Intr-un interviu acordat recent ziarului”Romanul” din Spania, Santiago Carillo, ex-liderul Partidului Comunist spaniol, discuta pe larg despre relatia sa cu Nicolae Ceausescu.
In anii ´70, PC spaniol activa in ilegalitate de pe teritoriul Romaniei, cu sprijinul regimului Ceausescu. Desi afirma ca a fost tratat „corect” de Ceausescu, Carillo relateaza cateva incidente care l-au condus la concluzia ca dictatorul roman nu a fost un om malefic, ci pur si simplu nebun:
"in anii '70...Ceausescu m-a invitat la ziua nationala. La masa am facut o gluma, reala dealtfel, de fata cu toata lumea despre portretele lui Ceausescu si ale Elenei pe care le vedeam la manifestatiile obisnuite. I-am intrebat de ce fotografiile nu sunt recente, de ce erau de cand erau tineri. Toata lumea a zambit, dar Ceausescu era foarte serios si a zis ca portretul lui e foarte actual. Eu i-am zis: dar acum ai parul alb si in poza ai parul negru !? Si raspunsul sau a fost ca daca se odihneste 15 zile, parul lui revine la culoarea initiala si dispar firele albe (...)"
Apoi, la un Craciun, m-a invitat cu familia la Sinaia, si cand am ajuns am stat la masa impreuna si avea parul in toate culorile curcubeului. Traducatorul, care era mereu prezent in conversatiile noastre, mi-a povestit ca Ceausescu utilizase o vopsea de par romaneasca si a ajuns la acea schimbare ciudata a culorii parului. Atunci mi-am dat seama, m-am convins, ca incepea sa nu mai fie normal si ca-si pierduse ratiunea."
In preajma revolutiei, Carillo a incercat sa il previna pe Ceausescu ca trebuie sa se schimbe sau sa renunte la putere. El considera ca nu a fost ascultat de dictator pentru ca acesta nu realiza ce se intampla in jurul lui. Credea ca Romania era o „democratie perfecta”, ca datoriile externe trebuiesc platite cu orice pret. Liderul spaniol l-a considerat extrem de slab dotat intelectual, notand faptul ca nu intelegea deloc economie.
Pe fiul dictatorului, Nicu, Carillo l-a considerat un „alcoolic” si un „degenerat”, avand o parere mai buna despre Zoe. Cunoscand intim familia Ceausescu, el se declara uimit de faptul ca multi romani din Spania au nostalgia anilor dictaturii.
In anii ´70, PC spaniol activa in ilegalitate de pe teritoriul Romaniei, cu sprijinul regimului Ceausescu. Desi afirma ca a fost tratat „corect” de Ceausescu, Carillo relateaza cateva incidente care l-au condus la concluzia ca dictatorul roman nu a fost un om malefic, ci pur si simplu nebun:
"in anii '70...Ceausescu m-a invitat la ziua nationala. La masa am facut o gluma, reala dealtfel, de fata cu toata lumea despre portretele lui Ceausescu si ale Elenei pe care le vedeam la manifestatiile obisnuite. I-am intrebat de ce fotografiile nu sunt recente, de ce erau de cand erau tineri. Toata lumea a zambit, dar Ceausescu era foarte serios si a zis ca portretul lui e foarte actual. Eu i-am zis: dar acum ai parul alb si in poza ai parul negru !? Si raspunsul sau a fost ca daca se odihneste 15 zile, parul lui revine la culoarea initiala si dispar firele albe (...)"
Apoi, la un Craciun, m-a invitat cu familia la Sinaia, si cand am ajuns am stat la masa impreuna si avea parul in toate culorile curcubeului. Traducatorul, care era mereu prezent in conversatiile noastre, mi-a povestit ca Ceausescu utilizase o vopsea de par romaneasca si a ajuns la acea schimbare ciudata a culorii parului. Atunci mi-am dat seama, m-am convins, ca incepea sa nu mai fie normal si ca-si pierduse ratiunea."
In preajma revolutiei, Carillo a incercat sa il previna pe Ceausescu ca trebuie sa se schimbe sau sa renunte la putere. El considera ca nu a fost ascultat de dictator pentru ca acesta nu realiza ce se intampla in jurul lui. Credea ca Romania era o „democratie perfecta”, ca datoriile externe trebuiesc platite cu orice pret. Liderul spaniol l-a considerat extrem de slab dotat intelectual, notand faptul ca nu intelegea deloc economie.
Pe fiul dictatorului, Nicu, Carillo l-a considerat un „alcoolic” si un „degenerat”, avand o parere mai buna despre Zoe. Cunoscand intim familia Ceausescu, el se declara uimit de faptul ca multi romani din Spania au nostalgia anilor dictaturii.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.