SELECȚIA NEGATIVĂ A ELITELOR LA ROMÂNI

 

Dificultățile României nu sunt rezultatul unui blestem care apasă asupra nației, - cum susțin credincioșii ortodocși de la noi - ci rodul unui îndelungat proces de selecția negativă a elitelor, care a debutat în anii comunismului și s-a perpetuat până în prezent. Societatea românească a făcut unele eforturi, timide, ce e drept, să pună capăt acestei situații. Cazul lui Traian Băsescu dovedește însă faptul că asemenea încercări sunt sortite din nefericire eșecului. Faptul că un infractor ca Petcu Costel din exemplul de mai jos a ajuns prorectorul unei universități este o dovadă în plus că selecția negativă a elitelor din România operează nestingherită.

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces riguros de selectie inca din anii comunismului . Pot afirma in cunoștință de cauză că numai acei activiști UTC, UASCR sau specialiști care primeau girul securității și ierarhiei PCR puteau ajunge în categoria elitelor mai sus mentionate. Competența profesională sau calitatile morale contau putin sau deloc. Defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitățile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea socială din Romania.

Ca sa ma puteti intelege mai bine, voi face apel la experiența mea de « insider » al sistemului din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales președintele consiliului asociației studenților din facultatea de istorie-filosofie a Universității Iași. Printre alte atribuții, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, daca studentul era fiul vreunui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depășeau plafonul stabilit) trebuia totuși trecut pe « listele saracilor » si transformat in student bursier ( lucru pe care eu am refuzat sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de cameră, Costel Petcu, student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand cărți, bani si un radio portabil . Hoțul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al Poștei, in momentul in care se pregatea să expedieze tatălui său un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul miliției în mână, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hoțul era membru). Secretarul de partid al facultății – profesor de filosofie – mi-a atras atenția că individul nu este sancționabil, tatal lui fiind vechi tovaras de luptă de-al lui Ceausescu. Am insistat, am obținut sancționarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din funcție pentru activitate defectuoasa ! Plenară mare, sute de studenti prezenti, se trece la vot si masura pică. Am reusit sa termin facultatea, însă am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afară din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreți sa știți, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am fost internat în spital in timpul campaniei de recoltare a cartofilor … Secretarul PCR al liceului s-au deplasat la spital, m-a convocat in biroul medicului -sef, unde mi-a comunicat incredibila acuzație)

In procesul de selecție nu contau așadar rezultatele profesionale sau integritatea celor aleși, aș zice chiar dimpotrivă. Sa îți aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa îți faci datoria cum se cuvine. Să minți, să devii informatorul securitatii, mai important pentru reușita in carieră decat orice altceva. Asa s-a ajuns la elitele noastre de astazi, care sunt pe cale să își transmită ștafeta – și posturile-cheie – copiilor sau nepoților...