NEOCONSERVATORII, APOSTOLII IMPERIULUI AMERICAN

In anii 90, un grup de intelectuali americani au elaborat un proiect, " The New American Century" . Fondatori au fost William Kristol si Robert Kagan (sotul Victoriei Nuland, in fotografie, fost consilier de politica externa al doamnei Clinton )

Printre cei care au aderat la proiect au fost Dick Cheney, fost vicepresedinte SUA, Donald Rumsfeld (fost ministru american al apararii) , Paul Wolfowitz ( adjunctul ministrului apararii si fost sef la baca mondiala) etc . Tismaneanu este si el unul dintre aderenti. Multi dintre acestia au obtinut posturi-cheie in timpul administratiei Bush Jr.In prezent, acestia au adepti in Franta, Germania, Bruxelles, etc, care se comporta ca adevarati functionari imperiali ai SUA in tarile lor (Yatseniuk)

Profitand de disparitia URSS, grupul in cauza a elaborat asadar platforma-program a hegemoniei globale americane pentru secolul 21, la care din pacate administratia Obama nu a renuntat total nici dupa dezastrul din Irak si plecarea lui Bush Jr de la Casa Alba.

Pe scurt, ingerinta SUA in Ucraina, rasturnarea guvernului ales din februarie si razboiul civil care a facut 3000 de victime sunt opera acestora, care o au pe Victoria Nuland la Departamentul de Stat ca sprijin. Vina actualului presedinte consta in faptul ca nu a curatat aparatul de stat american de reprezentantii curentului neoconservator, si rezultatele se vad ...

Like

"MARELE ZID UCRAINEAN" SI CRETINISMUL GEOPOLITIC

Recent, guvernul ucrainean a inceput constructia unui zid la granita de est cu Rusia, propus initial in luna mai de cativa miliardari ucraineni. (Kolomoisky)

Conceput ca o a doua linie Maginot - cu transee, subterane, adaposturi pentru tancuri, campuri de mine - constructia zidului se va ridica la 4 miliarde de dolari. Ucraina este in pragul falimentului economic, iarna se apropie, insa asemenea amanunte nu par sa conteze in Kiev. Guvernantii si miliardarii ucraineni spera astfel in van sa realizeze o a doua diviziune a continentului dupa cea din timpul razboiului rece , prin constructia de infrastructuri care nu au aparat nici macar Franta de germani in 1940 ...

Europa nu a mai cunoscut un proiect de fortificatii militare de o asemenea amploare decat in urma cu 2000 de ani, cand romanii au construit in estul Europei cunoscutul " limes Romanus". Proiectul ucrainean presupune izolarea de facto a Europei de continentul euroasiatic din care face parte geografic , nefiind deci vorba doar de o structura despartitoare dintre doua state vecine, de altfel inrudite si cu aceleasi traditii culturale si religioase.

Nu ma ocup de planurile imperiale ale neoconservatorilor americani de ieri, de azi. In 1998 am publicat deja un articol in Curentul, "De Nobis Fabula Narratur" , in care atrageam atentia asupra faptului ca americanii au inceput sa se considere urmasii directi ai Romei si ca le imita metodele de dominatie, extinse insa la scara planetara . Atunci preconizau inlocuirea tuturor monedelor cu una singura - ati ghicit, dolarul american - si exercitarea hegemoniei americane exclusiv prin metode militare, nu prin intermediul ONU, etc.  Iata ca a aparut acum si limes americanus .

UE are acuta nevoie de resursele energetice, de pietele ruse si de liniste la frontiera de est, nu de planurile nebunesti ale unor lideri politici dezaxati. Acestia sunt pe cale sa altereze geografia, istoria si economia continentului in favoarea unor puteri anglo-saxone grav afectate de cretinism geopolitic :

http://vestnikkavkaza.net/news/politics/59807.html

INSPIRATORUL LUI ADAM SMITH : BOISGUILBERT ( 1646-1714 )

Pierre le Pesant de Boisguilbert merita, intr-o lume stiintifica mai echitabila, titlul de "parinte al economiei" alaturi de Adam Smith.

Insusi titlul uneia dintre remarcabilele sale lucrari, " Dizertatie asupra naturii avutiei, a banilor si a impozitelor" (1708) aminteste de titlul lucrarii de capetenie a lui Adam Smith, "Avutia Natiunilor" ( "Asupra Naturii si Cauzelor Avutiei Natiunilor" , 1776). De altfel , contemporanii lui Adam Smith l-au acuzat pe acesta ca s-a inspirat masiv din opera economistului francez, fara a-l cita macar o singura data... (Pierre Rosanvallon, "Boisguilbert et la Genese de l'Etat Moderne " Esprit, 1982, p. 37).

Tot Boisguilbert este primul care a criticat practicile mercantiliste din timpul sau, insistand asupra faptului ca banii nu pot fi generatori de avutie, pentru ca ei nu creaza nimic prin ei insisi. El merge insa mult mai departe, demonstrand ca MUNCA este sursa veritabila a avutiei natiunilor, si ca " societatea, nu teritoriul este suportul si sursa prosperitatii, o descoperire care va avea un impact considerabil. " (Ronsanvallon, p . 37 )

Munca fiind asadar criteriul avutiei, Boisguilbert distinge intre doua tipuri de avutii, in functie de munca prestata : fructele pamantului si bunurile manufacturate (sau industriale). Boisguibert deriva o reprezentare a societatii vremii sale bazandu-se exclusiv pe analiza economica :

" Astazi oamenii se impart in doua clase, adica una care nu face nimic si se bucura de toate placerile si alta care munceste de dimineata pana seara si de-abia are cele necesare traiului, atunci cand nu este privata deseori si de acestea " (Dissertation, II, p. 979 ).

BRAZILIA vs GERMANIA

Desi campionatul de fotbal este in toi, nu o confruntare sportiva pe terenul de fotbal am acum in vedere. Doresc sa fac o comparatie intre doua femei-politician, Dilma Rousseff si Angela Merkel, care conduc doua dintre cele mai importante state din lume.

Merkel a fost realeasa recent pentru un al treilea mandat pe postul de cancelar al Germaniei, in timp ce Dilma Rousseff se pregateste de alegeri , care vor avea loc in Brazilia in luna octombrie.

Germania domina economic UE, la fel cum Brazilia domina economiile tarilor sud-americane membre Mercosur. Asemanarile intre cele doua tari si femeile aflate la conducerea lor se opresc insa aici.

Trecuta de la comunismul est-german la ideologia capitalista neoliberala pura, Angela Merkel si-a schimbat radical nu numai ideologia pe care a sustinut-o in tinerete, dar si stapanii externi, acum fiind suportera prea-plecata a americanilor in Europa si in lume.

Arestata si torturata acum 40 de ani de regimul militar brazilian sprijinit de SUA, Dilma Russeff a preluat conducerea Partidului Muncitoresc creat de Lula da Silva si a fost aleasa ca presedinta a Braziliei in urma cu patru ani. Aceasta a ramas credincioasa ideologic miscarii politice de stanga si incearca sa isi apere atat propriul stat, cat si restul continentului de o noua gaselnita a lui John Kerry si Washingtonului, adica o noua schema de dominatie a continentului bazata pe rasuflata doctrina Monroe.

In timp ce Merkel nu vede o problema in faptul ca NSA ii asculta pana si propriul telefon, Dilma Rousseff a alocat bani pentru construirea unui cablu transatlantic submarin din fibra optica , care sa evite spionajul electronic american si depune eforturi pentru gasirea unei alte formule de guvernanta a Internetului.

Ambele doamne sunt doua persoane instruite, competente, desi numai una dintre ele este atacata in mod vicios de protestatari scosi in srada cu ajutorul retelelor sociale, Dilma Rousseff. Cand nu te pozitionezi in postura de lacheu al americanilor, asa se intampla, cum au constatat de curand si Vladimir Putin in timpul olimpiadei de iarna sau Erdogan din Turcia anul trecut :

http://www.dw.de/dilma-rousseff-on-the-bumpy-road-to-re-election/a-17725330

CAND A DEBUTAT TALASOCRATIA ANGLO-SAXONA ?

Zilele trecute, am publicat pe Amazon eseul " The New Pivot of History" , care se refera la declinul puterii maritime anglo-saxone in contextul afirmarii sau reafirmarii unor puteri economice si militare terestre, China si Rusia. Acelora dintre dumneavoastra care doresc sa aprofundeze subiectul doresc sa le recomand eseul meu despre pacea din 1763 - care se vinde bine in Franta si destul de OK in SUA - eveniment ce marcheaza debutul suprematiei maritime britanice. Cele doua eseuri se completeaza deci reciproc. Pentru cei care nu stapanesc bine limba engleza, exista si versiunea in limba franceza.

The Peace of 1763                            Les enjeux géopolitiques du Traité de 1763