La apogeul Războiului Rece, în Europa de vest s-a răspândit teoria așa -zisului " val atlantic al revoluțiilor burgheze ". Profund neconformă cu adevărul istoric, teoria încerca să acrediteze ideea că influența americană asupra evoluțiilor istorice de pe continentul european era mult mai veche decât a fost în realitate, inspirând chiar și valul revoluțiilor burgheze din Europa perioadei cuprinse între 1789 și 1848.
.Teoria unui val revoluționar atlantic cu epicentrul in SUA, de unde s-a răspândit în Europa, a fost elaborată de Jacques Godechot ( Toulouse ) și americanul Robert Palmer, ( Princeton ), în anii 1950 .
Prezentată la Roma în 1955 , la al X-lea Congres International al Științelor Istorice , teoria nu avea o bază științifică, ci una pur ideologică, fără o legătură reală cu adevărul istoric :
" Palmer and Godechot presented the challenge of an Atlantic history to at the Tenth International History Congress in 1955. It fell flat, dismissed by revolutionary historians as a poorly cloaked Cold War attempt to bolster NATO "
La facultatea de istorie din Iași, cursul de istoria modernă a României predat de academicianul Gheorghe Platon dădea teoriei valului revoluționar atlantic un rol determinant și în declanșarea revoluțiilor de la 1848 din Țările Române . Cu ocazia examenului de istorie modernă din 1978, am combătut validitatea teoriei lui Godechot , susținând în schimb teza caracterului pan - european și poli-centric al revoluțiilor de la 1848, inclusiv al celor din Țările Române.
Teoria l-a sedus probabil la vremea respectivă pe profesorul Platon, dar faptul că în ciuda criticismului meu acesta mi-a acordat nota maximă la examen - ceea ce i se întâmpla extrem de rar - pare să fi fost o indicație că acesta începuse să aibă la rândul său dubii. Mai târziu aveam să aflu despre existența fenomenului de " groupthink " ( gândire în grup ) ,care afectează mai ales cercurile intelectuale sau politice vestice. ( un mic grup influent reușește să își impună vederile tuturor membrilor grupului extins, în cazul de mai sus grupul istoricilor europeni ai revoluțiilor de pe continentul nostru, vizibil influențați de teza lui Palmer și Godechot).
Vechea teorie a lui Robert Palmer și Jacques Godechot din anii 1950 privind existența unui așa - zis " val atlantic" revoluționar și-a găsit recent ( 2023 ) 2 noi continuatori în SUA. Noua interpretare poartă numele de teoria " contagiunii revoluționare", autorii fiind probabil sub influența pandemiei de Covid...
La fel de eronată ca și teoria valului atlantic a lui Palmer și Godechot, teoria lui Jha (Stanford ) și Wilkinson ( Princeton)susține, nici mai mult, nici mai puțin, că soldații francezi trimiși de regele Ludovic 16 între 1781 și 1783 în ajutorul coloniștilor americani aflați în război cu Marea Britanie s-au întors în Franța cu idei revoluționare , aceștia jucând apoi un rol " decisiv " în desfășurarea revoluției francezede la 1789.
În realitate , așa cum știm cu toții, războiul de independență al coloniștilor americani nu a fost propriu-zis o revoluție, deși a dat startul unui proces de decolonizare, care a influențat nu Franța, ci restul statelor din Americii Centrală și de Sud între 1776 și 1826.
Ideile revoluționare ale elitelor de la 1789 din Franța au aparținut însă 100 % iluminiștilor francezi, ele fiind acelea care au influențat de fapt elita americană a vremii, nu invers .Nu trebuie deasemenea uitat nici faptul că elitele pașoptiste - care au fondat statul modern român - s-au format în Franța, nicidecum în SUA.
