SECURITATE vs. PROSPERITATE

Tocmai a fost votata strategia nationala de securitate - constata Ion Spanu in articolul din Cotidianul -pentru o Romanie in agonie, unde venitul mediu de 1000 de lei pe luna este insuficient, natalitatea scade si cei mai activi dintre cetatenii tarii contribuie la prosperitatea unor state vecine, nu a celei de bastina.

Fara a incerca sa acuz pe nimeni de situatia actuala a romanilor, cred ca a venit timpul sa ne gandim cu totii si cu toata seriozitatea care sunt sansele viitoare reale de existenta ale Romaniei. Luand in considerare situatia grea in care se zbat de doua decenii majoritatea romanilor, cred ca un asemenea demers intelectual este mai mult decat oportun.

Statele apar si dispar din istorie in permanenta. Este suficient sa ne intoarcem in timp cu un secol , pe cand Polonia, Cehoslovacia sau Yugoslavia nu existau inca si sa comparam harta Europei de atunci cu cea de astazi, spre exemplu. Nici o "strategie nationala de securitate", asadar, indiferent cine ne-o impune si de ce, nu poate in realitate garanta per se supravietuirea natiunii romane. Iluzia ca tancurile americane ( sau sovietice ) sau mai stiu eu ce scut antiracheta ne pot proteja este doar atat : o iluzie periculoasa si neproductiva.

Pusa in termenii teoriei realiste a relatiilor internationale,optiunile pe care le avem si noi romanii sunt doua : mai multa prosperitate economica sau mai multa securitate. Specialistii realisti sustin ca in conditiile existentei ( reale sau imaginare ) a unor amenintari externe, statele aleg aproape intodeauna sa cheltuiasca resurse pentru mai multa securitate, in dauna prosperitatii. Cu toate acestea, principalele puteri economice al UE - Germania, Franta sau Anglia -prefera sa pastreze cheltuielile militare la 1.5 % din PIB, deci opteaza pentru salvgardarea prosperitatii atise in ultimii 50 de ani. Noi si polonezii suntem asadar mai fraieri, adica preferam sa facem foame si sa stam cu soselele ,scolile si spitalele in paragina, sa cheltuim 2% din PIB cu armata, doar-doar ne vom simti mai in siguranta ...

Exemplul oferit in acest sens de Turcia este edificator. Pana in anul 2002, militarii controlau evolutiile politice din Turcia si rasturnau guverne alese democratic. Statul cheltuia atunci cu armata - a doua ca marime din NATO dupa SUA - 3.5% din PIB, un procent mai important decat pentru educatie. Incepand cu 2002 si pana in prezent, noul guvern AKP a alocat numai 1.80% din PIB armatei, sumele economisite fiind investite in educatie, protectia sociala a turcilor saraci, constructia de noi spitale sau pentru extinderea sistemului universal de asigurari medicale. Astfel, 2004 a fost primul an in care cheltuielile Turciei cu educatia le-au depasit pe cele militare. Mai putine tancuri, avioane sau baraci asadar,si mai multe spitale si scoli pentru populatie.

Romanii au nevoie - mai mult decat alte natiuni ale UE - de o infrastructura rutiera si feroviara moderna, de locuri de munca bine remunerate ACASA, de politici sociale si un sistem de educatie performante. Absenta prelungita a acestora nu poate fi compensata cu tunuri, tancuri sau cu avioane de vanatoare, dar poate conduce la disparitia in doua-trei generatii a statului nostru de pe harta Europei :

CINE APARA CONSTITUTIA ROMANIEI ?

Cine apara constitutia Romaniei ? Presedintele tarii ? Haida de ! De la Iliescu pana la Iohannis, toti presedintii post-decembristi au subminat-o intr-un fel sau altul. OK, constitutia poate fi criticata sau amendata, dar pana nu este schimbata cu alta, aceasta trebuie respectata.

Atunci poate parlamentul ? Nici macar, deoarece si acesta a incercat sa il demita pe presedintele Basescu in 2007 si 2012, fortand prevederile constitutionale privind modalitatile de suspendare.

In fine, poate justitia ar putea juca un asemenea rol protector. Din pacate, prin deciziile luate in ultimii ani, una mai nefasta ca alta - adica dupa cum a suflat vantul politic - atat Curtea Constitutionala dar mai ales ICCJ sau DNA au subrezit la randul lor respectul cetatenilor si actorilor politici pentru legea fundamentala a tarii.

Dar SRI ? Pentru ca tot au ales romanii anul trecut un presedinte pe placul germanilor; cred ca este necesar sa amintesc ca Germania dispune de o institutie specializata pentru asa ceva, Oficiul pentru Protectia Constitutiei. Or la noi SRI a participat activ la loviturile de stat, reusite sau nu, de la mineriada din 1991 pana la actiunea DNA impotriva lui Ponta de saptamana trecuta. Iata cum prezinta situatia actuala in Evenimentul Zilei editorialistul Mirel Curea :

" (...) pentru această lovitură tactică, principalul serviciu de informații interne al țării s-a ferit ca dracu de tămâie să-și mai lase iscălitura pe comunicatul DNA, prin care s-a declanșat tărășenia: „În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații”, de unde, înainte vreme, făceau gât dacă nu erau menționați. Șefii serviciului au știut de ce fac asta: una este să apari cu sprijin de specialitate, de tip „miliția economică”, alta este să apari complice cu semnătură la o răsturnare de guvern și la o imediată schimbare de majoritate parlamentară!

Că lucrurile stau așa, că SRI se ocupă cu acțiuni ilegale împotriva instituțiilor statului și a reprezentanților lor, în vederea influențării și deturnării deciziilor acestora sau chiar a eliminării lor, sunt chestiuni deasupra oricăror îndoieli. Ne-a spus-o foarte clar, în repetate rânduri, fostul președinte Băsescu. Mai recent, într-un interviu, ne-a spus-o și Daniel Morar, judecător al Curții Constituționale, totodată fost şef al DNA, arătând cu degetul fără niciun fel de echivoc: când din partea SRI au apărut ameninţări directe la Curtea Constituţională sau ameninţări prin articole de presă, atunci deja s-a depăşit un cadru legal. Ar fi ridicol să-și imagineze cineva că cei doi nu știu ce vorbesc, când se referă la ceva ce ei înșiși au construit, ceva de care ei înșiși au beneficiat.".

Raspunsul la intrebarea mea este deci ca NIMENI, nicio institutie a statului, nici macar SRI, nu si-au facut un punct de onoare din protectia constitutiei tarii, ci au contribuit dupa posibilitati la subminarea prevederilor acesteia. Nu ar fi oare timpul ca acest subiect sa fie dezbatut in cadrul CSAT ? Bineinteles ca ar fi, insa asa ceva nu se va intampla prea curand in Romania ...

CEAUSESCU SI MICROCALCULATOARELE

Se stie in general in Romania ca Ceausescu a avut o puternica aversiune impotriva microcalculatoarelor, care puteau fi folosite - credea el - pentru a-i submina regimul.

Ceea ce nu se stie insa este ca au existat romani in afara ca mine, care au incercat sa introduca microcalculatoare in Romania din momentul aparitiei acestora pe piata, adica la timp. Norocul facea ca tocmai absolvisem un curs de sase luni in tehnologia programarii in Sydney in 1985 si fusesem recrutat ca consultant de vanzari si marketing de ComputerLand, cea mai mare retea de distributie de microcalculatoare din lume la ora respectiva.

Desi ComputerLand era organizata pe principiul francizei, corporatia-mama ComputerLand Australasia reusise sa negocieze cu comunistii chinezi - carora nu le era frica de microcalculatoare ! - deschiderea unei reprezentante in Beijing inca din 1985.

Cunoscand talentul romanilor pentru programare dar si restrictiile impuse la importuri de Ceausescu , am propus conducerii corporatiei sa incerce deschiderea unei sucursale corporate ( deci proprietatea directa a firmei-mama, nu franciza) si la Bucuresti, dupa modelul din China. Pentru plata eventualelor microcalculatoare achizitionate de guvernul roman, ComputerLand ar fi urmat sa accepte ca plata produsele soft ale programatorilor romani facute la comanda ; contrapartida deci, nu valuta forte.

Propunerea mea a parut destul de interesanta conducerii corporatiei din Australia, care avea o groaza de mari clienti cu probleme soft de compatibilitate intre programe si ar fi fost dispusi sa plateasca programatori externi pentru rezolvarea lor. Am descoperit deci o nisa marketing in care intentionam sa ii bag pe programatorii nostri, inca din copilaria industriei.

Am primit de la conducerea corporatiei din Australia sfatul sa cer o scrisoare de intentie de la sediul pe Europa al corporatiei, care se afla in Luxembourg. Asa se face ca in toamna lui 1986 mi-am parasit serviciul bine platit si confortabil din Sydney si m-am imbarcat pentru Europa impreuna cu un prieten englez, sotul unei colege de birou, al carui frate era milionar in Anglia si care parea dispus sa finanteze asa ceva in Romania.

Americanii din Luxembourg nu m-au placut, miroseau a CIA de la o posta. La insistentele noastre, ne-au dat totusi o scrisoare de intentie din partea corporatiei catre Camera de Comert a Romaniei, al carei text l-am conceput eu in intregime si directorul pe Europa al ComputerLand l-a semnat ( o copie a scrisorii trebuie ca exista prin arhivele securitatii, mai ales ca cel cu care am incercat sa negociez acolo, Dragos Diaconescu, era de fapt colonel de securitate).

Am ajuns in Romania cu trenul, care a fost oprit timp de o ora la granita din cauza mea, fiind nevoie de acceptul Bucurestiului (desi viza de intrare o luasem la plecare de la consulatul roman din Sydney ! ) Am ajuns la Brasov, mi-am revazut parintii, i-am instalat pe colega mea si sotul ei englez la un hotel din Poiana si a treia sau a patra zi ne-am prezentat impreuna la Camera de Comert cu scrisoarea de intentie.

Dragos Diaconescu nici nu a vrut sa auda de schema mea sau de importuri de microcalculatoare, oficialii din comertul exterior erau presati de Ceausescu sa scoata valuta din piatra seaca . Diaconescu ar fi vrut in schimb sa import pentru ei minicomputere DEC VAX, pe care sa le revanda sovieticilor la suprapret ... L-am refuzat cat se poate de politicos, amintindu-i de interdictia CoCom privind exportul unor asemenea echipamente catre statele din blocul sovietic. El s-a enervat numindu-ma transfug nenorocit (adica plecat in strainatate fara ajutorul sau acceptul securitatii, in jargonul breslei lor émoticône smile ) si uite-asa s-a pierdut o excelenta oportunitate de afaceri pentru softistii romani !

M-am intors trist la Brasov, englezul s-a reintors in Australia iar eu am ramas sa fac revelionul cu parintii ( ultimul meu revelion cu ai mei, care s-au stins unul dupa altul in 1987 si 1988). Am apucat insa sa-i descriu in amanunt propunerea cu care venisem in tara unui amic brasovean , profesor de fizica, care vizita ca orice bun etnic maghiar frecvent Budapesta si care a dat cu siguranta aceste informatii serviciilor maghiare la o luna-doua dupa plecarea mea.

Cert este faptul ca responsabilii comunisti maghiari au stiut sa profite de asemenea pleasca. Acestia au selectat un softist de-al lor care avea o mica firma ( maghiarii aveau deja dreptul sa infiinteze mici firme), un secretar de partid l-a insotit in 1987 la Paris, unde firma sa a semnat un contract de prestari servicii soft cu Apple, din care stimabilul a castigat milioane de dolari in anii urmatori. Cand am citit stirea in revista noastra de profil, mi-am recunoscut imediat schema, era identica cu cea propusa de mine romanilor cu un an inainte...

Franciza ComputerLand a ajuns dupa revolutie din pacate pe mana ginerilor lui Dinca , Popoviciu si Badea ; se pare ca cei doi, avand fiecare nevestele care au lucrat cu gradul de capitan in contraspionajul romanesc al lui Ceausescu, au fost mai de incredere pentru agentii CIA decat un civil ca mine, calificat in programare la un institut american din Australia si consultant al corporatiei lor Computerland din Sydney émoticône smile

UN SEF DE ASOCIATIE STUDENTEASCA INCOMOD

Am fost ales presedintele Consiliului asociatiei de studenti din facultatea de istorie-filosofie Iasi in anul universitar 1976-1977, dupa ce timp de un an indeplinisem functia de secretar .

Am fost fara discutie un candidat atipic pentru asemenea functie, nu in ultimul rand deoarece intrasem in utc numai in al doilea semestru al clasei a XII-a, si asta dupa mari dificultati. Au contat cred rezultatele foarte bune la invatatura si faptul ca presedinta in functie inaintea mea era o studenta de la psihologie, Luminita Teodorescu, fata Stelutei Teodorescu, prorectorul universitatii "Al. I. Cuza" . Printre decidentii succesiunii s-a numarat si non-conformistul George Serban, autorul de mai tarziu al Proclamatiei de la Timisoara, care indeplinea functia de vicepresedinte al Consiliului si era tot student la psihologie.

Dupa numai un an, am ajuns sa am serioase neintelegeri cu unii colegi din Consiliu, care considerau ca a fi activist intr-o organizatie studenteasca inseamna a imparti subsidiile si ajutoarele primite ( ajutoare sociale pentru imbracaminte, bani, bilete de tabara, etc) intre noi, nu a le realoca membrilor de rand ai asociatiei.

In 1978, spre exemplu, facultatea noastra a castigat un concurs national de pregatire profesionala si un premiu in bani de 10,000 de lei, bani mari la vremea aceea. Am decis in Consiliu sa alocam banii pentru achizitionarea de echipamente sportive si a unui televizor, pe care am propus sa il amplasam intr-unul din amfiteatre, pentru ca toti studentii doritori sa aiba acces dupa cursuri pentru vizionarea de filme , meciuri, etc

Propunerea mea s-a lovit de rezistenta acerba a catorva colegi din Consiliu, trei dintre care imparteau camera de camin cu mine. Acestia au propus sa pastram televizorul in camera noastra, caci nu-i asa, cine imparte, parte-si face ...

Alti colegi activisti s-au agravat si mai rau cand am propus ca niciun bilet de tabara sa nu fie alocat activistilor in functie, ci numai acelor membri ai asociatiei cu situatie academica buna dar care aveau greutati financiare : alte proteste !

In fine, am impus acordarea ajutoarelor sociale in bani numai studentilor cu mari probleme, ca orfanii, studentii proveniti din familii modeste, samd Aceiasi politica am impus-o si in cazul alocarii burselor, care nu acopereau indeobste decat 85% din totalul numarului de studenti existenti. ( am inlaturat de pe lista de burse studentii ai caror parinti aveau resurse financiare suficiente sau peste plafonul stabilit de lege).

Ultima picatura a constituit-o insistenta cu care am cerut sanctionarea unui activist, Costel Petcu, prins de militie in flagrant furandu-si colegii de camera de bani, radio, carti si alte obiecte. Un activist - mai ales student al sectiei de filosofie ca Petcu, membru de partid si colaborator al biroului judetean pcr ( al carui secretar era pe atunci Ilici ) - era asadar inca din anii aceia o persoana intangibila din punct de vedere legal sau politic ...

In primavara lui 1978, comitetul central UASCR a decis sa treaca la represalii. Au trimis un activist de la Bucuresti care a intrat neanuntat la plenara asociatiei, propunand eliberarea mea din functie pentru "activitate deficitara" ( tot tovarasii de la centru ne acordasera cu cateva luni mai devreme premiul de cea ai buna facultate de istorie din tara la invatatura si cei 10,000de lei )

Am decis sa supun propunerea lui la vot. Aceasta a fost respinsa de studenti, fiind acceptata insa propunerea unui coleg de a il invita pe activistul in cauza sa paraseasca sala de sedinta ! Propunerea excluderii mele a fost reluata o luna mai tarziu de secretarul b.o.b. al pcr din universitate, profesorul de filosofie Celmare Stefan, in cadrul plenarei studentilor din intreaga universitate, dar a fost din nou respinsa cu patru voturi pentru si cateva sute impotriva...

Am terminat totusi facultatea ca sef de promotie, bucurandu-ma de increderea profesorilor si a majoritatii colegilor mei, cu exceptia activistilor si al informatorilor securitatii sau a responsabililor pcr pe facultate si universitate. Din pacate, acestia si superiorii lor conduceau si inca mai conduc destinele Romaniei ...

UN PRESEDINTE STRANIU

Nu am pretentia ca inteleg mentalitatea sasilor, nici pe departe. Am trait in copilarie si tinerete avandu-i ca vecini in Brasov, am discutat cu ei, le cunosc stilul de viata, insa nu as putea afirma nici acum cu mana pe inima ca stiu cum concep ei viata sau raporturile cu ceilalti oameni...

Cu noul nostru presedinte lucrurile nu stau mai bine. Am cunoscut pana in prezent multi oameni care acumuleaza acareturi pentru ca au copii si vor sa-i puna la adapost de griji materiale (motivatia cea mai comuna). N-am prea intalnit insa oameni ca Iohannis, care a devenit proprietarul a sase case fara sa aiba niciun copil ... Asta da ghinion !

Mai este apoi problema cheltuielilor suplimentare pentru armata. Noua sa protejata de la conducerea partidului liberal il compara pe actualul presedinte cu Basescu si crede ca acesta a reusit in cateva saptamani ceea ce fostul nu a reusit timp de 10 ani, adica sa obtina acordul intregii clase politice dambovitene pentru sporirea cheltuielilor militare cu un miliard de euro anual incepand cu 2017. Daca va sta cinci ani la putere, Romania va transfera producatorilor de armament vestici nu mai putin de 3 miliarde de euro ( opt in cazul in care ar fi reales). Eu ma asteptam de la un fost profesor si inspector scolar sa obtina consensul clasei politice pentru reformarea din temelii a sistemului de invatamant , care parcurge de cateva decenii o criza fara precedent. Ca doar Iohannis nu este vreun general de armata in rezerva...

In fine, scandalul Udrea-Coldea a luat proportii fara ca presedintele sa intervina. Mai mult decat atat, dupa ce s-a sfatuit cu al sau consilier pe probleme de securitate, a refuzat sa-i primeasca in audienta pe cei trei generali - sefi de servicii importante in SRI - care doreau sa ii prezinte personal situatia interna din institutie. Si tot asa ...

UITATI IN TRANZITIE (II)

Discutiile generate pe tema mizeriei salariale in care se zbate marea majoritate a cadrelor didactice din Romania demonstreaza  o anume timiditate de care dau  dovada profesorii in formularea doleantelor lor materiale.

Profesorul Stanescu , spre exemplu, crede ca marirea substantiala a salariilor profesorilor ar putea genera invidia sau gelozia altor categorii socio-profesionale sau opozitie din partea altor bugetari. Personal, ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Dupa ce vreme de patru decenii cel putin profesorilor romani li s-a cerut sa produca elevi olimpici, dar au fost cel mai prost platiti dascali din fostul bloc de tari socialiste, ceilalti romani vor intelege ca nu se pot astepta la nesfarsit de la profesorii de care depinde viitorul copiilor lor la acte de eroism. Or, asa cum au sustinut recent liderii sindicatelor britanice in cursul protestelor din luna noiembrie 2014 din Anglia, "nimeni nu poate preda pe stomacul gol ", pentru ca in prezent asta le pretinde societatea romaneasca unui numar impresionant de profesori.

Dascalii romani au avut si au salarii net inferioare nu numai in comparatie cu veniturile colegilor lor din Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia sau Slovenia dar chiar in comparatie cu alte categorii de salariati din tara , care din acest motiv ne desconsidera. Imi amintesc spre exemplu foarte bine ca salariile strungarilor sau frezorilor de la uzina Tractorul pe care ii aveam elevi la seral erau de doua, chiar trei ori mai mari decat cel al subsemnatului, motiv pentru care seralistii isi priveau cu mila profesorii.  La ce bun, se intrebau acestia, ne-am pierdut noi profesorii ani buni de zile prin scoli, universitati si cursuri de perfectionare, daca eforturile noastre si importanta muncii prestate nu este recunoscuta SI din punct de vedere financiar ?

Aceia dintre dumneavoastra care au avut cunostintele de limba engleza si rabdarea sa citeasca Manifestul istoricilor de la Harvard ( il gasiti pe site ) vor constata ca in timp ce durata de viata a firmelor este in medie de numai 70 de ani, scolile, universitatile sau bisericile sunt institutii care depasesc in longevitate sisteme politice, epoci istorice si chiar existenta statelor ! In realitate, scoala ca institutie si sistemele nationale de educatie au rezistat si au continuat sa se dezvolte si dupa prabusirea comunismului, disparitia feudalismului sau a unor imperii care pareau vesnice.

Desi majoritatea marilor uzine brasovene, spre exemplu, au disparut dupa 1989, scolile si liceele care le-au deservit au supravietuit si continua sa se dezvolte si sa ofere o educatie de calitate elevilor judetului. Astfel, pe ruinele uzinei Tractorul au aparut un colegiu tehnic ( Mircea Cristea ) si unul teoretic ( Nicolae Titulescu ) care au mostenit si perpetueaza si in prezent zestrea de cunostinte tehnice  sau teoretice acumulata in anii comunismului.

Singura ocazie in care a avut loc o incercare serioasa de rezolvarea doleantelor salariale ale profesorilor nostri a fost in 2008, cand acestea au fost marite cu 50%. Din pacate, criza financiara globala care a  urmat a dat posibilitatea guvernului Boc si presedintelui Basescu sa le amputeze cu 25% in 2010,  revenindu-se deci la salarii care  nu reprezinta in prezent nici macar 40% din PIB-ul romanesc pe cap de locuitor.

Recentele mariri salariale anuntate de guvern sunt, fireste, departe de a rezolva problema. Salariile profesorilor trebuie marite substantial si dintr-o data, nu cu 5% la fiecare 6 luni, o metoda care aminteste de maruntisul aruncat din cand in cand cersetorilor sau de bacsisul dat ospatarilor. O crestere cu 100% a salariilor dascalilor ar afecta bineinteles tinta deficitului o perioada, insa cu siguranta ca nu va conduce la prabusirea economiei romanesti, dimpotriva. O marire salariala de asemenea magnitudine va conduce la cresterea consumului intern, deci va fi benefica pentru cresterea economica si pentru cresterea cererii agregate de bunuri si servicii. O campanie sindicala de informarea opiniei publice va trebui sa insiste asupra faptului ca aceasta marire, perfect justificata dar indelung amanata, este in realitate o masura care tine de realizarea justitiei sociale de la noi.

101 DALMATIENI

Alegerile prezidentiale 2014 au potentialul sa se transforme intr-un alt fiasco politic major pentru romani . Bineinteles, maghiarii din UDMR sau chiar actualul presedinte au oricand scuza ca popor latin fiind, romanii sunt incapabili sa ofere tarii lor stabilitate si moralitate in viata politica. Lor nu le pasa, au doar cetatenia, iar in Ungaria sau Germania exista stabilitate politica...

A inceput deci cursa pentru cautarea a aproximativ 100 de dalmatieni politici, care sa schimbe tabara si deci majoritatea din actualul parlament. Profund imoral ca demers politic, asemenea exercitiu nu face decat sa permanentizeze instabilitatea, traseismul politic si deci confuzia doctrinara care va duce in final la implozia actualelor formatiuni politice si aparitia altor formatiuni, total noi.

Asa cum scriam in "Curentul" inca din 1998 ( "Nevoia de adecvare"") nu este treaba unui partid de stanga ca PSD sa adopte politicile neoliberale ale conservatorilor decat daca vrea sa se sinucida in timp din punct de vedere politic.( procesul este in curs) Am denuntat intodeauna lideri ca Tony Blair sau Clinton pentru ca au tradat agenda stangii in favoarea masurilor neoliberale anti-angajati . Succesul lor ca politicieni se explica prin contextul economic de exceptie din perioada lor de guvernare, nu pentru ca au frustrat de drepturi greu obtinute clasele salariale sau somerii sau au fost realmente talentati ca politicieni.

Liberalo-pedelistii lui Blaga/ MRU doresc deci sa vina la putere prematur, la ciolan. S-ar parea ca si vestul face presiuni in sensul asta. La fel de deficitari doctrinar si organizational ca si PSD, acestia par gata sa repete toate erorile politice comise in 2004, 2009 sau 2012, subminand astfel grav insusi conceptul de democratie si de alegeri : cand poti sa le eviti prin smecherii de culise, de ce nu ? Asta in timp ce vorbim in prezent de "Romania lucrului bine facut" ...

In fine, subscriu la opinia lui Stelian Tanase, si anume ca alegerile la termen sunt de preferat anticipatelor. Nu cred asta de ieri, de azi, am publicat inca din 1997 un comentariu in RL, intitulat "Capcana alegerilor anticipate". Dar, desi graba strica treaba, nu ma astept nici de la politicienii actuali, nici de la presedintele ales, sa dea dovada de maturitatea si intelepciunea politica necesare :

http://www.cotidianul.ro/stelian-tanase-pas-cu-pas-252149/

UITATI IN TRANZITIE

 Una dintre cele mai importante categorii profesionale din Romania, profesorii din ciclul primar, gimnazial sau liceal, este printre marii perdanti ai tranzitiei. Salariile lor de mizerie, care incep de la 2 euro net pe ora, sunt cele mai mici din UE, daca nu ii pomenim pe bulgari.

Cum s-a ajuns aici ? Mi-am inceput cariera didactica ca profesor stagiar la liceul industrial "Tractorul" din Brasov. In vara 1980 am participat la un congres international de stiinte istorice organizat la Bucuresti. Taxa de participare am achitat-o din buzunarul propriu, bantuia deja austeritatea printre profesori. Umilinta cea mare a constat insa in faptul ca participand la un pranz la Cercul Militar, colegii din Serbia si Ungaria au achitat consumatia, dupa ce ne-am comparat , ca tot omul, salariile : la ei, profesorii aveau inca de atunci salarii de trei, patru ori mai mari !

Intors la liceu, am participat in toamna la un consiliu profesoral care strangea propuneri pentru a fi trimise la congresul educatiei si culturii socialiste, ce urma sa se desfasoare cateva luni mai tarziu. Relatand colegilor cele discutate la congresul de istorie din vara cu profesorii maghiari si sarbi, am propus consiliului sa ceara viitorului congres DUBLAREA salariilor profesorilor romani, pentru a mai reduce marile diferente de venituri care existau deja intre cadrele didactice din blocul tarilor socialiste din Europa de est. Directorul de atunci al liceului, Manole Ioan, a ras, spunand ca propunerea mea va fi consemnata, dar ca aceasta nu va ajunge niciodata printre propunerile prezentate oficial la congres...

Timpul a trecut, eu am fost fortat sa emigrez in 1981, dar m-am reintors la Brasov in 1992. Avand un fiu care se pregatea sa intre la liceu, am decis sa imi reiau temporar activitatea didactica in 2005. La nici o luna, sindicatul colegiului la care functionam a declasat o greva, una dintre cerinte fiind dublarea salariilor profesorilor. Guvernul Tariceanu a marit putin salariile profesorilor , insa Basescu a decis in 2010 amputarea acestora cu 25%, ca sa faca pe placul unor oficiali euroatlantici.

S-a revenit asadar la situatia financiara de cosmar pe care o indura profesorii de cel putin 33 de ani. A fost ales un nou presedinte in persoana lui Klaus Iohannis, el insusi fost profesor SI fost inspector scolar. Printre prioritatile anuntate de acesta, insa, nu figureaza nicaieri repararea injustitiei de care sufera profesorii si invatatorii nostri de mai bine de trei decenii. "Dragul de Klaus" , cum l-a dezmierdat in scrisoarea sa de felicitare comisarul Juncker, are alte prioritati, de dreapta, cum ar fi protectia proprietatii, modificarea constitutiei, cresterea economica si atragerea de investitii straine, dar atat !

Absenta oricaror preocupari de justitie sociala si de redistribuirea veniturilor de la categoriile favorizate de cetateni la cele care muncesc din greu dar abia au cu ce sa isi duca zilele este evidenta la ambele partide, fie ca vorbim de PSD sau de ACL. Degeaba si-au ales ca deviza " Justitie si Fratie " francmasonii romani care au fondat Romania : justitia sociala nu este o prioritate pentru partidele sau politicienii romani. In plus, Iohannis fiind sas de origine, nici nu are de ce sa isi bata capul cu asemenea delicateturi, daca nici macar politicienilor romani get-beget nu le pasa !

Cu toate acestea, exemplul recent al Tunisiei ne reaminteste faptul ca un stat poate avea o crestere economica sustinuta si chiar spectaculara, dar ca in absenta unor masuri de redistributia avutiei catre toate categoriile sociale, totul se poate termina cum stim deja cu totii.

Problema capului de peste

Aflu dint-un editorial publicat in Romania Libera semnat de Dan Turturica despre o eventuala rascruce de care se apropie Romania. Autorul se refera la doua chestiuni, una de politica interna - alternanta la Cotroceni - alta de geopolitica, mai precis de geoeconomie, intensificarea ofensivei ruso-chineze in zona noastra de lume , care in combinatie pot afecta soarta tarii.

In opinia autorului, Romania nu a prosperat in ultimii douazeci de ani pentru ca a fost condusa de oameni corupti pana la maduva, formand un complex peceristo-securist care a tinut lucrurile in loc si a scos oamenii integri si bine pregatiti din posturi si din tara. In plus, acestia au fost si prea lacomi, speriind astfel potentialii investitori straini. Tragedia faptului ca Basescu isi termina in curand mandatul va fi insa compensata de interesul reinnoit al SUA si UE pentru zona noastra de lume. Pentru a proba aceasta, domnul Turturica citeaza dintr-un speech de circumstanta rostit de John Kerry la Munchen saptamana trecuta in legatura cu situatia din Ucraina , unde aspiratiile cetatenilor sunt

"strivite de interesele oligarhilor corupţi – interese care folosesc bani pentru a înăbuşi opoziţia, pentru a cumpăra oameni politici şi mass-media şi pentru a slăbi independenţa justiţiei şi drepturile organizaţiilor nonguvernamentale“.

Ceea ce ignora domnul Turturica este faptul ca modelul acestor oligarhi este tocmai SUA, unde o mana de oameni, sa zicem 1 % sau mai putini din totalul populatiei, au determinat Curtea Suprema in 2010 sa inlature orice restrictie la finantarea campaniilor electorale, pentru ca cei cu bani sa poata corupe in voie sistemul electoral. Dupa ce a pierdut partida pentru un Congres curat in America, senatorul McCain da lectii de democratie celor din piata Maidan din Kiev...

Economistul si nobelistul suedez Gunnar Myrdal sustinea in anii '70 ca o tara slab dezvoltata are todeauna de pierdut daca intra intr-un parteneriat cu un stat puternic dezvoltat economic, ca dupa o anumita perioada, se va constata o adancire a subdezvoltarii, ca acum in Romania. De la noi a plecat pana si Polegato, patronul GEOX, pentru ca salariile erau mai mici in alta tara : aceasta este natura capitalismului global de astazi.

Lipsa de caracter, vadita in lacomia fara margini a guvernantilor nostri, este in ton cu epoca. Lacomia afost incurajata ideologic si legal in ultimii treizeci de ani in SUA si peste tot in lume.Se puteau lasa ai nostri ca brazii mai prejos ?

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/sfarsit-de-partida-2-324934.html

Un Studiu Iesean Anti-Regionalizare

Un colectiv de cercetatori condus de Gabriela Carmen Pascariu, initial analista de credite la banca agricola, ajunsa directoarea centrului de studii europene din Iasi, a elaborat un studiu iesean anti-regionalizare. Studiul aplica conceptul de "cost de oportunitate", specific microeconomiei, la o reforma administrativ-teritoriala (?!) Proiectul de regionalizarea Romaniei poate duce, potrivit geniilor iesene, la aparitia unor fenomene de coruptie pe scara mare si la crearea de noi institutii pentru "clientela de partid" . Aparitia unor regiuni ca Maramures sau Crisana ar "afecta integritatea teritoriala a Romaniei", ar aparea astfel cateva "feude" . Bibicii in cauza pun in discutie in vederea desfiintarii un important proiect de modernizarea structurilor administrativ-teritoriale ale Romaniei, poate cel mai important din ultima suta de ani, pentru ca nu au fost EI consultati in prealabil ! ( scuze, o alta explicatie logica chiar nu gasesc...) Se doreste implicit si interventia Uniunii Europene impotriva regionalizarii, ca pe vremea turcilor, singura diferenta fiind ca Inalta Poarta s-a mutat intre timp la Bruxelles si boierii noi au posturi universitare.

Solutia propusa este aceea de a ramane la impartirea tarii in 42 de judete, ( vezi jupanate !) poate asa probabil nu se va vedea coruptia prea tare la Bruxelles. Studiul pune problema binar : ori "regionalizare" ori "centralizare", ca si cand un stat centralizat nu poate opta pentru regionalizare. Dar devolutia celui mai centralizat stat din lume, Anglia, din 1999 ? Nu mai mentionez decat in treacat faptul ca acum cativa ani si Polonia s-a regionalizat, si merge foarte bine, mersi, mult mai bine ca Romania. Sau faptul ca Franta incearca in prezent sa reduca numarul de regiuni, pentru a realiza economii bugetare ? Cititi reclama studiului si va minunati !

http://adevarul.ro/locale/iasi/regionalizare-studiu-coruptie-feude-1_52e4dd31c7b855ff56cf3c01/index.html

"Unirea natiunea a facut-o"

ROMANIA IMPLINESTE ASTAZI 155 DE ANI . La 24 ianuarie 1859 , prin faptul dublei alegeri al lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aparea pe harta Europei un nou stat, Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei, adica o "Belgie a Orientului", cum a mai fost supranumit in epoca. Creatie a francmasonilor pasoptisti, tanarul stat a reusit in scurt tip sa isi obtina independenta deplina (1877) si sa se proclame Regat (1881), devenind astfel un actor european important in Sud-Estul continentului. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat s-a produs la 1 decembrie 1918, dar nucleul acestuia este opera intelectualilor luminati si iubitori de tara mentionati mai sus.

Eminenta cenusie a generatiei pasoptiste a fost, fara indoiala, conul Mihail Kogalniceanu . Potrivit academicianului Al Zub, practic TOATE actele de constituire ale noului stat au fost redactate, semnate sau cel putin contrasemnate de Kogalniceanu, in calitatea sa de prim-ministru, ministru de externe sau diplomat . Inca inainte de actul Unirii si fondarea statului modern roman, Kogalniceanu a inaugurat la Academia Mihaileana din Iasi primul curs de istoria nationala a romanilor (1842), a pus umarul la latinizarea alfabetului limbii romane si a redactat decretul de dezrobirea tiganilor (1852) . Marile sale merite umane,stiintifice, politice si in planul diplomatiei au determinat conducerea UNESCO sa il proclame, in 1977, "omul secolului".

Ne-am nascut asadar cu totii intr-o tara cu un trecut tumultos, un prezent chinuit si un viitor care se refuza inca descifrarii . In ceea ce ma priveste, nu sunt deloc convins ca politicienii zilelor noastre sau intelectualii romani, oriunde s-ar afla acestia, au mai pastrat ceva din idealismul, abnegatia, creativitatea sau increderea in steaua romanilor care i-a animat pe "farmazonii" nostri pasoptisti ...

MRU si guvernantii bolsevici

Marturisesc ca nu mai urmaresc de o buna bucata de vreme evenimentele care agita viata politica din Romania. Totusi, recenta demonstratie din Piata Victoriei, aceea de contestarea modificarilor aduse codului penal, mi-a retinut atentia.

Prezent la adunare, Mihai Razvan Ungureanu i-a calificat drept « bolsevici » pe actualii guvernanti. Afirmatia a starnit oprobiul unor observatori dinafara. MRU, fost produs de marca al dictaturii Ceausescu , ajuns stalp de nadejde al crypto-dictaturii Basescu, s-a referit de fapt la originea PSD, fondat si refondat de Ion Iliescu . Venit la putere pe calea unei lovituri de stat in 1989, care aminteste prin tacticile folosite pe cele ale regimului bolsevic, regimul Iliescu mai deranjeaza inca o parte a « fostilor » din vremea dictaturii Ceausescu. Aceasta este cred semnificatia acuzatiei de bolsevism lansata recent de MRU la adresa actualilor guvernanti.

Spre marea mea parere de rau, mostenitorii regimului politic instituit de Iliescu au trecut de fapt cu arme si bagaje de partea capitalismului « victorios » . Incepand cu anii 1990, liderii « noii stangi » (Blair, Clinton,Schroeder) si-au abandonat in schimbul unor compensatii banesti importante electoratul traditional si au ajuns, impreuna cu verzii, la remorca celor pe care ar fi trebuit sa ii combata, daca nu chiar sa ii contracareze.

Pastrarea privilegiilor de clasa si a monopolului politic i-a determinat pe guvernantii englezi ai secolului XVIII sa acorde, intre 1795 si 1834, ajutoare banesti celor cu salarii insuficiente . Un guvernant al vremii a caracterizat acest acord de la Speenhamland drept o « asigurare impotriva revolutiei », care cuprinsese in acea perioada tot continentul european. Odata revolutia terminata si Napoleon infrant, stimulentele banesti au fost retrase . Drept urmare, situatia economica a muncitorilor si saracilor englezi s-a inrautatzit semnificativ.

Intre 1945 si 1989, ca urmare a ravagiilor provocate de criza din 1930, a distrugerilor datorate celui de-al doilea razboi mondial si a pericolului extinderii comunismului, politicienii vremii au decis sa realizeze un compromis ( axat pe ideile lui Keynes) intre patronat si miscarea de stanga. Obiectivul a fost salvarea capitalismului prin eliminarea efectelor negative ale economiei bazata pe initiativa privata, cum ar fi crizele financiare,economice sau somajul involuntar. Astfel, muncitorii vestici au obtinut mariri substantiale de salarii, ajutoare de somaj, pensii decente si alta masuri de protectie sociala fara egal in istoria miscarii muncitoresti. Odata cu prabusirea comunismului sovietic insa si cu neutralizarea celui chinez, compromisul keynesian a fost abandonat, in locul acestuia fiind adoptat un program de « liberalism pe paine » : privatizari masive, reduceri salariale, concedierea functionarilor statului, somaj masiv , crize financiare,stagnare economica si mai nou erodarea soliditatii finaciare a majoritatii statelor vestice, in frunte cu SUA.

La ora actuala, putine sunt tarile in care miscarea sindicala sa nu fi fost subminata iar reprezentantii politici ai stangii sa mai reprezinte inca interesele claselor salariale. Asa a fost posibil ca partea din PIB-ul global care revine de regula salariatilor sa se diminueze de la 70 la suta (proportie ramasa constanta intre 1945 si 1980)la aproximativ 60 la suta in prezent, in timp ce partea alocata profiturilor a crescut corespunzator . (The Economist) In conditiile actuale, o noua amenintare revolutionara globala s-ar putea dovedi salutara pentru recastigarea drepturilor pierdute …

Rosia Montana Bis

Si uite asa,  cand sistemul capitalist de exploatarea ressurselor ajunge la fundul sacului, acesta recurge la solutii extrem de daunatoare, ca sa nu spun dezastruoase,  pentru mediu.  Asa stau lucrurile cu exploatarea gazelor sau petrolului de schist, mai ales in SUA, si tot asa in privinta putinelor ( si saracelor) exploatari aurifere care mai exista inca in Europa.

Confruntati de cativa ani cu o criza economica fara precedent, grecii au decis la randul lor sa « se intoarca la Antichitate » (Nouvel Obs) , aproband exploatarea unui zacamant aurifer din peninsula Halkidiki, in apropierea Salonicului . Concesionarul canadian al minelor, El Dorado Gold , intentioneaza sa defriseze in acest scop 30,000 de hectare de padure, ceea ce va aduce prejudicii enorme infloritorului turism practicat in aceasta zona din nordul Greciei. Ecologistii locali se opun cu inversunare, deoarece saracia zacamantului ( exploatat pentru prima oara pe timpul lui Alexandru Macedon!) presupune folosirea masiva a cianurilor si arsenicului, care vor distruge durabil un incantator loc de vilegiatura estivala. Minele de la Olimpiada, redeschise si ele in urma cu cativa ani din aceleasi motive, inregistreaza astazi concentratii de asemenea chimicale de o mie de ori mai ridicate decat normele in vigoare.

 Se opune cineva oare la nivelul conducerii Uniunii Europene planurilor unei firme venite de pe alt continent  si care se pregateste sa produca distrugeri durabile in acest colt al Europei ? Dupa cunostinta mea – si as dori din toata inima sa ma insel – nici vorba de asa ceva pana in momentul de fata.

Bisnitzari in uniforma

Inainte de aderarea Romaniei la NATO din 2003, serviciile secrete ale armatei romane, ofiteri superiori ai acestora si guvernantii vremii s-au ocupat intens cu vanzarile ilegale de armament si de contrabanda cu tigari, in cardasie cu firme siriene, iraniene sau libaneze. Rusii sau americanii au complexe militar-industriale, noi, unul militar -"comercial" care nu a servit niciodata Romania sau pacea in Orientul Mijlociu, sau in lume, insa s-a dovedit foarte profitabil pentru toti cei implicati.

Am ajuns sa cunosc unele detalii deoarece ca importator de produse cosmetice am devenit inca din 1997 obiectul « atentiei » acestor servicii si colegilor lor arabi. Asa cum am aflat mai tarziu, interesa in principal scoaterea mea de pe piata romaneasca. Initial, chiar nu am inteles de ce : volumul de afaceri al firmei mele era mic, de numai cateva sute de mii de dolari anual, or oamenii nostri vizau afaceri grase de milioane, chiar miliarde de dolari. Mai tarziu, am reusit sa inteleg ca trebuia sa fim impinsi din nou afara din tara si mai ales impiedicati sa terminam constructia casei familiale din Rasnov, aflata intre Rasnov si comuna Cristian in judetul Brasov. Zona era plina de fosti functionari si muncitori de la uzinele de armament Tohan si mai misunau si destui arabi dubiosi pe acolo, in cautare de munitie si armament cumparate la negru.

In plus, tot la intrarea in Rasnov, colonelul MAPN Ciolacu, seful Mobilizarii populatiei si Apararii Teritoriului, isi construise o benzinarie, alimentata in parte cu benzina furata din conductele de petrol ingropate in camp, destul de aproape de casa mea. Fiind singura casa cu etaj, manevrele hotilor ar fi putut fi astfel observate cu usurinta . Paranoia indivizilor atinsese probabil cote maxime. In 2003, Ciolacu a fost totusi prins, in timp ce "mulgea" de zor conductele asistat fiind de cumnatul sau, si el tot proprietar de benzinarie ! Ambii au fost arestati si condamnati, desi in prezent continua sa faca afaceri in cardasie cu mafioti locali.

Dupa ce am fost atacat comercial de genul de firme arabe mentionate mai sus ( 1997) am dorit sa aflu cum si-au introdus acestea marfa fara vama si pe unde anume. Ei bine, am descoperit ca ofiteri superiori ai serviciilor secrete ale armatei (si nu numai) erau in realitate cei care i-au ajutat pe operativii arabi, unii fiind agenti ai serviciilor siriene sau iraniene, gen Iskandarani, Mahmoud Hamoud,  Omar Hayssam, sa introduca marfa de contrabanda (tigari, cafea,cosmetice, etc.) prin portul militar Mangalia, sau prin aeroporturi militare . Banii erau impartiti apoi « frateste » . In luna aprilie 1998 am intervenit telefonic pe postul TVR 2 in cadrul unei emisiuni « Avocatul Poporului », la care erau prezenti ofiteri SRI si vamali, explicand faptul ca la noi marea contrabanda se facea  prin porturi si aeroporturi militare, sub acoperirea secretului de serviciu , cu girul si in profitul unor ofiteri superiori si politicieni romani.

A doua zi, ca din intamplare, a fost interceptat un transport SPP de 4000 de baxuri de tigari si implicat, printre altii, colonelul SPP Gheorghe Trutzulescu . Scandalul s-a extins si a devenit cunoscut in presa sub numele de « Tzigareta II ». Acest mic « succes » ascundea insa o activitate de contrabanda mult mai vasta si mai diversificata. Sumele de bani pierdute in ultimii 25 de ani de statul roman prin asemenea operatiuni de contrabanda sunt estimate, din pacate, la zeci de miliarde de dolari .



Se intelege de la sine ca cei astfel lezati nu puteau sta cu mainile in san . In 1999, in plin razboi in Kosovo, « Jurnalul National » publica un atac incendiar la adresa mea, autorii articolului cerand procuraturii sa ma ancheteze de urgenta . Convocat pe 4 mai 1999 la procuratura Brasov de catre procurorul Popeneciu ( in Fagaras exista o cunoscuta familie de legionari cu acelasi nume) am fost « sfatuit » sa parasesc tara , altfel infund puscaria. Omul nostru nu a uitat sa ma ameninte ca ma va « strivi ca pe o gaza ». Familia fiind infricosata, am decis sa plecam din nou pentru doi ani si jumatate in Australia, unde am aflat ca devenisem un element « subversiv », multumita intoxicarii pusa la cale de aceleasi servicii . Ideea bibicilor era in realitate ca noi sa renuntam la casa din Rasnov . Pentru ca totul sa mearga ca pe roate, victima trebuie in prealabil manjita cu noroi si acuzata de cele mai grave fapte . In felul acesta, toata mizeria pseudo-legala aparea ca legitima si ( de ce nu ?) chiar ...patriotica.



Dupa moartea domnului Ion Ratiu, a aparut prin ianuarie 2000 si in ziarul «  Cotidianul » un articol in cuprinsul caruia maiorul Lungu, seful de atunci al Biroului de actiuni psihologice al armatei romane ma acuza in absentia, nici mai mult nici mai putin, ca sunt un adevarat expert in materie de actiuni psihologice de destabilizare, care au afectat moralul si capacitatea de lupta – dealtfel foarte ridicate pana atunci ! - a militarilor romani.

Acesti veritabili bisnitzari in uniforma continua  sa deruleze si astazi afaceri necurate nestingheriti, « expertiza » lor in materie de contrabanda si legaturile cu retelele arabe fiind puse in slujba altor patroni politici, care au preluat stafeta de la cei din anii 90. Continuarea si chiar amplificarea unor activitati de contrabanda din ultimii ani se explica, in mare masura, si prin protectia si sprijinul de care se bucura inca asemenea indivizi din partea unor politicieni, magistrati, politisti sau ofiteri ai serviciilor speciale. In asemenea conditii, mai merita sa speram  ca Romania sa adere la spatiul Schengen ?

Comunismul romanesc, Ghetto-ul si Fanarul

  Din postul meu despre selectia elitelor in Romania, ati putea trage concluzia gresita ca sunt anti-comunist. Ei bine, nici pe departe ! Este adevarat, comunistii si securistii romani mi-au cauzat multe necazuri si m-au afectat foarte grav, atat pe plan profesional cat si personal . Eu sunt insa un specialist in stiinte sociale si pot face cu usurint...a diferenta intre eurocomunistii italieni, francezi ,spanioli, sau cei chinezi, de pilda, si cei care – ca Ceausescu sau Iliescu la noi – s-au pretins mari comunisti dar au incetat demult sa mai fie. In fine, probabil ca intr-o anumita faza a vietii lor chiar au fost !

Comunismul romanesc a virat inca din anii 70, dupa ce  Gheorghe Maurer a incetat sa fie prim-ministru  siconducerea partidului a fost preluata de Ceausescu, inspre o varianta legionarizata a acestuia, etichetat uneori drept “national-comunism”. Astfel , vechea obsesie a legionarilor , aceea de a pune mana pe bunurile evreilor si grecilor ( reprezentanti in Romania ai “ghetto-ului si Fanarului”, cum erau prezentatii evreii si grecii in literatura legionara interbelica ) s-a transformat in goana dupa casele sau autoturismele sasilor, cumparate de ofiteri de securitate la preturi de nimic . Sasii erau initial vanduti guvernului german , la fel ca evreii care mai ramasesera in Romania dupa 1945 pe sume in valuta . In 1979, cand mi-am luat in primire catedra de istorie de la liceul Tractorul din Brasov, colegul de catredra, Stelian Badragan, istoric calificat la universitatea Bucuresti, m-a etichetat rapid drept “fanariot”. ( individul nu stia ca Pantazi este nume de aroman din Grecia, dar a ajuns seful culturii brasovene din partea PDSR/PSD dupa revolutie. A decedat in urma cu cativa ani). Potrivit istoriei oficiale a masoneriei scrisa de inginerul Comanescu,marele maestru al MLNR in anii 90, Ceausescu a fost mason, fiind insa recrutat ca membru de un fascist italian, Licio Gelli, fondatorul macabrei loji masonice P2 (Propaganda Due). Conteaza si cine te recruteaza, nu ?

Traditia legionaro-comunista s-a pastrat bine-mersi si dupa 1989. Inainte de marsul minerilor din 1991 care a dus la caderea guvernului Roman, centrul Brasovului si cred ca al altor orase mari ale tarii s-a umplut de grafitti gen «  Jos evreii din guvern ! »

Las asadar anti-comunismul in seama neoconservatorilor gen Tismaneanu sau capitanilor de nava gen Basescu, care prin condamnarea oficiala a acestuia in 2007 au declansat cea mai grava criza constitutionala din Romania ultimilor 20 de ani . Daca Trilaterala lui D.Rokefeller inca mai exista si finanteaza asemenea actiuni, de ce nu ? Multi dintre anticomunistii de astazi si-au pus bazele averilor si carierelor actuale tocmai pe vremea sitemului comunist si gratie acestuia .

In fine, din comentariile mele negative la adresa unora dintre masoni ( Eugen Ovidiu Chirovici, Nastase, Iliescu , Cahuzac, Ceausescu, Gelli, etc ) ati gresi din nou daca ati trage concluzia ca sunt anti-mason. Dimpotriva , si iata de ce.

Spre deosebire de tari ca Franta, Anglia, Germania sau Italia, care au aparut pe harta Europei gratie eforturilor monarhilor lor, Romania este o creatie pur masonica a generatiei pasoptiste. Dispare masoneria sau o ia razna, deci, dispare si Romania. Este drept, la ora actuala reputatia masonilor romani - si nu numai -este greu pusa la incercare : astazi conducerea lojei nationale pare insa sa fie pe maini mai bune ( marele maestru este medic pediatru, adica salveaza vieti, nu conspira la distrugerea lor) decat acum cativa ani, cand institutia devenise o simpla anexa a masoneriei internationale si a politicilor de globalizare.

Ori de cate ori insa un mason se dovedeste hot, escroc sau mincinos , sunt cuprins de o mare tristete . Atunci cand membrii ai masoneriei incita la comiterea de crime sau participa in banda organizata la fraudarea propriului stat, devin automat un adversar politic neinduplecat al acestora. Daca va ganditi insa bine, nici nu puteti pretinde altceva unui istoric ca subsemnatul, unul dintre mostenitorii traditiei statale inaugurata de M. Kogalniceanu.

Despre selectia elitelor la romani

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces  riguros de selectie  care dateaza din anii comunismului . Pot afirma in cunostinta de cauza ca numai acei activisti  PCR,UTC, UASCR sau specialisti care primeau girul securitatii si ierarhiei PCR puteau ajunge in categoria elitelor mai sus mentionate. Competenta profesionala sau calitatile morale contau mai putin sau deloc : defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitatile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea sociala din Romania.

Ca sa ma fac  inteles mai bine,  voi face apel la experienta mea de « insider » din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales presedintele consiliului asociatiei studentilor din facultatea de istorie-filosofie. Printre alte atributii, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, unul din studentii facultatii, fiul  unui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depaseau plafonul  legal stabilit)mi-a pretins pur si simplu  sa il includ  pe  tabelul bursierilor. ( lucru pe care eu am refuzat  sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de camera, Costel Petcu, student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand carti, bani si un radio portabil . Hotul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al postei, in momentul in care se pregatea sa expedieze tatalui un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul militiei in mana, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hotul era membru). Secretarul de partid al facultatii – profesor de filosofie, mai precis de marxism – mi-a atras atentia ca individul nu putea fi sanctionat, tatal fiind vechi tovaras de lupta de-al lui Ceausescu.  Fiul nu facea altceva decat sa continue ” lupta”.  Am insistat, am obtinut sanctionarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al Comitetului Central  UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din functie pentru activitate defectuoasa ! ( cu cateva luni inainte, facultatea obtinuse locul intai pe tara pentru calitatea pregatirii profesionale a studentilor nostri  iar asociatia noastra un premiu de 10,000 de lei …) Plenara mare, sute de studenti  prezenti, se trece la vot si masura pica. Am reusit sa termin facultatea, insa am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afara  dupa un an din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreti sa sititi, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am indraznit sa ma tratez  de raceala in spital in plina campanie de recoltare a cartofilor …) Adio, deci, dosar de doctorat, iar in 1981 am fost sfatuit  «  colegial »sa parasesc Romania.

 In 1999, devenisem  deja «  o forta oculta care lucreaza la distrugerea Romaniei  » (Jurnalul National) . In 2007, un fost general de securitate  parcat la evidenta populatiei in Galati imi informa sotia ca numele noastre sunt inca pe o « lista neagra » . S-a schimbat realmente ceva in Romania ?

In procesul de selectie nu contau  asadar rezultatele profesionale sau integritatea celor in cauza, as zice chiar dimpotriva. Sa iti aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa iti faci datoria . Sa minti, sa devii informatorul securitatii, mai important pentru reusita  in cariera decat orice altceva.  Suna familiar ? Deviza neoliberalilor, a caror revolutie tocmai  incepuse in 1979, era   “ lie, cheat,steal your way to the top “ : elitele noastre  erau deja pregatite  psihologic si moral sa devina  vechii/ noii actori ai economiei de schimb si democratiei parlamentare.

Activistii si nomenclaturistii s-au despartit la putin timp dupa “ revolutia”  de la 1989 in doua tabere concurente : PDSR/PSD  creat de Iliescu si PD/PDL injghebat de Petre Roman.  Ultimii au devenit cei mai fideli continuatori  ai traditiei ceausiste .  Fruntasii PD/PDL au devenit proprietari  ai firmelor de stat unde parintii fusesera directori ( cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrean Videanu,  devenit proprietar al Marmosim si vicepresedinte al partidului) Dupa eliminarea lui Petre Roman si castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu,  liderii PDL au inceput sa trateze statul exact in maniera lui Ceausescu , adica ca propria mosie.  A urmat o noua perioada de austeritate pentru greu incercatii romani, declansata fara rost de guvernul PDL in 2008, in timp ce presedintele a incercat sa isi plaseze fiica la conducerea tineretului PDL,    un fel de Nicu Ceausescu cu fusta. Operatiunea esuand, Elena Basescu a fost  impusa PDL ca parlamentar european iar unul din amantii acesteia ca functionar la ambasada Romaniei din Paris.

Activistii din tabara Iliescu s-au remarcat in anii 90 prin jaful organizat, in folosul lor, al economiei nationale si fondurilor valutare  din bancile de stat .  « Prostimea » a fost furata cu ajutorul cupoanelor care dadeau teoretic posibilitatea  oricui  de a participa la impartirea activelor fabricilor sau firmelor de stat . In realitate, artizanii cuponiadei au favorizat vanzarea pe preturi de nimic a acestora,  in folosul fostilor activisti PCR,UASCR sau UTC. Personajul  emblematic al acestor manevre ramane George Copos, devenit mare proprietar de hoteluri in Poiana Brasov sau pe litoral.  (din motive tactice, acesta este membru al partidului conservator fondat de Voiculescu )Deviza  perioadei, «  noi nu ne vindem tara » semnifica de fapt  ca reprezentantii politici PDSR, ajutati din cand in cand de mineri,  se considerau  singurii care au dreptul sa  participe la privatizarea fostelor  proprietati  de stat. Procesul s-a incheiat in mare in 2002, moment in care constitutia din 1991 a fost amendata cu o prevedere referitoare la  garantarea  dreptului de proprietate .

O alta modalitate de spoliere a populatiei , promovata  tot in anii ’90 a constat in  organizarea ,in folosul  oficialilor statului ,( procurori, politisti, judecatori, prefecti, etc)  de jocuri piramidale gen PONZI. Prin intermediul acestora, economiile considerabile in lei acumulate de romani  in anii ‘ 80 au ajuns in buzunarele promotorilor si protectorilor acestora. ( socrii nu m-au iertat nici in ziua de astazi pentru ca m-am opus intentiei  lor de a organiza  o schema similara  in 1993 la Brasov …)

As mentiona aici elite ale lumii politice sau de afaceri  de la noi care au ajuns la situatia lor actuala datorita sprijinului primit din partea serviciilor secrete straine.  Cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, ajuns patron al Rompetrol ( si al partidului national-liberal pentru cativa ani) cu sprijinul logistic al unor fosti ofiteri CIA. Serviciile engleze au sprijinit grupul de ofiteri de securitate care au fondat  banca Bucuresti,  ginerele lui Dinca a devenit proprietarul francizei Pizza Hut,  un colonel de securitate din Timisoara, ajuns proprietar si  director al unui hotel Best Western, samd.

Rezumand, pot afirma ca majoritatea  problemelor  romanilor se datoresc  lacomiei, egoismului  si venalitatii elitelor actuale,  care s-au format in decenile sapte si opt ale secolului trecut, sub privirile atente ale partidului si securitatii  si s-au perpetuat si dupa 1989. Exceptii exista, dar existenta acestora nu face decat sa confirme regula.

Elitele noastre comparate

 Ecuadorul are cateva sute de mii de emigranti in Spania. Angajati in principal in agricultura sau constructii, acestia au fost grav afectati de criza imobiliara si  de politicile de austeritate din Spania ultimilor ani .Au fost abandonati de tara-mama in voia sortii,  ca romanii ? Ei bine, nu ! Guvernul lui Rafael Correa a decis sa isi ajute compatriotii sa se reintoarca acasa ( cu avionul, care implica cheltuieli importante) si sa le gaseasca de lucru in economia locala .

Emigrantii nostri economici, ( in principal cele doua  milioane din Spania sau Italia )au fost uitati de guvernantii nostri . Nu exista nici un program guvernamental, nici o dezbatere in parlament, campanie de presa,  care sa le faciliteze intoarcerea acasa , desi au existat vagi promisiuni in preajma alegerilor si unele initiative private, despre care am scris cu ani in urma :

http://www.romaniantribune.net/a3378_Drama_romanilor_din_orasul_lui_Cervantes______.aspx

Alte tari din zona noastra, ca Polonia, au reusit sa re-integreze dupa 2007 un numar important de emigranti intorsi acasa din Anglia, Franta sau Germania .  Guvernul polonez a  utilizat la maximum  fondurile europene puse la dispozitie de UE  si a reusit, in plina criza economica, sa  mentina o rata decenta de crestere economica.  De ce nu s-a intamplat asta si la noi ? Chestiune de elite, cred eu.

 Pentru ca a venit vorba de elite, in numarul sau din 29 iunie a.c.,  The Economist  publica, in cuprinsul unei recenzii, urmatoarele consideratii :

« O elita dominanta care se defineste  prin ( …) educatie si venituri, care da dovada de o lipsa totala de interes –  de dispret chiar –   pentru imbunatatirea conditiilor de viata pentru ceilalti. Editorii de ziare si cititorii, judecatorii, activistii  ONG-urilor, universitari sunt si ei selectati in mare masura din randurile celor privilegiati, si le pasa la fel de putin  si lor. »

Caracterizarea  de mai sus pare sa se aplice destul de bine elitelor noastre, nu credeti ?  In realitate,se refera  la cele din India . Va  las sa trageti singuri concluziile necesare …