CE AU COMUNISTII SI CAPITALISTII IN COMUN ?

La prima vedere, nimic. Primii cred in proprietatea colectiva, ceilalti in virtutile (teoretice) ale proprietatii private.

Comunistii credeau ca activitatile economice si investitiile trebuiesc coordonate sau facute de stat ; capitalistii neoliberali vor sa scoata statul total din economie, pana si din domeniile asa-zise "regaliene" ( administrarea infrastructurilor rutiere sau feroviare, a porturilor, armatei, politiei, justitiei, inchisorilor, etc) .

Cu toate acestea, si capitalistii actuali, si comunistii, cred in propria lor versiune a " sfarsitului istoriei". Teza privitoare la un ipotetic "sfarsit al istoriei", gresita fireste, a fost preluata de Marx direct si de Fukuyama via Kojeve de la filosoful german Hegel , aceasta devenind nucleul in jurul caruia cei doi si-au construit propriile teorii de filosofia istoriei.

Pentru Marx, "sfarsitul istoriei" va avea loc atunci cand proletariatul va reusi sa preia controlul societatilor umane din mana capitalistilor si isi va instaura dictatura proprie. ( Ceausescu a fost destul de convins ca Romania a ajuns in faza aceasta in anii 80, el botezandu-si bulevardul care ducea la Casa Poporului " Victoria Socialismului" .) Iluziile comunistilor s-au prabusit o data cu zidul Berlinului, in 1989 ...

Ramasi singuri pe piata ideilor, neoliberalii au venit cu propria versiune-program a sfarsitului istoriei, teoretizata de Francis Fukuyama in anii 90 in cunoscuta sa carte, "Sfarsitul Istoriei si Ultimul Om ".Castigatoarea cursei pentru evolutie in istoria universala este, crede asadar Fukuyama, democratia liberala, forma de organizare politica specifica capitalismului vestic atotbiruitor...

Ca istoria umana are un inceput, insa nu si un final previzibil, a devenit clar in ultimele doua decenii, mai ales dupa criza financiara din 2008. Cu toate eforturile extraordinare de a impune in lume varianta neoliberala a "sfarsitului istoriei" - cu ajutorul FMI, Bancii Mondiale, al " agendei de la Washington" si din 2003 al armatei americane - tot mai multe natiuni ale lumii si-au creat sisteme politice alternative (Turcia, Rusia, etc) sau le-au adaptat noilor realitati pe cele vechi ( China), sisteme care s-au dovedit functionale din punct de vedere economic si stabile din punct de vedere politic.

UN PRESEDINTE STRANIU

Nu am pretentia ca inteleg mentalitatea sasilor, nici pe departe. Am trait in copilarie si tinerete avandu-i ca vecini in Brasov, am discutat cu ei, le cunosc stilul de viata, insa nu as putea afirma nici acum cu mana pe inima ca stiu cum concep ei viata sau raporturile cu ceilalti oameni...

Cu noul nostru presedinte lucrurile nu stau mai bine. Am cunoscut pana in prezent multi oameni care acumuleaza acareturi pentru ca au copii si vor sa-i puna la adapost de griji materiale (motivatia cea mai comuna). N-am prea intalnit insa oameni ca Iohannis, care a devenit proprietarul a sase case fara sa aiba niciun copil ... Asta da ghinion !

Mai este apoi problema cheltuielilor suplimentare pentru armata. Noua sa protejata de la conducerea partidului liberal il compara pe actualul presedinte cu Basescu si crede ca acesta a reusit in cateva saptamani ceea ce fostul nu a reusit timp de 10 ani, adica sa obtina acordul intregii clase politice dambovitene pentru sporirea cheltuielilor militare cu un miliard de euro anual incepand cu 2017. Daca va sta cinci ani la putere, Romania va transfera producatorilor de armament vestici nu mai putin de 3 miliarde de euro ( opt in cazul in care ar fi reales). Eu ma asteptam de la un fost profesor si inspector scolar sa obtina consensul clasei politice pentru reformarea din temelii a sistemului de invatamant , care parcurge de cateva decenii o criza fara precedent. Ca doar Iohannis nu este vreun general de armata in rezerva...

In fine, scandalul Udrea-Coldea a luat proportii fara ca presedintele sa intervina. Mai mult decat atat, dupa ce s-a sfatuit cu al sau consilier pe probleme de securitate, a refuzat sa-i primeasca in audienta pe cei trei generali - sefi de servicii importante in SRI - care doreau sa ii prezinte personal situatia interna din institutie. Si tot asa ...

IN ATENTIA COMUNISTILOR ROMANI VECHI SAU NOI

Eu consider ca problemele create de comunism in estul Europei nu au legatura cu teoria marxista, degeaba o disecam la nesfarsit.

Clasicii marxismului ne-au lasat o analiza pertinenta - pentru vremea aceea - a capitalismului, o teorie filosofica a istoriei (materialismul istoric) dar aproape nimic detaliat despre principiile de organizare si functionare a unei viitoare societati comuniste.

Cu toate calitatile sale intelectuale, Marx nu a fost un profet. Acesta preconiza victoria comunismului intr-o societate capitalista ajunsa la maturitate, ca Anglia, unde exploatarea proletariatului a atins la mijlocul secolului XIX apogeul. Or revolutiile comuniste au izbucnit toate in cele mai subdezvoltate economic ( in sensul capitalist) state ale lumii, in Rusia si China. Ambele tari erau semi-feudale, revolutionarii substituindu-se de fapt unei burghezii aproape inexistente in promovarea modernizarii economice care a urmat revolutiilor.

Carenta a dat posibilitatea lui Lenin, dar mai ales lui Stalin, sa construiasca un tip de societate exportat ulterior si in zona noastra care a fost in fapt o varianta extrema a capitalismului de stat, operat de o noua birocratie "revolutionara" (nomenklatura) care s-a folosit numai de conceptele si textele marxismului - obiectivul lor fiind modernizarea economica a Rusiei - in interes pur propagandistic , pentru disimularea adevaratei naturi a noului regim si pentru justificarea actiunilor sale, care au fost uneori aberante, alteori criminale, rareori benefice.

Singura contributie pozitiva la teoria si practica comunismului apartine, cred eu, comunistilor latini (spanioli si italieni) care au lansat in anii 70, spre disperarea Moscovei, conceptul de EUROCOMUNISM si care recunoste legitimitatea institutiilor specifice democratiei, renunta la ideea monopolului politic al proletariatului sau la necesitatea instaurarii dictaturii sale, optand pentru metode de actiune legale (participarea la alegeri).

Se poate ca victoria Syriza sa fie prima dintr-o serie de victorii viitoare ale stangii radicale din Europa - inclusiv cea spaniola - victorii care vor confirma sau infirma validitatea tezelor eurocomunismului in practica.

DAVOS SI CEI 1 %

Peste cateva zile, bogatii lumii si reprezentantii lor se vor intalni din nou la Davos ( Elvetia ). Indiferent ce vor discuta, un lucru este sigur : nu vor insista asupra concluziilor Raportului Oxfam, care contine vestea trista ca cei 1% cei mai bogati oameni poseda in momentul de fata 50% din avutii, 99% dintre noi fiind siliti sa impartim restul de 50%...

Mai mult, Oxfam sustine ca in absenta unor masuri urgente de reducerea inegalitatilor de venituri si avere, cei 1% vor poseda prin 2016 mai mult de jumatate din avutiile lumii. Anul trecut, Oxfam a prezentat la Davos un studiu care arata ca 85 de mari bogatasi poseda tot atata avere cat cei 3,5 miliarde cei mai saraci locuitori ai planetei :

http://www.theguardian.com/…/global-wealth-oxfam-inequality…

UITATI IN TRANZITIE (II)

Discutiile generate pe tema mizeriei salariale in care se zbate marea majoritate a cadrelor didactice din Romania demonstreaza  o anume timiditate de care dau  dovada profesorii in formularea doleantelor lor materiale.

Profesorul Stanescu , spre exemplu, crede ca marirea substantiala a salariilor profesorilor ar putea genera invidia sau gelozia altor categorii socio-profesionale sau opozitie din partea altor bugetari. Personal, ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Dupa ce vreme de patru decenii cel putin profesorilor romani li s-a cerut sa produca elevi olimpici, dar au fost cel mai prost platiti dascali din fostul bloc de tari socialiste, ceilalti romani vor intelege ca nu se pot astepta la nesfarsit de la profesorii de care depinde viitorul copiilor lor la acte de eroism. Or, asa cum au sustinut recent liderii sindicatelor britanice in cursul protestelor din luna noiembrie 2014 din Anglia, "nimeni nu poate preda pe stomacul gol ", pentru ca in prezent asta le pretinde societatea romaneasca unui numar impresionant de profesori.

Dascalii romani au avut si au salarii net inferioare nu numai in comparatie cu veniturile colegilor lor din Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia sau Slovenia dar chiar in comparatie cu alte categorii de salariati din tara , care din acest motiv ne desconsidera. Imi amintesc spre exemplu foarte bine ca salariile strungarilor sau frezorilor de la uzina Tractorul pe care ii aveam elevi la seral erau de doua, chiar trei ori mai mari decat cel al subsemnatului, motiv pentru care seralistii isi priveau cu mila profesorii.  La ce bun, se intrebau acestia, ne-am pierdut noi profesorii ani buni de zile prin scoli, universitati si cursuri de perfectionare, daca eforturile noastre si importanta muncii prestate nu este recunoscuta SI din punct de vedere financiar ?

Aceia dintre dumneavoastra care au avut cunostintele de limba engleza si rabdarea sa citeasca Manifestul istoricilor de la Harvard ( il gasiti pe site ) vor constata ca in timp ce durata de viata a firmelor este in medie de numai 70 de ani, scolile, universitatile sau bisericile sunt institutii care depasesc in longevitate sisteme politice, epoci istorice si chiar existenta statelor ! In realitate, scoala ca institutie si sistemele nationale de educatie au rezistat si au continuat sa se dezvolte si dupa prabusirea comunismului, disparitia feudalismului sau a unor imperii care pareau vesnice.

Desi majoritatea marilor uzine brasovene, spre exemplu, au disparut dupa 1989, scolile si liceele care le-au deservit au supravietuit si continua sa se dezvolte si sa ofere o educatie de calitate elevilor judetului. Astfel, pe ruinele uzinei Tractorul au aparut un colegiu tehnic ( Mircea Cristea ) si unul teoretic ( Nicolae Titulescu ) care au mostenit si perpetueaza si in prezent zestrea de cunostinte tehnice  sau teoretice acumulata in anii comunismului.

Singura ocazie in care a avut loc o incercare serioasa de rezolvarea doleantelor salariale ale profesorilor nostri a fost in 2008, cand acestea au fost marite cu 50%. Din pacate, criza financiara globala care a  urmat a dat posibilitatea guvernului Boc si presedintelui Basescu sa le amputeze cu 25% in 2010,  revenindu-se deci la salarii care  nu reprezinta in prezent nici macar 40% din PIB-ul romanesc pe cap de locuitor.

Recentele mariri salariale anuntate de guvern sunt, fireste, departe de a rezolva problema. Salariile profesorilor trebuie marite substantial si dintr-o data, nu cu 5% la fiecare 6 luni, o metoda care aminteste de maruntisul aruncat din cand in cand cersetorilor sau de bacsisul dat ospatarilor. O crestere cu 100% a salariilor dascalilor ar afecta bineinteles tinta deficitului o perioada, insa cu siguranta ca nu va conduce la prabusirea economiei romanesti, dimpotriva. O marire salariala de asemenea magnitudine va conduce la cresterea consumului intern, deci va fi benefica pentru cresterea economica si pentru cresterea cererii agregate de bunuri si servicii. O campanie sindicala de informarea opiniei publice va trebui sa insiste asupra faptului ca aceasta marire, perfect justificata dar indelung amanata, este in realitate o masura care tine de realizarea justitiei sociale de la noi.