ASASINATELE POLITICE ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

Atunci când unele puteri vestice nu reușesc să își impună agenda politică în state ale lumii care le rezistă, elitele acestora recurg la asasinarea liderilor unor asemenea state " recalcitrante".

De regulă, anumite cercuri ale francmasoneriei sunt cele care recurg la asemenea tactici. Astfel, citind istoria autorizată a francmasoneriei scrisă de marele Maestru Radu Comanescu, fost șef al MLNR, am aflat că ordinul pentru asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand din 1914 de la Sarajevo a venit de la o lojă masonică din Londra. Ce a urmat, știm cu toții : a izbucnit primul război mondial, soldat cu 50 de milioane de victime.

Neputința Vestului de a învinge Rusia în Ucraina pare să genereze din nou planuri similare . Astfel, Deutsche Welle, o organizație de presă a statului german, a publicat recent un interviu cu un istoric de la London School of Economics. La sfârșitul acestuia, acest individ declară că nu se poate ajunge la pace în Ucraina sau la schimbări în Turcia decât dacă Putin sau Erdogan sunt asasinați. Inteligent, ce să spun ...

Cu siguranță, istorici precum Marc David Baer (LSE, Londra) merită pe deplin să fie incluși pe listele negre ale Moscovei, pentru că susține asasinarea lui Vladimir Putin. Dacă asasinarea lui Franz Ferdinand din 1914 a declanșat Primul Război Mondial , provocând 50 de milioane de victime ,câți oameni vor muri în Marea Britanie dacă liderul rus este ucis și rușii vor folosi arme nucleare ca retribuție ?

NICI FiLOSOFII VESTICI NU MAI SUNT PE PLACUL RUȘILOR !

 Dacă ați crezut că numai istoricii pot ajunge pe listele negre ale Moscovei, v-ați înșelat.

Mai nou, chiar și filosofi ca Immanuel Kant ( 1724 - 1804 )ii deranjează pe potentații ruși. Astfel, la un recent congres al politologilor din enclava Kaliningrad, guvernatorul ei, Anton Alihanov, l-a acuzat pe Kant ca fiind inspiratorul indirect al tuturor conflictelor armate din ultimele secole, de la primul război mondial la actualul conflict din Ucraina :

" Astăzi, în 2024, suntem suficient de îndrăzneți să afirmăm că nu numai că Primul Război Mondial a început cu opera lui Kant, ci și actualul conflict din Ucraina”, spune Anton Alikhanov. Privit din Occident, Immanuel Kant „este părintele aproape a tot. El este părintele libertății, al ideii de stat de drept, al liberalismului, al raționalismului și chiar al ideii de Uniunea Europeană. Unii spun chiar că ideea Națiunilor Unite este a lui”, continuă guvernatorul, care citează Towards Perpetual Peace (1795)".

Kaliningrad ,fostul Konigsberg, a fost fondat , la fel că si orașul meu natal, Kronstadt, (astăzi Brașov ) în secolul XIII de cavalerii teutoni, deci de germani. Fosta capitală a Prusiei orientale a ajuns în posesia rușilor după 1945, că urmare a înfrângerii Germaniei . Konigsberg este însă orașul natal al lui Kant, casa in care a trăit fiind astăzi muzeu. Faptul le reamintește rușilor al cui a fost orașul în trecut...În Rusia, disputele care îl au că subiect pe Kant au degenerat chiar în violențe fizice :

" Mai grav, în 2013, în Rusia, la Rostov-pe-Don din sudul țării, doi bărbați s-au certat pe tema lui Immanuel Kant. Au ajuns să se împuște între ei. „În timpul luptei, suspectul a scos un pistol cu ​​gloanțe de cauciuc și a tras mai multe focuri în adversarul său”, a informat agenția rusă Ria Novosti ".

Alihanov susține că Immanuel Kant a avut tot felul de idei trăsnite, eseul lui de 24 de pagini despre pace inspirând, susțin unii ( printre care mă număr și eu ! ) din punct de vedere teoretic fondarea ONU. Ce mai, iată un intelectual cum nu se poate mai subversiv !

DE CE GEOPOLITICA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT IDEOLOGIILE

 Dacă ar putea învăța din nefericita experiență a cruciadelor creștine împotriva Islamului din perioada evului mediu european, elitele americane și-ar da finalmente seama de futilitatea cruciadelor ideologice pe care le-au declanșat de la jumătatea secolului trecut până în prezent.  In egală măsură, resentimentele istorice ale popoarelor islamice împotriva creștinilor - care au generat în ultimele 2 decenii și fenomenul terorismului islamic - ar putea constitui un semnal de alarmă pentru acestea, deoarece americanii riscă consecințe de lungă durată similare, chiar dacă nu identice.

Otto von Bismarck a constatat la vremea lui cu amărăciune însă că oamenii de stat nu pot și nu învață mai nimic din istorie, repetând la nesfârșit aceleași erori .

Dacă ar fi putut învăța din erorile trecutului - mai ales din eșecul cruciadelor creștine din Europa medievală și resentimentele de durată ale musulmanilor împotriva creștinilor - SUA nu ar fi suferit înfrângerile din Coreea și Vietnam ( cruciada anti-comunista ), sau Irak și Afganistan ( cruciada împotriva terorismului ) și nu ar fi angajată astăzi în războiul din Ucraina.

Conflictele armate cu miză geopolitică au o durată limitată în timp - de regulă de câțiva ani, rareori mai lungi - și au loc în zone geografice restrânse. Cruciadele ideologice pot în schimb dura sute de ani - cazul cruciadelor medievale - sau timp de decenii,ca în cazul cruciadelor moderne declanșate de SUA. In cazuri extreme, acestea pot degenera în conflicte globale.

Actuala cruciadă neoconservatoare este îndreptată de această dată împotriva " Axei autoritarismului" , care include Rusia, China și Iran. Șansele de reușită sunt nule, însă pericolul declanșării unui război cu adevărat devastator este din păcate unul real .

Dilema românilor : Republică sau Monarhie?

 Din cauza echipei din jurul lui Ion Iliescu, România a ratat în 1989 șansa restaurării monarhiei constituționale și a revenirii la versiunea amendată a Constituției de la 1923. Să fie clar, însă, că republica - o formă de guvernământ moștenită din perioada ocupației sovietice - este considerată un vehicul ideal de unii generali ai fostei securități , ca Ioan Geoană, pentru a-și propulsa fiii la președinția României.

In 1978, profesorul meu de istorie modernă - și coordonator al lucrării mele de licență - a publicat în Analele Universității Alexandru Ioan Cuza, în plin comunism, un studiu exploziv despre debarcarea forțată a primului domnitor ales al Principalelor Unite, considerând actul ca fiind revoluționar, deoarece a salvat în 1866 tânărul stat român de la disoluție.

Detronarea lui Cuza și aducerea la conducerea României a unui prinț străin dintr-o dinastie domnitoare a Europei au fost considerate salutare de profesorul Vasile Russu, care numai el știe cum a reușit să treacă de cenzura comunistă pentru a-și publica studiul.

Russu nu era singurul regalist printre profesorii mei de la Iași. La ultimul examen oral - cel de istorie contemporană - am refuzat să răspund la al doilea subiect de pe biletul de examen, care se referea la constituțiile adoptate de România după ocupația sovietică. Profesorul Aurel Loghin - care era și prorectorul Universității - a refuzat să îmi dea o notă mică și m-a chemat la re-examinare, o lună mai târziu.

Reexaminarea a avut loc în cabinetul său. Subiectul pe care trebuia să îl dezvolt a constat intr-o analogie între Spania post-Franco și România post-Ceausescu ( vă reamintesc că în 1979 dictatura ceaușistă era la apogeu !). Am înțeles astfel că și profesorul Loghin dorea o revenire a României la monarhie, deși își obținuse doctoratul la universitatea de stat din Moscova ...

În retrospect, se pare că profesorii mei menționați mai sus și posibil alții din anturajul lor au sperat ca un grup restrâns de activiști ai partidului comunist, posibil condus de Ion Iliescu ( care la vremea aceea era secretarul PCR al județului Iași ) l-ar putea cumva debarca pe Ceaușescu, prelua puterea în stat și pregăti ,după modelul spaniol , revenirea regelui Mihai la conducerea României. Într-un asemenea scenariu, Ion Iliescu sau alt activist de același calibru ar fi trebuit să joace rolul lui Adolfo Suarez din Spania anilor 1976-1978.

Au existat firește condiții după revoluția din 1989 pentru restaurarea monarhiei. Din păcate, securiștii români au trădat a doua oară , alungandu-l pe regele Mihai,reîntors acasă în 1990 din Elveția, refuzandu-i pur și simplu intrarea în țară. In loc să fie preocupată de soarta și viitorul României, echipa de revoluționari condusă de Iliescu a avut ca obiectiv salvarea monopolului politic al foștilor comuniști în noile condiții create de revoluțiile de la 1989.

Atașamentul românilor pentru o monarhie -în fond de import- nu este întâmplător. Sub regii din dinastia Hohenzollern, România și-a obținut independența (1877), și după pacea de la Versailles și-a dublat atât teritoriul, cât și populația. Pentru instaurarea monarhiei au votat în 1866  99,97 % dintre românii elegibili. Pentru Republica impusă de sovietici nu a votat nimeni, aceasta a fost impusă prin forța armelor.

Problema revenirii României la forma monarhică de guvernământ nu este simplă,oricât de logică ar fi aceasta. Astfel, de mai bine de un secol, SUA este angajată într-o adevărată ofensivă de răspândirea republicanismului pe continentul european, deși este evident faptul că această formă de guvernământ nu este mai performantă decât monarhia constituțională, dimpotrivă.

In plus, nici Rusia nu privește cu ochi buni o posibilă restaurare a monarhiei in Romania și nici Franța sau Germania. In condițiile in care fosta securitate sau actualele servicii secrete din România au trecut cu arme și bagaje în tabăra anti-monarhica americană, șansele revenirii României la forma monarhică de guvernământ sunt deocamdată destul de mici.

Cum este folosită istoria națională împotriva României

În ultimele 300 de ani, România a avut o singură perioadă în care românii și-au ales singuri liderii politici și s-au bucurat de independența statală. Este vorba de perioada monarhiei constituționale dintre 1866 și 1938, data la care regele Carol al II-lea a decis să suspende partidele și să își instaureze dictatura personală. Din nefericire , și înaintea acestei perioade și după, liderii politici din România au fost impuși la conducere de imperiile vecine, fie că vorbim de turcii otomani, fie de sovietici. Această tară a istoriei politice românești este în prezent din nou folosită împotriva românilor , de catre americani, care vor să își impună oamenii la președinția statului sau la conducerea guvernului român.

La începutul ocupației sovietice a României, când liderii țării erau impuși de Moscova, masele care defilau de 23 august trebuiau să scandeze când treceau prin fața tribunelor oficiale " Stalin și poporul rus / libertate ne-au adus! "

In prezent, nu se mai defilează, iar liderii țării sunt impuși de Washington, care ne-a adus "libertatea" să alegem oamenii doriți de ei la putere . În plus, românilor li s-a dat și șansa unică să cheltuie miliarde de dolari pe care nu îi au, pe armament american de top.

Că să fie siguri că lucrurile merg ca pe roate in noile colonii europene, americanii au impus la conducere funcționari imperiali ca Petr Pavel, fost general NATO, Maia Sandu, președinta Moldovei și ex-Banca Mondială, sau mai nou Mircea Geoană, candidat nedeclarat încă la președinția României și actual secretar-adjunct al NATO .