Viitorul economic potrivit lui Keynes

CUM NE VOM OCUPA TIMPUL LIBER CAND VOM DEVENI TOTI PROSPERI.

In 1930 John Maynard Keynes incerca sa descifreze viitorul economic al omenirii ("Perspective economice pentru nepotii nostri"). Acesta era convins ca prin 2030 PIB-ul pe cap de locuitor va fi de opt ori mai mare decat pe vremea lui si ca problema economica va inceta sa mai fie o problema permanenta pentru specia umana. Din cauza cresterii continue a productivitatii muncii, cvasi-totalitatea oamenilor se vor regasi in situatia in care astazi se afla numai clasele cele mai bogate din Anglia si Statele Unite. « Trebuie sa ne asteptam deci la o 'depresiune nervoasa' universala ? » (…) « astfel, pentru prima data de la crearea lui, va putea omul sa faca fata unei probleme veritabile si permanente, cum sa se bucure de o libertate smulsa constrangerilor economice ? », « cum sa-si ocupa timpul liber pe care stiinta si interesul colectiv le-au cucerit pentru el, intr-o maniera agreabila, inteleapta si buna ».

«Pentru individul mediu, lipsit de talente particulare, nu este problema mai redutabila decat aceea de a gasi o ocupatie, cu atat mai redutabila cu cat nu exista radacini care sa il ancoreze in solul cutumelor si conventiunilor, specifice unei societati traditionale. Judecand dupa comportamentul si realizarile claselor bogate de astazi din oricare regiune a lumii, perspectiva la ceea ce ne asteapta este foarte deprimanta. Caci oamenii apartinand acestor clase sociale sunt intr-un anumit fel avangarda noastra, cei care lumineaza si exploreaza in numele nostru al tuturor pamantul fagaduintei pe care isi amplaseaza cortul. Or, mie mi se pare ca majoritatea acestor oameni, care au un venit independent dar nu au nici legaturi, nici obligatii, nici solidaritate cu aproapele lor, au esuat lamentabil in fata problemei cu care s-au confruntat. Eu am certitudinea ca cu un pic mai multa experienta noi vom folosi cu totul altfel timpul liber decat bogatii de astazi (…).

« Noi ne vom putea permite sa judecam motivatia pecuniara la justa sa valoare. Dragostea de bani, pe care trebuie sa o distingem de dorinta de bani ca mijloc de a ne procura placerile si realitatile vietii, va fi recunoscuta pentru ceea ce este de fapt : o stare morbida destul de respingatoare, una din inclinatiile pe jumatate criminala si pe jumatate patologica pe care le incredintam tremurand specialistilor de maladii mentale. » (p 174-178)

Fireste, ceea ce celebrul economist englez nu a anticipat a fost aparitia neo-liberalismului si revolutia conservatoare din lumea anglo-saxona...
(JM Keynes, Sur la monnaie et l'économie, Paris, Payot, 2009)

Mitul suprematiei actionarilor

Acesta este cel mai raspandit mit al capitalismului, pentru ca presupune ca marea corporatie, care este inima sistemului economic modern, se afla in ultima instanta sub controlul actionarilor sai, care prin intermediul consiliilor de administratie supravegheaza activitatea directorilor acesteia.

Nimic mai fals, demonstreaza John Kenneth Galbraith, care sustine dimpotriva ca marile corporatii sunt controlate in totalitate de catre directorii acestora. Economiile moderne includ si un numar mare de IMM-uri: ferme, mici patroni proprietari de buticuri, firme de productie artizanale, dar care sunt la discretia unor giganti ca Walmart sau unor firme imense de prelucrarea cerealelor sau fructelor care decid preturile de achizitie si de vanzare. Pana si in Silicon Valley, sustine Galbraith, firmele antreprenoriale care nu au reusit sa isi asigure colaborarea unor manageri de profesie au fost sortite esecului, aceasta fiind esenta crizei cunoscute ca bula dotcom din 1999.

Daca lucrurile ar sta altfel si corporatiile ar fi intr-adevar controlate de actionari, directorii acestora nu ar fi putut sa isi fixeze propriul salariu, care poate de multe ori depasi milioane de dolari anual, chiar si atunci cand firmele pe care le conduc nu inregistrau rezultatele economice asteptate:

"In timp ce capitalismul a cedat locul unui sistem de 'management + birocratie' ni se prezinta un scenariu care simuleaza ca puterea ar fi in mana proprietarilor. Asta este escrocherie." ( "Minciunile economiei", p.44)

Singura corporatie majora mentionata de Galbraith ca luand in considerare propunerile si observatiile actionarilor este Berkshire Hathaway Inc., condusa de cunoscutul om de afaceri Warren Buffett,dar cu o floare nu se face primavara.

Problema capului de peste

Aflu dint-un editorial publicat in Romania Libera semnat de Dan Turturica despre o eventuala rascruce de care se apropie Romania. Autorul se refera la doua chestiuni, una de politica interna - alternanta la Cotroceni - alta de geopolitica, mai precis de geoeconomie, intensificarea ofensivei ruso-chineze in zona noastra de lume , care in combinatie pot afecta soarta tarii.

In opinia autorului, Romania nu a prosperat in ultimii douazeci de ani pentru ca a fost condusa de oameni corupti pana la maduva, formand un complex peceristo-securist care a tinut lucrurile in loc si a scos oamenii integri si bine pregatiti din posturi si din tara. In plus, acestia au fost si prea lacomi, speriind astfel potentialii investitori straini. Tragedia faptului ca Basescu isi termina in curand mandatul va fi insa compensata de interesul reinnoit al SUA si UE pentru zona noastra de lume. Pentru a proba aceasta, domnul Turturica citeaza dintr-un speech de circumstanta rostit de John Kerry la Munchen saptamana trecuta in legatura cu situatia din Ucraina , unde aspiratiile cetatenilor sunt

"strivite de interesele oligarhilor corupţi – interese care folosesc bani pentru a înăbuşi opoziţia, pentru a cumpăra oameni politici şi mass-media şi pentru a slăbi independenţa justiţiei şi drepturile organizaţiilor nonguvernamentale“.

Ceea ce ignora domnul Turturica este faptul ca modelul acestor oligarhi este tocmai SUA, unde o mana de oameni, sa zicem 1 % sau mai putini din totalul populatiei, au determinat Curtea Suprema in 2010 sa inlature orice restrictie la finantarea campaniilor electorale, pentru ca cei cu bani sa poata corupe in voie sistemul electoral. Dupa ce a pierdut partida pentru un Congres curat in America, senatorul McCain da lectii de democratie celor din piata Maidan din Kiev...

Economistul si nobelistul suedez Gunnar Myrdal sustinea in anii '70 ca o tara slab dezvoltata are todeauna de pierdut daca intra intr-un parteneriat cu un stat puternic dezvoltat economic, ca dupa o anumita perioada, se va constata o adancire a subdezvoltarii, ca acum in Romania. De la noi a plecat pana si Polegato, patronul GEOX, pentru ca salariile erau mai mici in alta tara : aceasta este natura capitalismului global de astazi.

Lipsa de caracter, vadita in lacomia fara margini a guvernantilor nostri, este in ton cu epoca. Lacomia afost incurajata ideologic si legal in ultimii treizeci de ani in SUA si peste tot in lume.Se puteau lasa ai nostri ca brazii mai prejos ?

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/sfarsit-de-partida-2-324934.html

Un Studiu Iesean Anti-Regionalizare

Un colectiv de cercetatori condus de Gabriela Carmen Pascariu, initial analista de credite la banca agricola, ajunsa directoarea centrului de studii europene din Iasi, a elaborat un studiu iesean anti-regionalizare. Studiul aplica conceptul de "cost de oportunitate", specific microeconomiei, la o reforma administrativ-teritoriala (?!) Proiectul de regionalizarea Romaniei poate duce, potrivit geniilor iesene, la aparitia unor fenomene de coruptie pe scara mare si la crearea de noi institutii pentru "clientela de partid" . Aparitia unor regiuni ca Maramures sau Crisana ar "afecta integritatea teritoriala a Romaniei", ar aparea astfel cateva "feude" . Bibicii in cauza pun in discutie in vederea desfiintarii un important proiect de modernizarea structurilor administrativ-teritoriale ale Romaniei, poate cel mai important din ultima suta de ani, pentru ca nu au fost EI consultati in prealabil ! ( scuze, o alta explicatie logica chiar nu gasesc...) Se doreste implicit si interventia Uniunii Europene impotriva regionalizarii, ca pe vremea turcilor, singura diferenta fiind ca Inalta Poarta s-a mutat intre timp la Bruxelles si boierii noi au posturi universitare.

Solutia propusa este aceea de a ramane la impartirea tarii in 42 de judete, ( vezi jupanate !) poate asa probabil nu se va vedea coruptia prea tare la Bruxelles. Studiul pune problema binar : ori "regionalizare" ori "centralizare", ca si cand un stat centralizat nu poate opta pentru regionalizare. Dar devolutia celui mai centralizat stat din lume, Anglia, din 1999 ? Nu mai mentionez decat in treacat faptul ca acum cativa ani si Polonia s-a regionalizat, si merge foarte bine, mersi, mult mai bine ca Romania. Sau faptul ca Franta incearca in prezent sa reduca numarul de regiuni, pentru a realiza economii bugetare ? Cititi reclama studiului si va minunati !

http://adevarul.ro/locale/iasi/regionalizare-studiu-coruptie-feude-1_52e4dd31c7b855ff56cf3c01/index.html

"Unirea natiunea a facut-o"

ROMANIA IMPLINESTE ASTAZI 155 DE ANI . La 24 ianuarie 1859 , prin faptul dublei alegeri al lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aparea pe harta Europei un nou stat, Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei, adica o "Belgie a Orientului", cum a mai fost supranumit in epoca. Creatie a francmasonilor pasoptisti, tanarul stat a reusit in scurt tip sa isi obtina independenta deplina (1877) si sa se proclame Regat (1881), devenind astfel un actor european important in Sud-Estul continentului. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat s-a produs la 1 decembrie 1918, dar nucleul acestuia este opera intelectualilor luminati si iubitori de tara mentionati mai sus.

Eminenta cenusie a generatiei pasoptiste a fost, fara indoiala, conul Mihail Kogalniceanu . Potrivit academicianului Al Zub, practic TOATE actele de constituire ale noului stat au fost redactate, semnate sau cel putin contrasemnate de Kogalniceanu, in calitatea sa de prim-ministru, ministru de externe sau diplomat . Inca inainte de actul Unirii si fondarea statului modern roman, Kogalniceanu a inaugurat la Academia Mihaileana din Iasi primul curs de istoria nationala a romanilor (1842), a pus umarul la latinizarea alfabetului limbii romane si a redactat decretul de dezrobirea tiganilor (1852) . Marile sale merite umane,stiintifice, politice si in planul diplomatiei au determinat conducerea UNESCO sa il proclame, in 1977, "omul secolului".

Ne-am nascut asadar cu totii intr-o tara cu un trecut tumultos, un prezent chinuit si un viitor care se refuza inca descifrarii . In ceea ce ma priveste, nu sunt deloc convins ca politicienii zilelor noastre sau intelectualii romani, oriunde s-ar afla acestia, au mai pastrat ceva din idealismul, abnegatia, creativitatea sau increderea in steaua romanilor care i-a animat pe "farmazonii" nostri pasoptisti ...