Inteleg americanii sau britanicii natura razboiului din Ucraina ?

Istoricii se folosesc de analogii cu evenimente din trecut similare pentru a intelege mai bine caracteristicile unor evenimente prezente, cum ar fi razboiul din Ucraina.

Analogiile lui TG Carpenter din TAC si cea a lui Anatol Lieven din Time intre razboiul purtat de Rusia in Ucraina si razboiul civil american sau secesiunea Scotiei sunt ambele pertinente.

Pentru americani, analogia lui TG Carpenter intre razboiul civil american si cel din Ucraina este cea mai potrivita. Atat razboiul civil, cat si cel din Ucraina au in comun caracterul fratricid al acestora . Atat Rusia de azi, cat si SUA anilor 1860 nu pot fi calificate ca mari puteri militare. Ceea ce le aseamana este insa baza lor industriala solida si resursele umane, superioare celor ale inamicului.

Analogia lui Anatol Lieven dintre Ucraina si Scotia este mai relevanta pentru politicienii europeni si publicul din statele UE, dar mai ales din Marea Britanie,al carei amestec in conflict este incomprehensibil avand in vedere propria provocare din partea Scotiei.

In cazul razboiului civil american, Anglia si Franta au evitat sa intervina militar de partea sudistilor, dar au ajutat cu armament si credite, intr-o maniera asemanatoare cu sprijinul financiar si in materie de armament oferit de NATO in prezent Ucrainei. Si SUA anilor 1860 si Rusia au blocat porturile inamicilor lor . Motivul pentru care puterile europene nu au intervenit a fost ca " Statele Confederate au fost incapabile să câștige suficiente victorii consecutive pentru a convinge guvernele europene că pot susține independența." Suna familiar ?

Faptul ca SUA este amestecata plenar astazi in razboiul ruso-ucrainean porneste de la intelegere total eronata a interesului national american din partea oficialilor actuali de la Washington. In realitate, interesele strategice si militare ale SUA nu sunt si nu au fost lezate absolut deloc de razboiul din Ucraina .

UCRAINA ESTE SCOTIA RUSIEI

 

Este putin probabil ca Anglia nu ar reactiona militar in cazul in care Scotia ar deveni independenta si ar accepta contra unor contributii financiare importante sa gazduiasca pe teritoriul ei o baza militara chineza si sa ofere drepturi portuare vaselor de razboi si submarinelor rusesti .

Ma bucura faptul ca Anatol Lieven de la Quincy Institute for Responsible Statecraft din SUA este de acord cu analogia geopolitica facuta de mine intr-un post de anul trecut . Iata ce a a scris recent acesta intr-un articol din Time "

" În secolele de când Rusia a capturat Kievul din Polonia în anii 1660, iar Petru cel Mare i-a învins pe suedezi și pe aliații lor cazaci ucraineni la Poltava în 1709, Ucraina a fost într-un fel sau altul supusă dominației Rusiei. La fel ca scoțienii din Imperiul Britanic, ucrainenii ambițioși au intrat în birocrațiile și armatele ruse și sovietice, iar scriitorii și realizatorii de film ucraineni au lucrat în limba rusă.".

Sa recapitulez pentru nespecialisti : doua state milenare, doua foste mari imperii, Marea Britanie si Rusia, sunt confruntate in prezent de tendintele secesioniste ale unor regiuni care vreme de 300 de ani au facut parte integranta din statele lor. In cazul Scotiei, unirea cu Anglia dateaza din 1707, in cazul Rusiei, din 1709.

Ceea ce mi se pare cel mai bizar este faptul ca elitele Marii Britanii nu pot fi de acord cu Rusia ca dupa dezintegrarea imperiului lor nu vor sa piarda teritorii care au fost parte integranta din statul lor national ,tot asa cum britanicilor nu le convine ideea unei Scotii independente :

UN PROIECT ABSURD DE LA A LA Z

 

La un an de la declansarea razboiului si 32 de ani de la declararea independentei, Ucraina poate fi considerata deja un proiect national esuat, asemanator in multe privinte cu situatia Sudanului de Sud. Proiectul re-fondarii statului ucrainean dupa modelul Israelului o dovedeste cu prisosinta.

Am scris inca de anul trecut un post despre proiectul aberant al lui Zelensky de a transforma Ucraina luand ca model statul Israel , numit de el " Marele Israel ".

Absurditatea consta in faptul ca in timp ce statul evreu este unul etnic, marea majoritate a locuitorilor fiind evrei, Ucraina este un stat slav, inconjurat de alte natiuni slave de religie crestina, unde numai o minoritate minuscula sunt evrei . Nicio analogie istorica sau de alta natura nu poate deci exista intre Israel sau Ucraina, asa cum crede autorul unui articol aparut zilele trecute in revista National Interest :

" Dar ideea că Ucraina va încerca să fie „ca Israelul” poate să nu sune atât de exagerat. De exemplu, la fel ca statul evreiesc, Ucraina se bucură de un sprijin public larg în rândul americanilor și al reprezentanților lor de pe Capitol Hill, care cred că ucrainenii, ca și israelienii, sunt „ca ei”, în timp ce rușii, ca și arabii, sunt cei detestați” altii."

Atat proiectul, cat si comentariul de mai sus sunt total ilogice si lipsite de pragmatism. Sa speram ca dupa grozaviile actualului razboi, ucrainenii nu vor fi siliti sa traiasca intr-un stat care emuleaza Israelul. Asemenea proiecte si comentarii sunt din nefericire consecinta unei rusofobii care bantuie prin SUA.

TRATATUL DE LA VARSOVIA II

Pentru doua secole, securitatea continentului european a fost posibila numai datorita participarii Rusiei si apoi a URSS. In secolul XIX, Rusia a contribuit militar la infrangerea lui Napoleon si a asigurat impreuna cu celelalte puteri europene pacea pe continent pentru un secol. 

In secolul XX, victoria aliatilor asupra Germaniei naziste ar fi fost imposibila fara aportul militar sovietic. Arhitectura de securitate europeana post-1945 , bazata pe aliantele NATO si Tratatului de la Varsovia, a pastrat pacea in Europa pana in 1991. 

In secolul XXI SUA actioneaza pentru diminuarea capacitatilor economice si militare ale Rusiei si pentru incercuirea acesteia : chiar nu ii mai  intereseaza soarta Europei ?

Grupul  B9 reunit ieri la Varsovia include pe fostii sateliti sovietici minus Rusia, devenita acum " dusmanul". Pentru americani, statele din B9 reprezinta " Noua Europa ", conceptul lansat de Donald Rumsfeld in 2003, dupa ce Franta si Germania ( devenite " Vechea Europa" ) au refuzat sa ia parte la invazia din Irak. Cu acea ocazie, Rumsfeld - ministrul american al apararii - sustinea ca

" Va ganditi la Europa ca la Germania și Franța. Eu nu. Cred că asta este „vechea Europă”. Dacă ne uitam astăzi la întreaga Europă NATO, centrul de greutate se mută spre Est. Și sunt mulți membri noi. Și dacă luați doar lista tuturor membrilor NATO și a tuturor celor care au fost invitați recent -- ce este, 26, așa ceva? [Dar] aveti dreptate. Germania a fost o problemă, iar Franța a fost o problemă”.

Rumsfeld a continuat: „Vă uitați la un număr mare de alte țări din Europa. Ele nu sunt cu Franța și Germania [în ceea ce privește Irakul], sunt cu Statele Unite”.  

Inlocuirea Rusiei cu SUA in aranjamentele europene de securitate a fost de rau augur, dovada razboiul din Ucraina. In realitate, o arhitectura de securitate europeana fara Rusia nu poate mentine pacea pe continent . Tin sa mentionez ca aceasta este opinia MEA profesionala, nu aceea a unui agent de influenta al Moscovei sau a unui admirator al lui Vladimir Putin.

PE URMELE LUI CEAUSESCU

Exista multe asemanari intre politicile adoptate de Ceausescu si Zelensky, dar si deosebiri.  Ceausescu si-a pastrat fronda impotriva URSS in anumite limite, Zelensky nu. Romania s-a ales in anii 1970 cu $13 miliarde sub forma de imprumuturi, Kievul a obtinut de la vestici $ 130 de miliarde, ca pret al trecerii dintr-o tabara in alta. Daca rusii au invatat din certurile cu regimul de la Bucuresti si nu au mai permis regimului de la Kiev sa ameninte granitele Rusiei, nu acelasi lucru se poate spune despre SUA si aliatii din NATO.

  Pentru a transforma Ucraina in dusmanul de moarte al Rusiei, vesticii au adoptat in esenta aceleasi tehnici ca si in cazul lui Ceausescu : acordarea de ajutoare financiare, gonflarea lui Zelensky in media occidentala, sprijin politic si diplomatic, diferenta constand numai in contributia in bani - mult mai importanta - platita acum ucrainenilor.

Zelensky  calca hotarat pe urmele lui Ceausescu, devenit si el dusman sl Moscovei in anii 70 si " prietenul " vestului si al SUA. Liderul de la Kiev a fost gonflat mediatic in vest pana aproape de punctul de spargere, o mediatizare care aminteste de predecesorul sau roman.

Parada liderilor americani si europeni prin Kiev imi reaminteste clar de vizitele oficiale la Bucuresti ale lui Nixon, deGaulle, etc. Pana si episodul cu primirea lui Zelensky de catre regele Charles imi reaminteste de plimbarea lui Ceausescu cu caleasca prin Londra si primirea acestuia de catre regina Elisabeta.

Atat Ceausescu, cat si Zelensky, au reabilitat fosti membrii ai formatiunilor de sorginte fascista din perioada interbelica - legionarii in cazul lui Ceausescu, banderistii in cazul lui Zelensky.Amandoi au cultivat o imagine buna la extern, dar au luat masuri represive in interior. Intoleranta celor doi pentru minoritatile etnice traitoare in statele lor a generat si genereaza mari tensiuni cu vecinii.

Consecintele pentru statele conduse de cei doi au fost dintre cele mai grave. Astfel, in anii 1980 romanii au indurat un deceniu de foamete si frig. In prezent, refuzul Ucrainei de a aplica acordurile de la Minsk si de a opta pentru neutralitatea tarii a condus la un razboi in toata regula cu Rusia, soldat cu sute de mii de morti si raniti si cu distrugerea partiala a economiei si infrastructurii nationale.

Cine nu are ochi sa vada asemanarile dintre cei doi lideri anti-rusi nu intelege istoria zonei noastre de lume si crede balivernele americanilor