Sunday, June 22, 2014

BRAZILIA vs GERMANIA

Desi campionatul de fotbal este in toi, nu o confruntare sportiva pe terenul de fotbal am acum in vedere. Doresc sa fac o comparatie intre doua femei-politician, Dilma Rousseff si Angela Merkel, care conduc doua dintre cele mai importante state din lume.

Merkel a fost realeasa recent pentru un al treilea mandat pe postul de cancelar al Germaniei, in timp ce Dilma Rousseff se pregateste de alegeri , care vor avea loc in Brazilia in luna octombrie.

Germania domina economic UE, la fel cum Brazilia domina economiile tarilor sud-americane membre Mercosur. Asemanarile intre cele doua tari si femeile aflate la conducerea lor se opresc insa aici.

Trecuta de la comunismul est-german la ideologia capitalista neoliberala pura, Angela Merkel si-a schimbat radical nu numai ideologia pe care a sustinut-o in tinerete, dar si stapanii externi, acum fiind suportera prea-plecata a americanilor in Europa si in lume.

Arestata si torturata acum 40 de ani de regimul militar brazilian sprijinit de SUA, Dilma Russeff a preluat conducerea Partidului Muncitoresc creat de Lula da Silva si a fost aleasa ca presedinta a Braziliei in urma cu patru ani. Aceasta a ramas credincioasa ideologic miscarii politice de stanga si incearca sa isi apere atat propriul stat, cat si restul continentului de o noua gaselnita a lui John Kerry si Washingtonului, adica o noua schema de dominatie a continentului bazata pe rasuflata doctrina Monroe.

In timp ce Merkel nu vede o problema in faptul ca NSA ii asculta pana si propriul telefon, Dilma Rousseff a alocat bani pentru construirea unui cablu transatlantic submarin din fibra optica , care sa evite spionajul electronic american si depune eforturi pentru gasirea unei alte formule de guvernanta a Internetului.

Ambele doamne sunt doua persoane instruite, competente, desi numai una dintre ele este atacata in mod vicios de protestatari scosi in srada cu ajutorul retelelor sociale, Dilma Rousseff. Cand nu te pozitionezi in postura de lacheu al americanilor, asa se intampla, cum au constatat de curand si Vladimir Putin in timpul olimpiadei de iarna sau Erdogan din Turcia anul trecut :

http://www.dw.de/dilma-rousseff-on-the-bumpy-road-to-re-election/a-17725330

Saturday, June 14, 2014

CAND A DEBUTAT TALASOCRATIA ANGLO-SAXONA ?

Zilele trecute, am publicat pe Amazon eseul " The New Pivot of History" , care se refera la declinul puterii maritime anglo-saxone in contextul afirmarii sau reafirmarii unor puteri economice si militare terestre, China si Rusia. Acelora dintre dumneavoastra care doresc sa aprofundeze subiectul doresc sa le recomand eseul meu despre pacea din 1763 - care se vinde bine in Franta si destul de OK in SUA - eveniment ce marcheaza debutul suprematiei maritime britanice. Cele doua eseuri se completeaza deci reciproc. Pentru cei care nu stapanesc bine limba engleza, exista si versiunea in limba franceza.

The Peace of 1763                            Les enjeux géopolitiques du Traité de 1763

Friday, May 30, 2014

A INTELES AMERICA MESAJUL LUI OBAMA ?

Ieri presedintele Obama a tinut o cuvantare la academia militara West Point , pe tema prioritatilor de politica externa ale administratiei sale.

Este foarte clar pentru observatori faptul ca Obama prefera solutionarea crizelor internationale pe cale diplomatica, nu militara. "Faptul ca avem cel mai mare ciocan nu inseamna ca fiecare problema cu care ne confruntam este un cui" , a spus Obama, atragand astfel atentia ca recursul la interventii armate trebuie sa fie ultimul, nu principalul instrument de politica externa folosit de SUA.

Preferinta lui Obama pentru negocieri in locul interventiei armate reprezinta asadar o schimbare majora in politica externa americana. Pana de curand, amenintarea cu forta armata si interventiile militare americane au fost metodele favorite folosite de SUA in rolul de hegemon planetar.

Dupa decenii de interventionism armat, insa, americanii sunt lipsiti de un serviciu diplomatic competent, demn de o superputere, care sa se ridice la inaltimea asteptarilor administratiei Obama. Asa cum a dovedit-o si criza din Ucraina, planificarea strategica la nivelul Departamentului de Stat si executia masurilor decise pe teren se afla pe mana unor diletanti periculosi, care comit gafe diplomatice in lant ( vezi exemplul oferit de doamnele Clinton, Nuland et comp)

A fi diplomat sau ambasador american a fost, vreme de decenii, mai putin reputabil sau banos decat a lucra in adminisratie pentru Pentagon, pentru trezorerie sau pentru alte ministere. Cu rare exceptii (George Kennan, Henry Kissinger) ,SUA nu a avut diplomati de mare clasa, dimpotriva. Nu a fost de nici un ajutor nici faptul ca foarte multi ambasadori americani isi obtin pozitia prin pile sau pentru ca au contribuit financiar la campaniile prezidentiale ...

Iata de ce , desi obiectivele de politica externa anuntate de Obama sunt nobile, laudabile si rationale, realizarea lor in practica este problematica, deoarece depinde de un serviciu diplomatic subfinantat si lipsit de adevarate talente in domeniul relatiilor internationale sau planificarii strategice. Din aceste motive, orice schimbare majora de genul celei anuntate de presedintele american in fata cadetilor de la West Point nu poate avea loc in absenta adoptarii unor masuri prealabile de restructurare masiva a Departamentului de Stat si de profesionalizare reala a serviciului diplomatic american :

http://www.reuters.com/article/2014/05/28/us-usa-obama-foreign-idUSKBN0E70NB20140528

Saturday, May 3, 2014

MANIFESTUL LUI PIKETTY

Un grup de intelectuali francezi, in frunte cu Thomas Piketty, cunoscutul economist, au lansat un manifest cu propuneri de reconstructie fiscala si institutionala a Uniunii Europene.

Pornind de la constatarea ca actualele structuri nu pot asigura stabilitatea si buna functionare a economiilor tarilor membre, grupul de intelectuali sustine introducerea unui impozit comun pentru corporatii, pentru evitarea masivei evaziuni fiscale practicata in prezent de marile corporatii. 10% din impozitele comune astfel colectate vor merge la bugetul Uniunii, care este alimentat in prezent numai de contributiile individuale ale statelor membre si taxe vamale comunitare.

Manifestul mai propune si crearea unei Camere Europene, initial formata numai din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre in clubul euro, singurul for abilitat sa ia decizii in privinta fiscalitatii, marimii deficitelor bugetare sau adancirii integrarii dintre membri. Camera ar functiona in paralel cu actualul Parlament european.

In fine, autorii manifestului considera ca datoriile statelor care depasesc pragul de 60% din PIB, o mai veche propunere a germanilor, trebuie mutualizate si incluse intr-un fond comun :

http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/may/02/manifesto-europe-radical-financial-democratic

Sunday, April 13, 2014

"TRECUTUL DEVOREAZA VIITORUL"

Cel mai cunoscut economist al timpurilor noastre, la fel de celebru ca Milton Friedman in anii 70, este economistul francez Thomas Piketty de la EHESS in Paris.

Cartea care l-a facut celebru poarta numele de "Capitalul in secolul XXI ", in care Piketty dovedeste cu statistici din ultimii doua sute de ani ca mult sarbatoritele inegalitati de avere nu sunt, cum credeau economistii neoliberali, generatoare de dinamism economic, ci reteta sigura pentru stagnare, convulsii sociale, revolutii sau razboaie.

Atunci cand veniturile capitalului depasesc cresterea salariilor sau productiei de marfuri, asa cum s-a intamplat de regula pana in prezent, inegalitatile de avere explodeaza. Singura perioada in care nu s-a intamplat asta a fost intre 1910 si 1950, cand inegalitatile au fost reduse pe calea razboiului, revolutiilor si ca urmare a depresiunii economice din anii 30.

Exista doua mari tipuri de inegalitate, de avere si de venituri. In SUA si Europa, 10% din populatie poseda intre 60 si 70 % din avere si intre 25 si 35 % din venituri . Concentrarea averilor a ajuns astazi la nivelul de dinainte de 1910 si se indreapta catre genul de concentrare specific secolului XIX !

Procesul de adancirea inegalitatilor este agravat de existenta unei caste de mostenitori si de salariile extravagante oferite "supermanagerilor" marilor corporatii . In realitate, sustine Piketty, nici un nou intreprinzator, cu una sau doua exceptii in Sillicon Valley, nu poate aduna suficienta avere pentru a contracara uriasele concentrari de avere deja existente.

Economia sufera, pentru ca este mai profitabila investitia in stocuri de actiuni sau imobiliare, decat in capacitati de productie noi si riscante. Este o situatie in care "trecutul devoreaza viitorul", deoarece este mai profitabil sa devii rentier decat sa fii intreprinzator. Asa dispare dinamismul economiei capitaliste, situatia agravandu-se si mai mult din cauza abilitatii celor bogati de a-si proteja averea de impozitare.

Greul cheltuielilor revine platitorilor de TVA, masele salariale,care genereaza intre 45% (Anglia) si 52%(Franta) din totalul impozitelor colectate ( cei 1% platesc in medie 33% din totalul impozitelor) . In absenta unor masuri corective ( impozitare progresiva de 80%, taxe pe avere si mosteniri) nu ne raman la dispozitie decat remediile "clasice", revolutiile si razboaiele :

recenzie The Guardian