentru intelegerea mentalitatii alegatorilor rusi sau turci de astazi.
Inca din secolul XVI, rusii au dat prioritate relatiilor economice cu estul Asiei, in special China, si cu Turcia in sud. Balanta relatiilor comerciale cu Europa, de mai mica importanta pentru Moscova, a fost aproape intodeauna excedentara si se rezuma la exporturi de materii prime ( lemn, grane, blanuri,etc) . Asistam in prezent, deci, la o revenire la agenda geo-economica traditionala, la care se adauga si o dimensiune politico-militara, constand intr-o alianta defensiva, Shanghai Co-operation Organization ( SCO).
Aflat in plin declin economic dar si ideologic, vestul a renuntat din pacate la realpolitik in relatiile sale diplomatice cu acest grup de tari. Lecturile moralizatoare la care sunt supusi periodic demnitarii rusi, chinezi sau turci si atacurile mediatice din ultima vreme dovedesc ca ideologia neoconsevatoare este inca la moda in Washinton sau Bruxelles.
Saturday, June 29, 2013
Wednesday, June 12, 2013
Un ghiaur la Istanbul
Am vizitat pentru prima oara Istanbulul in iarna anului 1991 . Soselele erau pline de petice si de camioane militare (vizita mea de opt zile a coincis cu primul razboi din Irak). Am avut mari necazuri la granita turca pentru ca mi-am propus sa vad ce ce intampla daca nu dau celebrul bacsis, pe care aprope ca mi l-au pretins de la obraz vamesii . Calatoream impreuna cu sotia gravida intr-un Mercedes cumparat din Germania la mana a doua, proprietatea firmei australiene al carei reprezentant eram in Romania. Am fost silit sa las microcomputerul de birou si imprimanta laser pe care le carasem dupa mine in custodia vamii, nu cumva sa le vand pe sest prin Istanbul ! In plus, oficialii vamali m-au fortat sa cumpar pentru perioada sederii noastre numere de zoll turcesti, cele din Germania nefiind pe placul lor …
Ajuns in Istanbul , am tras in centrul orasului, care mi s-a parut gri, foarte murdar si haotic . Am parcat in fata unui centru de informare pentru turisti al guvernului si am intrebat pe cei doi functionari daca imi pot recomanda un hotel rezonabil ca pret dar confortabil. Mi-au recomandat hotelul ERBOY, cu vedere la Sfanta Sofia, unde ne-am cazat pentru urmatoarele sase nopti pentru 50 de dolari camera dubla. Unul din functionari s-a oferit foarte amabil sa ma insoteasca pana la hotel . Am ajuns, i-am multumit (iarasi fara bacsis ) si am inceput sa ne caram bagajele la receptie. Am constatat cu stupoare ca functionarul nostru, care a stat pe bancheta din spate, s-a autoservit cu niste pungi SPAR frumoase, luate din Austria ca reserve in cazul ca vrem sa cumparam cate ceva pe drum . Oricum, ne-am bucurat ca nu ne-a luat sandwich-urile si fructele aflate tot pe bancheta din spate .
Istanbulul de acum douazeci de ani ni s-a parut asadar murdar, circulatia auto haotica si mancarea din restaurante uleioasa si nu tocmai proaspata. In a treia zi de sedere, am descoperit din fericire un restaurant bulgaresc, tot in jurul Sfintei Sofia, care servea meniuri europene bine gatite gen snitzel, salate etc . Hotelul era confortabil si curat, insa micul dejun, inclus in prêt, a fost de spaima : branza de proasta calitate, un fel de ghiuden de carne de oaie prea condimentat si greu de mestecat, cafea mediocra.
Am parasit Istanbulul fara regrete, dupa ce am apucat sa vizitam catedrala si marele bazar. La iesire, am avut din nou de asteptat ore in sir pana am reusit sa recuperam microcomputerul si imprimanta buclucasa ; Oficialii kemalisti mi- au ramas in memorie ca fiind obraznici cu turistii si foarte corupti iar orasul murdar si lipsit de sarm. Cursul lirei turcesti urca zilnic, economia turca era in criza. Ne-am propus sa nu mai revenim, atat de proasta a fost impresia pa care ne-a lasat-o orasul de pe malul Bosforului.
Am vizitat din nou Istanbulul dupa douazeci de ani, in toamna 2011 . Autostrada spre oras era bine asfaltata, la vama se construisera magazine duty free luxoase sau restaurante fast food si supermarketuri curate. Am avut de asteptat in vama numai o ora, in loc de patru-cinci, vamesii erau amabili si nu s-a pus problema bacsisului. Spre deosebire de 1991, traficul spre si dinspre Istanbul era foarte intens, vedetele fiind TIR-urile si autocarele pline de turisti.
Am fost surprins sa gasesc orasul foarte curat, circulatia mai putin haotica, fatadele cladirilor mai ingrijite si oamenii de pe strada mai relaxati, mai bine imbracati si mult mai politicosi cu turistii. Cursul de schimb al lirei nu se mai urca de la o zi la alta. Comertul mergea din plin, magazinele din Laleli erau pline de clienti din Grecia, Rusia sau Romania, care venisera in Turcia sa targuiasca marfa en gros .Cele mai cautate marfuri sunt cele textile, articole sport, confectii, pielarie si bineinteles aur.( celebrul comert bavul tikareti, sau « comert cu valiza », care aduce turcilor cam treizeci de miliarde de dolari anual din Orientul Mijlociu, Rusia, Balcani sau nordul Africii). M-am uitat atent in jur sa vad daca exista multe femei care sa poarte voalul islamic pe strada, insa am vazut mai multe pe strazile Parisului decat in orasul condus de partidul islamic al lui Erdogan ! Din pacate, calitatea ofertei de produse din supermarketuri nu este inca la inaltime, mezelurile si branzeturile sunt de slaba calitate si gama este foarte restransa, sub norma europeana de cinci mii de articole per magazin. In plus, pentru o tara cu o clima mediteraneana cum este Turcia, legumele si fructele mi s-au parut excesiv de scumpe.
Intrebat care este diferenta dintre stilul de viata de acum si cel dinainte, un hatru stambuliot a remarcat ca in timpul kemalistilor, turcii beau in public si se rugau acasa, acum insa se roaga in public si beau pe la casele lor ...
Am fost asadar foarte surprins de evenimentele care au loc in prezent in piata Taksim si alte cateva orase turcesti. Nivelul de trai al turcilor s-a imbunatatit in ultimii zece ani considerabil, saracia a fost redusa semnificativ, Turcia a crescut economic cu 4-5 la suta anual in ultimii zece ani. Este drept, majoritatea turcilor nu mai sunt interesati astazi de aderarea la Uniunea Europeana, preferand sa calatoreasca si sa faca afaceri in lumea islamica. Fata de vremurile dinainte de 2002, cand Turcia se caracteriza prin crize periodice iar oficialii din Ankara umblau dupa bani cu caciula in mana prin Washington, situatia actuala a tarii este chiar foarte buna.
Oare pe cine deranjeaza asa de mult prosperitatea si stabilitatea politica actuala din Turcia ? Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare poate vom intelege mai clar care este miza demonstatiilor si luptelor de strada care au loc in in prezent acolo. Se pare ca multi guvernanti vestici au stiut cu trei luni in urma ca se pregatesc miscari de strada in Istanbul, sursa este credibila. Vom trai si vom vedea cum evolueaza lucrurile in continuare.
Ajuns in Istanbul , am tras in centrul orasului, care mi s-a parut gri, foarte murdar si haotic . Am parcat in fata unui centru de informare pentru turisti al guvernului si am intrebat pe cei doi functionari daca imi pot recomanda un hotel rezonabil ca pret dar confortabil. Mi-au recomandat hotelul ERBOY, cu vedere la Sfanta Sofia, unde ne-am cazat pentru urmatoarele sase nopti pentru 50 de dolari camera dubla. Unul din functionari s-a oferit foarte amabil sa ma insoteasca pana la hotel . Am ajuns, i-am multumit (iarasi fara bacsis ) si am inceput sa ne caram bagajele la receptie. Am constatat cu stupoare ca functionarul nostru, care a stat pe bancheta din spate, s-a autoservit cu niste pungi SPAR frumoase, luate din Austria ca reserve in cazul ca vrem sa cumparam cate ceva pe drum . Oricum, ne-am bucurat ca nu ne-a luat sandwich-urile si fructele aflate tot pe bancheta din spate .
Istanbulul de acum douazeci de ani ni s-a parut asadar murdar, circulatia auto haotica si mancarea din restaurante uleioasa si nu tocmai proaspata. In a treia zi de sedere, am descoperit din fericire un restaurant bulgaresc, tot in jurul Sfintei Sofia, care servea meniuri europene bine gatite gen snitzel, salate etc . Hotelul era confortabil si curat, insa micul dejun, inclus in prêt, a fost de spaima : branza de proasta calitate, un fel de ghiuden de carne de oaie prea condimentat si greu de mestecat, cafea mediocra.
Am parasit Istanbulul fara regrete, dupa ce am apucat sa vizitam catedrala si marele bazar. La iesire, am avut din nou de asteptat ore in sir pana am reusit sa recuperam microcomputerul si imprimanta buclucasa ; Oficialii kemalisti mi- au ramas in memorie ca fiind obraznici cu turistii si foarte corupti iar orasul murdar si lipsit de sarm. Cursul lirei turcesti urca zilnic, economia turca era in criza. Ne-am propus sa nu mai revenim, atat de proasta a fost impresia pa care ne-a lasat-o orasul de pe malul Bosforului.
Am vizitat din nou Istanbulul dupa douazeci de ani, in toamna 2011 . Autostrada spre oras era bine asfaltata, la vama se construisera magazine duty free luxoase sau restaurante fast food si supermarketuri curate. Am avut de asteptat in vama numai o ora, in loc de patru-cinci, vamesii erau amabili si nu s-a pus problema bacsisului. Spre deosebire de 1991, traficul spre si dinspre Istanbul era foarte intens, vedetele fiind TIR-urile si autocarele pline de turisti.
Am fost surprins sa gasesc orasul foarte curat, circulatia mai putin haotica, fatadele cladirilor mai ingrijite si oamenii de pe strada mai relaxati, mai bine imbracati si mult mai politicosi cu turistii. Cursul de schimb al lirei nu se mai urca de la o zi la alta. Comertul mergea din plin, magazinele din Laleli erau pline de clienti din Grecia, Rusia sau Romania, care venisera in Turcia sa targuiasca marfa en gros .Cele mai cautate marfuri sunt cele textile, articole sport, confectii, pielarie si bineinteles aur.( celebrul comert bavul tikareti, sau « comert cu valiza », care aduce turcilor cam treizeci de miliarde de dolari anual din Orientul Mijlociu, Rusia, Balcani sau nordul Africii). M-am uitat atent in jur sa vad daca exista multe femei care sa poarte voalul islamic pe strada, insa am vazut mai multe pe strazile Parisului decat in orasul condus de partidul islamic al lui Erdogan ! Din pacate, calitatea ofertei de produse din supermarketuri nu este inca la inaltime, mezelurile si branzeturile sunt de slaba calitate si gama este foarte restransa, sub norma europeana de cinci mii de articole per magazin. In plus, pentru o tara cu o clima mediteraneana cum este Turcia, legumele si fructele mi s-au parut excesiv de scumpe.
Intrebat care este diferenta dintre stilul de viata de acum si cel dinainte, un hatru stambuliot a remarcat ca in timpul kemalistilor, turcii beau in public si se rugau acasa, acum insa se roaga in public si beau pe la casele lor ...
Am fost asadar foarte surprins de evenimentele care au loc in prezent in piata Taksim si alte cateva orase turcesti. Nivelul de trai al turcilor s-a imbunatatit in ultimii zece ani considerabil, saracia a fost redusa semnificativ, Turcia a crescut economic cu 4-5 la suta anual in ultimii zece ani. Este drept, majoritatea turcilor nu mai sunt interesati astazi de aderarea la Uniunea Europeana, preferand sa calatoreasca si sa faca afaceri in lumea islamica. Fata de vremurile dinainte de 2002, cand Turcia se caracteriza prin crize periodice iar oficialii din Ankara umblau dupa bani cu caciula in mana prin Washington, situatia actuala a tarii este chiar foarte buna.
Oare pe cine deranjeaza asa de mult prosperitatea si stabilitatea politica actuala din Turcia ? Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare poate vom intelege mai clar care este miza demonstatiilor si luptelor de strada care au loc in in prezent acolo. Se pare ca multi guvernanti vestici au stiut cu trei luni in urma ca se pregatesc miscari de strada in Istanbul, sursa este credibila. Vom trai si vom vedea cum evolueaza lucrurile in continuare.
Saturday, June 1, 2013
Romanii si Uniunea Europeana
Spre deosebire de politicienii autohtoni - care din 2007 pana astazi nu au reusit sa integreze Romania plenar in Uniunea Europeana - romanii de rand au profitat in numar mare de oportunitatile oferite de pietele muncii din Spania, Italia ,Germania sau Grecia. Milioane de romani, disponibilizati in masa in urma restructurarilor din anii 90, au gasit de lucru pana prin 2008-2009 in agricultura,constructii sau turism in statele mentionate mai sus, contribuind nu numai la echilibrarea balantei romanesti de plati , dar si la reducerea semnificativa a somajului din tara.
Criza datoriilor suverane prin care trec astazi tari ca Italia, Spania sau Grecia afecteaza grav si pe compatriotii nostri care au fost siliti sa lucreze in strainatate. Daca introducerea euro ar fi tinut seama si de teoria economica a Zonelor Monetare Optimale (ZMO), nu numai de vointa politica a unor lideri europeni din anii 90, situatia ar fi fost poate cu totul alta ( pentru o prezentare detaliata, vezi articolul semnat de Laurent L. Jacque, "Quel avenir pour l'euro?", in Manière de voir, ,Le Monde diplomatique, June-Juillet 2013).
Potrivit teoriei ZMO, un grup de tari pot decide sa utilizeze o moneda comuna daca sunt puternic integrate economic si daca exista o mobilitate mare a factorilor de productie, adica munca si capital. Or, asa cum sublinia regretatul economist american Rudiger Dornbush, capitalurile sunt mult mai mobile - cateodata chiar prea mobile ! - in comparatie cu oamenii, care sunt legati de locul lor de nastere de traditii, limba, scoala copiilor, retele de prieteni, etc. In plus, in Uniunea Europeana, migratia libera a fortei de munca este mult ingreunata si de absenta unei limbi comune de larga circulatie, cum este engleza, ca sa nu mai pomenim de directivele multor state europene de restrangerea dreptului de munca pentru alti cetateni ai Uniunii, in special romani sau bulgari. In perioada antica, limba comuna in Europa a fost latina. In evul mediu, universitatile europene utilizau ca limba de predare tot latina, mobilitatea profesorilor sau studentilor fiind astfel asigurata. (saptamana trecuta, parlamentul francez tocmai a respins o lege propusa de ministrul invatamantului superior si cercetarii, care ar fi permis universitatilor sa ofere studentilor si cursuri in limba engleza ...)
In caz de criza, ca astazi, tarile membre ale unei ZMO care au dificultati economice isi pot ajusta performantele prin flexibilizarea salariilor, emigrarea unei parti a fortei de munca si prin transferuri bugetare de la centru catre zonele afectate, asa cum se intampla in SUA. Din pacate, Bruxelles nu este Washington, in sensul ca nu dispune decat de un buget de opereta, alimentat in principal de la bugetele statelor membre. Dobanzile pentru credite variaza si ele foarte mult, ele fiind 2 % in Germania si intre 6 si 8 la suta in tarile din sudul Uniunii samd
De voie, de nevoie, in comparatie cu restul membrilor Uniunii romanii au fost pana in prezent cei mai mobili. Din pacate, greselile si erorile acumulate in procesul de constructie europeana , mai ales in domeniul uniunii monetare, ne afecteaza si ne vor mai afecta in continuare pentru ani buni de zile.
Criza datoriilor suverane prin care trec astazi tari ca Italia, Spania sau Grecia afecteaza grav si pe compatriotii nostri care au fost siliti sa lucreze in strainatate. Daca introducerea euro ar fi tinut seama si de teoria economica a Zonelor Monetare Optimale (ZMO), nu numai de vointa politica a unor lideri europeni din anii 90, situatia ar fi fost poate cu totul alta ( pentru o prezentare detaliata, vezi articolul semnat de Laurent L. Jacque, "Quel avenir pour l'euro?", in Manière de voir, ,Le Monde diplomatique, June-Juillet 2013).
Potrivit teoriei ZMO, un grup de tari pot decide sa utilizeze o moneda comuna daca sunt puternic integrate economic si daca exista o mobilitate mare a factorilor de productie, adica munca si capital. Or, asa cum sublinia regretatul economist american Rudiger Dornbush, capitalurile sunt mult mai mobile - cateodata chiar prea mobile ! - in comparatie cu oamenii, care sunt legati de locul lor de nastere de traditii, limba, scoala copiilor, retele de prieteni, etc. In plus, in Uniunea Europeana, migratia libera a fortei de munca este mult ingreunata si de absenta unei limbi comune de larga circulatie, cum este engleza, ca sa nu mai pomenim de directivele multor state europene de restrangerea dreptului de munca pentru alti cetateni ai Uniunii, in special romani sau bulgari. In perioada antica, limba comuna in Europa a fost latina. In evul mediu, universitatile europene utilizau ca limba de predare tot latina, mobilitatea profesorilor sau studentilor fiind astfel asigurata. (saptamana trecuta, parlamentul francez tocmai a respins o lege propusa de ministrul invatamantului superior si cercetarii, care ar fi permis universitatilor sa ofere studentilor si cursuri in limba engleza ...)
In caz de criza, ca astazi, tarile membre ale unei ZMO care au dificultati economice isi pot ajusta performantele prin flexibilizarea salariilor, emigrarea unei parti a fortei de munca si prin transferuri bugetare de la centru catre zonele afectate, asa cum se intampla in SUA. Din pacate, Bruxelles nu este Washington, in sensul ca nu dispune decat de un buget de opereta, alimentat in principal de la bugetele statelor membre. Dobanzile pentru credite variaza si ele foarte mult, ele fiind 2 % in Germania si intre 6 si 8 la suta in tarile din sudul Uniunii samd
De voie, de nevoie, in comparatie cu restul membrilor Uniunii romanii au fost pana in prezent cei mai mobili. Din pacate, greselile si erorile acumulate in procesul de constructie europeana , mai ales in domeniul uniunii monetare, ne afecteaza si ne vor mai afecta in continuare pentru ani buni de zile.
Saturday, May 25, 2013
Cand elitele expira
Revista franceza Marianne a publicat astazi rezultatele unui sondaj de opinie care ilustreaza faptul ca francezii, in proportie de peste 70 % , si-au pierdut total increderea in elita lor politica. In schimb, ei continua sa acorde incredere judecatorilor, politistilor sau alesilor locali.
Elita politico-economica a Frantei este formata la ENA (sau Ecole Nationale d'Administration ) si la Politehnica. Ea reprezinta un grup restrans de persoane, care locuiesc in trei sectoare ale Parisului . Posturile inalte din stat si din economie le revin, toti sunt prieteni care se si casatoresc intre ei . Perioada ei de glorie coincide cu anii 1945-1975, cei 'treizeci de ani gloriosi " ai capitalismului francez. Potrivit unor psihologi intervievati recent de Financial Times, acestia sunt astazi depasiti de evenimente, afectati de fenomenul groupthink sau coruptie si gata sa isi tradeze tara pentru a-si salva prietenii.
Astfel, toti stiau de excesele sexuale ale lui Dominique Strauss Kahn, dar le-au acoperit si erau gata sa il accepte ca presedinte . Jerome Cahuzac, despre care se stia ca a mintit in privinta contului sau secret din Elvetia, a fost mentinut in functia de ministru al Bugetului pana s-a sesizat procuratura. Cahuzac a facut parte din fosta echipa de campanie a lui DSK, impreuna cu alti membri ai guvernului actual. In perioada decembrie 2012 si februarie 2013, subordonatii sai din minister au amenintat chiar cu divulgarea unor date stanjenitoare despre alti politicieni , aflate in dosarele de la ministerul bugetului , daca acesta nu este lasat in pace.
Claude Gueant, fostul sef de cabinet al presedintelui Sarkozy, a determinat-o in 2007 pe Christine Lagarde, ministru al economiei din acea perioada, sa recurga la formula unui arbitraj privat intr-un litigiu al omului de afaceri Bernard Tapie cu statul francez. Decizia de arbitraj privat, de care primul ministru Fillon nu a stiut nimic, a pierdut statului francez suma de 400 de milioane de euro, cu care Tapie si-a cumparat un iacht de 45 de milioane, o vila pe Coasta de Azur de 47 de milioane, un lant de ziare regionale de cincizeci de milioane, s.a.m.d In cursul zilelor de joi si vineri, Lagarde a fost audiata de trei judecatori pentru 24 de ore, primind statutul de martor asistat . Acesta nu o exonereaza, ci in functie de mersul anchetei poate fi inculpata penal in viitor. Deocamdata, perchezitiile de la domiciliul lui Gueant au dus la descoperirea unui transfer extern pe numele sau in valoare de 500,000 de euro ce nu poate fi justificat, apoi 25,000 de euro transferati din Iordania, plus chitante de cumparaturi in cash de mii de euro ...
In toamna lanului 2009, ca student masterand in relatii internationale la Toulouse, am discutat in cadrul unui seminar problema scandalului privind relatiile sexuale ale lui DSK, director FMI, cu o subalterna originara din Ungaria. Seful de curs mi-a replicat taios ca in Franta asemenea fapte sunt foarte bine tolerate de opinia publica. Poate, insa nu si in SUA ..
Aceste cazuri sunt, din pacate, numai varful icebergului : lista "Lagarde" a conturilor a mii de evazionisti francezi din strainatate, primita acum trei ani de zile de la un functionar HSBC, nu a condus la anchete sau recuperari de bani la buget, " fiind obtinuta ilegal ". ( pana si grecii au mai recuperat ceva din bani de la grecii aflati pe aceeasi lista HSBC; iar Monica Macovei, in calitate de ministru al Justitiei, a refuzat ordinul primului ministru de a scoate pe prietenul sau, miliardarul Patriciu, de sub urmarire penala).
In Spania, Casa Regala se face vinovata de un tun de 6 milioane de euro, deturnati de ginerele lui Juan Carlos. Premierul Rajoy nu a declarat suma de 250,000 de euro la fisc, primita de la generosi sponsori politici . In Italia, sunt arhi-cunoscute - dar pana astazi nepedepsite - malversatiunile financiare ale lui Berlusconi sau colaboratorilor sai . In Franta, Italia Grecia, Germania sau Spania, evaziunea fiscala practicata de elite duce la piederea anuala a 1000 de miliarde de euro, potrivit lui Manuel Barroso. Pentru Franta, suma se ridica la 60 de miliarde anual . Cele 1000 de miliarde reprezinta doua treimi din deficitele combinate ale tarilor membre UE. Daca ar fi colectate - si nu vor fi ! - tarile membre ar putea renunta la austeritate si s-ar putea relansa economic . Vise, Vise ...
(pentru detalii suplimentare privind elitele expirate , puteti consulta cu incredere scrierile lui Arnold Toynbee)
Elita politico-economica a Frantei este formata la ENA (sau Ecole Nationale d'Administration ) si la Politehnica. Ea reprezinta un grup restrans de persoane, care locuiesc in trei sectoare ale Parisului . Posturile inalte din stat si din economie le revin, toti sunt prieteni care se si casatoresc intre ei . Perioada ei de glorie coincide cu anii 1945-1975, cei 'treizeci de ani gloriosi " ai capitalismului francez. Potrivit unor psihologi intervievati recent de Financial Times, acestia sunt astazi depasiti de evenimente, afectati de fenomenul groupthink sau coruptie si gata sa isi tradeze tara pentru a-si salva prietenii.
Astfel, toti stiau de excesele sexuale ale lui Dominique Strauss Kahn, dar le-au acoperit si erau gata sa il accepte ca presedinte . Jerome Cahuzac, despre care se stia ca a mintit in privinta contului sau secret din Elvetia, a fost mentinut in functia de ministru al Bugetului pana s-a sesizat procuratura. Cahuzac a facut parte din fosta echipa de campanie a lui DSK, impreuna cu alti membri ai guvernului actual. In perioada decembrie 2012 si februarie 2013, subordonatii sai din minister au amenintat chiar cu divulgarea unor date stanjenitoare despre alti politicieni , aflate in dosarele de la ministerul bugetului , daca acesta nu este lasat in pace.
Claude Gueant, fostul sef de cabinet al presedintelui Sarkozy, a determinat-o in 2007 pe Christine Lagarde, ministru al economiei din acea perioada, sa recurga la formula unui arbitraj privat intr-un litigiu al omului de afaceri Bernard Tapie cu statul francez. Decizia de arbitraj privat, de care primul ministru Fillon nu a stiut nimic, a pierdut statului francez suma de 400 de milioane de euro, cu care Tapie si-a cumparat un iacht de 45 de milioane, o vila pe Coasta de Azur de 47 de milioane, un lant de ziare regionale de cincizeci de milioane, s.a.m.d In cursul zilelor de joi si vineri, Lagarde a fost audiata de trei judecatori pentru 24 de ore, primind statutul de martor asistat . Acesta nu o exonereaza, ci in functie de mersul anchetei poate fi inculpata penal in viitor. Deocamdata, perchezitiile de la domiciliul lui Gueant au dus la descoperirea unui transfer extern pe numele sau in valoare de 500,000 de euro ce nu poate fi justificat, apoi 25,000 de euro transferati din Iordania, plus chitante de cumparaturi in cash de mii de euro ...
In toamna lanului 2009, ca student masterand in relatii internationale la Toulouse, am discutat in cadrul unui seminar problema scandalului privind relatiile sexuale ale lui DSK, director FMI, cu o subalterna originara din Ungaria. Seful de curs mi-a replicat taios ca in Franta asemenea fapte sunt foarte bine tolerate de opinia publica. Poate, insa nu si in SUA ..
Aceste cazuri sunt, din pacate, numai varful icebergului : lista "Lagarde" a conturilor a mii de evazionisti francezi din strainatate, primita acum trei ani de zile de la un functionar HSBC, nu a condus la anchete sau recuperari de bani la buget, " fiind obtinuta ilegal ". ( pana si grecii au mai recuperat ceva din bani de la grecii aflati pe aceeasi lista HSBC; iar Monica Macovei, in calitate de ministru al Justitiei, a refuzat ordinul primului ministru de a scoate pe prietenul sau, miliardarul Patriciu, de sub urmarire penala).
In Spania, Casa Regala se face vinovata de un tun de 6 milioane de euro, deturnati de ginerele lui Juan Carlos. Premierul Rajoy nu a declarat suma de 250,000 de euro la fisc, primita de la generosi sponsori politici . In Italia, sunt arhi-cunoscute - dar pana astazi nepedepsite - malversatiunile financiare ale lui Berlusconi sau colaboratorilor sai . In Franta, Italia Grecia, Germania sau Spania, evaziunea fiscala practicata de elite duce la piederea anuala a 1000 de miliarde de euro, potrivit lui Manuel Barroso. Pentru Franta, suma se ridica la 60 de miliarde anual . Cele 1000 de miliarde reprezinta doua treimi din deficitele combinate ale tarilor membre UE. Daca ar fi colectate - si nu vor fi ! - tarile membre ar putea renunta la austeritate si s-ar putea relansa economic . Vise, Vise ...
(pentru detalii suplimentare privind elitele expirate , puteti consulta cu incredere scrierile lui Arnold Toynbee)
Sunday, May 12, 2013
Romanii - victime ale dumping-ului social german
Sindicalistii germani considera ca romanii si bulgarii care lucreaza in industria agroalimentara germana au fost redusi la conditia de sclavi industriali.
Revista franceza Nouvel Observateur a publicat acum cateva luni un articol foarte critic despre dumping-ul social practicat de firme daneze si olandeze care opereaza in regiunea Bremen din Germania.
Pana de curand, Germania a fost cunoscuta ca exportator major in industria automobilelor si a masinilor-unelte, Franta detinand in Europa pondeera cea mai importanta in exporturile de produse agricole si alimentare. Din 2007 insa, exporturile agro-alimentare ale Germaniei au depasit pe cele ale Frantei, mai ales in domenii cum ar fi exportul de preparate din carne de porc, vita sau pui.
Francezii ii acuza pe germani de concurenta neloiala, fapt evident in domeniul industrializarii carnii de porc. In 2012 francezii au pierdut astfel 3.8 % din piata mondiala, cu toate ca aceasta se afla in plina crestere. Desi competitiva in domeniul cresterii animalelor, Franta pierde teren in industria mezelurilor si semi-preparatelor din porc, deoarece Germania practica masiv dumping-ul social. Acesta consta in apelul masiv al firmelor la mana de lucru interimara din strainatate, platita cu salarii intre 3 si 5 euro pe ora, in timp ce in Franta muncitorii sunt platiti cu 10-12 euro pe ora.
Astfel, reporterii revistei N.O. au putut constata ca in regiunea Bremen intre 75 si 90 la suta dintre muncitori sunt straini, in principal romani sau bulgari. Acestia nu au oficial dreptul de munca in Germania, fiind angajati potrivit Directivei Bolkenstein pe contract de prestari servicii, ca « detasati » ai unor firme din Romania sau Bulgaria.
La fabrica daneza Danish Crown, liderul european al preparatelor din carne de porc, muncitorii germani cu vechime sunt platiti intre 2500 si 3000 de euro brut pe luna, in timp ce angajatii romani castiga intre 700 de euro (femeile) si 900 de euro (barbatii) pentru 10-12 de ore de munca zilnic, de cele mai multe ori in schimbul de noapte. Muncitorii romani sunt cazati in dormitoare comune, in camere de 10 sau 14 paturi, amenajate in foste magazine de confectii – « privilegiu » pentru care platesc intre 150 si 175 de euro pe luna fiecare. Situatia lor sociala a ajuns atat de grava incat biserica si opinia publica din zona a inceput sa protesteze impotriva exploatarii lor in conditii de sclavie industriala, asa cum sustin sindicalistii germani.
Aceste rele tratamente sunt posibile deoarece, spre deosebire de Franta sau Anglia, in Germania nu exista inca un salariu minim garantat care sa ii protejeze pe angajatii romani. Mai grav, in urma reformelor sociale din timpul lui Gerhard Schröder (2004-2008), Germania are astazi 22.2 la suta din salariati incadrati in categoria celor cu venituri precare (proportia este de 6.7 la suta in Franta). Aproximativ 7.4 milioane de germani sunt angajati in «mini-jobs » fiind platiti cu numai 400 de euro pe luna. Pentru asemenea bani, niciun tanar german nu mai doreste sa munceasca in abatoarele de cosmar din nord, unde romanilor li se pretinde sa sacrifice 600 de porci pe ora, sau 7000 de porci pe zi pentru enorma suma de 1 cent per porc.
O asemenea exploatare salbatica a romanilor in strainatate nu ar fi avut loc daca, de la revolutie incoace, guvernele succesive din Romania ar fi impus o marire constanta a salariilor in vederea reducerii diferentelor dintre nivelul de salarizare a romanilor si media europeana. In aceeasi perioada, vecinii nostri cehi, maghiari, slovaci sau polonezi au gasit cai de crestere a salariului mediu, care sa se apropie acum, in majoritatea cazurilor, de 1000 de euro pe luna. Spre deosebire de acestia, adevarati « fericiti ai tranzitiei », romanii sunt in continuare fortati de conditiile vitrege de acasa sa plece sa lucreze in strainatate, ajungand in situatii asemanatoare cu cele descrise mai sus. In ceea ce ii priveste pe bulgari , veniturile insuficiente i-au impins pe multi sa-si dea foc in fata cladirilor guvernului din Sofia. Ambele guverne, atat cel roman cat si cel bulgar, practica in schimb dumping-ul fiscal * si prefera sa isi impinga cetatenii sa lucreze aiurea prin Europa, in loc sa ii forteze pe oamenii de afaceri locali sa le asigure conditii de munca si de salarizare decente.
*Romania are o cota unica de impozitare de numai 16%, in timp ce Bulgaria incearca sa atraga investitori straini cu o cota unica de impozitare de 10% (sursa : The Economist). Aceste politici fiscale sunt in contradictie cu ceea ce se intampla astazi in majoritatea tarilor Uniunii, unde se revine la impozitul progresiv pe venit.
Subscribe to:
Posts (Atom)