ISTORIA RUSIEI IN VIZIUNEA LUI PUTIN

 Istoricul britanic Dominic Sandbrook incearca sa explice unor audiente vestice plictisite de studiul istoriei faptul ca pentru popoarele din estul Europei - inclusiv pentru romani - istoria conteaza enorm.

Acesta sustine faptul ca Putin nu este nicidecum continuatorul lui Stalin - care era georgian - ci se considera continuatorul statului rus construit de Petru cel Mare, nicidecum cel comunist. Astfel, intr-un eseu istoric publicat pe site-ul presedintiei ruse, Vladimir Putin afirma fara echivoc  faptul ca rusii, bielorusii si ucrainienii au toti aceiasi origine si deriva de la Vechiul Rus, chiar daca in decursul istoriei  au aparut diviziuni intre ei.

Romanii pot intelege foarte bine aceasta abordare a istoriei Rusiei. De cel putin doua secole, toti intelectualii romani au afirmat intr-un glas ca moldovenii, muntenii si ardelenii " de la Rim se trag",  ca apartin aceluiasi popor,  avand  origine si limba comune. Exact acelasi lucru il sustine si Putin despre rusi, bielorusi si ucrainieni si eu unul ca istoric nu cred ca greseste prea mult.

Altfel spus, Putin nu este nici pe departe tipul de lider post-sovietic, in genul lui Nazarbayev, dornic sa refaca URSS,  asa cum bate campii propaganda inepta actuala din SUA. Nu, el este un lider nationalist si il intereseaza strict refacerea unitatii lumii ruse.  Iata de ce nu cred ca Putin  reprezinta un pericol pentru fostii sateliti sovietici , cum a fost si Romania. Refacerea in forme noi a URSS nu este asadar pe agenda Kremlinului.

Ce se intampla acum in Ucraina este deci consecinta abordarii nationaliste a istoriei Rusiei,care in conceptia lui Putin presupune un efort multi-dimensional, vizand refacerea in timp a unitatii economice si politice a lumii ruse, in sensul in care a realizat-o pentru prima oara Petru cel Mare in secolul XVIII.

UN MINISTRU DE EXTERNE NEOCON IN TARA LUI TITULESCU

 Am trait sa o vad si pe asta ! In tara lui Titulescu, avem instalat ca ministru de extene un anume Bogdan Aurescu, care actioneaza pe plan extern de parca ar fi angajatul Departamentului de Stat american iar seful sau este Bliken, nu presedintele Romaniei.

Pe 24 ianuarie Aurescu a propus - fara ca omologii din UE sa ii dea vreo atentie - ca urmatoarea reuniune periodica a ministrilor UE de externe sa se desfasoare la Kiev, vezi-Doamne in semn de solidaritate cu Ucraina. Fara sa pomeneasca un singur cuvintel despre deznationalizarea prin limba suferita de cei 500,000 de romani siliti sa traiasca in infernul ucrainean, Aurescu se ocupa de soarta Ucrainei ! (Nu mai pomenesc aici de faptul ca prin 2015 aceiasi romani se plangeau ca autoritatile din Kiev ii recrutau cu sila si ii trimiteau sa lupte in Donbas cu rusofonii de acolo.)

Ca tot veni vorba, prin 1998 am trimis o scrisoare presedintelui Emil Constantinescu, in care il sfatuiam sa ii reaseze pe romanii din Bucovina ucraineana in satele din Transilvania ramase goale dupa emigrarea masiva a sasilor ardeleni in Germania de dupa 1989 . Bineinteles. insa,  ca fostul presedinte nu a intreprins nimic in sensul asta, de parca acei romani nu existau pentru Bucuresti. Presedintele Iohannis poate gasi  scrisoarea in arhiva Presedintiei si poate, ca sas ardelean ,sa incerce el sa ii scape pe romanii din Ucraina de  excesele nationaliste ale Kievului prin metoda propusa de mine atunci. Asta bineinteles dupa ce se incheie sezonul de ski ...

Cat despre Aurescu, o demisie de onoare ar fi cea mai potrivita iesire din scena, chiar mai necesara decat cea a lui Ciuca. Sunt sigur ca asa cum ucrainienii au gasit un post pentru fostul presedinte georgian Shakashvili, o sa gaseasca  si Aurescu cu ajutorul neoconservatorilor americani ceva de lucru , poate chiar ca ministru de externe al Kievului ...

O analogie intre Scotia si Ucraina

 Analogiile intre istoria, geografia sau cultura natiunilor sunt folosite pentru a ilustra atat asemanarile , cat si diferentele dintre acestea, in scopul unei mai bune intelegeri a realitatilor istorice.

Din 1991, in urma unui referendum, pe harta Europei a aparut un stat nou, Ucraina. Desprins din Rusia, din care a facut parte fara intrerupere din 1654  - la cererea cazacilor lui Bogdan Hmelnitski - noul stat nu este in realitate decat o provincie rebela a Rusiei , care a decis sa abandoneze Federatia Rusa in vederea afilierii sale la UE.

Populatia Ucrainei este de 40 de milioane de locuitori,  adica aproximativ un sfert din totalul populatiei federatiei ruse dinainte de separare. Economia Ucrainei se bazeaza pe extragerea carbunelui si pe industria grea, in special productia de otel sau aluminium. Agricultura este deasemenea o ramura importanta a economiei. Ucraina este cel mai sarac stat din Estul Europei.

In 1996, Scotia a devenit o provincie autonoma in cadrul Marii Britanii, din care a facut parte neintrerupt din 1707. Din 1999, Scotia are si un parlament propriu.  Scotia se intinde pe o treime din suprafata Marii Britanii, insa are numai aproximativ o zecime din populatia acesteia ( 5.5 milioane ). Economia scotiana s-a bazat timp de decenii pe extractia de carbuni si pe industria grea, mai ales pe constructia de nave.

La inceputul acestui mileniu si cu aproximativ un deceniu inainte de Brexit, Scotia a incercat sa se separe de Marea Britanie prin referendum, care a esuat deocamdata. Una din cele mai sarace zone ale Europei de vest, iesirea din piata comuna britanica si afilierea Scotiei la UE va provoca insa  o scadere insemnata a nivelului de trai al scotienilor, exact cum s-a intamplat si cu ucrainienii dupa ce au parasit Federatia Rusa .

Analogia dintre cele doua provincii, una rusa, cealalta britanica, releva faptul ca desprinderea de structurile economice, politice si militare din care au facut parte  amandoua timp de secole nu este numai foarte riscanta, dar poate duce la aparitia unui stat esuat, cum este cazul Ucrainei in prezent.

In ce priveste imixtiunea liderilor actuali ai Marii Britanii in problemele dintre Rusia si Ucraina ,   ma abtin sa comentez. De un lucru sunt insa sigur, si anume ca autoritatile britanice ar reactiona destul de violent daca Rusia s-ar amesteca de partea Scotiei in campania acesteia de ruperea aranjamentelor  actuale care o leaga de Marea Britanie....

PRESEDINTII ESUATI DiN ESTUL EUROPEI

  Pe zi ce trece, sunt tot mai convins ca ucrainienii au cazut in aceeasi capcana politica in care au cazut si alegatorii romani cand l-au ales in 2014 ca presedinte pe Iohannis.

Sa fim seriosi, Iohannis nu avea nici experienta politica nationala  necesara - pana la alegerea sa, a fost primarul unui oras transilvanean atipic pentru Romania -  nici membru al partidului liberal nu a fost ( el activase la Forumul German ). Nu, el a fost ales pentru ca, sas fiind, romanii au crezut ca vor avea parte de un tratament mai bun la Bruxelles si ca vor fi acceptati mai rapid in spatiul Schengen:

" De alegerea lui Iohannis se leagă fără îndoială aşteptări şi speranţe mari. Dar acestea singure nu schimbă în mod fundamental situaţia politică din România", a spus parlamentarul CDU. "Îndoielile faţă de o aderare a României la Spaţiul Schengen persistă (...) (România) nu-şi va atinge acest obiectiv în 2015", a adăugat el. Reacţia preşedintelui Comisiei pentru Afaceri Interne din Bundestag intervine în contextul în care, recent, preşedintele Klaus Iohannis a declarat în presa germană că va face eforturi pentru ca aderarea României la Schengen să se producă în 2015. " ( Adevarul din 2015 )

La randul sau, Zelensky a fost ales presedinte fara sa aiba  o experienta politica prealabila. In opinia mea, ucrainienii au votat pentru el pentru presupusele pile pe care unul de etnia lui le-ar avea la Washington. Ucrainienii par sa fi crezut - gresit, asa cum a reiesit deja - ca simpla alegere a lui Zelensky le va asigura intrarea in NATO.  Iata deci ca prezenta masiva in structurile departamentului de stat american a neoconservatorior de origine evreiasca a creat o vulnerabilitate pentru SUA,  exploatata in prezent  de lideri politici ca Zelensky.

Atat Iohannis , cat si Zelensky au fost alesi deasemenea pentru a pune capat coruptiei, ceea ce nu s-a intamplat. In Romania Iohannis a devenit  insa  - in mod bizar pentru un  urmas al aliatilor lui Hitler din Transilvania - un campion vocal al campaniilor de combatere a anti-semitismului din Romania...

Cei doi presedinti apartin amandoi unor minoritati etnice microscopice din Romania sau Ucraina, care nu au  din pacate o istorie de convietuire armonioasa cu  populatia majoritara din cele doua state . Acest fapt  face si mai inexplicabila selectia acestora pentru postul suprem in stat.

Consecintele alegerii celor doi sunt  ingrijoratoare, ca sa nu zic funeste. Instabilitatea politica interna din Romania s-a permanentizat in ultimul an, in timp ce Zelensky a reusit sa puna in pericol pacea din tot estul Europei prin politica sa neinspirata de vecinatate.

Este evident astazi ca la instigarea serviciilor interne si/sau straine, ambele popoare au luat  o plasa colosala. Sunt curios totusi sa vad cum se va rezolva problema incompetentei celor doi pana  in cele din urma

CRITICA MARXISMULUI LA DEL NOCE

 

Italianul Augusto Del Noce ( 1910 - 1989 )  a reusit o interptetare a gandirii marxiste care are ca punct de pornire ateismul virulent al lui Marx. Materialismul istoric si inexorabila evolutie a istoriei universale in directia victoriei comunismului este asadar consecinta ateismului autorului teoriei si a influentei exercitate asupra sa de ideile lui Hegel, nimic altceva.

Tot Marx a fost cel care a subordonat  filosofia politicii, al carei rol, ne amintim cu totii, era in conceptia sa nu acela de a interpreta lumea, ci de a o schimba. Acesta este si motivul fundamental pentru care marxismul nici nu poate fi considerat drept un sistem filosofic propriu-zis iar Marx un filosof in adevaratul sens al cuvantului. Din carpeli provenite de la diferiti filosofi, unii materialisti, altii idealisti, nu se poate ajunge la un sistem filosofic original .

Acelasi lucru se poate afirma si despre " economistul " Marx, care nu a avut mare lucru de adaugat la teoria valorii-munca a lui Adam Smith sau la ideile economice imprumutate de la David Ricardo. Analiza  mecanismului exploatarii proletarilor de catre detinatorii de capital este mai pertinenta la Eugene Buret, de la care Marx a plagiat copios, samd

Dar iata ca analiza lui Del Noce demonstreaza faptul ca si Vestul afluent si tehnocratic a avut la baza tot gandirea  politica marxista, desi ateismul occidentalilor se bazeaza pe erotism, nu pe lupta de clasa. Comunismul sovietic - sau cel chinez de astazi -a reprezentat  deci doar varianta revolutionara a gandirii marxiste, asa cum a fost pus acesta in practica de Lenin.

Credinta luI Marx ca stiinta si tehnologia il va emancipa pe om de credinta in Dumnezeu a fost adoptata in Vest de liberalism, dand astfel nastere societatilor tehnocratice actuale. Cei doi dusmani traditionali ai liberalismului - ideologia revolutionara sau religia - au fost asadar eliminati ca urmare a unei fuziuni ideologice intre liberalism si marxism,  caruia i s-a amputat dimensiunea mesianica . Rezultatul a fost, sustine Del Noce, aparitia unor societati vestice neo-totalitare, care numai pastreaza aparentele unor societati democratice.

DIPLOMATIA SUA SI SFERELE DE INFLUENTA

 Diplomatia americana refuza sa accepte astazi existenta sferelor de influenta. Atat Hillary Clinton, cat si Blinken au afirmat fara echivoc ca sferele de influenta apartin trecutului, desi pacea de 50 de ani care a caracterizat perioada razboiului rece s-a bazat pe existenta a doua sfere de influenta, una americana, cealalta sovietica.

SUA a practicat constant o politica externa bazata pe sfere de influenta inca de la adoptarea doctrinei Monroe din 1823, intregita in 1904 de Roosevelt corollary. Astfel, SUA isi rezerva calitatea de politist regional al emisferei vestice si dreptul de a interveni militar in afacerile interne ale oricarui stat din America de Sud sau Centrala.

Ipocrizia diplomatiei americane si a reprezentantilor sai actuali este lipsita de pragmatism si poate conduce la serioase conflicte militare, care pot fi evitate prin simpla recunoastere a faptului ca exista si alte mari natiuni ale lumii, cum sunt Rusia sau China, care au interese geostrategice majore de aparat in imediata lor vecinatate.

INVENTAREA SOCIOLOGIEI, MAI BENEFICA DECAT CEA A ECONOMIEI

O soarta mai buna au cunoscut salariatii si saracii din Anglia si din restul Europei dupa aparitia doctrinei pozitiviste a lui Auguste Comte (1798 -1857) si dupa “inventarea” sociologiei. Anchetele de teren si filosofia pozitivista ale lui Compte au inspirat  la sfarsitul secolului XIX doi oameni de afaceri britanici altruisti, Charles Booth si Seebohm Rowntree, care au pus bazele sociologiei britanice.

Cei doi au platit din propriul buzunar anchete sociologice asupra fenomenului saraciei din Londra si York. Ancheta sponsorizata de Booth a descoperit ca, la sfarsitul secolului XIX, 30.7 la suta din populatia regiunii londoneze traia inca in saracie (potrivit unui studiu al Bancii Mondiale, proportia saracilor din Europa de vest la inceputul secolului XIX era de aproximativ 84 la suta). Ancheta lui Rowntree dadea o proportie asemanatoare pentru Yorkshire si stabilea un prag sociologic al saraciei. 

Impreuna, anchetele si actiunile de lobby ale celor doi au determinat guvernul britanic sa introduca, incepand cu 1909, un sistem de asigurari sociale si de pensii. In 1909, raportul Comisiei regale asupra Legii Saracilor (Majority report) s-a bazat pe concluziile rezultate din anchetele sociologice sponsorizate de Charles Booth. Rowntree - patronul unei fabrici de ciocolata - a introdus in firma sa ziua de lucru de 8 ore, saptamana de lucru de 5 zile si a marit salariile angajatilor sai. Nici Booth, nici Rowntree insa nu au cochetat cu socialismul, amandoi reformatori fiind suporteri fideli ai liberalismului.

 Este cunoscut deci faptul ca atat Rowntree, cat si de Booth , au fost profund influentati in actiunile lor de filosofia pozitivista a lui Auguste Comte. Altfel spus, parintele sociologiei a avut o influenta benefica asupra contemporanilor sai europeni, clar superioara  influentei nefaste exercitate de fondatorii economiei moderne - Adam Smith si David Ricardo - asupra majoritatii economistilor si a unei bune parti a politicienilor liberali din secolul XIX .

 Se poate asadar afirma cu destula certitudine ca noua stiinta a sociologiei a aparut din nevoia de a contracara efectele negative asupra elitelor intelectuale si politice britanice ale ideilor gresite sau retrograde mostenite de la clasicii stiintei economice.

IDEILE PENIBILE ALE CLASICILOR STIINTEI ECONOMICE

 Spuneam in postul meu anterior despre Smith/Ricardo ca avem colectiv ghinionul sa suportam consecintele unei ideologii economice elaborate de oameni provenind din regiuni periferice si sarace ale Europei. M-am referit, fireste, la Adam Smith si Scotia sa natala, intrata in uniunea britanica in 1707.

Smith l-a influentat profund pe Malthus, care isi exprima in cunoscutul sau eseu despre principiul populatiei revolta sa in privinta indiferentei guvernantilor englezi ai vremii , care au indraznit sa ignore "recomandarile" lansate in " Bogatia Natiunilor" de Adam Smith,, mai ales cele privitoare la sistarea ajutoarelor pentru saraci. (Trebuie mentionat aici ca singurele natiuni care dispuneau de un sistem de asistenta sociala de stat pentru toata populatia erau in secolul XVIII numai Anglia si Olanda. In cazul Angliei , legile de ajutorarea saracilor aveau chiar o vechime de cateva sute de ani .)

Dar iata ce propune Mathus in eseul sau, re-editat de acesta in 1817 :

"Am reflectat indelung asupra legilor engleze privitoare la saraci.(...)

...eu propun sa fie publicata o lege care sa fie refuzata asistenta parohiala ( in Anglia, ajutoarele statului erau distribuite saracilor prin lege prin reteaua parohiilor anglicane) COPIILOR nascuti dintr-un mariaj contractat la mai mult de un an de la publicarea unei asemenea legi, si tuturor copiilor nelegitimi nascuti la doi ani dupa promulgarea aceleasi legi." In 1834, in urma campaniilor impotriva ajutoarelor, Parlamentul a decis sistarea acestora ... 

William Senior, care a redactat textul decretului in cauza a fost si cel dintai profesor de economie , disciplina noua, la Cambridge. Din start, asadar, economistii britanici clasici s-au dovedit ostili salariatilor si saracilor.

Iata cum vedea Adam Smith rezolvarea pentru fluctuatiile pretului graului, care generau destul de frecvent  in perioada respectiva  foamete printre salariati: "Smith ne-a facut sa vedem cu claritate faptul ca tendinta naturala intr-un an de foamete este sa priveze de orice tip de munca un numar mare  de muncitori sau sa-i forteze sa lucreze pentru un salariu redus, din cauza imposibilitatii  pentru patroni de a angaja acelasi numar de oameni la acelasi pret ca inainte .  Marirea salariilor ar duce la cresterea numarului de someri si ar insemna sa previna, cum subliniaza  acest autor ( adica Smith) efectele benefice ale unei perioade de foamete moderata, care tinde sa ii faca pe oameni mai muncitori, mai atenti si mai economi" ( Thomas Malthus, "Essai sur le Principe de la Population", p. 63)

Un alt economist scotian al vremii, Sir James Steuart - care merita pe deplin statutul de co-fondator al stiintei economice - a fost marginalizat cu buna stiinta de Adam Smith. Spre deosebire de acesta, James Steuart a fost un partizan constant al interventiei statului in economie.  Astfel , Steuart nu credea nici in laissez-faire in politica economica, nici in existenta "mainii invizibile" care ar permite auto-reglarea pietelor.  In timpul dezbaterilor privind cresterea pretului graului din vremea sa, Steuart a recomandat interventia statului in vederea stabilizarii preturilor si pentru asigurarea cantitatilor de grau necesare consumului populatiei.  " El a propus o schema de interventie care aminteste de politica agricola comuna (CAP) care a fost adoptata de Comunitatea europeana". ( Gilles Dostaler, "James Steuart, le combat perdu contre Adam Smith", Alternatives économiques, 5/2010 , no. 291 p. 76).

Ideile lui Smith influenteza inca decisiv actiunea politica a unei parti a republicanilor din SUA . Membrii fundatiei Heritage din Washington DC - foarte influenta in perioada administratiilor Reagan si Bush - poarta la ceremonii cravate imprimate cu portretul lui Adam Smith. Fara alte comentarii...

DIPLOMATIA SUA vs COMPLEXUL MiLITAR - INDUSTRIAL

 In zilele noastre, nu diplomatii vin cu solutii pentru rezolvarea tensiunilor dintre state, ci reprezentantii directi sau indirecti ai complexului militar-industrial american, rus sau francez, adica atasatii militari sau sefii de servicii secrete postati prin ambasade. Situatia a aparut dupa 1945 si s-a agravat pe masura ce complexele militar-industriale in cauza au acumulat o influenta crescanda asupra politicienilor.

Fireste, spre deosebire de diplomati, oamenii complexului militar-industrial nu doresc aplanarea conflictelor dintre state ci atatarea acestora, pentru a mentine vanzarile de armament la un nivel cat mai ridicat.

In SUA, reprezentantii politici tipici ai complexului sunt neo-conservatorii, cei mai belicosi dintre americani. Acestia sunt des intalniti in functii importante , ba la Casa Alba, ba la departamentul de stat sau cel al apararii si au o mare influenta in politica externa si de aparare a SUA . (doua astfel de personaje sunt Paul Wolfovitz sau Victoria Nuland, )

Mai nou, 4, din cele 5 corporatii de top ale complexului sunt conduse de femei, care au din pacate reputatia dubioasa ca sunt mai agresive in negocieri ca barbatii ...

De cate ori se pune deci problema negocierii pe cale diplomatica a tensiunilor dintre state - asa cum incearca acum administratia Biden in Ucraina - oamenii complexului din presa vin cu articole care califica negocierile ca fiind semne de slabiciune din partea SUA, insistand in schimb pe trimiterea de armament in valoare de 200 de milioane de dolari .

Cu alte cuvinte, ideea complexului militar-industrial american atunci cand este nevoie de stingerea unor conflicte armate este de a turna gaz pe foc, pentru a putea astfel exporta cat mai mult armament in zonele conflictuale din lume .

Iesirea din Istorie

Una din observatiile  geniale marca Lucian Blaga - care se referea la perioada absentei datelor despre poporul roman in istoriografia europeana medievala - este cea referitoare la faptul  ca romanii  " au iesit din istorie, pentru a ramane in istorie ".

In zilele noastre, eu as aplica cugetarea blagiana la situatia imposibila in care se afla in prezent liderii partidului comunist chinez. De cativa ani buni, acestia fac planuri furibunde care au ca singur scop perpetuarea monopolului politic pe care l-au detinut fara intreruperi din 1949 incoace.

Ca si URSS in perioada interbelica, comunistii chinezi au reusit pariul modernizarii economice a Chinei, care s-a transformat in cateva decenii dintr-o natiune agrara saraca intr-o natiune industriala puternica si prospera.

Liderii chinezi cred insa , ca Ceausescu inaintea lor, ca se pot mentine vesnic la putere cu ajutorul unor mijloace electronice de supraveghere in masa. Ei nu par sa inteleaga ca singura maniera de a-si asigura un rol prestigios in istoria Chinei este aceea de a renunta la putere voluntar - ei da, asa cum a procedat Gorbaciov - permitand altor fortze politice sa preia stafeta si sa continue opera de modernizare institutionala si politica a Chinei.  Cu alte cuvinte, sa iasa din istorie ca sa ramana in istorie.

Orice societate comunista, oricat de avansata economic ar fi aceasta, sufera de un defect major de logica al programului de guvernare.  Atunci cand programele comuniste de guvernare ajung in acest punct  - ca in prezent in China sau in anii 1980 in URSS -  sistemul inceteaza sa mai functioneze corespunzator. Solutia aleasa de liderii chinezi - acea de a intari represiunea politica si supravegherea in masa a populatiei - nu face decat sa agraveze situatia.

Desigur, problema Chinei nu este in principal absenta performantelor economice ale sistemului, ca in cazul URSS. China are insa urgenta nevoie de demonopolizarea sistemului politic, chiar controlata, precum si de numeroase reforme institutionale si legale care sa garanteze , nu sa incalce, drepturile fundamentale ale cetatenilor chinezi in raporturile  cu statul .

In concluzie, o minima inteligenta politica ar trebui sa ii determine pe actualii lideri chinezi sa paraseasca puterea acum, cat sunt on top. Complexitatea crescanda a problemelor cu care se confrunta astazi societatea chineza o impune. Intensificarea educatiei marxiste a populatiei sau cea a represiunii si supravegherii cetatenilor sunt pseudo-solutii, total inadecvate momentului istoric.

Din nefericire, liderii comunisti chinezi nu par  insa capabili sa inteleaga un fapt simplu, acela ca rolul lor istoric s-a incheiat si ca a sosit momentul sa " iasa din istorie ", programul lor de guvernare nemaifiind conform nevoilor societatii chineze, ba este chiar toxic.

O EUROPA FEDERALA SAU UNA A NATIUNILOR ?

 Intr-un articol recent din Le Figaro , interpretarea decalajelor din sondajul de opinie privind federalizarea UE este cel putin superficiala.

Motivul fundamental insa pentru care opiniile francezilor difera substantial de cele ale germanilor sau italienilor este de ordin istoric, nu pentru ca Franta este o republica prezidentiala si Germania sau Italia sunt republici parlamentare . Astfel, si Marea Britanie este stat parlamentar, dar a iesit din UE. Ba chiar Franta are un presedinte cu vederi federaliste, insa francezii nu ii impartasesc entuziasmul deloc.

Franta, Anglia si Spania au fost modelele dupa care s-au format toate celelalte natiuni europene. Aflate la periferia vestica a Eurasiei, acestea au avut incepand cu secolul XV conditiile necesare pentru centralizare politico-administrativa si unificarea lingvistica a teritoriului national.

Germania, Italia sau Romania sunt insa natiuni formate relativ recent, dintr-o multitudine de statulete pre-existente. Atasamentul acestora pentru statul-natiune nu este nici pe departe atat de puternic ca acela al statelor vest-europene mentionate mai sus, care sunt constructii nationale incomparabil mai solide si mai vechi.

Ce constatam insa ? Vine astazi Germania, care s-a format ca stat abia acum 160 de ani, sa ceara acestor state, vechi natiuni, sa isi abandoneze suveranitatea lor politica si juridica, obtinuta  cu mari eforturi militare si financiare cu secole in urma, in favoarea  adoptarii unei formule supra-statale de tip federal, dominata de germani! Nu, ca este de-a dreptul hilar...

UE a functionat ok zic eu  pana la adoptarea tratatului de la Lisabona din 2009. Ca uniune de natiuni europene, UE mai are inca o justificare pentru a continua sa existe. Ca supra-stat federal, nu . Cine nu intelege asta, nu este politician, ci ideolog, si inca unul lipsit de orizont.

CRIZA DIPLOMATIEI II : " MAKE LOVE, NOT WAR " ☺

 Pe zi ce trece, statele vestice se indreapta tot mai sigur si cu pasi repezi catre irelevanta.

Ideologia woke, feminismul de stanga, teoria critica a rasei sapa la baza unei civilizatii care pare decisa sa isi abandoneze realizarile si rolul istoric avut pana mai ieri.

State mult mai putin dezvoltate economic sau mai primitive din punct de vedere social sau politic devin, ca urmare, mult mai insolente si sigure ca vor prelua in curand conducerea lumii.

O gaselnita de ultima ora este si asa-zisa " politica externa feminista ", care va da cu siguranta lovitura de gratie profesiei de diplomat, si asa grav afectata de schimbarile din ultimii 30 de ani.

Feministele care se auto-propun ca diplomate nu inteleg faptul ca rolul esential al diplomatilor consta in semnarea unor tratate de pace, in aplanarea conflictelor dintre state, nu in catalizarea acestora. Premisele de la care pleaca feministele fiind total gresite, si "realizarile" acestora in materie sunt pe masura, numai daca ne referim la exemple recente ca acelea oferite de Albright, Hillary Clinton sau Nuland.

Daca Albright ar fi temperat dorinta statelor baltice de a deveni membre NATO, spre exemplu, acum Rusia nu ar avea un casus belli impotriva vestului. Nu mai vorbim aici de dezastrul din Libia patronat de sefa diplomatiei amercane de atunci, Hillary Clinton, ca sa nu mai vorbim de " contributia " la haosul actual din Ucraina marca Nuland...

Pana in prezent, asadar, prezenta femeilor in diplomatie nu a demonstrat ca acestea ar fi mai bune negociatoare, ca sunt mai putin agresive decat barbatii sau mai bine pregatite profesional. Si atunci, de unde pretentiile exagerate pe care le au astazi feministele germane ?

UCRAINA SI CRIZA DIPLOMATIEI

 Va propun sa privim criza actuala dintr-un unghi inedit, acela al crizei profesiei de diplomat.

In urma cu 200 de ani, intr-un context european tulbure, marcat de razboaiele napoleoniene, aparea pe harta continentului un stat neutru, o republica in mijlocul regatelor vremii : Elvetia.

Faptul a fost posibil datorita sprijinului Rusiei tariste si a geniului diplomatic a lui Ioannis Kapodistria, ministrul afacerilor externe rus. Datorita talentului si eforturilor sustinute ale acestuia, independenta si neutralitatea Elvetiei au fost recunoscute si garantate de toate marile puteri europene.

Fast forward in secolul XXI, cand traditia unor servicii diplomatice competente a disparut aproape cu desavarsire. Cauza majora pentru situatia aceasta a fost , fara indoiala, uzurparea competentelor specifice profesiei de diplomat de catre sefii statelor occidentale, dornici sa apara ca mari rezolvitori de crize internationale ( nu sunt ! ) in lumina reflectoarelor si in fata camerelor de luat vederi. Acest fapt a delegitimat domeniul diplomatiei si i-a marginalizat pe diplomatii de cariera, care acum ar fi fost singurii capabili sa negocieze un statut de neutralitate pentru Ucraina si sa ajute la rezolvarea impasului politico-militar la care s-a ajuns.

Mai grav este faptul ca diplomatii de mare calibru gen Kennan sau Kissinger au fost inlocuiti cu femei militante , fie feministe ca Hillary Clinton , fie neoconservatoare ca Victria Nuland, care au agravat enorm situatia geostrategica din tot estul Europei. Asemenea " diplomate " nu numai ca nu au contribuit la aplanarea tensiunilor geostrategice, dar chiar le-au catalizat ( vezi actiunile Victoriei Nuland din piata Maidan din 2014 ). Or este stiut faptul ca in diplomatie nu pot functiona efectiv persoanele pentru care primeaza optiunile ideologice, indiferent de natura acestora.

Este interesant de constatat faptul ca rolul diplomatilor in negocierile internationale, care s-a erodat puternic in ultima suta de ani, nu a fost atat de complet afectat nici de dictatorii interbelici, gen Hitler sau Stalin. Acesta din urma nu s-a interesat deloc de politica externa sovietica pana in 1936, lasand domeniul aproape exclusiv in grija lui Litvinov, comisarul pentru politica externa al URSS. Inlocuirea lui Litvinov din functie in 1939 a fost urmata de unul din marile esecuri ale diplomatiei sovietice: semnarea pactului Ribbentrop-Molotov. Cu toate acestea, tratatul in cauza a fost negociat si semnat in numele celor doua state de Ribbentrop si respectiv Molotov din partea URSS.

Moda intalnirilor la varf dintre sefii celor mai importante state ale lumii a debutat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand au avut loc intalnirile de la Teheran si Yalta dintre Churchill, Rosevelt si Stalin. Aceasta moda a fost reluata in 1989 cand s-au intalnit la Malta presedintii GH Bush si M. Gorbaciov, si care continua si in prezent.

Cele mai importante succese din timpul razboiului rece, insa, cum ar fi politica de detente sau semnarea tratatelor de reducerea armamentelor strategice, sunt atribuite diplomatiei conduse de ministrul de externe Andrei Gromyko, nu lui Leonid Brejnev. Semnarea tratatului de pace care a incheiat razboiul din Vietnam a fost negociata de Henry Kissinger, nu de Richard Nixon, samd

Sa fim seriosi, SUA ( si de o vreme si Rusia, Franta sau Marea Britanie ) nu mai are diplomati bine pregatiti , care sa participe esential la reducerea tensiunilor dintre state sau blocuri de state. In situatii de criza, ca acum la granita Ucrainei, nu Blinken sau Lavrov sunt cei chemati sa rezolve impasul, ci direct presedintele Biden sau Vladimir Putin.

Concluzia la cele de mai sus este clara. In absenta unor diplomati competenti si responsabili nemijlociti pentru politica externa a statelor lor, crizele dintre blocuri pot degenera in conflicte militare, care pun in pericol pacea din Europa sau pacea mondiala. Absenta tamponului reprezentat de diplomatie este asadar de foarte rau augur pentru toate partile implicate in conflicte de natura economica sau militara. Pana nu se va reveni insa la reabilitarea rolului diplomatilor in relatiile internationale, situatii de acest gen nu pot decat sa se agraveze in continuare.

Ucraina vrea sa forteze intrarea in NATO

Subscriu la opinia autorului articolului de mai jos cand afirma clar ca de la o forta a pacii si stabilitatii in Europa, NATO a ajuns in ultimii 20 de ani sa contribuie la destabilizarea continentului pe care a reusit sa il pacifice secolul trecut. La randul meu, am exprimat vederi similare pe blogul meu dedicat geopoliticii inca din 2014.

Ucrainienii nu inteleg deloc consecintele pentru membrii Aliantei in cazul includerii ei in NATO. Degeaba incearca presedintele Biden sa le domoleasca elanul, ei nu si nu, vor in NATO, chiar daca asta ar declansa aproape instantaneu un razboi cu Rusia, pe tema Crimeei, sa zicem. Mai exista si potentialul declansarii unui razboi civil intre nationalistii ucrainieni si rusofonii din estul tarii,samd

Solutiile geopolitice la asemenea probleme spinoase nu sunt niciodata simple sau usor de implementat. In ce ma priveste, insa, eu cred ca integritatea teritoriala a Ucrainei si pacea Europei impun nevoia adoptarii unui statut de neutralitate pentru aceasta tara, garantat in egala masura de SUA si statele NATO , cat si de Rusia.

Eu unul nu am reusit sa inteleg cum de niciunul dintre asa-zisii oameni de stat vestici nu a remarcat pana acum similaritatea dintre situatia federatiei elvetiene si Ucraina.

Ambele state s-au format intr-un context geopolitic tensionat, marcat de implozia unor imperii : cel al Frantei lui Napoleon sau implozia URSS.

Si Elvetia si Ucraina au profitat de situatie si si-au rotunjit teritoriile pe seama statelor vecine, unele mult mai puternice decat ele ( Elvetia a alipit teritorii de la Franta, Austria,, Germania sau Italia. Ucraina a mostenit sau a luat teritorii de la Rusia, Polonia, Romania - tinutul Herta - sau Ungaria )Ambele state au un caracter multi-etnic desi Ucraina incearca o formula statala nationalista inadecvata , chiar periculoasa.

Formula cea mai potrivita , singura care poate asigura integritatea si viabilitatea unui asemenea stat este numai neutralitatea, garantata de statele din jur, asa cum a dovedit-o deja Elvetia. In conditiile actuale, includerea Ucrainei in Uniunea Eurasiatica initiata de Rusia in 2014 sau in UE si NATO nu ar rezolva situatia Ucrainei, ci ar agrava-o.

"The West must stay out of Ukraine"

UE, GROPARUL NATIUNILOR ?

 Pentru Marx, rolul istoric al proletariatului era acela de gropar al capitalismului.

Pentru presedintele francez, rolul UE si al institutiilor sale - comisie, parlament - este acela de gropar al natiunilor uniunii. Propunerile avansate ieri de acesta, vizand intarirea rolului parlamentului european, sunt ilustrative in acest sens.

DE CE PNL ?

 

Pentru ca este, a fost si sper eu, va ramane cel mai important partid politic din Romania si unul dintre cele mai respectabile partide de orientare conservatoare din UE si din lume.

De PNL si de liberali se leaga toate realizarile majore ale Romaniei : unirea Principatelor, modernizarea statului roman, transformarea tarii in Regat si aducerea unei dinastii straine pe tronul nou-creat, independenta, intrarea tarii in primul razboi mondial de partea Antantei,  desavarsirea unitatii Romaniei de la 1 decembrie 1918, reformele agrare, elaborarea Constitutiei din 1923. Practic, niciun alt partid din istoria politica a Romanie  - nici socialistii, nici taranistii, nici comunistii - nu a avut importanta covarsitoare pe care a avut-o PNL. 

Romania a fost in perioada sa de glorie o monarhie constitutionala, in care politica statului roman si componenta guvernelor au fost decise cu foarte rare exceptii de PNL. Cu alte cuvinte, nu PNL asculta de rege, ci invers. Ceea ce se intampla in prezent, cu asa-zisul presedinte-jucator, nu este numai generator constant de instabilitate politica, ca in ultimii 15 ani, dar este contrar traditiilor politice romanesti.

Daca comparam performanta liberalilor romani cu aceea a altor forte politice de dreapta sau de centru-dreapta din Franta sau Germania, spre exemplu, observam faptul ca PNL a reusit sa isi pastreze valorile politice pentru mai bine de un secol si jumatate, renascand din propria cenusa dupa 50 de ani de comunism. Da, avem multe de invatat de la francezi si germani in domeniile tehnicii, tehnologiei, al gastronomiei, literaturii sau muzicii. Nu, nu avem nimic valoros de invatat de la ei in materie de politica, decat ce sa nu facem.

PNL a fost nu numai partidul fondatorilor Romaniei moderne, dar si garantul integritatii teritoriale a tarii. Astfel, este stiut faptul ca desprinderea nordului Ardealului si a Basarabiei  de Romania a fost posibila numai dupa ce regele Carol a suspendat Constitutia si a inaugurat perioada de trista amintire a dictaturii regale in Romania.

Conservatorii germani , grupati in jurul CDU/CSU au aparut ca principala forta politica germana abia dupa 1950, in timp ce conservatorii francezi au trecut in ultimii 50 de ani prin mai multe metamorfoze :  partidul gaullist, RPR, UMP, LR si cine mai stie ce alta formatiune  urmeaza ... Cu toate acestea, liderii politici din aceste state dau constant liberalilor romani lectii , ba chiar Macron, cu partidul lui anti-sistem, vrea sa il insurubeze pe Ciolos in topul politicii romanesti, in speranta desarta ca macronismul va face pui in Romania ...

Spre deosebire de Iohannis, Ludovic Orban a inteles cat de important este PNL pentru Romania si a actionat in consecinta.  Iata de ce Orban este un lider politic roman de origine maghiara, in timp ce Iohannis este doar un sas care are cetatenia romana, dar atat.

Iohannis, acest individ abject pe care atat eu, cat si Judecatoria Brasov l-am mirosit ca atare inca din 2014, a declansat in plina pandemie o grava criza politica ,pentru a-si impune omul la conducerea PNL si a guvernului, obligandu-l pe acesta sa rupa alianta de centru dreapta a liberalilor cu USR-Plus, desi aceasta dispunea de o majoritate de locuri in Parlament. Mai grav, el si-a instruit alesul - respins ca prim-ministru prin motiune de cenzura - sa emuleze un sistem politic german aflat in plina criza de cativa ani buni si sa readuca la putere PSD,  pentru ca dupa Merkel urmeaza la conducerea Germaniei un cancelar SPD ! Cu alte cuvinte, daca germanii sunt crizati politic, de ce sa nu fie si romanii ? 

Istoria PNL se impleteste organic cu istoria statului modern roman, pe care l-a creat, l-a administrat, l-a extins si l-a aparat , atat de dusmanii interni ai Romaniei, cat si de cei externi. Iata de ce eu consider ca este de datoria noastra, a tuturor, sa ajutam acest partid sa isi reia locul de frunte avut in politica romaneasca, curatat de impostori. Si fara Iohannis, bineinteles.

ISTORIA CA FARSA

 Nu am fost niciodata fan Marx, inca din vremea studentiei. Exista insa o maxima a acestuia care se potriveste manusa situatiei politice actuale din Romania. Iat-o :

" Istoria se repeta de doua ori : prima data ca tragedie, a doua oara ca farsa ".

Numirea lui Ciuca ca prim ministru de catre Iohannis imi apare ca o asemenea farsa sinistra.

Tot in conditii de criza profunda, regele Carol - care avusese grija ca in prealabil sa distruga partidele istorice, mai ales PNL - a fost silit sa aduca la conducerea guvernului un general, pe Ion Antonescu. Restul se cunoaste, nu mai insist.

Ambele crize politice au fost creatia unor sefi de stat - Carol sau Iohannis - certati cu democratia si dornici sa conduca ei in mod direct, nu formal, destinele Romaniei.

In cazul lui Carol, distrugerea partidelor a avut drept obiectiv instaurarea dictaturii regale. In cazul lui Iohannis, a fost vorba de aducerea la putere a " guvernului meu' .

Procedand astfel, ambii lideri se fac vinovati nu numai de distrugerea celui mai important partid istoric romanesc, dar si de subminarea grava a ordinii constitutionale, prin depasirea prerogativelor de sefi de stat stipulate in constitutie.

Cei doi lideri au beneficiat de un context european favorabil demersurilor lor : la conducerea afacerilor politice din Europa continentala s-a aflat in ambele cazuri Germania. Va las sa trageti singuri concluziile care se impun ...

URMEAZA ACUM DISCREDITAREA ARMATEI ?

 Comparatia Ciuca - Antonescu este nelinistitoare din mai multe puncte de vedere. Amandoi din Oltenia, amandoi fosti sefi de stat major al armatei. amandoi ajunsi prim-ministri in conditii de profunda criza politica in Romania. Exista o analogie si mai nelinistitoare intre Iohannis si regele Carol al II-lea : amandoi liderii au distrus prin actiunile lor sistemul parlamentar din Romania si partidele politice inainte de a fi inlaturati de la putere.

De ani buni de zile, sondajele de opinie din Romania au pus armata si biserica in topul increderii romanilor. Politicienii , presedintele si institutia parlamentului au fost constant pe ultimele locuri, cu un procentaj intre 10-15%.

Numirea generalului Ciuca pe postul de prim-ministru reprezinta o mare eroare politica. Romania a mai avut o singura data in ultimii 80 de ani un militar pe post de prim-ministru, pe Ion Antonescu. Contextul geopolitic era insa cu totul altul si oricum, Antonescu a fost preferabil la vremea respectiva pentru ca a blocat ascensiunea politica a legionarilor. Trece Romania printr-un asemenea pericol astazi ?

Eu inclin sa cred ca din prostie, politicienii zilei vor sa decredibilizeze si armata, prin numirea generalului Ciuca ca prim ministru. Presedintele este discreditat, partidele si multi dintre politicieni, la fel. Nu a mai ramas de distrus in Romania decat reputatia Armatei si a Bisericii, atat.

Nu m-ar mira deloc sa il agate si pe patriarhul Daniel sau vreun mitropolit la guvernare si presto ! romanii nu vor mai avea nicio institutie in care s aiba incredere ( va mai amintiti sper de numirea patriarhului Miron Cristea ca prim-ministru in perioada interbelica ).

Romania are de facut fata acum unei duble crize una politica, cealalta sanitara. Cea sanitara afecteaza toate statele UE si are o natura externa. Cea politica, insa, este de natura interna si are un autor cunoscut : presedintele Iohannis.

Daca criza sanitara nu poate fi rezolvata cat am bate din palme, cea politica trebuie rezolvata de urgenta. Primul pas trebuie sa fie, fireste, suspendarea presedintelui. In perioada pana la organizarea referendumului, vechea coalitie de guvernare formata din PNL si USR/Plus trebuie sa fie refacuta si trebuie sa formeze un nou guvern, care sa functioneze pana la urmatoarele alegeri parlamentare.

Abia dupa aceea se vor putea ocupa guvernantii de mai buna gestionare a crizei sanitare, nu inainte. Daca lui Ciolos nu ii convine suspendarea, poate sa se retraga in Franta, la sotie ... Oricum, Romania nu are acum nevoie de politicieni interesati in promovarea unei versiuni a macronismului pe plaiurile mioritice, dimpotriva

DOUA MODELE DE ALIANTE POLITICE

CONSIDERATII PRELIMINARE

Romania a mai facut parte din blocuri politice, in secolul trecut. In urma aliantei cu Antanta, Romania a reusit sa isi dubleze teritoriul. In urma aliantei cu Germania nazista a pierdut teritorii. Este interesant insa de constatat ca nici chiar in perioada celui de-al doilea razboi mondial , Romania lui Antonescu nu a fost lipsita de o larga autonomie in politica interna. Asa ceva nu se mai intampla in prezent.

Politicienii romani la instigarea lui Iohannis au avut de ales intre doua modele de alianta diferite :

MODELUL FRANCEZ influentat de Macron, a adunat o coalitie cu o componenta reformista (USR Plus) in alianta cu PNL si UDMR, care a fost torpilata de Iohannis cu ajutorul lui Florin Catu si a capotat ;

MODELUL GERMAN inaugurat de Merkel, in care un partid conservator ( PNL) se aliaza cu principalul partid al opozitiei ( PSD, sau " ciuma rosie" )., dupa modelul CDU/CSU si PSD-ul german.

Obiectivul unei asemenea aliante este, ca si in Germania, strict supravietuirea politica a liderului ( Merkel ,Iohannis ) nicidecum performanta sau buna guvernare. De regula, ambele asemenea formatiuni sufera mari pierderi de voturi ca rezultat.

RAZBUNAREA LUI OBAMA

 Pana acum cateva zile, am considerat ca decizia din 2011 a administratiei Obama de a mandata ca departamentul de stat american sa intervina activ in lume in sprijinul drepturilor LGBT este inca o maniera de tip imperial de amestec al SUA in afacerile interne ale altor state, mai ales  cele satelite.

Ei bine, dupa retragerea americana din Afghanistan sunt tot mai convins ca nu acesta este de fapt scopul principal al politicii externe americane in materie de drepturi ale comunitatii LGBT. Pe scurt, intentia guvernantilor americani este aceea de a deveni tara de refugiu pentru membrii oprimati ai comunitatii LGBT din lume. In schimbul sprijinului electoral acordat democratilor de aceasta comunitate,  membrii ei isi sporesc semnificativ numerele si ponderea din societatea americana - si puterea - cu ajutorul refugiatilor LGBT din lumea intreaga. Altfel spus , cu cat o natiune discrimineaza  mai abitir impotriva  membrilor LGBT  , cu atat mai bine este  pentru suporterii lor americani, care fac lobby furibund pentru acceptarea lor cu prioritate in Statele Unite. ( vezi link-ul de mai jos despre comunitatea LGBT afghana )

A existat o lunga perioada in istoria SUA  in timpul careia au fost  favorizati la emigrare nordicii (suedezi, norvegieni sau danezi )  si central europenii ( nemti, austrieci sau polonezi ). Preferinta se baza, ati ghicit, pe faptul ca majoritatea acestora erau blonzi si aveau in general ochi albastri, deci erau compatibili cu urmasii fondatorilor statului american. Italienii, grecii, bulgarii ,romanii sau irlandezii erau considerati emigranti de mana a doua, a caror sosire in America nu era privita cu ochi buni de autohtoni..

In prezent, insa, emigratia in SUA a curcubelistilor din toata lumea a pus capac politicilor de emigrare americane . Un lucru pare destul de clar :  cu exceptia polonezilor, grecilor sau romanilor, urmasii emigrantilor italieni  ( Pelosi ), irlandezi sau americanii de culoare vor sa se razbune pe majoritatea heterosexuala alba pentru suferintele stramosilor cum pot mai bine ...

https://www.dw.com/en/afghanistan-lgbtq-people-fear-for-their-lives-under-taliban-rule/a-59144208

VA MAI AMINTITI DE SPENGLER ?

 Acum 100 de ani, Oswald Spengler publica celebra sa carte de filosofia istoriei, " Declinul Occidentului". Potrivit lui, in al doilea deceniu al secolului XXI declinul occidentului va fi fait accompli.

Suntem astazi asadar  la sfarsitul secolului de declin anuntat de Spengler in 1920. Declinul este usor de constatat de mai toti, si nu are legatura nici cu retragerea din Afghanistan, nici cu ascensiunea economica sau militara a Chinei. Nu, raul care a provocat deja declinul occidentului are profunde cauze interne.

 Societatile vestice au ajuns sa fie conduse de o colectie de minoritati, care le-a subminat si prosperitatea economica, si cultura sau sistemul democratic de guvernamant. Democratia liberala este mai mult o dictatura a acestor minoritati , ale caror agende politice rareori reprezinta interesul general. Acesta este si motivul pentru abstentionismul masiv inregistrat in majoritatea statelor vestice unde votul nu este obligatoriu.

Vesticii sunt mai saraci ca acum 40 de ani, au ramas fara industrii, economiile lor s-au financiarizat . Noile tendinte politice, gen woke si cancel culture, submineaza grav pacea si stabilitatea sociala. Mai grav, societatile occidentale si-au pierdut in ultimele doua decenii si speranta intr-un viitor mai bun , pentru prima data in ultimele doua sute de ani.

DE CE A PREDAT ARMATA AFGHANA KABULUL TALIBANILOR ?

 Haideti sa fim seriosi, afghanii sunt un neam razboinic si nu cred ca au cedat teren de frica talibanilor. Nu sunt de acord nici cu teoria ca armata nu a avut suficienti lideri. Afghanii nu au vrut sa lupte, pur si simplu.

Nu cred ca majoritatea afghanilor sunt mari suporteri ai talibanilor. Pentru ei insa, talibanii sunt raul cel mai mic. Marea lor problema, ca popor islamic, a fost promovarea agresiva a drepturilor LGBTQ de diplomatia americana si de trupele NATO, mai ales cele americane. Este stiut faptul ca  in 2011, administratia Obama a facut din promovarea drepturilor LGBTQ o prioritate a politicii externe americane. Recent, actuala administratie a reconfirmat aceeasi  orientare de politica externa.

"The practice of bacha bazi, an Afghan custom in which a young boy dances for and is sexually abused by older men, made a comeback in Afghanistan during the war. It was the Taliban that originally made the practice illegal for being inconsistent with Sharia law. In 2015, it was apparently common practice among Afghan military and police, and American soldiers were told to ignore it. The Afghan government did not move to ban the custom until 2017. Revulsion over the practice was reported to be key to Mullah Omar’s rise to power, with locals in the south of the country objecting to warlords raping their young boys and throwing their support behind the Taliban and its effective, if harsh, form of justice." (The American Conservative)

Promovarea unui feminism radical a fost o alta problema majora pentru societatea afghana. Scapate in 2001 de restrictiile talibanilor, multe femei si fete din Afghanistan au cazut in cealalta extrema, emancipandu-se prea rapid si prea radical sub influenta ong-urilor de profil occidentale ( in anii 1920, regele Aman-Allah a incercat sa modernizeze Afghanistanul dupa modelul Ataturk, dar a esuat, a pierdut tronul si a fost evacuat de Royal Air Force ).

Si aliatii Americii au mari nemultumiri in legatura cu aceasta orientare nefericita a politicii externe americane. De cand pana  si armata americana a fost insarcinata sa sprijine in statele aliate drepturile LGBTQ in state ca Polonia, relatiile intre aliati au devenit foarte tensionate. Fiecare natiune are religia si cultura proprie, devenind ostila atunci cand o mare putere incearca sa ignore acest fapt elementar si vrea sa isi substituie propriile valori si credinte.

Putem concluziona deci ca americanii au pierdut in Afghanistan un razboi civilizational, castigat de o miscare extremista islamica. Afghanii ii prefera pe Talibani pentru ca in pofida exceselor, talibanii nu isi propun sa schimbe traditiile si religia tarii, nici sa emancipeze rapid si radical  statutul femeii sau pe cel al minoritatilor sexuale 

https://www.voanews.com/usa/obama-elevates-gay-rights-foreign-policy-priority

Despre hrana noastra cea de toate zilele

  Mi-am obisnuit pana acum cititorii cu posturi despre teoria istoriei, geopolitica sau evolutii din politica globala sau nationala. Iata insa ca un eveniment recent legat de retragerea de pe piata a unor sortimente de inghetata care contin substante cancerigene ma obliga sa fac cateva comentarii pe tema alimentelor pe care le consumam zilnic si care, din pacate, pot provoca boli serioase, inclusiv cancer.

Experienta mea cu productia industriala de alimente dateaza din anii '70. La inceputul deceniului, intreprinderea de lactate a carui director a fost tatal meu vreme de aproape 40 de ani a primit din strainatate o bijuterie de fabrica de inghetata, la care partea romana a construit doar zidurile si canalizarea. Absolut toate utilajele pentru producerea inghetatei au fost aduse si instalate de firma daneza Gram, o firma renumita in domeniu.

Odata cu predarea la cheie a fabricii de catre instalatorii danezi, intreprinderea de lactate Brasov a primit si retetele de inghetata aferente. Pentru cativa ani de zile, productia de inghetata a respectat cu sfintenie retetele danezilor. Inghetata produsa de fabrica continea numai frisca, zahar, fructe, cacao sau extract de vanilie. Succesul de piata al inghetatei a fost imediat, asta pana cand sectorul zootehnic romanesc a incetat sa mai furnizeze cantitati suficiente de lapte fabricilor. Astfel, frisca - ingredientul de baza in producerea sortimentelor de inghetata - a fost treptat inlocuita cu lapte cu un procent de grasime mult inferior. Pentru obtinerea unui continut de grasime superior, noua generatie de ingineri ai fabricii au bastardizat retetele danezilor, adaugand calupuri intregi de emulgator (un extract gretos din stomac de vitel). In locul fructelor congelate au inceput sa fie folosite esente chimice cu gust de capsuni, zmeura, etc, sau coloranti chimici, pentru a obtine gustul si culoarea dinainte fara cheltuielile de rigoare.

Emigrand in anii '80 in Australia, unde nu a existat si nu exista o penurie de produse lactate, dimpotriva, am constatat insa cu stupoare ca o inghetata la fel de buna ca aceea produsa si consumata de mine in Brasov in anii 70 putea fi cumparata tot numai de la danezi ! Astfel, in majoritatea mall-urilor australiene firme daneze ca Norgen Vaaz  au avut cate un butic, inghetata costand de 2-3 ori mai mult la ei decat cea pe care consumatorii o puteau gasi in frigiderele supermarketurilor. 

Inghetata produsa de mari corporatii globale, de obicei americane, este din pacate un adevarat cockteil de chimicale, ea continand stabilizatori si coloranti sintetici care sunt foarte periculosi pentru sanatate (vezi linkul de mai jos).

Intrigat, am incercat sa descopar motivul pentru care sunt folosite tot felul de produse de substitutie in locul produselor naturale ca laptele si frisca. Productia de masa si preturile scazute explica numai in parte aceasta preferinta a marilor corporatii pentru chimicale daunatoare sanatatii. Traditia inlocuirii produselor naturale ca laptele, carnea, untul si mai nou chiar si branzeturile cu surogate vegetale gen margarina, lapte de soia sau pasta de soia, dateaza din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand procurarea de produse agroalimentare era foarte dificila, daca nu imposibila. Unii dintre cei mai mari experti in folosirea chimicalelor in alimentatie au fost, fireste, germanii. Armatele si populatia reich-ului ajunsesera spre sfarsitul razboiului sa sufere de foame de pe urma devastarii continentului european si agriculturii acestuia.

Dupa 1945, pacea nu a dus in mod automat la o revenire la normal a situatiei agroalimentare. Marile corporatii americane mai ales, si-au dat seama ca pot hrani zeci de milioane de oameni fara a mai fi nevoie sa puna pe masa acestora produsele naturale de odinioara. Si uite asa...s-a permanentizat folosirea margarinei in locul untului, a produselor din carne cu un continut ridicat de soia si a colorantilor si conservantilor chimici, care dau astazi mare bataie de cap agentiilor de supraveghere a calitatii alimentelor din intreaga lume. 

Problema colorantilor sintetici cancerigeni sau a chimicalelor folosite in conservarea carnii si a mezelurilor se agraveaza, din pacate, pe zi ce trece. Astfel un conservant care era initial produs din lamai a ajuns sa fie produs -mai ieftin- din mucegaiul negru, care combinat cu zahar produce...acid citric (ingredient de baza in multe preparate alimentare cum ar fi, de exemplu, unele sortimente de mascarpone.) 

Iata alte cateva example recente care dovedesc cat de nociva poate fi propaganda vegetarienilor. Firma Chobani, care si-a facut miliardele vanzand in ultimii 10 ani iaurturi din lapte de vaca, a introdus pe piata "laptele de ovaz": faina de ovaz diluata cu apa la care se adauga cateva enzime si chimicale, care sa semene la gust si la aspect cu laptele adevarat. Culmea, acesta este de 2 ori mai scump decat laptele proaspata de vaca. 

Marii producatori de alimente pentru supermagazine nu au uitat nici de branzeturi. Rafturile din Romania sunt pline de sortimente de "brinza" obtinuta din prelucrarea uleiurilor vegetable cum ar fi cel de palmier, amestecate cu clorura de calciu (folosit de obicei la dezapezirea drumurilor). Aceeasi clorura de calciu mai este folosita in scop medical, pentru sterilizarea masculilor speciilor animale...

Mai nou, pana si painea noastra de toate zilele, mai ales cea cumparata de pe rafturile supermagazinelor, contine un numar foarte ridicat de aditivi si chimicale periculoase pentru sanatate. Franta si Belgia sunt printre putinele natiuni europene care au pastrat cu indarjire traditia brutariilor mici de cartier, care produc atat paine cat si produse de patiserie de calitate si fara adaosuri de chimicale daunatoare sanatatii. Evident acestea sunt mai scumpe decat cele din supermarketuri, dar nu dau problemele de digestie pe care cvasi-totalitatea produselor de masa de panificatie si patiserie le provoaca zilnic consumatorilor.

Fireste, exista strategii prin care putem evita consumul alimentelor nesanatoase. Astfel, exista pe piata roboti de bucatarie care pot produce intr-o ora, fara prea mult efort, painea zilnica; putem consuma deasemenea cat mai multe legume si fructe proaspete, sau conservate de noi insine. Consumul de mezeluri de supermarket trebuie evitat la maxim, la fel ca si branzeturile topite sau vandute sub forma de crema, sau cele care sunt prea ieftine ca sa fie autentice. Deoarece in buna masura suntem ceea ce mancam, trebuie sa facem un efort sustinut si permanent de evitare a acelor produse alimentare care ne pot distruge sanatatea.

https://www.libertatea.ro/stiri/ansvsa-100-000-de-inghetate-retrase-de-pe-piata-pentru-ca-ar-fi-contaminate-cu-un-pesticid-cancerigen-3653287

DOUA. VARIANTE ALE. TEORIEI. SFARSITULUI. ISTORIEI

”Să lichidăm cu desăvârșire mentalitatea anarhică, mic burgheză, că problemele istoriei, ale diferitelor științe sociale, sunt doar probleme de specialitate. Acestea sunt probleme ale teoriei și ideologiei comuniste.” (Nicolae Ceausescu, 1974 )

Teoria " sfarsitului istoriei "  ii apartine lui Hegel, fiind enuntata de acesta in Fenomenologia Spiritului si in prelegerile sale de filosofia istoriei.

Marxismul a preluat teoria, integrand-o in materialismul istoric . Marx a redus istoria umanitatii la istoria luptelor dintre clase. In conceptia lui si a comunistilor,  istoria se va sfarsi dupa triumful revolutiilor comuniste, a disparitiei proprietatii private si cea  a claselor sociale. Ceausescu era absolut convins de acest fapt, anexand dupa congresul partidului din 1974 stiinta istoriei la carul victorios al activistilor de partid.

Pentru a convinge definitiv istoricii  natiei in privinta validitatii teoriei marxiste a sfarsitului istoriei, Ceausescu a impus dupa 1974 includerea in programa de invatamint a facultatilor de istorie obligativitatea studiului filosofiei marxiste,  sociologiei si economiei politice. Ceausescu a fost atat de convins ca in Romania cel putin istoria ajunsese la final , incat a denumit sugestiv celebrul bulevard care ducea la Casa Poporului  " Victoria Socialismului ".  Cum s-a sfarsit istoria in viziunea lui Ceausescu stim astazi cu totii ...

In euforia provocata in vest de prabusirea comunismului din centrul si estul Europei a fost lansata o teorie alternativa a sfarsitului istoriei. Aceasta varianta "capitalista " sau mai corect spus liberala  i-a apartinut politologului american Francis Fukuyama. Potrivit acestuia, triumful economiei de piata si al democratiei liberale anuntau sfarsitul istoriei propovaduit in secolul XIX de acelasi Hegel. Spre deosebire de marxisti, Hegel a fost receptat de Fukuyama prin intermediul operei lui Alexandre Kojeve, un emigrant rus ajuns profesor universitar de filosofie la Paris in perioada interbelica.

Nu o sa ma pronunt in privinta validitatii teoriei hegeliene a sfarsitului istoriei sau a celor doua variante pe care le-a generat pana in prezent. Evolutiile istorice din ultimii 40 de ani au dovedit cu prisosinta adevarul potrivit caruia istoria umana are realmente un inceput, insa  nu si un sfarsit previzibil.  Am redactat acest post ca un avertisment adresat tuturor celor care vor mai dori in viitor sa se lanseze in speculatii intelectuale pe aceasta tema ...

https://www.newyorker.com/magazine/2018/09/03/francis-fukuyama-postpones-the-end-of-history?fbclid=IwAR1KzsZ48XL-yYwYQZbCyJncMrplY9c8X6b0_E3xH97_Kbtq0uCy21_G50A