Thursday, July 18, 2013

Despre selectia elitelor la romani

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces  riguros de selectie  care dateaza din anii comunismului . Pot afirma in cunostinta de cauza ca numai acei activisti  PCR,UTC, UASCR sau specialisti care primeau girul securitatii si ierarhiei PCR puteau ajunge in categoria elitelor mai sus mentionate. Competenta profesionala sau calitatile morale contau mai putin sau deloc : defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitatile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea sociala din Romania.

Ca sa ma fac  inteles mai bine,  voi face apel la experienta mea de « insider » din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales presedintele consiliului asociatiei studentilor din facultatea de istorie-filosofie. Printre alte atributii, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, unul din studentii facultatii, fiul  unui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depaseau plafonul  legal stabilit)mi-a pretins pur si simplu  sa il includ  pe  tabelul bursierilor. ( lucru pe care eu am refuzat  sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de camera, Costel Petcu, student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand carti, bani si un radio portabil . Hotul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al postei, in momentul in care se pregatea sa expedieze tatalui un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul militiei in mana, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hotul era membru). Secretarul de partid al facultatii – profesor de filosofie, mai precis de marxism – mi-a atras atentia ca individul nu putea fi sanctionat, tatal fiind vechi tovaras de lupta de-al lui Ceausescu.  Fiul nu facea altceva decat sa continue ” lupta”.  Am insistat, am obtinut sanctionarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al Comitetului Central  UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din functie pentru activitate defectuoasa ! ( cu cateva luni inainte, facultatea obtinuse locul intai pe tara pentru calitatea pregatirii profesionale a studentilor nostri  iar asociatia noastra un premiu de 10,000 de lei …) Plenara mare, sute de studenti  prezenti, se trece la vot si masura pica. Am reusit sa termin facultatea, insa am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afara  dupa un an din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreti sa sititi, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am indraznit sa ma tratez  de raceala in spital in plina campanie de recoltare a cartofilor …) Adio, deci, dosar de doctorat, iar in 1981 am fost sfatuit  «  colegial »sa parasesc Romania.

 In 1999, devenisem  deja «  o forta oculta care lucreaza la distrugerea Romaniei  » (Jurnalul National) . In 2007, un fost general de securitate  parcat la evidenta populatiei in Galati imi informa sotia ca numele noastre sunt inca pe o « lista neagra » . S-a schimbat realmente ceva in Romania ?

In procesul de selectie nu contau  asadar rezultatele profesionale sau integritatea celor in cauza, as zice chiar dimpotriva. Sa iti aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa iti faci datoria . Sa minti, sa devii informatorul securitatii, mai important pentru reusita  in cariera decat orice altceva.  Suna familiar ? Deviza neoliberalilor, a caror revolutie tocmai  incepuse in 1979, era   “ lie, cheat,steal your way to the top “ : elitele noastre  erau deja pregatite  psihologic si moral sa devina  vechii/ noii actori ai economiei de schimb si democratiei parlamentare.

Activistii si nomenclaturistii s-au despartit la putin timp dupa “ revolutia”  de la 1989 in doua tabere concurente : PDSR/PSD  creat de Iliescu si PD/PDL injghebat de Petre Roman.  Ultimii au devenit cei mai fideli continuatori  ai traditiei ceausiste .  Fruntasii PD/PDL au devenit proprietari  ai firmelor de stat unde parintii fusesera directori ( cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrean Videanu,  devenit proprietar al Marmosim si vicepresedinte al partidului) Dupa eliminarea lui Petre Roman si castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu,  liderii PDL au inceput sa trateze statul exact in maniera lui Ceausescu , adica ca propria mosie.  A urmat o noua perioada de austeritate pentru greu incercatii romani, declansata fara rost de guvernul PDL in 2008, in timp ce presedintele a incercat sa isi plaseze fiica la conducerea tineretului PDL,    un fel de Nicu Ceausescu cu fusta. Operatiunea esuand, Elena Basescu a fost  impusa PDL ca parlamentar european iar unul din amantii acesteia ca functionar la ambasada Romaniei din Paris.

Activistii din tabara Iliescu s-au remarcat in anii 90 prin jaful organizat, in folosul lor, al economiei nationale si fondurilor valutare  din bancile de stat .  « Prostimea » a fost furata cu ajutorul cupoanelor care dadeau teoretic posibilitatea  oricui  de a participa la impartirea activelor fabricilor sau firmelor de stat . In realitate, artizanii cuponiadei au favorizat vanzarea pe preturi de nimic a acestora,  in folosul fostilor activisti PCR,UASCR sau UTC. Personajul  emblematic al acestor manevre ramane George Copos, devenit mare proprietar de hoteluri in Poiana Brasov sau pe litoral.  (din motive tactice, acesta este membru al partidului conservator fondat de Voiculescu )Deviza  perioadei, «  noi nu ne vindem tara » semnifica de fapt  ca reprezentantii politici PDSR, ajutati din cand in cand de mineri,  se considerau  singurii care au dreptul sa  participe la privatizarea fostelor  proprietati  de stat. Procesul s-a incheiat in mare in 2002, moment in care constitutia din 1991 a fost amendata cu o prevedere referitoare la  garantarea  dreptului de proprietate .

O alta modalitate de spoliere a populatiei , promovata  tot in anii ’90 a constat in  organizarea ,in folosul  oficialilor statului ,( procurori, politisti, judecatori, prefecti, etc)  de jocuri piramidale gen PONZI. Prin intermediul acestora, economiile considerabile in lei acumulate de romani  in anii ‘ 80 au ajuns in buzunarele promotorilor si protectorilor acestora. ( socrii nu m-au iertat nici in ziua de astazi pentru ca m-am opus intentiei  lor de a organiza  o schema similara  in 1993 la Brasov …)

As mentiona aici elite ale lumii politice sau de afaceri  de la noi care au ajuns la situatia lor actuala datorita sprijinului primit din partea serviciilor secrete straine.  Cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, ajuns patron al Rompetrol ( si al partidului national-liberal pentru cativa ani) cu sprijinul logistic al unor fosti ofiteri CIA. Serviciile engleze au sprijinit grupul de ofiteri de securitate care au fondat  banca Bucuresti,  ginerele lui Dinca a devenit proprietarul francizei Pizza Hut,  un colonel de securitate din Timisoara, ajuns proprietar si  director al unui hotel Best Western, samd.

Rezumand, pot afirma ca majoritatea  problemelor  romanilor se datoresc  lacomiei, egoismului  si venalitatii elitelor actuale,  care s-au format in decenile sapte si opt ale secolului trecut, sub privirile atente ale partidului si securitatii  si s-au perpetuat si dupa 1989. Exceptii exista, dar existenta acestora nu face decat sa confirme regula.

Monday, July 15, 2013

Elitele noastre comparate



 Ecuadorul are cateva sute de mii de emigranti in Spania. Angajati in principal in agricultura sau constructii, acestia au fost grav afectati de criza imobiliara si  de politicile de austeritate din Spania ultimilor ani .Au fost abandonati de tara-mama in voia sortii,  ca romanii ? Ei bine, nu ! Guvernul lui Rafael Correa a decis sa isi ajute compatriotii sa se reintoarca acasa ( cu avionul, care implica cheltuieli importante) si sa le gaseasca de lucru in economia locala .

Emigrantii nostri economici, ( in principal cele doua  milioane din Spania sau Italia )au fost uitati de guvernantii nostri . Nu exista nici un program guvernamental, nici o dezbatere in parlament, campanie de presa,  care sa le faciliteze intoarcerea acasa , desi au existat vagi promisiuni in preajma alegerilor si unele initiative private, despre care am scris cu ani in urma :


Alte tari din zona noastra, ca Polonia, au reusit sa re-integreze dupa 2007 un numar important de emigranti intorsi acasa din Anglia, Franta sau Germania .  Guvernul polonez a  utilizat la maximum  fondurile europene puse la dispozitie de UE  si a reusit, in plina criza economica, sa  mentina o rata decenta de crestere economica.  De ce nu s-a intamplat asta si la noi ? Chestiune de elite, cred eu.

 Pentru ca a venit vorba de elite, in numarul sau din 29 iunie a.c.,  The Economist  publica, in cuprinsul unei recenzii, urmatoarele consideratii :

« O elita dominanta care se defineste  prin ( …) educatie si venituri, care da dovada de o lipsa totala de interes –  de dispret chiar –   pentru imbunatatirea conditiilor de viata pentru ceilalti. Editorii de ziare si cititorii, judecatorii, activistii  ONG-urilor, universitari sunt si ei selectati in mare masura din randurile celor privilegiati, si le pasa la fel de putin  si lor. »

Caracterizarea  de mai sus pare sa se aplice destul de bine elitelor noastre, nu credeti ?  In realitate,se refera  la cele din India . Va  las sa trageti singuri concluziile necesare …

Saturday, July 13, 2013

Romancele, sclave sexuale in Germania

O ancheta recent publicata in Der Spiegel despre prostitutia din Germania contine elemente socante pentru noi, romanii. Potrivit expertilor citati, Germania a ajuns, in urma legalizarii prostitutiei (2001) cea mai mare piata pentru prostitutie din Europa. Asa-zisa legalizare nu a condus la imbunatatirea conditiilor ” de munca” ale prostituatelor, asa cum au sustinut initial autorii legislatiei , dimpotriva. Singurii favorizati de lege sunt patronii de bordeluri.
 
Majoritatea sclavelor sexuale din Germania ( 80 la suta din totalul de 200,000 de prostituate, deci probabil 100,000 de romance ) provin din Romania si Bulgaria. Acestea sunt aduse in Germania si inchise in bordeluri horror, fiind fortate sa practice sex anal sau oral neprotejat , fiind la moda asa-numitul “forfait” de 99 sau 100 de euro pe noapte. Cand reusesc sa scape din mana proxenetilor, fetele noastre se intorc acasa cu gustul amar al aderarii la o uniune europeana de care beneficiaza, printre altii, numai degeneratii si maniacii sexuali din Germania. Am sustinut si sustin in continuare ca Germania este in plin proces de re-nazificare, principalele victime provenind din tarile cele mai vulnerabile economic din Uniunea Europeana. Reducerea celor din Est la sclavie industriala sau sexuala este o metoda a nazismului german, avand tendinta astazi sa se raspandeasca si in alte tari ale Uniunii lovite de criza.  (In timpul celui de-al doilea razboi, Hitler nu a reusit performanta proxenetilor germani sau romani de astazi. Romancele au fost lasate in pace, “la vatra”. Daca maresalul Antonescu l-ar fi ascultat pe dictatorul Salazar al Portugaliei, am fi putut evita SI  moartea a sute de mii de militari romani …)

Trec peste faptul ca legalizarea prostitutiei a fost opera social-liberalilor lui Schroeder ( ei isi zic social-democrati) . Nu, ce ma intereseaza pe mine este tocmai mutenia in care se complac elitele noastre politice sau intelectuale, ca din partea elitei de afaceri nu mai este nimic pozitiv de asteptat.
Femeile noastre din parlamentul national sau european nu par sa fie interesate de soarta altor romance. O fosta directoare TVR, chiar preda lectii de guvernanta in Berlin sau face elogiul monarhiilor lumii, la cativa kilometri numai de “cuibusorul de nebunii” descris in revista Der Spiegel. Nu este treaba ei… ce-i aia ‘solidaritate’ cu celelalte femei din Romania ?

Una din reprezentantele noastre «  de frunte » din Parlamentul european a avut grija, in schimb, de femeile palestiniene si i-a dus olita lui Tony Blair prin 2010. In 2013, aceeasi deputata se ocupa in Parlamentul European de soarta femeilor din Nordul Africii ! Desi se pretinde de stanga, nu va asteptati de la ea sa ia pozitie impotriva sclaviei sexuale la care sunt expuse romancele din Germania : nu este politic, nu-i asa ? Doar este prietena la catarama cu social-liberalii englezi sau germani.

Avem regizori talentati care fac filme despre problemele de altadata ale romancelor ( chiuretaje din perioada Ceausescu) sau despre subiecte la moda ( dragoste lesbiana interzisa de cruzimea calugarilor din Romania). Ei, de ce sa se ocupe de situatia dramatica ACTUALA a romancelor din Germania, a romanilor lasati fara case si bani dupa ani de munca in Spania, samd ? Nu primesti Palme d’Or ca roman pentru asa ceva … (la optzeci de ani, totusi, franco-grecul Costa Gavras tot a facut un film despre finanta globala si rolul nefast al acesteia )

Ba avem destepti care au absolvit Sciences Po in Paris si scriu carti critice despre statul francez, care cica e pe cale sa ucida Franta ! (Cet Etat qui tue la France) . Despre statul roman si guvernantii nostri sunt mai putine de spus, ca sunt mari pro-americani, nu-i asa ? Basescu este un avocat infocat al legalizarii bordelurilor, nici o speranta sa intervina SIE in favoarea fugitivelor noastre din Berlin, Der Spiegel descrie cum le-au ajutat turcii pe acele sarmane !

Oricum, in Franta Najad Vallaud -Belkacem, ministra cu problemele femeilor si purtatoarea de cuvant a guvernului francez citata in Der Spiegel, a promovat o lege care prevede sase luni de puscarie si 3000 de euro amenda pentru CLIENTII care solicita prostituate. Ce stat ‘inapoiat’, monser, chiar vor sa omoare Franta astia! DSK ce face, stie ?

Stati linistiti : nici un intelectual, nici un artist sau politolog roman nu va sari practic in apararea romancelor din Germania sau romanilor de pretutindeni care dau de probleme. Romanul care ajunge mai sus uita rapid de cei lasati in urma, ca de asta suntem in halul in care suntem . Lor sa le mearga bine, sa publice, sa fie avansati, mediatizati, sa aiba pretentii la premiul Nobel, etc. Restul, sa le traga, ca de-aia sunt romani. Alea din Germania ? Niste nimfomane, nu victime ale neoliberalismului economic si ale somajului masiv. Un lucru e sigur : occidentalii au elite expirate, insa ale noastre sunt… de cacao.

NB. Doua calugarite catolice din Franta, care au ajutat ani de zile mii de prostituate din Columbia sa devina muncitoare textiliste, cu salariu, asigurari sociale si locuinta, sunt de anul trecut in Romania, unde situatia femeilor este din ce in ce mai grea (Paris Match). Ce au cele doua tari in comun ? Columbia este una dintre cele mai americanizate societati din America Latina, Romania din Uniunea Europeana

Saturday, June 29, 2013

" O Stanca in Mijlocul Marii "

In ultima vreme,rareori se intampla sa treaca o saptamana fara vreun atac mediatic indreptat fie impotriva Turciei condusa de Erdogan, fie impotriva Rusiei lui Putin, fie, in fine, impotriva Chinei. Aceste atacuri pôt da celor neavizati impresia ca cetatenii Uniunii Europene sau americanii traiesc in tari democratice, aflate in plin avant economic ca guvernele lor respecta cu scrupulozitate drepturile omului. . .


In ultimii zece ani, dezvoltarea economica din cele trei tari mentionate mai sus s-a facut fara sincope majore. Ceea ce este mai suparator pentru tarile vestice este insa refuzul liderilor rusi, turci sau chinezi de a subscrie la capitolul politic al « consensului Washington » constand intr-o liberalizare politica de tip occidental,  in reducerea rolului statului in economie, samd.

In realitate, atat Rusia, cat si Turcia sau China fac eforturi mari pentru eliminarea decalajelor economice acumulate in ultimele doua secole, mai ales dupa succesul revolutiei industriale din Anglia. Nu trebuie sa uitam faptul ca in secolul XVIII performantele economice ale Rusiei erau egale – in unele cazuri, chiar superioare - cu cele din vest . Economia chineza producea in jur de 24 la suta din PIB-ul mondial iar imperiul otoman a cunoscut o perioada indelungata de vitalitate economica , consecinta generalizarii in Balcani, Orientul Mijlociu sau nordul Africii a celebrei pax turcica. ( F. Braudel)

Pentru rusi, statul a fost intodeauna autoritar si puternic, «  o stanca in mijlocul marii » . Comertul exterior a fost tot timpul monopol de stat, iar elitele se puteau bucura de privilegiile economice dobandite - ca astazi – numai in masura in care dadeau dovada de o loialitate politica totala fata de conducatorii statului . Cei care incalcau acest pact, puteau fi exilati sau chiar decapitati, in functie de gravitatea faptelor comise, iar averile lor confiscate. Lucrurile nu se petreceau mult diferit nici in imperiul otoman, autoritatea sultanului fiind fara egal. Cu alte cuvinte, paralele cu evenimente petrecute in perioada stalinista nu sunt relevante pentru intelegerea mentalitatii alegatorilor rusi sau turci de astazi.

Inca din secolul XVI, rusii au dat prioritate relatiilor economice cu estul Asiei, in special China, si cu Turcia in sud. Balanta relatiilor comerciale cu Europa, de mai mica importanta pentru Moscova, a fost aproape intodeauna excedentara si se rezuma la exporturi de materii prime ( lemn, grane, blanuri,etc) . Asistam in prezent, deci, la o revenire la agenda geo-economica traditionala, la care se adauga si o dimensiune politico-militara, constand intr-o alianta defensiva, Shanghai Co-operation Organization ( SCO).

Aflat in plin declin economic dar si ideologic, vestul a renuntat din pacate la realpolitik in relatiile sale diplomatice cu acest grup de tari. Lecturile moralizatoare la care sunt supusi periodic demnitarii rusi, chinezi sau turci si atacurile mediatice din ultima vreme dovedesc ca ideologia neoconsevatoare este inca la moda in Washinton sau Bruxelles.







Wednesday, June 12, 2013

Un ghiaur la Istanbul

Am vizitat pentru prima oara Istanbulul in iarna anului 1991 . Soselele erau pline de petice si de camioane militare (vizita mea de opt zile a coincis cu primul razboi din Irak). Am avut mari necazuri la granita turca pentru ca mi-am propus sa vad ce ce intampla daca nu dau celebrul bacsis, pe care aprope ca mi l-au pretins de la obraz vamesii . Calatoream impreuna cu sotia gravida intr-un Mercedes cumparat din Germania la mana a doua, proprietatea firmei australiene al carei reprezentant eram in Romania. Am fost silit sa las microcomputerul de birou si imprimanta laser pe care le carasem dupa mine in custodia vamii, nu cumva sa le vand pe sest prin Istanbul ! In plus, oficialii vamali m-au fortat sa cumpar pentru perioada sederii noastre numere de zoll turcesti, cele din Germania nefiind pe placul lor …

Ajuns in Istanbul , am tras in centrul orasului, care mi s-a parut gri, foarte murdar si haotic . Am parcat in fata unui centru de informare pentru turisti al guvernului si am intrebat pe cei doi functionari daca imi pot recomanda un hotel rezonabil ca pret dar confortabil.  Mi-au recomandat hotelul ERBOY, cu vedere la Sfanta Sofia, unde ne-am cazat pentru urmatoarele sase nopti pentru 50 de dolari camera dubla. Unul din functionari s-a oferit foarte amabil sa ma insoteasca pana la hotel . Am ajuns, i-am multumit (iarasi fara bacsis ) si am inceput sa ne caram bagajele la receptie. Am constatat cu stupoare ca functionarul nostru, care a stat pe bancheta din spate, s-a autoservit cu niste pungi SPAR frumoase, luate din Austria ca reserve in cazul ca vrem sa cumparam cate ceva pe drum . Oricum, ne-am bucurat ca nu ne-a luat sandwich-urile si fructele aflate tot pe bancheta din spate .


Istanbulul de acum douazeci de ani ni s-a parut asadar  murdar, circulatia auto haotica si mancarea din restaurante uleioasa si nu tocmai proaspata. In a treia zi de sedere, am descoperit din fericire un restaurant bulgaresc, tot in jurul Sfintei Sofia, care servea meniuri europene bine gatite gen snitzel, salate etc . Hotelul era confortabil si curat, insa micul dejun, inclus in prêt, a fost de spaima  : branza de proasta calitate, un fel de ghiuden de carne de oaie prea condimentat si greu de mestecat, cafea mediocra.


Am parasit Istanbulul fara regrete, dupa ce am apucat sa vizitam catedrala si marele bazar. La iesire, am avut din nou de asteptat ore in sir pana am reusit sa recuperam microcomputerul si imprimanta buclucasa ; Oficialii kemalisti mi- au ramas in memorie ca fiind obraznici cu turistii si foarte corupti iar orasul murdar si lipsit de sarm. Cursul lirei turcesti urca zilnic, economia turca era in criza. Ne-am propus sa nu mai revenim, atat de proasta a fost impresia pa care ne-a lasat-o orasul de pe malul Bosforului.

Am vizitat din nou Istanbulul dupa douazeci de ani, in toamna 2011 . Autostrada spre oras era bine asfaltata, la vama se construisera magazine duty free luxoase sau restaurante fast food si supermarketuri curate. Am avut de asteptat in vama numai o ora, in loc de patru-cinci, vamesii erau amabili si nu s-a pus problema bacsisului. Spre deosebire de 1991, traficul spre si dinspre Istanbul era foarte intens, vedetele fiind TIR-urile si autocarele pline de turisti.

 Am fost surprins sa gasesc orasul foarte curat, circulatia mai putin haotica, fatadele cladirilor mai ingrijite si oamenii de pe strada mai relaxati, mai bine imbracati si mult mai politicosi cu turistii.  Cursul de schimb al lirei nu se mai urca de la o zi la alta. Comertul mergea din plin, magazinele din Laleli erau pline de clienti din Grecia, Rusia sau Romania, care venisera in Turcia sa targuiasca marfa en gros .Cele mai cautate marfuri sunt cele textile,  articole sport, confectii, pielarie si bineinteles aur.( celebrul comert bavul tikareti, sau « comert cu valiza », care aduce turcilor cam treizeci de miliarde de dolari anual din Orientul Mijlociu,  Rusia, Balcani sau nordul Africii). M-am uitat atent in jur sa vad daca exista multe femei care sa poarte voalul islamic pe strada, insa am vazut mai multe pe strazile Parisului decat in orasul condus de partidul islamic al lui Erdogan ! Din pacate, calitatea ofertei de produse din supermarketuri nu este inca la inaltime, mezelurile si branzeturile sunt de slaba calitate si gama  este foarte restransa, sub norma europeana de cinci mii de articole  per magazin. In plus, pentru o tara cu o clima mediteraneana cum este Turcia, legumele si fructele mi s-au parut excesiv de scumpe.

Intrebat care este diferenta dintre stilul de viata de acum si cel dinainte, un hatru stambuliot a remarcat ca in timpul kemalistilor, turcii beau in public si se rugau acasa, acum insa se roaga in public si beau pe la casele lor ...

Am fost asadar foarte surprins de evenimentele care au loc in prezent in piata Taksim si alte cateva orase turcesti. Nivelul de trai al turcilor s-a imbunatatit in ultimii zece ani considerabil, saracia a fost redusa semnificativ, Turcia a crescut economic cu 4-5 la suta anual in ultimii zece ani. Este drept, majoritatea turcilor nu mai sunt interesati  astazi de aderarea la Uniunea Europeana, preferand sa calatoreasca si sa faca afaceri in lumea islamica.  Fata de vremurile dinainte de 2002, cand Turcia se caracteriza prin crize periodice iar oficialii din Ankara umblau dupa bani cu caciula in mana prin Washington, situatia actuala a tarii este chiar foarte buna.

Oare pe cine deranjeaza asa de mult prosperitatea si stabilitatea politica  actuala din Turcia ? Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare poate vom intelege mai clar care este miza demonstatiilor si luptelor de strada care au loc in in prezent acolo. Se pare ca multi guvernanti vestici au stiut cu trei luni in urma ca se pregatesc miscari de strada in Istanbul, sursa este credibila. Vom trai si vom vedea cum evolueaza lucrurile in continuare.