Problema capului de peste

Aflu dint-un editorial publicat in Romania Libera semnat de Dan Turturica despre o eventuala rascruce de care se apropie Romania. Autorul se refera la doua chestiuni, una de politica interna - alternanta la Cotroceni - alta de geopolitica, mai precis de geoeconomie, intensificarea ofensivei ruso-chineze in zona noastra de lume , care in combinatie pot afecta soarta tarii.

In opinia autorului, Romania nu a prosperat in ultimii douazeci de ani pentru ca a fost condusa de oameni corupti pana la maduva, formand un complex peceristo-securist care a tinut lucrurile in loc si a scos oamenii integri si bine pregatiti din posturi si din tara. In plus, acestia au fost si prea lacomi, speriind astfel potentialii investitori straini. Tragedia faptului ca Basescu isi termina in curand mandatul va fi insa compensata de interesul reinnoit al SUA si UE pentru zona noastra de lume. Pentru a proba aceasta, domnul Turturica citeaza dintr-un speech de circumstanta rostit de John Kerry la Munchen saptamana trecuta in legatura cu situatia din Ucraina , unde aspiratiile cetatenilor sunt

"strivite de interesele oligarhilor corupţi – interese care folosesc bani pentru a înăbuşi opoziţia, pentru a cumpăra oameni politici şi mass-media şi pentru a slăbi independenţa justiţiei şi drepturile organizaţiilor nonguvernamentale“.

Ceea ce ignora domnul Turturica este faptul ca modelul acestor oligarhi este tocmai SUA, unde o mana de oameni, sa zicem 1 % sau mai putini din totalul populatiei, au determinat Curtea Suprema in 2010 sa inlature orice restrictie la finantarea campaniilor electorale, pentru ca cei cu bani sa poata corupe in voie sistemul electoral. Dupa ce a pierdut partida pentru un Congres curat in America, senatorul McCain da lectii de democratie celor din piata Maidan din Kiev...

Economistul si nobelistul suedez Gunnar Myrdal sustinea in anii '70 ca o tara slab dezvoltata are todeauna de pierdut daca intra intr-un parteneriat cu un stat puternic dezvoltat economic, ca dupa o anumita perioada, se va constata o adancire a subdezvoltarii, ca acum in Romania. De la noi a plecat pana si Polegato, patronul GEOX, pentru ca salariile erau mai mici in alta tara : aceasta este natura capitalismului global de astazi.

Lipsa de caracter, vadita in lacomia fara margini a guvernantilor nostri, este in ton cu epoca. Lacomia afost incurajata ideologic si legal in ultimii treizeci de ani in SUA si peste tot in lume.Se puteau lasa ai nostri ca brazii mai prejos ?

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/sfarsit-de-partida-2-324934.html

Un Studiu Iesean Anti-Regionalizare

Un colectiv de cercetatori condus de Gabriela Carmen Pascariu, initial analista de credite la banca agricola, ajunsa directoarea centrului de studii europene din Iasi, a elaborat un studiu iesean anti-regionalizare. Studiul aplica conceptul de "cost de oportunitate", specific microeconomiei, la o reforma administrativ-teritoriala (?!) Proiectul de regionalizarea Romaniei poate duce, potrivit geniilor iesene, la aparitia unor fenomene de coruptie pe scara mare si la crearea de noi institutii pentru "clientela de partid" . Aparitia unor regiuni ca Maramures sau Crisana ar "afecta integritatea teritoriala a Romaniei", ar aparea astfel cateva "feude" . Bibicii in cauza pun in discutie in vederea desfiintarii un important proiect de modernizarea structurilor administrativ-teritoriale ale Romaniei, poate cel mai important din ultima suta de ani, pentru ca nu au fost EI consultati in prealabil ! ( scuze, o alta explicatie logica chiar nu gasesc...) Se doreste implicit si interventia Uniunii Europene impotriva regionalizarii, ca pe vremea turcilor, singura diferenta fiind ca Inalta Poarta s-a mutat intre timp la Bruxelles si boierii noi au posturi universitare.

Solutia propusa este aceea de a ramane la impartirea tarii in 42 de judete, ( vezi jupanate !) poate asa probabil nu se va vedea coruptia prea tare la Bruxelles. Studiul pune problema binar : ori "regionalizare" ori "centralizare", ca si cand un stat centralizat nu poate opta pentru regionalizare. Dar devolutia celui mai centralizat stat din lume, Anglia, din 1999 ? Nu mai mentionez decat in treacat faptul ca acum cativa ani si Polonia s-a regionalizat, si merge foarte bine, mersi, mult mai bine ca Romania. Sau faptul ca Franta incearca in prezent sa reduca numarul de regiuni, pentru a realiza economii bugetare ? Cititi reclama studiului si va minunati !

http://adevarul.ro/locale/iasi/regionalizare-studiu-coruptie-feude-1_52e4dd31c7b855ff56cf3c01/index.html

"Unirea natiunea a facut-o"

ROMANIA IMPLINESTE ASTAZI 155 DE ANI . La 24 ianuarie 1859 , prin faptul dublei alegeri al lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aparea pe harta Europei un nou stat, Principatele Unite ale Valahiei si Moldovei, adica o "Belgie a Orientului", cum a mai fost supranumit in epoca. Creatie a francmasonilor pasoptisti, tanarul stat a reusit in scurt tip sa isi obtina independenta deplina (1877) si sa se proclame Regat (1881), devenind astfel un actor european important in Sud-Estul continentului. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat s-a produs la 1 decembrie 1918, dar nucleul acestuia este opera intelectualilor luminati si iubitori de tara mentionati mai sus.

Eminenta cenusie a generatiei pasoptiste a fost, fara indoiala, conul Mihail Kogalniceanu . Potrivit academicianului Al Zub, practic TOATE actele de constituire ale noului stat au fost redactate, semnate sau cel putin contrasemnate de Kogalniceanu, in calitatea sa de prim-ministru, ministru de externe sau diplomat . Inca inainte de actul Unirii si fondarea statului modern roman, Kogalniceanu a inaugurat la Academia Mihaileana din Iasi primul curs de istoria nationala a romanilor (1842), a pus umarul la latinizarea alfabetului limbii romane si a redactat decretul de dezrobirea tiganilor (1852) . Marile sale merite umane,stiintifice, politice si in planul diplomatiei au determinat conducerea UNESCO sa il proclame, in 1977, "omul secolului".

Ne-am nascut asadar cu totii intr-o tara cu un trecut tumultos, un prezent chinuit si un viitor care se refuza inca descifrarii . In ceea ce ma priveste, nu sunt deloc convins ca politicienii zilelor noastre sau intelectualii romani, oriunde s-ar afla acestia, au mai pastrat ceva din idealismul, abnegatia, creativitatea sau increderea in steaua romanilor care i-a animat pe "farmazonii" nostri pasoptisti ...

MRU si guvernantii bolsevici

Marturisesc ca nu mai urmaresc de o buna bucata de vreme evenimentele care agita viata politica din Romania. Totusi, recenta demonstratie din Piata Victoriei, aceea de contestarea modificarilor aduse codului penal, mi-a retinut atentia.

Prezent la adunare, Mihai Razvan Ungureanu i-a calificat drept « bolsevici » pe actualii guvernanti. Afirmatia a starnit oprobiul unor observatori dinafara. MRU, fost produs de marca al dictaturii Ceausescu , ajuns stalp de nadejde al crypto-dictaturii Basescu, s-a referit de fapt la originea PSD, fondat si refondat de Ion Iliescu . Venit la putere pe calea unei lovituri de stat in 1989, care aminteste prin tacticile folosite pe cele ale regimului bolsevic, regimul Iliescu mai deranjeaza inca o parte a « fostilor » din vremea dictaturii Ceausescu. Aceasta este cred semnificatia acuzatiei de bolsevism lansata recent de MRU la adresa actualilor guvernanti.

Spre marea mea parere de rau, mostenitorii regimului politic instituit de Iliescu au trecut de fapt cu arme si bagaje de partea capitalismului « victorios » . Incepand cu anii 1990, liderii « noii stangi » (Blair, Clinton,Schroeder) si-au abandonat in schimbul unor compensatii banesti importante electoratul traditional si au ajuns, impreuna cu verzii, la remorca celor pe care ar fi trebuit sa ii combata, daca nu chiar sa ii contracareze.

Pastrarea privilegiilor de clasa si a monopolului politic i-a determinat pe guvernantii englezi ai secolului XVIII sa acorde, intre 1795 si 1834, ajutoare banesti celor cu salarii insuficiente . Un guvernant al vremii a caracterizat acest acord de la Speenhamland drept o « asigurare impotriva revolutiei », care cuprinsese in acea perioada tot continentul european. Odata revolutia terminata si Napoleon infrant, stimulentele banesti au fost retrase . Drept urmare, situatia economica a muncitorilor si saracilor englezi s-a inrautatzit semnificativ.

Intre 1945 si 1989, ca urmare a ravagiilor provocate de criza din 1930, a distrugerilor datorate celui de-al doilea razboi mondial si a pericolului extinderii comunismului, politicienii vremii au decis sa realizeze un compromis ( axat pe ideile lui Keynes) intre patronat si miscarea de stanga. Obiectivul a fost salvarea capitalismului prin eliminarea efectelor negative ale economiei bazata pe initiativa privata, cum ar fi crizele financiare,economice sau somajul involuntar. Astfel, muncitorii vestici au obtinut mariri substantiale de salarii, ajutoare de somaj, pensii decente si alta masuri de protectie sociala fara egal in istoria miscarii muncitoresti. Odata cu prabusirea comunismului sovietic insa si cu neutralizarea celui chinez, compromisul keynesian a fost abandonat, in locul acestuia fiind adoptat un program de « liberalism pe paine » : privatizari masive, reduceri salariale, concedierea functionarilor statului, somaj masiv , crize financiare,stagnare economica si mai nou erodarea soliditatii finaciare a majoritatii statelor vestice, in frunte cu SUA.

La ora actuala, putine sunt tarile in care miscarea sindicala sa nu fi fost subminata iar reprezentantii politici ai stangii sa mai reprezinte inca interesele claselor salariale. Asa a fost posibil ca partea din PIB-ul global care revine de regula salariatilor sa se diminueze de la 70 la suta (proportie ramasa constanta intre 1945 si 1980)la aproximativ 60 la suta in prezent, in timp ce partea alocata profiturilor a crescut corespunzator . (The Economist) In conditiile actuale, o noua amenintare revolutionara globala s-ar putea dovedi salutara pentru recastigarea drepturilor pierdute …

Rosia Montana Bis

Si uite asa,  cand sistemul capitalist de exploatarea ressurselor ajunge la fundul sacului, acesta recurge la solutii extrem de daunatoare, ca sa nu spun dezastruoase,  pentru mediu.  Asa stau lucrurile cu exploatarea gazelor sau petrolului de schist, mai ales in SUA, si tot asa in privinta putinelor ( si saracelor) exploatari aurifere care mai exista inca in Europa.

Confruntati de cativa ani cu o criza economica fara precedent, grecii au decis la randul lor sa « se intoarca la Antichitate » (Nouvel Obs) , aproband exploatarea unui zacamant aurifer din peninsula Halkidiki, in apropierea Salonicului . Concesionarul canadian al minelor, El Dorado Gold , intentioneaza sa defriseze in acest scop 30,000 de hectare de padure, ceea ce va aduce prejudicii enorme infloritorului turism practicat in aceasta zona din nordul Greciei. Ecologistii locali se opun cu inversunare, deoarece saracia zacamantului ( exploatat pentru prima oara pe timpul lui Alexandru Macedon!) presupune folosirea masiva a cianurilor si arsenicului, care vor distruge durabil un incantator loc de vilegiatura estivala. Minele de la Olimpiada, redeschise si ele in urma cu cativa ani din aceleasi motive, inregistreaza astazi concentratii de asemenea chimicale de o mie de ori mai ridicate decat normele in vigoare.

 Se opune cineva oare la nivelul conducerii Uniunii Europene planurilor unei firme venite de pe alt continent  si care se pregateste sa produca distrugeri durabile in acest colt al Europei ? Dupa cunostinta mea – si as dori din toata inima sa ma insel – nici vorba de asa ceva pana in momentul de fata.