Un Studiu Iesean Anti-Regionalizare

Un colectiv de cercetatori condus de Gabriela Carmen Pascariu, initial analista de credite la banca agricola, ajunsa directoarea centrului de studii europene din Iasi, a elaborat un studiu iesean anti-regionalizare. Studiul aplica conceptul de "cost de oportunitate", specific microeconomiei, la o reforma administrativ-teritoriala (?!) Proiectul de regionalizarea Romaniei poate duce, potrivit geniilor iesene, la aparitia unor fenomene de coruptie pe scara mare si la crearea de noi institutii pentru "clientela de partid" . Aparitia unor regiuni ca Maramures sau Crisana ar "afecta integritatea teritoriala a Romaniei", ar aparea astfel cateva "feude" . Bibicii in cauza pun in discutie in vederea desfiintarii un important proiect de modernizarea structurilor administrativ-teritoriale ale Romaniei, poate cel mai important din ultima suta de ani, pentru ca nu au fost EI consultati in prealabil ! ( scuze, o alta explicatie logica chiar nu gasesc...) Se doreste implicit si interventia Uniunii Europene impotriva regionalizarii, ca pe vremea turcilor, singura diferenta fiind ca Inalta Poarta s-a mutat intre timp la Bruxelles si boierii noi au posturi universitare.

Solutia propusa este aceea de a ramane la impartirea tarii in 42 de judete, ( vezi jupanate !) poate asa probabil nu se va vedea coruptia prea tare la Bruxelles. Studiul pune problema binar : ori "regionalizare" ori "centralizare", ca si cand un stat centralizat nu poate opta pentru regionalizare. Dar devolutia celui mai centralizat stat din lume, Anglia, din 1999 ? Nu mai mentionez decat in treacat faptul ca acum cativa ani si Polonia s-a regionalizat, si merge foarte bine, mersi, mult mai bine ca Romania. Sau faptul ca Franta incearca in prezent sa reduca numarul de regiuni, pentru a realiza economii bugetare ? Cititi reclama studiului si va minunati !

http://adevarul.ro/locale/iasi/regionalizare-studiu-coruptie-feude-1_52e4dd31c7b855ff56cf3c01/index.html

"Unirea natiunea a facut-o"

ROMANIA IMPLINESTE ASTAZI 155 DE ANI . La 24 ianuarie 1859 , prin faptul dublei alegeri al lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aparea pe harta Europei un nou stat, Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei, adica o "Belgie a Orientului", cum a mai fost supranumit in epoca. Creatie a francmasonilor pasoptisti, tanarul stat a reusit in scurt tip sa isi obtina independenta deplina (1877) si sa se proclame Regat (1881), devenind astfel un actor european important in Sud-Estul continentului. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat s-a produs la 1 decembrie 1918, dar nucleul acestuia este opera intelectualilor luminati si iubitori de tara mentionati mai sus.

Eminenta cenusie a generatiei pasoptiste a fost, fara indoiala, conul Mihail Kogalniceanu . Potrivit academicianului Al Zub, practic TOATE actele de constituire ale noului stat au fost redactate, semnate sau cel putin contrasemnate de Kogalniceanu, in calitatea sa de prim-ministru, ministru de externe sau diplomat . Inca inainte de actul Unirii si fondarea statului modern roman, Kogalniceanu a inaugurat la Academia Mihaileana din Iasi primul curs de istoria nationala a romanilor (1842), a pus umarul la latinizarea alfabetului limbii romane si a redactat decretul de dezrobirea tiganilor (1852) . Marile sale merite umane,stiintifice, politice si in planul diplomatiei au determinat conducerea UNESCO sa il proclame, in 1977, "omul secolului".

Ne-am nascut asadar cu totii intr-o tara cu un trecut tumultos, un prezent chinuit si un viitor care se refuza inca descifrarii . In ceea ce ma priveste, nu sunt deloc convins ca politicienii zilelor noastre sau intelectualii romani, oriunde s-ar afla acestia, au mai pastrat ceva din idealismul, abnegatia, creativitatea sau increderea in steaua romanilor care i-a animat pe "farmazonii" nostri pasoptisti ...

MRU si guvernantii bolsevici

Marturisesc ca nu mai urmaresc de o buna bucata de vreme evenimentele care agita viata politica din Romania. Totusi, recenta demonstratie din Piata Victoriei, aceea de contestarea modificarilor aduse codului penal, mi-a retinut atentia.

Prezent la adunare, Mihai Razvan Ungureanu i-a calificat drept « bolsevici » pe actualii guvernanti. Afirmatia a starnit oprobiul unor observatori dinafara. MRU, fost produs de marca al dictaturii Ceausescu , ajuns stalp de nadejde al crypto-dictaturii Basescu, s-a referit de fapt la originea PSD, fondat si refondat de Ion Iliescu . Venit la putere pe calea unei lovituri de stat in 1989, care aminteste prin tacticile folosite pe cele ale regimului bolsevic, regimul Iliescu mai deranjeaza inca o parte a « fostilor » din vremea dictaturii Ceausescu. Aceasta este cred semnificatia acuzatiei de bolsevism lansata recent de MRU la adresa actualilor guvernanti.

Spre marea mea parere de rau, mostenitorii regimului politic instituit de Iliescu au trecut de fapt cu arme si bagaje de partea capitalismului « victorios » . Incepand cu anii 1990, liderii « noii stangi » (Blair, Clinton,Schroeder) si-au abandonat in schimbul unor compensatii banesti importante electoratul traditional si au ajuns, impreuna cu verzii, la remorca celor pe care ar fi trebuit sa ii combata, daca nu chiar sa ii contracareze.

Pastrarea privilegiilor de clasa si a monopolului politic i-a determinat pe guvernantii englezi ai secolului XVIII sa acorde, intre 1795 si 1834, ajutoare banesti celor cu salarii insuficiente . Un guvernant al vremii a caracterizat acest acord de la Speenhamland drept o « asigurare impotriva revolutiei », care cuprinsese in acea perioada tot continentul european. Odata revolutia terminata si Napoleon infrant, stimulentele banesti au fost retrase . Drept urmare, situatia economica a muncitorilor si saracilor englezi s-a inrautatzit semnificativ.

Intre 1945 si 1989, ca urmare a ravagiilor provocate de criza din 1930, a distrugerilor datorate celui de-al doilea razboi mondial si a pericolului extinderii comunismului, politicienii vremii au decis sa realizeze un compromis ( axat pe ideile lui Keynes) intre patronat si miscarea de stanga. Obiectivul a fost salvarea capitalismului prin eliminarea efectelor negative ale economiei bazata pe initiativa privata, cum ar fi crizele financiare,economice sau somajul involuntar. Astfel, muncitorii vestici au obtinut mariri substantiale de salarii, ajutoare de somaj, pensii decente si alta masuri de protectie sociala fara egal in istoria miscarii muncitoresti. Odata cu prabusirea comunismului sovietic insa si cu neutralizarea celui chinez, compromisul keynesian a fost abandonat, in locul acestuia fiind adoptat un program de « liberalism pe paine » : privatizari masive, reduceri salariale, concedierea functionarilor statului, somaj masiv , crize financiare,stagnare economica si mai nou erodarea soliditatii finaciare a majoritatii statelor vestice, in frunte cu SUA.

La ora actuala, putine sunt tarile in care miscarea sindicala sa nu fi fost subminata iar reprezentantii politici ai stangii sa mai reprezinte inca interesele claselor salariale. Asa a fost posibil ca partea din PIB-ul global care revine de regula salariatilor sa se diminueze de la 70 la suta (proportie ramasa constanta intre 1945 si 1980)la aproximativ 60 la suta in prezent, in timp ce partea alocata profiturilor a crescut corespunzator . (The Economist) In conditiile actuale, o noua amenintare revolutionara globala s-ar putea dovedi salutara pentru recastigarea drepturilor pierdute …

Rosia Montana Bis

Si uite asa,  cand sistemul capitalist de exploatarea ressurselor ajunge la fundul sacului, acesta recurge la solutii extrem de daunatoare, ca sa nu spun dezastruoase,  pentru mediu.  Asa stau lucrurile cu exploatarea gazelor sau petrolului de schist, mai ales in SUA, si tot asa in privinta putinelor ( si saracelor) exploatari aurifere care mai exista inca in Europa.

Confruntati de cativa ani cu o criza economica fara precedent, grecii au decis la randul lor sa « se intoarca la Antichitate » (Nouvel Obs) , aproband exploatarea unui zacamant aurifer din peninsula Halkidiki, in apropierea Salonicului . Concesionarul canadian al minelor, El Dorado Gold , intentioneaza sa defriseze in acest scop 30,000 de hectare de padure, ceea ce va aduce prejudicii enorme infloritorului turism practicat in aceasta zona din nordul Greciei. Ecologistii locali se opun cu inversunare, deoarece saracia zacamantului ( exploatat pentru prima oara pe timpul lui Alexandru Macedon!) presupune folosirea masiva a cianurilor si arsenicului, care vor distruge durabil un incantator loc de vilegiatura estivala. Minele de la Olimpiada, redeschise si ele in urma cu cativa ani din aceleasi motive, inregistreaza astazi concentratii de asemenea chimicale de o mie de ori mai ridicate decat normele in vigoare.

 Se opune cineva oare la nivelul conducerii Uniunii Europene planurilor unei firme venite de pe alt continent  si care se pregateste sa produca distrugeri durabile in acest colt al Europei ? Dupa cunostinta mea – si as dori din toata inima sa ma insel – nici vorba de asa ceva pana in momentul de fata.

Nota de lectura : o istorie a Greciei

Am terminat de curand de citit o istorie a Greciei aparuta acum cativa ani in limba franceza si scrisa de un grec al carui nume nu il mentionez de rusine ( adica imi este mie rusine de rusinea lui !), care a primit un doctorat in Paris si a fost si rectorul universitatii din Atena. Capitolele care trateaza istoria moderna a Greciei sunt cele mai deficitare, ca sa nu zic aiuritoare. Astfel, dupa ce trece in revista - in galop si fara prea multe clarificari, nesistematic si la gramada -  incalcitele ( cand nu est vorba de explozivele) evenimente politice petrecute de la fondarea statului grec modern pana astazi, autorul invita in partea de concluzii pe ceilalti intelectuali europeni sa ia democratia greaca contemporana drept exemplu demn de emulat ! Si cand te gandesti ca vechii greci sunt  fondatorii disciplinei ...

Deci dupa ce autorul descrie multiplele falimente de tara care au afectat Grecia in secolul XIX, numeroasele asasinatele politice ( cel al lui Capodistria, spre exemplu, celebrul ministru de externe al tarului Rusiei care dupa obtinerea independentei Greciei si-a abandonat prestigiosul post ca sa ajute la modernizarea administratiei  tarii) haosul politic permanent, falimentele de tara, luptele dintre republicani si monarhisti, instabilitatea cronica, clientelismul politic, coruptia pe scara mare, saracia, anarhia, evaziunea fiscala generalizata, multiplele dictaturi din secolul XX, de la Metaxas la cea a coloneilor, noi toti ceilalti ar trebui deci sa luam democratia greaca actuala  drept model . Fireste, toate nereusitele, aventurile militare sau neimplinirile in planul politicii externe  sunt puse pe seama cruciatilor latini, a turcilor, iar in epoca moderna  pe seama englezilor, americanilor,  germanilor etc.

 Sentimentul pe care mi l-a lasat lectura acestei carti de istorie unica in genul ei este acela ca grecii moderni sunt simpli epigoni (  adica urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri), care incearca sa traiasca fara rusine invocand realizarile stramosilor din antichitate sau evul mediu si ca a venit timpul ca elitele tarii sa inteleaga ca un stat modern nu poate supravietui la nesfarsit din imprumuturi externe si renuntand  sa colecteze impozitele datorate statului, mai ales de la cei mai avuti dintre greci.