O Lume Multipolara

 Schimbarile din ultimul deceniu - ascensiunea economica a Chinei, criza capitalismului vestic, recesiunea  prelungita din tarile Uniunii Europene - au afectat profund  si relatiile dintre state din punct de vedere diplomatic, geopolitic si geostrategic. Lumea unipolara care a urmat celei bi-polare (USA/URSS) face loc unei lumi multipolare, in care tari ca  Rusia, India ,Brazilia sau China vor dobandi, in alianta unele cu altele, o pondere la fel de mare ca alianta nord-atlantica. Acesta este contextul in care au aparut deja in ultimii cativa ani noi organizatii politico-militare, ca SCO, CSTO sau UNASUR, care  grupeaza tari cu interese securitare si de aparare similare.

Reactiile  unor state la aceste megaschimbari sunt dintre cele mai neasteptate, desi normale. Tari ca Turcia si-au schimbat radical agenda geopolitica, concentrandu-si  mai nou atentia asupra unor zone geografice "traditionale", ca lumea islamica sau republicile Asiei Centrale, fara a neglija, fireste, Rusia sau China. Recent, Recep  Erdogan a facut chiar cunoscuta intentia Turciei de aderare la SCO ( Shanghai Co-operation Organization), alianta militara care include China, Rusia si patru dintre republicile Asiei Centrale.  In urma demersurilor diplomatiei turce, Ankara a obtinut in aprilie 2013 statutul de " partener de dialog " in cadrul SCO.  Calculele liderilor turci iau in considerare faptul ca Uniunea Europeana este in recesiune, in timp ce Rusia sau China au rate sustinute de crestere economica . Din punct de vedere energetic, Turcia are nevoie de acces prioritar la petrolul si gazele din Asia Centrala si este dispusa sa participe alaturi de Rusia si China la dezvoltarea economica a regiunii precum si la asigurarea stabilitatii in zona. Firmele de constructii turcesti participa de ani de zile la realizarea unor proiecte de infrastructura in Rusia, participare care se poate accelera ca urmare a intentiei afisate de Moscova de a investi  in urmatorii cativa ani 200 de miliarde de dolari in proiecte nationale de infrastructura.


Serbia este un alt exemplu de stat care, in urma eternizarii negocierilor de aderare la UE ,dar si a interventiei militare NATO din 1999, ar prefera garantiile militare oferite de Rusia. In urma negocierilor din ultimii ani, Serbia a obtinut tot in luna aprilie a.c.  statutul de observator in  cadrul  CSTO (Collective Security Treaty Organization), care include alaturi de Rusia tari ca Armenia, Belarus, Kazakhstan si Kirghistan . Interesele Rusiei sunt acelea de a instala baze militare  in Serbia si de a deveni furnizoarea  ei de armament .

In fine, scaderea cheltuielilor militare in SUA sau UE si sporirea acestora in  in tari ca  India , China sau Rusia nu  trebuie sa ingrijoreze . Intr-o lume multipolara, este firesc ca aliantele politico-militare cele mai importante sa dispuna de capabilitati  militare echivalente, in interesul mentinerii pacii si stabilitatii globale.

Avem si noi falitii nostri

In ultimii douazeci de ani, am asistat cu totii la ascensiunea vertiginoasa a unei elite economice de tip capitalist in Romania . Unul dintre fruntasii acesteia a fost, fara indoiala, Dinu Patriciu . Afacerile imobiliare, dar mai ales cumpararea si revanzarea rafinariei Petromidia si a unui lant de benzinarii l-au propulsat temporar pe acesta in categoria globala a miliardarilor (in dolari).



Din 2007, am devenit unul din adversarii  conului Dinu, cum il alintau apropiatii . Averea acestuia, obtinuta prin tot felul de matrapazlacuri, m-a lasat rece. Patriciu a incercat insa, din 2004 pana anul trecut, sa submineze sau sa isi subordoneze cele mai importante institutii ale statului – Parlament, guvern, Justitie – si pentru un timp a reusit. Partidul liberal finantat de el i-a executat  intre 2004 si 2008 ordinele fara sovaire. Tariceanu a incercat chiar sa impuna ministrului Justitiei din cabinetul sau, Monica Macovei, ordonarea incetarii urmaririi penale in cazul Patriciu. Nereusita, insotita de alte nemultumiri ale alesilor,a condus la puternica criza politica dintre Parlament si Presedintie, soldata cu esecul primului referendum de demiterea presedintelui din 2007 si cu o criza constitutionala care nu a fost inca solutionata. In calitate de editor al revistei romanialibera.com, am publicat cateva editoriale atat despre Patriciu, cat si despre prima incercare de demitere a lui Basescu .


Patriciu nu si-a ascuns niciodata preferinta sa pentru privatizarea institutiilor statului, incepand cu Justitia.  Cu ocazia unor interviuri acordate presei, acesta sustinea necesitatea existentei unor judecatori privati, platiti de partile in litigiu, care sa dea verdicte in locul judecatorilor statului. Un asemenea arbitraj a avut loc in Franta, in timpul presedintiei Sarkozy. Cu acordul ministrului economiei de atunci, Christine Lagarde, (astazi directoare la FMI) omul de afaceri francez Bernard Tapie a obtinut 240 de milioane de euro compensatie de la Credit Lyonais , prin intermediul unei comisii private de arbitraj . Cam asta avea si Patriciu in vedere, numai ca nu a  mai reusit sa isi puna integral planurile in aplicare.


 In afaceri, a fost ajutat de marele maestru al MLNR de atunci, Sorin Ovidiu Chirovici, a carui sotie a fost o vreme contabila la Rompetrol. Nu am reusit sa inteleg nici in ziua de astazi cum si mai ales de ce a ajutat un lider al masoneriei romane un individ ca Patriciu, pus pe subminarea statului modern roman creat de francmasonii pasoptisti .Oricum, sunt aproape sigur ca acesta din urma nu cunoaste rolul deosebit acordat de pasoptisti Justitiei . ( deviza masonilor romani care au condus revolutiile de la 1848 a fost " Dreptate si Fratie ")


In prezent, cand portareii trimisi de fostul sau colaborator Peter Imre sau de banca Raiffeisen umbla sa il execute silit pe Patriciu, norocul acestuia in afaceri s-a evaporat, impreuna cu miliardele castigate acum cativa ani. Cred ca este cazul sa ne bucuram nu atat pentru pierderile financiare ale conului Dinu , ci mai ales pentru ca democratia romaneasca si institutiile statului au scapat de un adversar pe cat de bogat, pe atat de periculos.

Despre magicul prag de trei la suta

 In urma crizei financiare din anii 30, economistii au dezvoltat disciplina macroeconomiei. In caz de recesiune economica, firmele, mari sau mici, renunta sa mai investeasca. Prin proiecte publice de investitii si/sau comenzi de stat, guvernele pot – daca sunt in fonduri sau isi maresc temporar deficitele bugetare – sa dopeze cererea de bunuri se servicii pana cand economia se relanseaza.


In luna ianuarie 1997 am participat in Londra la o conferinta dedicata apropiatei introduceri a monedei euro. Fireste, americanii, japonezii si englezii erau impotriva. Am depus pe masa conferintei un document de cateva pagini, ca din partea romanilor, in care sustineam ca ideea unei monede comune este buna in sine, insa ca aderarea la un prag de stabilitate rigid, de trei la suta, poate crea grave probleme in caz de criza economica  si optam pentru un prag flexibil, intre trei si sase la suta . Acesta ar fi permis , printre altele, ca in perioade de recesiune ca acum, statele UE sa poata continua sa functioneze fara a fi nevoite sa reduca cheltuielile pentru sanatate sau educatie, ca sa nu mai vorbim de cele pentru aparare. 

Desi  in decursul ultimilor sase ani au fost pompate sume impresionante de bani in sistemul financiar-bancar din SUA, UE, Anglia sau Elvetia,  fara interventia investitiilor de stat criza nu va putea fi depasita. Oamenilor de afaceri le este teama sa investeasca, exact ca in anii 1930, desi trezoreriile corpoatiilor americane sau europene dispun de lichiditati  de aproape 3 000 de miliarde de dolari  Spre deosebire de acea perioada,  bugetele statelor europene si SUA sunt  insa secatuite financiar dupa doua decenii de reduceri semnificative de taxe si politici corporate de evaziune fiscala masiva. In plus, Uniunea Europeana este afectata  si de  generalizarea pe continent a politicilor de austeritate bugetara impuse membrilor UE ... in numele pragului de stabilitate de trei la suta.



Am fost mirat atunci sa vad printre participanti pe italieni, cunoscuti in Europa pentru deficitul public mare si laxitate bugetara. Avusesem cu acea ocazie impresia ca numai sase sau sapte state UE sunt initial in masura sa intre intr-o uniune monetara, urmand ca statele aspirante din jur sa isi rezolve in prealabil problemele legate de datoria publica si cele de competitivitate. Nici prin gand nu mi-a trecut  insa ca unii politicieni ca Schroeder, Prodi sau Simitis vor reusi sa includa si tari ca Grecia sau Portugalia in uniunea monetara. Ce a urmat, stim cu totii foarte bine …



Like · · Promote · Share.

Write a comment.....Florian Pantazi

SE CLATINA MONARHIA SPANIOLA

 Duminica 14 aprilie mii de spanioli au demonstrat in Madrid, cerand abolirea monarhiei spaniole si instaurarea republicii . Scandalurile de coruptie care in care este implicat guvernul spaniol s-a extins la membri ai casei regale ( infanta Cristina, ginerele sportiv, etc) . Ziarele madrilene au publicat deasemenea detalii in legatura cu trei conturi secrete ale regelui Juan Carlos din Elvetia, intr-o tara unde somajul a depasit pragul de 25 % (somajul tinerilor depaseste 50 %)



Intr-o perioada  sociala si politica tulbure,  in care multi in vest se gandesc  daca nu este cazul asadar sa renunte la aceasta forma de guvernamant revoluta, exista inca in Romania membri ai clasei politice care fac lobby pentru reinstaurarea monarhiei ! Faptul dovedeste ca multi dintre intelectualii  implicati nu realizeaza cat de tensionat este contextul politic european si de ce putina incredere – ca sa nu mai vorbim de respect – se bucura elitele politice din tarile UE, inclusiv monarhii  aflati in  varful piramidei.


Manifestatiile anti-monarhice din Spania, oamenii care isi dau foc in semn de protest in Bulgaria, crizele politice  sau grevele din Belgia, Franta , Italia sau Grecia sunt de fapt forme locale de manifestare ale unei grave crize politice pan-europene , care are drept numitor comun rejectia in bloc de catre populatie a elitelor politice aflate astazi la putere , indiferent daca  acestea sunt de dreapta sau de stanga.

Stafia lui Tepes la Paris

Duminica 24 martie a avut loc la Paris o masa rotunda pe tema Dracula/Vlad Tepes si adevarul despre acesta. In prealabil, Courrier International a publicat un articol despre Vlad Tepes semnat de Marius Diaconescu de la universitatea Bucuresti si un interviu cu Matei Cazacu, cercetator la CNRS in Franta si autorul unei carti despre Dracula. Nu sunt in masura sa stiu daca masa rotunda de la Salonul de Carte a contribuit la "reabilitarea" lui Tepes, pentru ca nu am participat. (Pentru mine ca istoric evul mediu nu este perioada favorita de studiu)

Nu doresc deci sa adaug ceva la controversele mai mult sau mai putin stiintifice legate de personalitatea istorica a lui Tepes sau de importanta acestuia in contextul luptelor anti-otomane. Cateva observatii pot contribui insa la corectarea unor exagerari la care suntem inclinati, fiind vorba, nu-i asa, de un domnitor valah.

Astfel, Marius Diaconescu isi incepe articolul din HISTORIA cu o concluzie : "Vlad Tepes este fara indoiala romanul (?!) cel mai celebru din Evul Mediu. Numele sau era cunoscutdin Imperiu Otoman pana in tarile germanice ". Trec peste faptul ca 'romanii' nu existau in secolul XV . Cred insa ca la vremea respectiva Stefan cel Mare a fost mult mai bine cunoscut (si recunoscut) din Turcia pana in Rusia, din Budapesta si Viena pana in Polonia sau la Roma . Autorul articolului fiind insa din Bucuresti, deformeaza la randul lui - pai ce, numai nemtii sau irlandezii ? - realitatea istorica . Cruzimea era in epoca norma, nu exceptia, daca este sa ne amintim numai de portretul literar deloc magulitor facut lui Stefan de Neculce. ( "la ospete omora fara judetu") Alexandru Lapusneanu apare si mai insetat de razbunare impotriva boierilor decat Tepes, samd. Cred ca ar fi fost mai realist sa il introduca pe Tepes ca pe unul dintre precursorii razboiului psihologic, cei cinci mii de turci trasi in teapa si expusi la Targoviste determinand retragerea trupelor otomane din Valahia in 1462 fara ca acestia sa poata obtine o victorie impotriva lui Tepes, in ciuda superioritatii lor numerice .

Matei Cazacu explica bine in interviul din Courrier ca mitul lui Dracula vampirul este rezultatul unui amalgam intre credinte primitive despre mortii care bantuie printre noi si Dracula, un domnitor insetat de sange cu o reputatie infecta printre sasii din Brasov (reputatie in mare masura meritata, tinand cont de devastarile si crimele comise de Vlad in Tara Barsei). Curioasa mi s-a parut asertiunea ca la credinta localnicilor in vampiri a contribuit patriarhia din Constantinopol, care ar fi sustinut ca mortii blestemati care nu au primit iertarea pacatelor ajung sa bantuie. Occidentul catolic, sustine Cazacu , a beneficiat din secolul XIII de inventarea Purgatoriului de catre biserica catolica. Deci pacatosii catolici morti aveau unde sa astepte judecata de apoi, fara sa mai bantuie, in timp ce ortodocsii au continuat sa bantuie dupa moarte :

" In secolul XIII, Biserica catolica a inventat purgatoriul, un loc unde toate sufletele puteau astepta dupa moarte Resurectia si Judecata de Apoi., si nimeni nu a mai crezut de atunci in Europa Occidentala in existenta sufletelor ratacitoare in genul vampirilor. In schimb, aceasta credinta s-a perpetuat in Europa crestin-ortodoxa , care nu a cunoscut purgatoriul ".

Iata deci o teza interesanta, care insa nu  face decat sa perpetueze printre intelectualii vestici ideea ca noi, cei din est, facem parte dintr-o civilizatie aparte, nu numai diferita de cea vestica, dar si inferioara acesteia. Pai daca n-au reusit popii sa inventeze un amarat de purgatoriu, cum sa fim in stare de progres stiintific sau prosperitate economica ?