Aceasta este cel puțin opinia împărtășită de editorul secțiunii externe a ziarului Cotidianul, exprimată într-un editorial publicat ieri
Cred însă că analogia între situația actuală a partidului democratic după renunțarea la o nouă candidatură a lui Biden și renunțarea la postul de președinte a lui Yeltsin din 1999 este mai relevantă. În 1996 , doi experți americani angajați de echipa lui Yeltsin au reușit extraordinara performanță de a-l impune pe acesta pentru un nou mandat în fruntea Rusiei, în pofida incapacității liderului rus de a soluționa criza economică și mai ales prăbușirea influenței Rusiei în fostele republici sovietice și în lume.
În 2020, Biden a fost ales președinte și era gata-gata sa fie reales în 2024 în pofida faptului că acesta are mari probleme de sănătate ( Yeltsin avea la rândul lui probleme cu inima și alcoolismul său proverbial ). Ambii președinți lucraseră decenii întregi în conducerea superioară a partidelor din Rusia sau USA, Yeltsin ca apparatchik în PCUS, Biden în partidul Democratic, că senator sau ca vicepreședinte. Mai mult, cei doi au fost acuzați că copiii lor s-au folosit de funcția părinților pentru a lua mită de la oameni de afaceri straini. Ambii au fost siliți in cele din urmă să renunțe la putere de către familie și anturajele lor, după ce s-au aflat că nu mai puteau lucra decât câteva ore pe zi, și asta cu mare dificultate.
Iată de ce nu cred că analogia cu URSS în anii 1980 și SUA de acum a lui Niall Ferguson se potrivește situației actuale și că America ar avea deci nevoie de un Gorbachev propriu. Dimpotrivă, cred că salvarea SUA din grava criză internațională actuală necesită talentele unui Vladimir Putin american, nicidecum cele ale unui Gorbaciov american poate bine intenționat, dar precis nepriceput in arta guvernării unei superputeri aflate în declin.
