Rosia Montana Bis

Si uite asa,  cand sistemul capitalist de exploatarea ressurselor ajunge la fundul sacului, acesta recurge la solutii extrem de daunatoare, ca sa nu spun dezastruoase,  pentru mediu.  Asa stau lucrurile cu exploatarea gazelor sau petrolului de schist, mai ales in SUA, si tot asa in privinta putinelor ( si saracelor) exploatari aurifere care mai exista inca in Europa.

Confruntati de cativa ani cu o criza economica fara precedent, grecii au decis la randul lor sa « se intoarca la Antichitate » (Nouvel Obs) , aproband exploatarea unui zacamant aurifer din peninsula Halkidiki, in apropierea Salonicului . Concesionarul canadian al minelor, El Dorado Gold , intentioneaza sa defriseze in acest scop 30,000 de hectare de padure, ceea ce va aduce prejudicii enorme infloritorului turism practicat in aceasta zona din nordul Greciei. Ecologistii locali se opun cu inversunare, deoarece saracia zacamantului ( exploatat pentru prima oara pe timpul lui Alexandru Macedon!) presupune folosirea masiva a cianurilor si arsenicului, care vor distruge durabil un incantator loc de vilegiatura estivala. Minele de la Olimpiada, redeschise si ele in urma cu cativa ani din aceleasi motive, inregistreaza astazi concentratii de asemenea chimicale de o mie de ori mai ridicate decat normele in vigoare.

 Se opune cineva oare la nivelul conducerii Uniunii Europene planurilor unei firme venite de pe alt continent  si care se pregateste sa produca distrugeri durabile in acest colt al Europei ? Dupa cunostinta mea – si as dori din toata inima sa ma insel – nici vorba de asa ceva pana in momentul de fata.

Nota de lectura : o istorie a Greciei

Am terminat de curand de citit o istorie a Greciei aparuta acum cativa ani in limba franceza si scrisa de un grec al carui nume nu il mentionez de rusine ( adica imi este mie rusine de rusinea lui !), care a primit un doctorat in Paris si a fost si rectorul universitatii din Atena. Capitolele care trateaza istoria moderna a Greciei sunt cele mai deficitare, ca sa nu zic aiuritoare. Astfel, dupa ce trece in revista - in galop si fara prea multe clarificari, nesistematic si la gramada -  incalcitele ( cand nu est vorba de explozivele) evenimente politice petrecute de la fondarea statului grec modern pana astazi, autorul invita in partea de concluzii pe ceilalti intelectuali europeni sa ia democratia greaca contemporana drept exemplu demn de emulat ! Si cand te gandesti ca vechii greci sunt  fondatorii disciplinei ...

Deci dupa ce autorul descrie multiplele falimente de tara care au afectat Grecia in secolul XIX, numeroasele asasinatele politice ( cel al lui Capodistria, spre exemplu, celebrul ministru de externe al tarului Rusiei care dupa obtinerea independentei Greciei si-a abandonat prestigiosul post ca sa ajute la modernizarea administratiei  tarii) haosul politic permanent, falimentele de tara, luptele dintre republicani si monarhisti, instabilitatea cronica, clientelismul politic, coruptia pe scara mare, saracia, anarhia, evaziunea fiscala generalizata, multiplele dictaturi din secolul XX, de la Metaxas la cea a coloneilor, noi toti ceilalti ar trebui deci sa luam democratia greaca actuala  drept model . Fireste, toate nereusitele, aventurile militare sau neimplinirile in planul politicii externe  sunt puse pe seama cruciatilor latini, a turcilor, iar in epoca moderna  pe seama englezilor, americanilor,  germanilor etc.

 Sentimentul pe care mi l-a lasat lectura acestei carti de istorie unica in genul ei este acela ca grecii moderni sunt simpli epigoni (  adica urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri), care incearca sa traiasca fara rusine invocand realizarile stramosilor din antichitate sau evul mediu si ca a venit timpul ca elitele tarii sa inteleaga ca un stat modern nu poate supravietui la nesfarsit din imprumuturi externe si renuntand  sa colecteze impozitele datorate statului, mai ales de la cei mai avuti dintre greci.

Bisnitzari in uniforma

Inainte de aderarea Romaniei la NATO din 2003, serviciile secrete ale armatei romane, ofiteri superiori ai acestora si guvernantii vremii s-au ocupat intens cu vanzarile ilegale de armament si de contrabanda cu tigari, in cardasie cu firme siriene, iraniene sau libaneze. Rusii sau americanii au complexe militar-industriale, noi, unul militar -"comercial" care nu a servit niciodata Romania sau pacea in Orientul Mijlociu, sau in lume, insa s-a dovedit foarte profitabil pentru toti cei implicati.

Am ajuns sa cunosc unele detalii deoarece ca importator de produse cosmetice am devenit inca din 1997 obiectul « atentiei » acestor servicii si colegilor lor arabi. Asa cum am aflat mai tarziu, interesa in principal scoaterea mea de pe piata romaneasca. Initial, chiar nu am inteles de ce : volumul de afaceri al firmei mele era mic, de numai cateva sute de mii de dolari anual, or oamenii nostri vizau afaceri grase de milioane, chiar miliarde de dolari. Mai tarziu, am reusit sa inteleg ca trebuia sa fim impinsi din nou afara din tara si mai ales impiedicati sa terminam constructia casei familiale din Rasnov, aflata intre Rasnov si comuna Cristian in judetul Brasov. Zona era plina de fosti functionari si muncitori de la uzinele de armament Tohan si mai misunau si destui arabi dubiosi pe acolo, in cautare de munitie si armament cumparate la negru.

In plus, tot la intrarea in Rasnov, colonelul MAPN Ciolacu, seful Mobilizarii populatiei si Apararii Teritoriului, isi construise o benzinarie, alimentata in parte cu benzina furata din conductele de petrol ingropate in camp, destul de aproape de casa mea. Fiind singura casa cu etaj, manevrele hotilor ar fi putut fi astfel observate cu usurinta . Paranoia indivizilor atinsese probabil cote maxime. In 2003, Ciolacu a fost totusi prins, in timp ce "mulgea" de zor conductele asistat fiind de cumnatul sau, si el tot proprietar de benzinarie ! Ambii au fost arestati si condamnati, desi in prezent continua sa faca afaceri in cardasie cu mafioti locali.

Dupa ce am fost atacat comercial de genul de firme arabe mentionate mai sus ( 1997) am dorit sa aflu cum si-au introdus acestea marfa fara vama si pe unde anume. Ei bine, am descoperit ca ofiteri superiori ai serviciilor secrete ale armatei (si nu numai) erau in realitate cei care i-au ajutat pe operativii arabi, unii fiind agenti ai serviciilor siriene sau iraniene, gen Iskandarani, Mahmoud Hamoud,  Omar Hayssam, sa introduca marfa de contrabanda (tigari, cafea,cosmetice, etc.) prin portul militar Mangalia, sau prin aeroporturi militare . Banii erau impartiti apoi « frateste » . In luna aprilie 1998 am intervenit telefonic pe postul TVR 2 in cadrul unei emisiuni « Avocatul Poporului », la care erau prezenti ofiteri SRI si vamali, explicand faptul ca la noi marea contrabanda se facea  prin porturi si aeroporturi militare, sub acoperirea secretului de serviciu , cu girul si in profitul unor ofiteri superiori si politicieni romani.

A doua zi, ca din intamplare, a fost interceptat un transport SPP de 4000 de baxuri de tigari si implicat, printre altii, colonelul SPP Gheorghe Trutzulescu . Scandalul s-a extins si a devenit cunoscut in presa sub numele de « Tzigareta II ». Acest mic « succes » ascundea insa o activitate de contrabanda mult mai vasta si mai diversificata. Sumele de bani pierdute in ultimii 25 de ani de statul roman prin asemenea operatiuni de contrabanda sunt estimate, din pacate, la zeci de miliarde de dolari .



Se intelege de la sine ca cei astfel lezati nu puteau sta cu mainile in san . In 1999, in plin razboi in Kosovo, « Jurnalul National » publica un atac incendiar la adresa mea, autorii articolului cerand procuraturii sa ma ancheteze de urgenta . Convocat pe 4 mai 1999 la procuratura Brasov de catre procurorul Popeneciu ( in Fagaras exista o cunoscuta familie de legionari cu acelasi nume) am fost « sfatuit » sa parasesc tara , altfel infund puscaria. Omul nostru nu a uitat sa ma ameninte ca ma va « strivi ca pe o gaza ». Familia fiind infricosata, am decis sa plecam din nou pentru doi ani si jumatate in Australia, unde am aflat ca devenisem un element « subversiv », multumita intoxicarii pusa la cale de aceleasi servicii . Ideea bibicilor era in realitate ca noi sa renuntam la casa din Rasnov . Pentru ca totul sa mearga ca pe roate, victima trebuie in prealabil manjita cu noroi si acuzata de cele mai grave fapte . In felul acesta, toata mizeria pseudo-legala aparea ca legitima si ( de ce nu ?) chiar ...patriotica.



Dupa moartea domnului Ion Ratiu, a aparut prin ianuarie 2000 si in ziarul «  Cotidianul » un articol in cuprinsul caruia maiorul Lungu, seful de atunci al Biroului de actiuni psihologice al armatei romane ma acuza in absentia, nici mai mult nici mai putin, ca sunt un adevarat expert in materie de actiuni psihologice de destabilizare, care au afectat moralul si capacitatea de lupta – dealtfel foarte ridicate pana atunci ! - a militarilor romani.

Acesti veritabili bisnitzari in uniforma continua  sa deruleze si astazi afaceri necurate nestingheriti, « expertiza » lor in materie de contrabanda si legaturile cu retelele arabe fiind puse in slujba altor patroni politici, care au preluat stafeta de la cei din anii 90. Continuarea si chiar amplificarea unor activitati de contrabanda din ultimii ani se explica, in mare masura, si prin protectia si sprijinul de care se bucura inca asemenea indivizi din partea unor politicieni, magistrati, politisti sau ofiteri ai serviciilor speciale. In asemenea conditii, mai merita sa speram  ca Romania sa adere la spatiul Schengen ?

Comunismul romanesc, Ghetto-ul si Fanarul

  Din postul meu despre selectia elitelor in Romania, ati putea trage concluzia gresita ca sunt anti-comunist. Ei bine, nici pe departe ! Este adevarat, comunistii si securistii romani mi-au cauzat multe necazuri si m-au afectat foarte grav, atat pe plan profesional cat si personal . Eu sunt insa un specialist in stiinte sociale si pot face cu usurint...a diferenta intre eurocomunistii italieni, francezi ,spanioli, sau cei chinezi, de pilda, si cei care – ca Ceausescu sau Iliescu la noi – s-au pretins mari comunisti dar au incetat demult sa mai fie. In fine, probabil ca intr-o anumita faza a vietii lor chiar au fost !

Comunismul romanesc a virat inca din anii 70, dupa ce  Gheorghe Maurer a incetat sa fie prim-ministru  siconducerea partidului a fost preluata de Ceausescu, inspre o varianta legionarizata a acestuia, etichetat uneori drept “national-comunism”. Astfel , vechea obsesie a legionarilor , aceea de a pune mana pe bunurile evreilor si grecilor ( reprezentanti in Romania ai “ghetto-ului si Fanarului”, cum erau prezentatii evreii si grecii in literatura legionara interbelica ) s-a transformat in goana dupa casele sau autoturismele sasilor, cumparate de ofiteri de securitate la preturi de nimic . Sasii erau initial vanduti guvernului german , la fel ca evreii care mai ramasesera in Romania dupa 1945 pe sume in valuta . In 1979, cand mi-am luat in primire catedra de istorie de la liceul Tractorul din Brasov, colegul de catredra, Stelian Badragan, istoric calificat la universitatea Bucuresti, m-a etichetat rapid drept “fanariot”. ( individul nu stia ca Pantazi este nume de aroman din Grecia, dar a ajuns seful culturii brasovene din partea PDSR/PSD dupa revolutie. A decedat in urma cu cativa ani). Potrivit istoriei oficiale a masoneriei scrisa de inginerul Comanescu,marele maestru al MLNR in anii 90, Ceausescu a fost mason, fiind insa recrutat ca membru de un fascist italian, Licio Gelli, fondatorul macabrei loji masonice P2 (Propaganda Due). Conteaza si cine te recruteaza, nu ?

Traditia legionaro-comunista s-a pastrat bine-mersi si dupa 1989. Inainte de marsul minerilor din 1991 care a dus la caderea guvernului Roman, centrul Brasovului si cred ca al altor orase mari ale tarii s-a umplut de grafitti gen «  Jos evreii din guvern ! »

Las asadar anti-comunismul in seama neoconservatorilor gen Tismaneanu sau capitanilor de nava gen Basescu, care prin condamnarea oficiala a acestuia in 2007 au declansat cea mai grava criza constitutionala din Romania ultimilor 20 de ani . Daca Trilaterala lui D.Rokefeller inca mai exista si finanteaza asemenea actiuni, de ce nu ? Multi dintre anticomunistii de astazi si-au pus bazele averilor si carierelor actuale tocmai pe vremea sitemului comunist si gratie acestuia .

In fine, din comentariile mele negative la adresa unora dintre masoni ( Eugen Ovidiu Chirovici, Nastase, Iliescu , Cahuzac, Ceausescu, Gelli, etc ) ati gresi din nou daca ati trage concluzia ca sunt anti-mason. Dimpotriva , si iata de ce.

Spre deosebire de tari ca Franta, Anglia, Germania sau Italia, care au aparut pe harta Europei gratie eforturilor monarhilor lor, Romania este o creatie pur masonica a generatiei pasoptiste. Dispare masoneria sau o ia razna, deci, dispare si Romania. Este drept, la ora actuala reputatia masonilor romani - si nu numai -este greu pusa la incercare : astazi conducerea lojei nationale pare insa sa fie pe maini mai bune ( marele maestru este medic pediatru, adica salveaza vieti, nu conspira la distrugerea lor) decat acum cativa ani, cand institutia devenise o simpla anexa a masoneriei internationale si a politicilor de globalizare.

Ori de cate ori insa un mason se dovedeste hot, escroc sau mincinos , sunt cuprins de o mare tristete . Atunci cand membrii ai masoneriei incita la comiterea de crime sau participa in banda organizata la fraudarea propriului stat, devin automat un adversar politic neinduplecat al acestora. Daca va ganditi insa bine, nici nu puteti pretinde altceva unui istoric ca subsemnatul, unul dintre mostenitorii traditiei statale inaugurata de M. Kogalniceanu.

Despre selectia elitelor la romani

Elitele noastre politice si intelectuale au fost supuse unui proces  riguros de selectie  care dateaza din anii comunismului . Pot afirma in cunostinta de cauza ca numai acei activisti  PCR,UTC, UASCR sau specialisti care primeau girul securitatii si ierarhiei PCR puteau ajunge in categoria elitelor mai sus mentionate. Competenta profesionala sau calitatile morale contau mai putin sau deloc : defectele erau mai apreciate de conducerea partidului decat calitatile personale, care se puteau chiar dovedi piedici in ascensiunea sociala din Romania.

Ca sa ma fac  inteles mai bine,  voi face apel la experienta mea de « insider » din anii 1975-79.

In 1976, am fost ales presedintele consiliului asociatiei studentilor din facultatea de istorie-filosofie. Printre alte atributii, aveam si datoria sa intocmesc tabelele pentru acordarea burselor. Exista deja la vremea aceea un sistem al plafoanelor : primeau burse numai acei studenti ai caror parinti aveau un venit combinat mai mic de 4500 de lei. Ei bine, unul din studentii facultatii, fiul  unui colonel de securitate ( ofiterii superiori de securitate aveau salarii mari, deci depaseau plafonul  legal stabilit)mi-a pretins pur si simplu  sa il includ  pe  tabelul bursierilor. ( lucru pe care eu am refuzat  sa il fac).

Un an mai tarziu, colegii de la sectia de psihologie a facultatii mi-au solicitat sprijinul intr-un caz de furt. Unul din colegii lor de camera, Costel Petcu, student al sectiei de filosofie, a fost surprins furand carti, bani si un radio portabil . Hotul nostru a fost surprins la seviciul de coletarie al postei, in momentul in care se pregatea sa expedieze tatalui un pachet cu lucrurile furate . Cu raportul militiei in mana, am cerut sanctionarea lui pe linie de partid ( unde hotul era membru). Secretarul de partid al facultatii – profesor de filosofie, mai precis de marxism – mi-a atras atentia ca individul nu putea fi sanctionat, tatal fiind vechi tovaras de lupta de-al lui Ceausescu.  Fiul nu facea altceva decat sa continue ” lupta”.  Am insistat, am obtinut sanctionarea, dar m-am trezit in lunile urmatoare cu un activist al Comitetului Central  UASCR din Bucuresti, care a cerut colegilor mei de facultate sa ma « elibereze » din functie pentru activitate defectuoasa ! ( cu cateva luni inainte, facultatea obtinuse locul intai pe tara pentru calitatea pregatirii profesionale a studentilor nostri  iar asociatia noastra un premiu de 10,000 de lei …) Plenara mare, sute de studenti  prezenti, se trece la vot si masura pica. Am reusit sa termin facultatea, insa am fost dat pe mana biroului PCR din liceul brasovean unde am fost repartizat dupa absolvire si dat afara  dupa un an din partid pentru un motiv oarecare (OK, daca chiar vreti sa sititi, pentru « sabotarea productiei de cartofi a judetului Brasov » ; racisem si am indraznit sa ma tratez  de raceala in spital in plina campanie de recoltare a cartofilor …) Adio, deci, dosar de doctorat, iar in 1981 am fost sfatuit  «  colegial »sa parasesc Romania.

 In 1999, devenisem  deja «  o forta oculta care lucreaza la distrugerea Romaniei  » (Jurnalul National) . In 2007, un fost general de securitate  parcat la evidenta populatiei in Galati imi informa sotia ca numele noastre sunt inca pe o « lista neagra » . S-a schimbat realmente ceva in Romania ?

In procesul de selectie nu contau  asadar rezultatele profesionale sau integritatea celor in cauza, as zice chiar dimpotriva. Sa iti aperi colegii prinsi cu mana in sac era mai important decat sa iti faci datoria . Sa minti, sa devii informatorul securitatii, mai important pentru reusita  in cariera decat orice altceva.  Suna familiar ? Deviza neoliberalilor, a caror revolutie tocmai  incepuse in 1979, era   “ lie, cheat,steal your way to the top “ : elitele noastre  erau deja pregatite  psihologic si moral sa devina  vechii/ noii actori ai economiei de schimb si democratiei parlamentare.

Activistii si nomenclaturistii s-au despartit la putin timp dupa “ revolutia”  de la 1989 in doua tabere concurente : PDSR/PSD  creat de Iliescu si PD/PDL injghebat de Petre Roman.  Ultimii au devenit cei mai fideli continuatori  ai traditiei ceausiste .  Fruntasii PD/PDL au devenit proprietari  ai firmelor de stat unde parintii fusesera directori ( cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrean Videanu,  devenit proprietar al Marmosim si vicepresedinte al partidului) Dupa eliminarea lui Petre Roman si castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu,  liderii PDL au inceput sa trateze statul exact in maniera lui Ceausescu , adica ca propria mosie.  A urmat o noua perioada de austeritate pentru greu incercatii romani, declansata fara rost de guvernul PDL in 2008, in timp ce presedintele a incercat sa isi plaseze fiica la conducerea tineretului PDL,    un fel de Nicu Ceausescu cu fusta. Operatiunea esuand, Elena Basescu a fost  impusa PDL ca parlamentar european iar unul din amantii acesteia ca functionar la ambasada Romaniei din Paris.

Activistii din tabara Iliescu s-au remarcat in anii 90 prin jaful organizat, in folosul lor, al economiei nationale si fondurilor valutare  din bancile de stat .  « Prostimea » a fost furata cu ajutorul cupoanelor care dadeau teoretic posibilitatea  oricui  de a participa la impartirea activelor fabricilor sau firmelor de stat . In realitate, artizanii cuponiadei au favorizat vanzarea pe preturi de nimic a acestora,  in folosul fostilor activisti PCR,UASCR sau UTC. Personajul  emblematic al acestor manevre ramane George Copos, devenit mare proprietar de hoteluri in Poiana Brasov sau pe litoral.  (din motive tactice, acesta este membru al partidului conservator fondat de Voiculescu )Deviza  perioadei, «  noi nu ne vindem tara » semnifica de fapt  ca reprezentantii politici PDSR, ajutati din cand in cand de mineri,  se considerau  singurii care au dreptul sa  participe la privatizarea fostelor  proprietati  de stat. Procesul s-a incheiat in mare in 2002, moment in care constitutia din 1991 a fost amendata cu o prevedere referitoare la  garantarea  dreptului de proprietate .

O alta modalitate de spoliere a populatiei , promovata  tot in anii ’90 a constat in  organizarea ,in folosul  oficialilor statului ,( procurori, politisti, judecatori, prefecti, etc)  de jocuri piramidale gen PONZI. Prin intermediul acestora, economiile considerabile in lei acumulate de romani  in anii ‘ 80 au ajuns in buzunarele promotorilor si protectorilor acestora. ( socrii nu m-au iertat nici in ziua de astazi pentru ca m-am opus intentiei  lor de a organiza  o schema similara  in 1993 la Brasov …)

As mentiona aici elite ale lumii politice sau de afaceri  de la noi care au ajuns la situatia lor actuala datorita sprijinului primit din partea serviciilor secrete straine.  Cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, ajuns patron al Rompetrol ( si al partidului national-liberal pentru cativa ani) cu sprijinul logistic al unor fosti ofiteri CIA. Serviciile engleze au sprijinit grupul de ofiteri de securitate care au fondat  banca Bucuresti,  ginerele lui Dinca a devenit proprietarul francizei Pizza Hut,  un colonel de securitate din Timisoara, ajuns proprietar si  director al unui hotel Best Western, samd.

Rezumand, pot afirma ca majoritatea  problemelor  romanilor se datoresc  lacomiei, egoismului  si venalitatii elitelor actuale,  care s-au format in decenile sapte si opt ale secolului trecut, sub privirile atente ale partidului si securitatii  si s-au perpetuat si dupa 1989. Exceptii exista, dar existenta acestora nu face decat sa confirme regula.