IN RĂZBOI CU SEFII ARMATEI

 Există momente în istoria națiunilor militarizate - ca Turcia sau SUA astazi - când apar conflicte grave între conducerea politică civilă a națiunii și șefii militari ai acesteia.

Exemplul cel mai cunoscut este cel al Turciei condusă de Erdogan, care a intrat în conflict cu elita militară kemalsta încă de la începutul anilor 2000. Conflictul a culminat cu eșuata tentativă de lovitură de stat militară din 2016, care a pecetluit soarta pucistilor și a condus la un val de arestări printre generalii kemalisti, vinovați sau nu de participare la puci.

Mai puțin gravă deocamdată decât revolta militarilor turci , tensiunea dintre noua administrație Trump și conducerea armatei americane este însă la fel de serioasă. Faptul explică intenția noii administrații de epurarea acelor șefi militari care s-au dovedit lipsiți de fidelitate față de ( fostul ) viitorul șef politic al SUA .

Scrupulele lui Maurer

V-ați gândit vreodată că soarta României, și înainte de 1989, și după,ar fi fost mult mai bună dacă Ion Gheorghe Maurer ar fi acceptat propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a-i succeda în funcția de lider al României comuniste? Dacă nu, ar fi timpul să o faceți.

Maurer a făcut o mare greșeală la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când a refuzat să preia conducerea partidului de la acesta. Iată ce declara Maurer pe tema asta într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea:

 "Când Dej, înainte de a muri, mi-a spus să iau eu conducerea, am refuzat. Conducerea trebuia să o ia altcineva. Astfel, împreună cu Dej, am ajuns la concluzia să vină Ceaușescu la conducere. Eu i-am zis atunci că pentru a face acest lucru trebuie ca părerea lui să fie discutată mai întâi în conducerea de partid. Dej i-a chemat pe toți și, după o bucată de vreme, mi-a zis că a vorbit și toți au fost de acord (…)”L-am propus pe Ceaușescu văzându-l tânăr, mai prostuț și, în închipuirea mea, controlabil. Omenește vorbind, eu am iubit trei lucruri: femeile, vânătoarea și vinurile bune”. 

Ion Gheorghe Maurer ( născut Jean Georges Maurer în 1902 ) a fost fiul a doi profesori, tatăl german și mama franțuzoaică. A studiat dreptul și și-a luat doctoratul la Sorbona in 1925. Era bun vorbitor al limbii române și al francezei. În perioada interbelică s-a convertit la marxism și a devenit avocatul unor lideri comuniști arestați, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitorul lider al comuniștilor români după 1945. 

După preluarea puterii de către comuniști, Maurer a devenit mâna dreaptă a lui Dej, fiind promovat ministru de externe ( 1957 ), șef al statului ( 1958-1960 ) și prim-ministru (  1961-1974 ),devenind cel mai longeviv prim ministru al României din toate timpurile.

In perioada în care a fost prim-ministru, creșterea economică a României a fost în medie de 9% anual. Maurer a introdus reforme economice care au favorizat economia de piață ( așa au apărut mandatarii, precursorii întreprinzătorilor post-decembristi) și a întreținut legături strânse cu Germania sau Franța. 

Maurer a  crezut, în mod greșit, că partidul " muncitoresc " român trebuia condus de un român provenit din clasa muncitoare .  Maurer era în un  intelectual subțire, de etnie franco-germana. Scrupulele lui au fost indirect la originea deceniului groazei din anii 1980 și a reprimării sângeroase a protestatarilor din timpul revoluției de la 1989.

În realitate, românii erau obișnuiți cu lideri germani la conducerea statului încă din 1866. Regilor din dinastia Hohenzollern i-au urmat după revoluție,între 2014 și 2024 ,un președinte sas, Klaus Iohannis, deci Maurer nu ar fi întâmplat cine știe ce rezistență dacă accepta propunerea lui Dej.

Confesiunea unui general american

 Spre deosebire de majoritatea națiunilor europene sau statelor asiatice, SUA nu a fost niciodată nevoită să poarte războaie pentru apărarea teritoriului său să facă față unor agresori externi. Rolul principal al armatei americane a fost acela de a sprijini SUA în obținerea unor avantaje economice pentru corporațiile sau băncile americane prin intervenții militare în statele din America Centrala sau Latină sau din Asia . Iată cum își caracteriza în 1935 generalul Smedley Butler - cel mai decorat militar american în uniformă - activitatea la sfârșitul carierei :

"Am fost un " gangster "

"Poate părea ciudat pentru mine, ca militar, să fac o asemenea comparație. Adevărul mă obligă însă să o fac. Am petrecut 33 de ani și 4 luni în serviciu activ ca membru al celei mai agile forțe militare a țării noastre -- Corpul Pușcașilor Marinei. Am obținut toate gradele , de la sublocotenent la general-maior. Și în acea perioadă mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului fiind brațul armat pentru Big Business, pentru Wall Street și pentru bancheri. Pe scurt, am fost un gangster al capitalismului.

Bănuiam că fac parte dintr-o mafie în acel moment. Acum sunt sigur de asta. Ca toți membrii profesiei, nu am avut niciodată un gând original până nu am părăsit serviciul. Facultățile mele mentale au rămas în animație suspendată în timp ce mă supuneam ordinelor superiorilor. Acest lucru este tipic pentru toată lumea din serviciul militar.

Astfel, am contribuit la securizarea Mexicului și mai ales a Tampico pentru interesele petroliere americane în 1914. Am ajutat să facem din Haiti și Cuba un loc decent în care băieții de la National City Bank să colecteze venituri. Am ajutat la violarea a jumătate de duzină de republici din America Centrală pentru beneficiul Wall Street-ului. Dosarul este lung. Am ajutat la purificarea din Nicaragua pentru casa bancară internațională Brown Brothers 1909 - 12. Am adus lumină în Republica Dominicană pentru interesele americane ale industriei zahărului în 1916. Am ajutat ca Honduras să fie „potrivit” pentru companiile americane de fructe în 1903. În China, în 1927, am ajutat ca Standard Oil să-și urmeze drumul nederanjat.

În acei ani, am avut, așa cum ar spune băieții din serviciile " spate", o carieră mișto. Am fost recompensat cu onoruri, medalii, promovare. Privind în urmă, simt că ia-si fi putut da câteva ponturi lui Al Capone. Cel mai bun lucru pe care îl putea face acesta era să-și opereze mafia în trei cartiere ale orașului (Chicago ).Noi, marinarii, operam pe trei continente.

Războiul: mafia funcționează din plin în propria noastră țară astăzi. Nu te lăsa înșelat.Indeplineam prin exemplul nostru ca națiune rolul de lider în dezarmare și de făcător de pace pentru omenire. Pregătirile noastre actuale de război însă și cheltuielile militare anulează pentru totdeauna Pactul de pace Kellogg la care am subscris și toate eforturile noastre anterioare de a ușura povara războiului în întreaga lume."( Atenție, generalul descrie o situație DINAINTEA apariției după 1945 a celebrului complex militar-industrial de tristă faimă, denunțat în 1961 de generalul Eisenhower )

În prezent, Pentagonul promovează în Ucraina nu democrația, ci interesele băncii Rothschild și ale firmei de investiții Blackrock ...

ATAC NATO LA ISTORIA DIPLOMAȚIEI EUROPENE

 Americanii și în general statele vestice dau dovadă de o gelozie bolnavă atunci când este vorba de marile realizări ale diplomației țariste rusești ( neutralitatea Elveției) sau chiar cele ale diplomației sovietice ( neutralitatea Finlandei sau " finlandizarea " ca soluție de politică externă).

Iată așadar că reprezentanții diplomatici ai unui stat considerat timp de sute de ani ca fiind nedemocratic sau totalitar ( Rusia țaristă, URSS ) au reușit să găsească soluții diplomatice care au asigurat pacea și prosperitatea unor state europene timp de secole ( Elveția) sau de decenii ( Finlanda ).

Lipsiți însă de abilități în domeniul diplomației și relațiilor internaționale, șefii alianței vestice , vor să desființeze până și realizările actualului lor inamic din Europa, Rusia. Îi vor forța oare americanii pe elvețieni să distrugă și statuia din Geneva a ministrului de externe al Rusiei, grecul Ioannis Kapodistria, arhitectul din 1815 al neutralității Elveției ? Pare posibil, din păcate!

Este vremea unui Gorbaciov american ?

 Aceasta este cel puțin opinia împărtășită de editorul secțiunii externe a ziarului Cotidianul, exprimată într-un editorial publicat ieri 

Cred însă că analogia  între situația actuală a partidului democratic după renunțarea la o nouă candidatură a lui Biden și renunțarea la postul de președinte a lui Yeltsin din 1999 este mai relevantă. În 1996 , doi experți americani angajați de echipa lui Yeltsin au reușit extraordinara performanță de a-l impune pe acesta pentru un nou mandat în fruntea Rusiei, în pofida incapacității liderului rus de a soluționa criza economică și mai ales prăbușirea influenței Rusiei în fostele republici sovietice și în lume.

În 2020, Biden a fost ales președinte și era gata-gata sa fie reales în 2024 în pofida faptului că acesta are mari probleme de sănătate ( Yeltsin avea la rândul lui probleme cu inima și alcoolismul său proverbial ). Ambii președinți lucraseră decenii întregi în conducerea superioară a partidelor din Rusia sau USA, Yeltsin ca apparatchik în PCUS, Biden în partidul Democratic, că senator sau ca vicepreședinte. Mai mult,  cei doi au fost acuzați că copiii lor s-au folosit de funcția părinților pentru a lua mită de la oameni de afaceri straini.  Ambii au fost siliți in cele din urmă să renunțe la putere  de către familie și anturajele lor, după ce s-au aflat că nu mai puteau lucra decât câteva ore pe zi, și asta cu mare dificultate.

Iată de ce nu cred că analogia cu URSS în anii 1980 și SUA de acum a lui Niall Ferguson se potrivește situației actuale și că America ar avea deci nevoie  de un Gorbachev propriu. Dimpotrivă, cred că salvarea  SUA din grava criză internațională actuală  necesită talentele unui Vladimir Putin american, nicidecum cele ale unui Gorbaciov american poate bine intenționat, dar precis nepriceput in arta guvernării unei superputeri aflate în declin.