"Unirea natiunea a facut-o"

ROMANIA IMPLINESTE ASTAZI 155 DE ANI . La 24 ianuarie 1859 , prin faptul dublei alegeri al lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aparea pe harta Europei un nou stat, Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei, adica o "Belgie a Orientului", cum a mai fost supranumit in epoca. Creatie a francmasonilor pasoptisti, tanarul stat a reusit in scurt tip sa isi obtina independenta deplina (1877) si sa se proclame Regat (1881), devenind astfel un actor european important in Sud-Estul continentului. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat s-a produs la 1 decembrie 1918, dar nucleul acestuia este opera intelectualilor luminati si iubitori de tara mentionati mai sus.

Eminenta cenusie a generatiei pasoptiste a fost, fara indoiala, conul Mihail Kogalniceanu . Potrivit academicianului Al Zub, practic TOATE actele de constituire ale noului stat au fost redactate, semnate sau cel putin contrasemnate de Kogalniceanu, in calitatea sa de prim-ministru, ministru de externe sau diplomat . Inca inainte de actul Unirii si fondarea statului modern roman, Kogalniceanu a inaugurat la Academia Mihaileana din Iasi primul curs de istoria nationala a romanilor (1842), a pus umarul la latinizarea alfabetului limbii romane si a redactat decretul de dezrobirea tiganilor (1852) . Marile sale merite umane,stiintifice, politice si in planul diplomatiei au determinat conducerea UNESCO sa il proclame, in 1977, "omul secolului".

Ne-am nascut asadar cu totii intr-o tara cu un trecut tumultos, un prezent chinuit si un viitor care se refuza inca descifrarii . In ceea ce ma priveste, nu sunt deloc convins ca politicienii zilelor noastre sau intelectualii romani, oriunde s-ar afla acestia, au mai pastrat ceva din idealismul, abnegatia, creativitatea sau increderea in steaua romanilor care i-a animat pe "farmazonii" nostri pasoptisti ...

MRU si guvernantii bolsevici

Marturisesc ca nu mai urmaresc de o buna bucata de vreme evenimentele care agita viata politica din Romania. Totusi, recenta demonstratie din Piata Victoriei, aceea de contestarea modificarilor aduse codului penal, mi-a retinut atentia.

Prezent la adunare, Mihai Razvan Ungureanu i-a calificat drept « bolsevici » pe actualii guvernanti. Afirmatia a starnit oprobiul unor observatori dinafara. MRU, fost produs de marca al dictaturii Ceausescu , ajuns stalp de nadejde al crypto-dictaturii Basescu, s-a referit de fapt la originea PSD, fondat si refondat de Ion Iliescu . Venit la putere pe calea unei lovituri de stat in 1989, care aminteste prin tacticile folosite pe cele ale regimului bolsevic, regimul Iliescu mai deranjeaza inca o parte a « fostilor » din vremea dictaturii Ceausescu. Aceasta este cred semnificatia acuzatiei de bolsevism lansata recent de MRU la adresa actualilor guvernanti.

Spre marea mea parere de rau, mostenitorii regimului politic instituit de Iliescu au trecut de fapt cu arme si bagaje de partea capitalismului « victorios » . Incepand cu anii 1990, liderii « noii stangi » (Blair, Clinton,Schroeder) si-au abandonat in schimbul unor compensatii banesti importante electoratul traditional si au ajuns, impreuna cu verzii, la remorca celor pe care ar fi trebuit sa ii combata, daca nu chiar sa ii contracareze.

Pastrarea privilegiilor de clasa si a monopolului politic i-a determinat pe guvernantii englezi ai secolului XVIII sa acorde, intre 1795 si 1834, ajutoare banesti celor cu salarii insuficiente . Un guvernant al vremii a caracterizat acest acord de la Speenhamland drept o « asigurare impotriva revolutiei », care cuprinsese in acea perioada tot continentul european. Odata revolutia terminata si Napoleon infrant, stimulentele banesti au fost retrase . Drept urmare, situatia economica a muncitorilor si saracilor englezi s-a inrautatzit semnificativ.

Intre 1945 si 1989, ca urmare a ravagiilor provocate de criza din 1930, a distrugerilor datorate celui de-al doilea razboi mondial si a pericolului extinderii comunismului, politicienii vremii au decis sa realizeze un compromis ( axat pe ideile lui Keynes) intre patronat si miscarea de stanga. Obiectivul a fost salvarea capitalismului prin eliminarea efectelor negative ale economiei bazata pe initiativa privata, cum ar fi crizele financiare,economice sau somajul involuntar. Astfel, muncitorii vestici au obtinut mariri substantiale de salarii, ajutoare de somaj, pensii decente si alta masuri de protectie sociala fara egal in istoria miscarii muncitoresti. Odata cu prabusirea comunismului sovietic insa si cu neutralizarea celui chinez, compromisul keynesian a fost abandonat, in locul acestuia fiind adoptat un program de « liberalism pe paine » : privatizari masive, reduceri salariale, concedierea functionarilor statului, somaj masiv , crize financiare,stagnare economica si mai nou erodarea soliditatii finaciare a majoritatii statelor vestice, in frunte cu SUA.

La ora actuala, putine sunt tarile in care miscarea sindicala sa nu fi fost subminata iar reprezentantii politici ai stangii sa mai reprezinte inca interesele claselor salariale. Asa a fost posibil ca partea din PIB-ul global care revine de regula salariatilor sa se diminueze de la 70 la suta (proportie ramasa constanta intre 1945 si 1980)la aproximativ 60 la suta in prezent, in timp ce partea alocata profiturilor a crescut corespunzator . (The Economist) In conditiile actuale, o noua amenintare revolutionara globala s-ar putea dovedi salutara pentru recastigarea drepturilor pierdute …

Rosia Montana Bis

Si uite asa,  cand sistemul capitalist de exploatarea ressurselor ajunge la fundul sacului, acesta recurge la solutii extrem de daunatoare, ca sa nu spun dezastruoase,  pentru mediu.  Asa stau lucrurile cu exploatarea gazelor sau petrolului de schist, mai ales in SUA, si tot asa in privinta putinelor ( si saracelor) exploatari aurifere care mai exista inca in Europa.

Confruntati de cativa ani cu o criza economica fara precedent, grecii au decis la randul lor sa « se intoarca la Antichitate » (Nouvel Obs) , aproband exploatarea unui zacamant aurifer din peninsula Halkidiki, in apropierea Salonicului . Concesionarul canadian al minelor, El Dorado Gold , intentioneaza sa defriseze in acest scop 30,000 de hectare de padure, ceea ce va aduce prejudicii enorme infloritorului turism practicat in aceasta zona din nordul Greciei. Ecologistii locali se opun cu inversunare, deoarece saracia zacamantului ( exploatat pentru prima oara pe timpul lui Alexandru Macedon!) presupune folosirea masiva a cianurilor si arsenicului, care vor distruge durabil un incantator loc de vilegiatura estivala. Minele de la Olimpiada, redeschise si ele in urma cu cativa ani din aceleasi motive, inregistreaza astazi concentratii de asemenea chimicale de o mie de ori mai ridicate decat normele in vigoare.

 Se opune cineva oare la nivelul conducerii Uniunii Europene planurilor unei firme venite de pe alt continent  si care se pregateste sa produca distrugeri durabile in acest colt al Europei ? Dupa cunostinta mea – si as dori din toata inima sa ma insel – nici vorba de asa ceva pana in momentul de fata.

Nota de lectura : o istorie a Greciei

Am terminat de curand de citit o istorie a Greciei aparuta acum cativa ani in limba franceza si scrisa de un grec al carui nume nu il mentionez de rusine ( adica imi este mie rusine de rusinea lui !), care a primit un doctorat in Paris si a fost si rectorul universitatii din Atena. Capitolele care trateaza istoria moderna a Greciei sunt cele mai deficitare, ca sa nu zic aiuritoare. Astfel, dupa ce trece in revista - in galop si fara prea multe clarificari, nesistematic si la gramada -  incalcitele ( cand nu est vorba de explozivele) evenimente politice petrecute de la fondarea statului grec modern pana astazi, autorul invita in partea de concluzii pe ceilalti intelectuali europeni sa ia democratia greaca contemporana drept exemplu demn de emulat ! Si cand te gandesti ca vechii greci sunt  fondatorii disciplinei ...

Deci dupa ce autorul descrie multiplele falimente de tara care au afectat Grecia in secolul XIX, numeroasele asasinatele politice ( cel al lui Capodistria, spre exemplu, celebrul ministru de externe al tarului Rusiei care dupa obtinerea independentei Greciei si-a abandonat prestigiosul post ca sa ajute la modernizarea administratiei  tarii) haosul politic permanent, falimentele de tara, luptele dintre republicani si monarhisti, instabilitatea cronica, clientelismul politic, coruptia pe scara mare, saracia, anarhia, evaziunea fiscala generalizata, multiplele dictaturi din secolul XX, de la Metaxas la cea a coloneilor, noi toti ceilalti ar trebui deci sa luam democratia greaca actuala  drept model . Fireste, toate nereusitele, aventurile militare sau neimplinirile in planul politicii externe  sunt puse pe seama cruciatilor latini, a turcilor, iar in epoca moderna  pe seama englezilor, americanilor,  germanilor etc.

 Sentimentul pe care mi l-a lasat lectura acestei carti de istorie unica in genul ei este acela ca grecii moderni sunt simpli epigoni (  adica urmasi nedemni ai unor inaintasi ilustri), care incearca sa traiasca fara rusine invocand realizarile stramosilor din antichitate sau evul mediu si ca a venit timpul ca elitele tarii sa inteleaga ca un stat modern nu poate supravietui la nesfarsit din imprumuturi externe si renuntand  sa colecteze impozitele datorate statului, mai ales de la cei mai avuti dintre greci.

Bisnitzari in uniforma

Inainte de aderarea Romaniei la NATO din 2003, serviciile secrete ale armatei romane, ofiteri superiori ai acestora si guvernantii vremii s-au ocupat intens cu vanzarile ilegale de armament si de contrabanda cu tigari, in cardasie cu firme siriene, iraniene sau libaneze. Rusii sau americanii au complexe militar-industriale, noi, unul militar -"comercial" care nu a servit niciodata Romania sau pacea in Orientul Mijlociu, sau in lume, insa s-a dovedit foarte profitabil pentru toti cei implicati.

Am ajuns sa cunosc unele detalii deoarece ca importator de produse cosmetice am devenit inca din 1997 obiectul « atentiei » acestor servicii si colegilor lor arabi. Asa cum am aflat mai tarziu, interesa in principal scoaterea mea de pe piata romaneasca. Initial, chiar nu am inteles de ce : volumul de afaceri al firmei mele era mic, de numai cateva sute de mii de dolari anual, or oamenii nostri vizau afaceri grase de milioane, chiar miliarde de dolari. Mai tarziu, am reusit sa inteleg ca trebuia sa fim impinsi din nou afara din tara si mai ales impiedicati sa terminam constructia casei familiale din Rasnov, aflata intre Rasnov si comuna Cristian in judetul Brasov. Zona era plina de fosti functionari si muncitori de la uzinele de armament Tohan si mai misunau si destui arabi dubiosi pe acolo, in cautare de munitie si armament cumparate la negru.

In plus, tot la intrarea in Rasnov, colonelul MAPN Ciolacu, seful Mobilizarii populatiei si Apararii Teritoriului, isi construise o benzinarie, alimentata in parte cu benzina furata din conductele de petrol ingropate in camp, destul de aproape de casa mea. Fiind singura casa cu etaj, manevrele hotilor ar fi putut fi astfel observate cu usurinta . Paranoia indivizilor atinsese probabil cote maxime. In 2003, Ciolacu a fost totusi prins, in timp ce "mulgea" de zor conductele asistat fiind de cumnatul sau, si el tot proprietar de benzinarie ! Ambii au fost arestati si condamnati, desi in prezent continua sa faca afaceri in cardasie cu mafioti locali.

Dupa ce am fost atacat comercial de genul de firme arabe mentionate mai sus ( 1997) am dorit sa aflu cum si-au introdus acestea marfa fara vama si pe unde anume. Ei bine, am descoperit ca ofiteri superiori ai serviciilor secrete ale armatei (si nu numai) erau in realitate cei care i-au ajutat pe operativii arabi, unii fiind agenti ai serviciilor siriene sau iraniene, gen Iskandarani, Mahmoud Hamoud,  Omar Hayssam, sa introduca marfa de contrabanda (tigari, cafea,cosmetice, etc.) prin portul militar Mangalia, sau prin aeroporturi militare . Banii erau impartiti apoi « frateste » . In luna aprilie 1998 am intervenit telefonic pe postul TVR 2 in cadrul unei emisiuni « Avocatul Poporului », la care erau prezenti ofiteri SRI si vamali, explicand faptul ca la noi marea contrabanda se facea  prin porturi si aeroporturi militare, sub acoperirea secretului de serviciu , cu girul si in profitul unor ofiteri superiori si politicieni romani.

A doua zi, ca din intamplare, a fost interceptat un transport SPP de 4000 de baxuri de tigari si implicat, printre altii, colonelul SPP Gheorghe Trutzulescu . Scandalul s-a extins si a devenit cunoscut in presa sub numele de « Tzigareta II ». Acest mic « succes » ascundea insa o activitate de contrabanda mult mai vasta si mai diversificata. Sumele de bani pierdute in ultimii 25 de ani de statul roman prin asemenea operatiuni de contrabanda sunt estimate, din pacate, la zeci de miliarde de dolari .



Se intelege de la sine ca cei astfel lezati nu puteau sta cu mainile in san . In 1999, in plin razboi in Kosovo, « Jurnalul National » publica un atac incendiar la adresa mea, autorii articolului cerand procuraturii sa ma ancheteze de urgenta . Convocat pe 4 mai 1999 la procuratura Brasov de catre procurorul Popeneciu ( in Fagaras exista o cunoscuta familie de legionari cu acelasi nume) am fost « sfatuit » sa parasesc tara , altfel infund puscaria. Omul nostru nu a uitat sa ma ameninte ca ma va « strivi ca pe o gaza ». Familia fiind infricosata, am decis sa plecam din nou pentru doi ani si jumatate in Australia, unde am aflat ca devenisem un element « subversiv », multumita intoxicarii pusa la cale de aceleasi servicii . Ideea bibicilor era in realitate ca noi sa renuntam la casa din Rasnov . Pentru ca totul sa mearga ca pe roate, victima trebuie in prealabil manjita cu noroi si acuzata de cele mai grave fapte . In felul acesta, toata mizeria pseudo-legala aparea ca legitima si ( de ce nu ?) chiar ...patriotica.



Dupa moartea domnului Ion Ratiu, a aparut prin ianuarie 2000 si in ziarul «  Cotidianul » un articol in cuprinsul caruia maiorul Lungu, seful de atunci al Biroului de actiuni psihologice al armatei romane ma acuza in absentia, nici mai mult nici mai putin, ca sunt un adevarat expert in materie de actiuni psihologice de destabilizare, care au afectat moralul si capacitatea de lupta – dealtfel foarte ridicate pana atunci ! - a militarilor romani.

Acesti veritabili bisnitzari in uniforma continua  sa deruleze si astazi afaceri necurate nestingheriti, « expertiza » lor in materie de contrabanda si legaturile cu retelele arabe fiind puse in slujba altor patroni politici, care au preluat stafeta de la cei din anii 90. Continuarea si chiar amplificarea unor activitati de contrabanda din ultimii ani se explica, in mare masura, si prin protectia si sprijinul de care se bucura inca asemenea indivizi din partea unor politicieni, magistrati, politisti sau ofiteri ai serviciilor speciale. In asemenea conditii, mai merita sa speram  ca Romania sa adere la spatiul Schengen ?